Contestație la executare – perimarea executării silite; caracterul continuu al popririi produce efecte doar în situaţia în care înfiinţarea popririlor s-a realizat prin indisponibilizarea conturilor sau sumelor de bani datorate debitorului de către terţi

I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti la data de 18.03.2020, sub nr. ..../4/2020, contestatorul A a formulat în contradictoriu cu intimata B S.A. (fostă C S.A.), contestaţie la executare, prin care a solicitat desfiinţarea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 4109MI/2012 constituit la B.E.J. D, ca urmare a împlinirii termenului de perimare a acesteia, iar în subsidiar, acesta a solicitat încetarea executării silite în temeiul art. 404 Cod procedură civilă. Totodată, contestatorul a solicitat şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, în esenţă, contestatorul a arătat că nu i-ai mai fost comunicate acte de executare în ultimii 7 ani, ultimul act comunicat fiind cel din 21.03.2013, impunându-se constatarea împlinirii termenului de perimare şi încetarea executării silite. În subsidiar, contestatorul a învederat că s-a împlinit termenul de prescripţie a dreptului de a solicita executarea silită, fiind incident 404 alin. (1) Cod procedură civilă.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 389 şi art. 405 alin. (1) Cod procedură civilă.

În dovedirea cererii, acesta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, depunând în acest sens copie de pe adresa din 21.08.2013 (fila 2, vol. I).

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 1.000 lei, conform art. 10 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (fila 3, vol. I).

La data de 12.06.2020, intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţiile netimbrării cererii şi lipsei calităţii procesuale pasive a sa, arătând că nu a fost achitată taxa de timbru prevăzută de art. 10 alin. (2) din OUG nr. 80/2013, iar creanţa deţinută de aceasta împotriva debitorului a fost cesionată către E S.R.L. la data de 30.04.2015, acesta fiind notificat despre cesiune prin Notificarea nr. IPIR/1/4338/06.07.2016, fiind incident art. 1568 Cod civil. Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea cererii, pe motiv că nu mai are calitatea de creditoare.

În drept, aceasta a invocat art. 115-118 Cod procedură civilă.

În dovedirea cererii, intimata a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, depunând copie de pe notificarea din 06.07.2016 (fila 65 verso, vol. II)

La solicitarea instanţei, a fost depusă copie de pe dosarul de executare silită nr. 4108MI/2012 constituit la B.E.J. D (fila 12, vol. I).

Prin sentinţa civilă nr. ..../19.06.2020 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 15.07.2020, sub nr. .../4/2020.

Prin încheierea de şedinţă din data de 17.09.2020, instanţa a respins, ca neîntemeiate, excepţia netimbrării şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de către intimată, şi a luat act de completarea cererii de chemare în judecată, în sensul introducerii în cauză, în calitate de intimat, a cesionarului E S.A.

La data de 03.12.2020, intimatele E S.A. şi F au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția netimbrării şi excepția tardivităţii formulării contestației la executare, iar pe fond au solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.

În drept, intimatele au indicat prevederile art. 205 Cod procedură civilă și pe celelalte prevederile legale menționate în cadrul întâmpinării.

Prin încheierea de şedinţă din data de 25.03.2021, instanţa a constatat că a rămasă fără obiect excepţia lipsei coparticipării procesuale pasive, invocată din oficiu la termenul de judecată din data 17.09.2020, ca urmare a introducerii în cauză a creditorului actual.

Prin aceeaşi încheiere de şedinţă, instanţa a respins excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare, în privinţa primului capăt al cererii de chemare în judecată, prin care se solicită desfiinţarea executării silite, ca urmare a împlinirii termenului de perimare a executării silite, apreciind că aceasta poate fi invocată pe tot parcursul procedurii de executare silită. Totodată, instanţa a admis excepţia tardivităţii formulării capătului II al contestaţiei la executare, prin care se solicită constatarea încetării executării silite, ca urmare a intervenirii prescripţiei dreptului de a solicita şi obţine executarea silită, apreciind că acest motiv de contestaţie poate fi invocat doar în termenul de formulare a contestaţiei la executare propriu-zise, prin care se contestă executarea silită însăşi, respectiv termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. 1 lit. c din Vechiul Cod de procedură civilă. Or, faţă de dovezile de comunicare a actelor de executare aflate în dosarul de executare silită, din care reiese comunicarea actelor de executare către contestator, în mod repetat, încă din anii 2013-2014, precum şi faţă de înregistrarea cererii de chemare în judecată la data de 18.03.2020, respectiv depunerea la Oficiul poştal la data de 16.03.2020, constată că acest capăt de cerere nu este formulat în termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. 1 Cod procedură civilă de la 1865.

Sub aspectul probatoriului, în temeiul art. 167 din Vechiul Cod procedură civilă, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, solicitată de către contestator şi de către intimate, apreciind-o ca fiind legală, pertinentă, concludentă şi utilă justei soluţionări a cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, la data de 28.12.2011, creditoarea C a formulat către Corpul executorilor bancari cerere de executare silită împotriva debitorului A, în temeiul titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. 420302A0010122611 din data de 21.03.2007 (fila, 45 vol. II).

Dosarul de executare a fost predat către S.C.P.E.J. G la data de 14.06.2012 (fila 44, vol. II).

La aceeaşi dată, creditoarea C a formulat în faţa executorului judecătoresc cerere de executare silită a debitorului, formându-se dosarul de executare nr. 4108MI/2012 constituit la S.C.P.E.J. G (fila 42, vol. II).

Prin încheierea din data de 14.03.2013 pronunţată în dosarul nr. .../4/2013 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti s-a dispus încuviinţarea executării silite împotriva debitorului contestator, în temeiul titlului executoriu sus-menţionat (fila 34, vol. II), iar prin încheierea din data de 22.04.2013 pronunţată în dosarul nr. ..../299/2013 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti s-a dispus încuviinţarea executării silite împotriva debitorului contestator (fila 32, vol. II).

Printr-o somaţia emisă de executorul judecătoresc, s-a pus în vedere debitorului A să achite, în termen de o zi, suma de 68.914,27 lei, la care se adaugă cheltuieli de executare de 5608,43 lei (fila 39, vol. II).

La data de 27.05.2013 a fost emis procesul-verbal de înfiinţare a popririi asupra conturilor pe care debitorul le avea deschise la terţii popriţi unităţi bancare menţionaţi în acesta (fila 198, vol. I), fiind totodată emise adresele de poprire (fila 200 vol. I, filele 1-31 vol. II).

Ulterior, la data de 21.08.2013 şi la data de 15.05.2014, s-a dispus din nou înfiinţarea popririi asupra conturilor pe care debitorul le avea deschise la terţii popriţi unităţi bancare menţionaţi în procesul-verbal şi adresele de poprire  (filele 124-175 şi 191, vol. I).

La data de 29.06.2016 a fost încheiat contractul de cesiune de creanţe între creditoarea C, în calitate de cedent, şi E S.A., în calitate de cesionar, fiind cesionată şi creanţa rezultată din contractul încheiat cu debitorul-contestator A, iar la data de 20.06.2016 a fost încheiat contractul de cesiune de creanţe între E S.A.,  în calitate de cedent, şi F, în calitate de cesionar (filele 49-72).

În drept, instanţa constată că prezenta cauză este guvernată de dispoziţiile Codului de procedură civilă din 1865, sub imperiul acestui act normativ fiind declanşată executarea silită, cererea de executare silită fiind depusă la data de 14.06.2012.

Potrivit dispoziţiilor art. 399 Cod procedură civilă din 1865, contestaţia la executare este o cale specială de atac aplicabilă în faza executării silite prin care se poate obţine anularea executării silite sau a actelor de executare efectuate cu încălcarea dispoziţiilor legale.

Conform art. 389 alin. 1 Cod procedură civilă din 1865, dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept şi orice parte interesată poate cere desfiinţarea ei, iar potrivit art. 391 Cod procedură civilă, încălcarea dispoziţiilor art. 389 atrage anularea executării.

În conformitate cu art. 390 Cod procedură civilă din 1865, dispoziţiile art. 387 şi 389 Cod procedură civilă nu se aplică în cazurile când legea încuviinţează executarea fără somaţie, iar potrivit art. 387 Cod procedură civilă, în afară de cazurile în care legea prevede altfel, executarea poate începe numai după ce se va comunica debitorului o somaţie, iar dacă în termenul arătat în somaţie debitorul nu-şi execută de bunăvoie obligaţia, executorul judecătoresc va proceda de îndată la executarea silită.

Astfel, perimarea este o sancţiune procesuală care constă în stingerea procesului în faza în care se găseşte, considerându-se că partea, printr-o îndelungată lipsă de stăruinţă, a pierdut orice interes în soluţionarea cererii sale, iar ca urmare a perimării este considerată că nu ar fi fost introdusă. Perimarea intervine de plin drept, la împlinirea termenului de 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire.

În acest sens, instanța constată că în sistemul Vechiului Cod de procedură civilă, în ipoteza în care executarea silită a fost demarată prin poprire, iar aceasta a fost înfiinţată asupra conturilor debitorului, din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 389, art. 390 și art. 454 Cod procedură civilă de la 1865, perimarea executării silite nu va interveni, indiferent de perioada de timp în care dosarul a fost lăsat în nelucrare.

În speţă, cererea de anulare a executării silite contestate ca urmare a intervenirii perimării este întemeiată, faţă de prevederile art. 389 şi art. 390 Cod procedură civilă, întrucât intimatele-creditoare au lăsat să treacă mai mult de 6 luni în dosarul de executare nr. 4109MI/2012 constituit la Biroul Executorului Judecătoresc „D”, fără a solicita efectuarea vreunui act de executare.

Astfel, din înscrisurile aflate în dosarul de executare, nu reiese faptul că s-ar fi instituit în mod concret poprirea asupra vreunui cont bancar aparţinând debitorului, niciunul dintre terţii popriţi necomunicând executorului judecătoresc faptul că debitorul ar deţine conturi bancare deschise la unităţile sale bancare şi neconfirmând instituirea popririi asupra acestor conturi.

Instanţa constată că o parte dintre terţii popriţi au răspuns executorului judecătoresc, comunicând faptul că debitorul A nu deţine cont bancar deschis în cadrul băncii respective, însă niciunul dintre terţii popriţi nu a confirmat existenţa unui cont activ şi instituirea popririi.

De altfel, instanţa subliniază faptul că, la dosarul de executare, nu există niciun înscris din care să reiasă că debitorul avea deschise, în concret, conturi bancare la vreunul dintre terţii popriţi şi nici faptul că poprirea ar fi fost înfiinţată în mod efectiv pe conturile debitorului şi ar fi rămas înfiinţată, activă, în decursul celor aproape opt ani ce au trecut de la data emiterii adreselor de înfiinţare a popririi, aşa încât să împiedice efectul perimării.

Mai mult, instanţa constată şi faptul că nu s-a solicitat validarea acestor popriri în termenul de 3 luni prevăzut de art. 460 Cod procedură civilă din 1865 şi nici nu a fost efectuată nicio executare silită indirectă, prin poprire asupra unor sume de bani datorate debitorului de către terţi.

Or, aşa cum s-a arătat mai sus, caracterul continuu al popririi produce efecte doar în situaţia în care înfiinţarea popririlor s-a realizat prin indisponibilizarea conturilor sau sumelor de bani datorate debitorului de către terţi.

În speţă, instanţa concluzionează că adresele de poprire cărora terţii popriţi nu le-au dat curs nu au produs niciun efect în dosarul de executare nr. 4109MI/2012 şi nu pot conduce la virarea vreunei sume de bani, în viitor.

Având în vedere considerentele de fapt şi de drept menţionate, instanţa va admite, în parte, contestaţia la executare şi, în temeiul art. 389 alin. 1 Cod procedură civilă de la 1865, va constata că a intervenit perimarea executării silite şi va desfiinţa executarea silită ce formează obiectul Dosarului de executare nr. 4108MI/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc „D”.

De asemenea, întrucât prin încheierea de şedinţă din data de 17.09.2020 a fost admisă excepţia tardivităţii formulării capătului II al contestaţiei la executare, prin care se solicită constatarea încetării executării silite, ca urmare a intervenirii prescripţiei dreptului de a solicita şi obţine executarea silită, instanţa va respinge, ca tardiv, capătul de cerere prin care se solicită constatarea intervenirii prescripţiei dreptului de a cere executarea silită.

Cu privire la cheltuielile de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă contestaţiei la executare, în temeiul art. 45 alin. 1 lit. f rap. la art. 45 alin. 4 din O.U.G. nr. 80/2013, instanţa va dispune restituirea către contestator a taxei judiciare de timbru în cuantum de 1.000 lei, aferente contestaţiei la executare admise, achitate prin chitanţa nr. ACC000000040063 din data de 17.01.2020 (ataşat la fila 3, vol. I din dosarul nr. 7154/4/2020 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti).

În virtutea principiului disponibilităţii, instanţa va lua act de precizarea contestatorului în sensul solicitării cheltuielilor de judecată pe cale separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite, în parte, contestaţia la executare privind pe contestatorul A, ....., în contradictoriu cu intimatele B S.A., ......, E S.A., ....., F, ......

În temeiul art. 389 alin. 1 Cod procedură civilă de la 1865, constată că a intervenit perimarea executării silite şi desfiinţează executarea silită ce formează obiectul Dosarului de executare nr. 4108MI/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc „D”.

Respinge, ca tardiv, capătul de cerere prin care se solicită constatarea intervenirii prescripţiei dreptului de a cere executarea silită.

În temeiul art. 45 alin. 1 lit. f rap. la art. 45 alin. 4 din O.U.G. nr. 80/2013, dispune restituirea către contestator a taxei judiciare de timbru în cuantum de 1.000 lei, aferente contestaţiei la executare admise, achitate prin chitanţa nr. ACC000000040063 din data de 17.01.2020 (ataşat la fila 3, vol. I din dosarul nr. 7154/4/2020 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti).

Ia act de precizarea contestatorului în sensul solicitării cheltuielilor de judecată pe cale separată.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată astăzi, 15.04.2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare