Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul acestei instante la data de 12.06.2019, sub nr. 17069/299/2019, reclamanta CN I. in contradictoriu cu pârâta S.C. G. S.A. a solicitat instantei ca prin hotararea ce se va pronuntata sa fie obligata parata la plata sumei de 25050,77 lei, compusa din 10220,34 lei conform facturii nr. 6510005687/30.10.2018 ( partial) reprezentand contravaloare stationare pe liniile CFR a vagoanelor care nu apartine CFR in perioada 01.07.2018-06.07.2018, 09.07.2018-15.07.2018, 17.07.2018-20.07.2018, 22.07.2018-23.07.2018, 24.07.2018-25.07.2018 si 28.07.2018 – 31.07.2018; suma de 3656,34 lei conform facturii nr. 6510005686 din 30.10.2018 (partial) reprezentand contravaloare acces a convoaielor de manevra pe infrastructura feroviara , in perioada 01-02.07.2018, 07.07.2018, 12-13.07.2018, 16.07.2018, 19-20.07.2018, 22.07.2018, 22.07.2018, 28.07-31.07.2018, 01.08-13.08.2018, 15.08.2017, 17-21.08.2018, 23.08.2018 si 25 -16.08.2018; suma de 10836,10 lei conform facturii nr. 6510005950 din 26.03.2019 (partial) reprezentand contravaloare stationare pe liniile CFR a vagoanelor care nu apartin CFR, in perioada 04-05.09.2018, 11-17.09.2018, 19-22.09.2018, 24.09-25.09.2018, 27.09.2018, 29.09.-30.09.2018, 03.10.2018 – 12.10.2018, 14.10-21.10.2018, 24.10-26.10.2018, 30.10-31.10.2018, 01.11-02.11.2018, 05.11-06.11.2018, 08.11-20.11.2018, 22.11-23.11.2018, 27.11-30.11.2018, 30.11-15.12.2018 si 28.12-30.12.2018 si a sumei de 337,99 lei reprezentand contravaloare penalitati calculate pana la data de 24.05.2019, acestea urmand a fi calculate si datorate in continuare pana la data achitarii efective a sumei restante , cu cheltuieli de judecata.
In motivare, reclamanta a aratat ca intre parti s-au incheiat contractele cadru de acces pe infrastructura feroviara nr. 254/2017 valabil de la 10.12.2017 pana la 08.12.2018 si nr. 117/2018 valabil de la data de 09.12.2018 pana la 14.12.2019. In calitate de administrator al infrastructurii feroviare conform HG nr. 581/1998, CFR se obliga sa puna la dispozitia SC G. SA infrastructura feroviara interoperabila in schimbul unui tarif stabilit contractual, platit in conditiile si la termenele mentionate in contract. In perioadele mentionate mai sus, vagoanele apartinand SC G. SA au stationat si au avut acces pe liniile CFR – statia CF S. , statia CF C. J. r, statia CF L. , statia M. , statia CF P.I.
Reclamanta a aratat ca pretentiile ce fac obiectul prezentei cauze reprezinta contravaloare stationare pe liniile CFR si acces convoaie de manevra fiind emise in acest sens facturile fiscale nr. 6510005686/30.10.2018, nr. 6510005687/30.10.2018 si nr. 6510005950/26.03.2019.
In drept, s-au invocat art. 1270, art. 1350 C. civ.
Parata a depus la dosar intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.
In motivare, a aratat ca facturile nr. 6510005686/30.10.2018 si nr. 6510005687/30.10.2018 ce fac obiectul actiunii promovate de catre CFR reprezinta facturi emise pentru prestatii anterioare datei de 01.10.2018 (momentul de referinta de la care se aplica tarifele noi stabilite prin Decizia nr. 2/30.10.2018) si au fost calculate de catre CFR cu aplicarea tarifului vechi stabilit in mod arbitrar de catre CFR. Astfel, aplicand valoarea tarifelor stabilite prin Decizia nr. 2/30.08.2018, rezulta ca CFR nu este indreptatit sa pretinda sumele facturate catre GFR. De asemenea, a mentionat ca in cadrul corespondentei prelitigioase dintre parti, GFR a aratat ca tarifele de stationare cuprinse in facturile 6510005686/30.10.2018 , nr. 6510005687/30.10.2018, si nr. 6510005950/26.03.2019 ce face obiectul cererii introductive nu s-au datorat culpei GFR, stationarile producandu-se din alte motive , care nu pot fi imputate in sarcina GFR.
In drept, a invocat art. 205 si urm. C.p.c., art. 31 din Legea nr. 202/2016.
In dovedire, s-a administrat proba cu inscrisuri , proba cu expertiza specialitatea exploatare cai ferate, locatii si material rulant si proba cu expertiza specialitatea contabilitate.
Analizand probele administrate in cauza, instanta retine urmatoare:
La data de 07.12.2017, intre parti a fost incheiat contractul de acces pe infrastructura feroviara nr. 254 prin care CFR a pus la dispozitia OTF infrastructura feroviara publica interoperabila precum si cea neinteroperabila neinchiriata, furnizand catre OTF pachetul minim de acces definit la art. 1.3 pentru care OTF plateste tariful de utilizare a infrastructurii. De asemenea, CFR ofera OTF prestatii pentru servicii aditionale pentru catre OTF plateste alte tarife decat TUI ( art. 2.1 – 2.3)
Contractul a intrat in vigoare la data de 10.12.2017 si a fost valabil pana la 08.12.2018.
Conform art. 4, nivelul tarifului de utilizare a infrastructurii feroviare publice (TUI) pentru perioada de valabilitate a contractului , este cel rezultat din aplicarea metodologiei de tarifare a utilizarii infrastructurii feroviare publice, in vigoare. (4.2) Valoarea elementelor tarifare de baza este prezentata in Documentul de Referinta al Retelei CFR, iar lista cu incadrarea sectiilor de circulatie pe categorii de linie pentru calculul TUI folosita in cadrul metodologiei este cea aplicata in Contractul de activitate al CFR in vigoare , iar valoarea obtinuta nu contine TVA. ( 4.3) Modul de calcul al TUI se va actualiza cu eventualele prevederi legale cu caracter obligatoriu, aplicabile ulterior incheierii contractului. (4.4) Taxele si tarifele pentru prestatiile din anexele 4, 5, 6 si 9 din prezentul contract sunt stabilite de către CFR, conform reglementarilor in vigoare si sunt prezentate in publicatiile proprii. Acestea sunt indexate anual cu indicele de inflatie pentru 12 luni anterioare aferent perioadei octombrie 2017 - septembrie 2018 , vor fi aduse la cunostinta OTF cu minim 30 de zile calendaristice inainte de data intrarii in vigoare a contractului de acces si se vor aplica pe perioada de valabilitate a prezentului contract. Tarifele indexate vor fi aplicabile incepand cu prima zi de valabilitate a mersului de tren 2018/2019.
Conform art. 5, facturile aferente TUI au termen de scadenta 30 de zile calendaristice de la data primirii acestora , data primirii considerandu-se a fi a cincea zi calendaristica de la data emiterii facturilor de catre CFR. Celelalte facturi se vor emite de regula in termen de 15 zile de la data primirii confirmarii prestatiilor si vor avea termen de scadenta 30 zile calendaristice de la emiterea acestora, daca nu este prevazut altfel in conventiile incheiate separat.
Potrivit art. 5.4, in cazul in care partile nu executa, executa cu intarziere sau necorespunzator obligatiile finaciare asumate prin prezentul contract , vor plati dobanzi si penalitati in valoare de 0,03 % pentru fiecare zi de intarziere incepand cu prima zi dupa expirarea termenului de plata, debitorul fiind de drept in intarziere . Totalul dobanzilor si penalitatilor nu poate depasi cuantumul sumei asupra careia au fost calculate.
La data de 05.12.2018, intre parti a fost incheiat contractul de acces pe infrastructura feroviara nr. 117 prin care CFR a pus la dispozitia OTF infrastructura feroviara publica interoperabila precum si cea neinteroperabila neinchiriata, furnizand catre OTF pachetul minim de acces definit la art. 1.3 pentru care OTF plateste tariful de utilizare a infrastructurii. De asemenea, CFR ofera OTF prestatii pentru servicii aditionale pentru catre OTF plateste alte tarife decat TUI .( art. 2.1 – 2.3)
Contractul a intrat in vigoare la data de 09.12.2018 si a fost valabil pana la 14.12.2019.
Conform art. 4, nivelul tarifului de utilizare a infrastructurii feroviare publice (TUI) pentru perioada de valabilitate a contractului, este cel rezultat din aplicarea metodologiei de tarifare a utilizarii infrastructurii feroviare publice, in vigoare. (4.2) Valoarea elementelor tarifare de baza este prezentata in Documentul de Referinta al Retelei CFR, iar lista cu incadrarea sectiilor de circulatie pe categorii de linie pentru calculul TUI folosita in cadrul metodologiei este cea aplicata in Contractul de activitate al CFR in vigoare , iar valoarea obtinuta nu contine TVA. ( 4.3) Modul de calcul al TUI se va actualiza cu eventualele prevederi legale cu caracter obligatoriu, aplicabile ulterior incheierii contrcatului. (4.4) Taxele si tarifele pentru prestatiile din anexele 4, 5, 6 si 9 din prezentul contract sunt stabilite de către CFR, conform reglementarilor in vigoare si sunt comunicate de catre OTF cu minim 30 de zile calendaristice inainte de data aplicarii. Acestea vor fi actualizate periodic ori de cate ori se inregistreaza modificari semnificative ale elementelor care au stat la baza fundamentarii acestora.
Conform art. 5, facturile aferente TUI au termen de scadenta 30 de zile calendaristice de la data primirii acestora , data primirii considerandu-se a fi a cincea zi calendaristica de la data emiterii facturilor de catre CFR. Celelalte facturi se vor emite de regula in termen de 15 zile de la data primirii confirmarii prestatiilor si vor avea termen de scadenta 30 zile calendaristice de la emiterea acestora.
Potrivit art. 5.4, in cazul in care partile nu executa, executa cu intarziere sau necorespunzator obligatiile finaciare asumate prin prezentul contract , vor plati dobanzi si penalitati in valoare de 0,03 % pentru fiecare zi de intarziere incepand cu prima zi dupa expirarea termenului de plata, debitorul fiind de drept in intarziere . Totalul dobanzilor si penalitatilor nu poate depasi cuantumul sumei asupra careia au fost calculate.
In temeiul acestor contracte, reclamanta a emis facturile fiscale nr. 6510005687/30.10.2018 , nr. 6510005686/30.10.2018 si nr. 6510005950/26.03.2019 in baza carora a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 10220,34 lei in baza primei facturi, a sumei de 3656,34 lei in baza cele de-a doua facturi si a sumei de 10836,10 lei in baza ultimei facturi.
În drept, instanța reține că raporturilor juridice născut între părți prin încheierea contractelor de acces pe infrastructura feroviara nr. 254/2017 si nr. 117/2018 și emiterea facturilor, le sunt aplicabile regulile răspunderii civile contractuale.
Potrivit art. 1270 alin. 1 C. civ. ,,contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”.
De asemenea, instanța reține că art. 1350 C. civ. ,,orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat” iar conform alin. 2, ,,atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii”.
Totodată, art. 1516 alin. 1 C. civ. afirmă dreptul creditorului la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligațiilor, iar conform alin. 2 ,,atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin: 1. să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației”.
Art. 1530 C. civ., prevede dreptul creditorului la daune interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabilă a obligației.
În temeiul art. 1547 C civ., debitorul este ținut să repare prejudiciul cauzat cu intenție sau din culpă, iar potrivit art. 1548 C. civ., culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării. Deci, în materie contractuală operează o prezumție de vinovăție a debitorului, deoarece, în caz de neexecutare sau de executare necorespunzătoare ori cu întârziere a obligației, debitorul acestei obligații, pentru a nu fi angajată răspunderea lui contractuală , trebuie să facă dovada unei cauze care îl exonerează de răspundere. Conform art. 1351 alin. 1 C civ., ,,dacă legea nu prevede altfel sau părțile nu convin contrariul, răspunderea este înlăturată atunci când prejudiciul este cauzat de forță majoră sau de caz fortuit”.
În ceea ce privește sarcina probei neexecutării, în virtutea acestor dispoziții legale, rezultă că în cazul obligațiilor de a da, cum este obligația de a plăti o sumă de bani, creditorul trebuie sa dovedească doar existența creanței, iar apoi neexecutarea se prezumă.
În cauza dedusă judecății, instanța constată că reclamanta a făcut dovada existenței obligației de plată a pârâtei cu privire la suma de 21.056,44 lei, reprezentand contravaloarea facturilor fiscale nr. G 6510005687/30.10.2018 si nr. G 6510005950/26.03.2019 pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
Conform art. 12 din HG nr. 581/1998, privind înfiinţarea CN CF C.F.R. - S.A. prin reorganizarea SNCF, C.F.R. pune la dispoziţie operatorilor de transport feroviar infrastructura feroviară, în mod nediscriminatoriu, pe baza contractului de acces. Operatorii de transport feroviar străini şi grupurile internaţionale care realizează transport feroviar sunt acceptaţi pentru circulaţia pe infrastructura feroviară publică, în condiţiile legii şi ale acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte. (2) Pentru accesul pe infrastructura feroviară publică, operatorii feroviari plătesc tariful de utilizare a infrastructurii, iar pentru serviciile şi facilităţile solicitate pe infrastructura feroviară privată, plătesc chirii sau tarife, după caz. (4) Tariful de utilizare a infrastructurii se plăteşte în condiţiile şi la termenele stabilite prin contractul de acces.
Prin dispozitia Directorului General nr. 259/29.12.2015 s-a aprobat punerea in aplicare a „Tarifului de stationare pe liniile CFR a materialului rulant care nu apartine CFR”.
Prin Dispozitia Directorului General nr. 227/01.10.2018 s-a aprobat punerea in aplicare a unor tarife conexe actualizate pentru prestatiile furnizate de CFR operatorilor de transport feroviar, conform anexei 1 la aceasta dispozitie si, la data intrarii in vigoare a acesteia, si-a incetat aplicabilitatea dispozitia Directorului General nr. 259/29.12.2015.
Prin raportul de expertiza specialitatea exploatare cai ferate, locatii si material rulant, efectuat in cauza, s-a retinut ca borderourile refuzate, anexate facturilor nr. 6510005687/30.10.2018 si nr. 6510005950/26.03.2019 contin calculul tarifului de stationare stabilit valoric prin Dispozitiile Directorului General nr. 259/29.12.2015 si 227/01.10.2018, ultima dispozitie preluand valorile si precizarile privind noile tarife prevazute de CNSDF care a emis Decizia nr. 2/30.08.2018.
Asadar, Dispozitia Directorului General al CNCF – CFR SA nr. 227 din 01.10.2018 stabileste noi tarife aplicabile din data emiterii acesteia, ca urmare a Deciziei nr. 2/30.08.2018 a CNSDF , adaugand un nou tip de tarif de stationare pentru operatii de incarcare/descarcare a vagoanelor.
De asemenea, serviciile furnizate de CFR SA prevazute in anexa 3 la contractul de acces (pachetul minim de acces) sunt identice cu cele prezentate la pct. 1 din Anexa 2 – Serviciile care trebuie prestate de catre operatorii de transport feroviar prevazute la art. 13 din Legea nr. 202/2016 privind integrarea sitemului feroviar din Romania in spatiul feroviar unic european.
Borderourile din factura nr. 6510005687/30.10.2018 ( partial) au fost intocmite pentru stationari pe liniile CFR a vagoanelor care nu apartin CFR , in perioada 01-31.07.2018, iar borderourile din factura nr. 6510005950/26.03.2019 ( partial) reprezinta taxe de stationare pe liniile CFR a vagoanelor care nu apartin CFR in perioada 04.09.2018 – 30.12.2018.
Pentru perioadele de stationari mentionate in facturile respective , modul de aplicare a tarifelor de stationare a fost stabilit in :
-Procedura operationala - Aplicarea tarifului de stationare pe liniile CFR prin metoda analitica , cod PO 0-7.5.4-01. Ed. 2 , rev. 1 , intrata in vigoare la data de 15.04.2016 , prezentata in Anexa 23a) din DRR/2016 - 01.10.2018 (in baza Dispozitiei nr. 259/29.12.2015, aplicabila la intocmirea borderourilor contestate de GFR din factura nr. 6510005687/30.10.2018);
-Procedura operationala - Aplicarea tarifului de stationare pe liniile CFR prin metoda analitica , cod PO 0-8.5.3-01, ed. 3, rev. 0 , in vigoare din 01.10.2018 prezentata in Anexa 23a/din DRR 2018 (in baza Dispozitiei nr. 227/01.10.2018, cu valabilitate din 01.10.2018, aplicabila la intocmirea borderourilor refuzate de GFR din factura nr. 6510005950/26.03.2019).
Borderourile din factura nr. 6510005686/30.10.2018 ( partial) reprezinta contravaloare acces a convoaielor de manevra ale GFR pe infrastructura rutiera, in perioada 01.07.2018-26.08.2018 pentru care modul de aplicare a tarifului aplicabil a fost cel stabilit in Procedura operationala – Aplicarea tarifului pentru accesul convoaielor de manevra pe infrastructura rutiera prin metoda analiatica , cod PO 0-7.5.4-02, ED. 1 , Rev. 3 intrata in vigoare la data de 17.10.2016 , prezentata in Anexa 23b din DRR/2016 – 01.10.2018.
Cu privire la apararile paratei referitoare la motivele care au generat stationarile cuprinse in facturile nr. 6510005687/30.10.2018 si nr. 6510005950/26.03.2019, expertul a retinut ca borderourile aferente acestora se refera la trei situatii distincte de garare pe liniile infrastructurii feroviare CFR a vagoanelor GFR , dupa cum urmeaza:
a)stationarea a 24 de vagoane CSI goale sosite de la CFM in C.J. cu trenul 80483 in ziua de marti 24.07.2018 ora 17.21 dupa ora 15.00 cand se terminase programul personalului special autorizat sa efectueze masurarea vagoanelor respective conform Instructiei nr. 328 pentru admiterea si expedierea transporturilor exceptionale pe infrastructura feroviara , fapt care a condus la deplasarea trenului pentru masurarea vagoanelor sale in statia Socola , conform procesului verbal nr. 3.7.13/579/16.10.2015.
Expertul a precizat ca motivul care a generat stationarile cuprinse in Borderoul nr. 3.7.13/819 din 07.08.2018 din factura nr. 6510005687/30.10.2018 a constat in formalitati comerciale si verificari/masurari - efectuate in comun de trei parti implicate - legate de admiterea/aprobarea de circulatie pe caile ferate romane , pentru a se putea programa circulatia vagoanelor cuplului CSI de la S. pana la statia de destinatie PI, conform cererii GFR adresata CFR in data de 25.07.2018, astfel ca motivul este de retinut in sarcina GFR la momentul stationarii;
b) stationari vagoane in statia CJ ca urmare a predarii – primirii vagoanelor intre GFR si CFM conform contractului nr. 6000404 din 17.01.2012 incheiat intre Intreprinderea de Stat „Calea Ferata din M.” si GFR cu privire la organizarea transporturilor de marfuri din/in Romania in/din Republica Moldova in care CFR nu este parte semnatara.
Expertul a aratat ca din lipsa de prevederi privind situatiile de refuz mentionate de GFR, in baza contractelor de acces incheiate intre CFR si GFR (si al procedurilor de tarifare a stationarii vagoanelor pe infrastructura CFR) valabile la momentul stationarilor consemnate in borderourile aflate in litigiu, ar trebui ca stationarile din statia CJ cuprinse in facturile nr. 6510005687/300.10.2018 si 6510005650/29.03.2019 sa fie retinute in sarcina GFR pana la reglementarea situatiei respective intre cele trei parti implicate : CFR, GFR si CFM.
c) stationarea vagoanelor in statia Letcani a fost motivata in borderoul nr. 3.7.17/446 din 02.08.2018 privind refuzul platii stationarii de catre GFR, prin Lipsa ID portuar generat de CFR SA (ID generat 12.07.2018 ora 10.00), iar din istoricul trenului 80469/12.07.2018 plecat din Letcani la ora 16.18 rezulta ca acesta a plecat cu o intarziere de 378 minute ( 6 ore si 18 minute) explicate prin lipsa locomotiva care a sosit la 15.06.
Expertul a retinut ca, intrucat in asteptarea ID-ului necesar accesului la dane de descarcare din Port, GFR a solicitat catre CFR I. programare de circulatie pentru aproprierea trenurilor sale catre statia Palas din apropierea Portului Constanta, iar CFR Sucursala Regionala I. a efectuat programarea trenurilor conform Instructiei nr. 099/2005 , motivul stationarii celor 30 de vagoane de la poz. 5, 6 si 7 din borderoul nr. 3.7.17/446/02.08.2018 in statia Letcani poate fi retinut in sarcina GFR pentru ca putea solicita mai devreme programarea plecarii spre o alta statie din traseul spre destinatie , chiar daca ID-ul nu a mai fost generat in timp util de catre CFR C..
Prin urmare, instanta va constata ca neintemeiate apararile paratei referitoare la caracterul neimputabil al motivelor care au generat stationarile cuprinse in facturile nr. 6510005687/30.10.2018 si nr. 6510005950/26.03.2019.
In plus, instanta retine ca parata nu a contestat aceste concluzii ale expertului, neformuland obiectiuni la raport de expertiza specialitatea exploatare cai ferate, locatii si material rulant.
In ceea ce priveste serviciile si valorile cuprinse in borderourile aferente facturilor nr. 6510005687/30.10.2018 si 6510005650/29.03.2019 incluse in obiectul cererii de chemare in judecata, expertul a aratat ca CFR Sucursala Regionala I. a respectat Procedurile operationale – Aplicarea tarifului de stationare pe liniile CFR prin metoda analitica , cod PO 0-7.5.4-01 , ed. 2, rev. 1 , aplicabila inainte de data de 01.10.2018 (valabila la intocmirea borderourilor contestate de GFR din factura nr. 6510005687/30.10.2018) si cea reeditata cu aceeasi denumire, sub cod PO 0-8.5.3-01, ed.3, rev. 0, cu valabilitate din data de 01.10.2018 (aplicabila la intocmirea borderourilor refuzate de GFR din factura nr. 6510005950/26.03.2019) asa cum au fost ele scrise in Documentul de referinta al retelei CFR, valabil la momentul intocmirii borderourilor din facturile respective.
Astfel, expertul a aratat ca evidenta numarului de vagoane si contorizarea timpului cat acestea au stationat (vagoane ora) s-a facut corect, prin metoda analitica, pe baza borderourilor intocmite la nivelul statiilor CF respective , la care s-a aplicat valoarea unitara a tarifului de stationare , care a fost cea prevazuta in Dispozitia Directorului General al CFR in vigoare la data prestatiei, conform art. 5.3 din procedurile aplicate, iar Dispozitia Directorului General al CNCF CFR nr. 227/01.10.2018 privind modificarea tarifului de stationare pe liniile CFR a materialului rulant care nu apartine CFR a preluat integral valorile si precizarile privind noile tarife prevazute de CNSDF , care au fost transpuse tot integral in Anexa nr. 23 la DRR/2018 , Tarife pentru serviciile furnizate de CFR.
In ceea ce priveste serviciile si valorile cuprinse in borderourile aferente facturii nr. 6510005686/30.10.2018, inclusa in obiectul cererii de chemare in judecata, expertul a aratat ca nu a respectat Procedura operationala – Aplicarea tarifului pentru accesul convoaielor de manevra pe infrastructura feroviara prin metoda analitica, cod PO 0-7.5.4-02, Ed. 1 , Rev. 3 intrata in vigoare la data de 17.10.2016, asa cum a fost aceasta scrisa in Documentul de referinta al retelei CFR, valabil la momentul intocmirii borderourilor din factura respectiva, fapt dovedit prin analiza borderourilor refuzate partial de GFR, efectuata in cuprinsul raportului de expertiza.
In raport de concluziile expertul, instanta apreciaza ca fiind neintemeiata solicitarea reclamantei de obligare a paratei la plata sumei de 3656,34 lei conform facturii nr. 6510005686 din 30.10.2018 (partial).
In ceea ce priveste raportul de expertiza specialitatea contabilitate, fata de facturile fiscale nr. 6510005687/30.10.2018 si nr. 6510005950/26.03.2019 , instanta constata ca i s-a solicitat expertului contabil sa precizeze daca tarifele practicate de catre CFR la momentul emiterii facturilor ce fac obiectul cererii de chemare in judecata (iulie - octombrie 2018) au fost determinate in conformitate cu art. 31 alin. 7 din Legea nr. 202/2016 (in sensul ca tarifele impuse pentru accesul pe calea ferata in cadrul infrastructurilor de servicii si furnizarea de servicii in cadrul acestor infrastructuri nu trebuie sa depaseasca costul furnizarii lor, plus un profit rezonabil), respectiv art. 31 alin. 8 din Legea nr. 202/2016 (in sensul ca in cazul in care serviciile sunt oferite de un singur furnizor, tariful perceput pentru respectivul serviciu nu depaseste costul furnizarii prestatiei respective, plus un profit rezonabil) coroborat cu art. 3 pct. 12 (in sensul ca profitul rezonabil reprezinta o rata a rentabilitatii capitalului propriu care nu poate depasi 3 %).
Expertul a aratat ca tarifele practicate de catre Compania Nationala Cai Ferate CFR SA la momentul emiterii facturilor nu au fost determinate in conformitate cu art. 31 alin. 7 din Legea nr. 202/2016, respectiv cu art. 31 alin. 8 din Legea nr. 202/2016 coroborat cu art. 3 pct. 21 din Legea nr. 202/2016 in sensul ca nu au fost fundamentate pe costul furnizarii lor plus un profit rezonabil care nu poate depasi 3 %.
Insa, instanta retine ca expertul a formulat aceasta concluzie in urma omisiunii reclamantei de a transmite inscrisurile solicitate referitoare la modul de determinare a tarifelor cat si tarifele aprobate si practicate de catre CFR in perioada iulie - octombrie 2018.
Insa, instanta apreciaza ca omisiunea reclamantei nu este in masura a fundamenta concluziile expertizei contabile.
In plus, instanta retine ca prin raportul de expertiza specialitatea exploatare cai ferate, locatii si material rulant s-a constatat ca modul de aplicare a tarifelor de stationare a fost stabilit prin :
-Procedura operationala - Aplicarea tarifului de stationare pe liniile CFR prin metoda analitica , cod PO 0-7.5.4-01. Ed. 2 , rev. 1 , intrata in vigoare la data de 15.04.2016 , prezentata in Anexa 23a) din DRR/2016 -01.10.2018 ( in baza Dispozitiei nr. 259/29.12.2015 , aplicabila la intocmirea borderourilor contestate de GFR din factura nr. 6510005687/30.10.2018);
-Procedura operationala - Aplicarea tarifului de stationare pe luniile CFR prin metoda analitica , cod PO 0-8.5.3-01, ed. 3, rev. 0 , in vigoare din 01.10.2018 prezentata in Anexa 23a/din DRR 2018 (in baza Dispozitiei nr. 227/01.10.2018 , cu valabilitate din 01.10.2018, aplicabila la intocmirea borderourilor refuzate de GFR din factura nr. 6510005950/26.03.2019).
De asemenea, prin cele doua contracte, in cadrul art. 4.1 , s-a prevazut ca nivelul tarifului de utilizare a infrastructurii feroviare publice este cel rezultat din aplicarea metodologiei de tarifare a utilizarii infrastructurii feroviare publice in vigoare, iar , parata , prin semnarea contractului si-a insusit aceste clauze contractuale. Prin urmare, parata a fost de acord cu modalitatea de stabilire a tarifelor.
Apărarea pârâtei referitoare la aplicarea deciziei nr. 2/30.08.2018 a Consiliului Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar nu poate fi reţinută din următoarele considerente:
În temeiul art. 56 alin. (4) şi (7) din Legea nr. 202/2016, „(4) În cadrul analizei plângerilor, Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar are următoarele atribuţii: a) să solicite informaţii şi/sau documente şi să iniţieze consultări cu părţile implicate, precum şi cu orice altă entitate publică sau privată care poate oferi informaţii relevante pentru analiza plângerii, în termen de maximum 30 de zile de la primirea plângerii; b) să adopte o decizie în termen de maximum 40 de zile de la primirea tuturor informaţiilor şi/sau documentelor necesare analizei şi să comunice părţilor decizia sa motivată; c) să impună prin decizie măsuri care să asigure remedierea situaţiei, atunci când se constată că solicitantul a fost tratat inechitabil, a fost discriminat sau nedreptăţit în ceea ce priveşte unul sau mai multe dintre elementele prevăzute la alin. (2). (…) (7) În îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la alin. (6), Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar poate impune, prin decizie, măsuri care să asigure remedierea situaţiei constatate şi poate formula recomandări pentru adoptarea de măsuri care să faciliteze dezvoltarea domeniului transportului feroviar”. Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că, atunci când se constată nereguli, Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar poate emite o decizie prin care să stabilească măsuri pentru remedierea situaţiei. Însă, măsurile luate de către Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar sunt valabile doar de la momentul emiterii deciziilor sale. În această ordine de idei, dispoziţiile deciziei nu pot retroactiva întrucât, într-o asemenea situaţie, s-ar ajunge la periclitarea siguranţei raporturilor juridice.
În prezenta cauză, prin decizia nr. 2 au fost impuse reclamantei o serie de tarife pentru serviciile prestate. Totodată, în cuprinsul aceluiaşi act, s-a prevăzut că reclamanta are obligaţia de a aplica noile tarife începând cu data de 01.10.2018. În consecinţă, tarifele stabilite prin decizia nr. 2 trebuie aplicate doar de la 01.10.2018, iar nu şi pentru perioade anterioare. Or, serviciile prestate anterior acestei date nu intră sub incidenţa dispoziţiilor deciziei nr. 2.
Aşadar, pretenţiile reclamantei formulate pentru perioada anterioara datei de 01.10.2018 nu pot fi calculate în funcţie de tarifele stabilite prin decizia nr. 2, ci se raportează la dispoziţiile contractuale aflate în vigoare la data facturării.
Astfel, desi prin Decizia nr. 2/23.08.2018 a Consiliului National de Supraveghere din Domeniul Feroviar s-a stabilit ca reclamanta in perioada 2002 - 2018 a incalcat dispozitiile art. 56 alin. 2 din Legea nr. 202/2016, in ceea ce priveste modalitatea de determinarea tarifelor pentru accesul la structura feroviara , reclamanta a fost obligata sa aplice aceste tarife incepand cu data de 01.10.2018 , nu si anterior.
Pentru aceste considerente , instanta urmeaza sa admita in parte actiunea, si va obliga parata sa plateasca reclamantei suma de 21.056,44 lei, contravaloarea facturilor fiscale nr. G 6510005687/30.10.2018 si nr. G 6510005950/26.03.2019 .
În privința penalităților, instanța constată că prin art. 5.4 din contract părțile au prevăzut ca in cazul in care nu executa, executa cu intarziere sau necorespunzator obligatiile finaciare asumate prin prezentul contract , vor plati dobanzi si penalitati in valoare de 0,03 % pentru fiecare zi de intarziere incepand cu prima zi dupa expirarea termenului de plata, debitorul fiind de drept in intarziere . Totalul dobanzilor si penalitatilor nu poate depasi cuantumul sumei asupra careia au fost calculate.
În privința naturii juridice a acestei clauze, instanța consideră că aceasta reprezintă o clauză penală în sensul art. 1538 C.civ., prin care părțile au evaluat anticipat contravaloarea prejudiciului suferit de creditor prin neexecutarea obligațiilor de catre debitor. În cazul în care părțile au inserat în contract o astfel de prevedere, creditorul nu trebuie să mai facă dovada întinderii prejudiciului suferit, iar instanța nu poate reduce cuantumul acesteia decât în condițiile art. 1541 C. civ.
Având în vedere că această clauză penală a fost asumată de către părți în mod expres, instanța reține caracterul cert, lichid și exigibil al acestei creanțe solicitate de reclamantă, urmând a obliga pârâta să plătească reclamatei suma de 273,29 penalităţi de întârziere calculate pana la data de 24.05.2019 (182,99 lei penalitati pentru factura nr. 6510005687 si suma de 91 lei penalitati pentru factura nr. 6510005950, conform modului de calcul prezentat de reclamanta) precum si suma aferenta penalităţilor de întârziere calculate in continuare până la data plăţii.
Totodata, in baza art. 339 alin. 2 C.p.c. si art. 23 din OG nr. 2/2000, instanta va admite cererea de majorare a onorariului de expert , va dispune majorarea onorariului expertului HIC de la suma de 1500 lei la suma de 6470 lei, urmând a obliga pârâta să achite suma de 4970 lei reprezentând onorariu suplimentar, in raport de activitatea desfasurata de expert ce a presupus intocmirea raportului initial si a raspunsului la obiectiuni precum si complexitatea lucrarii intocmite.
În cazul cheltuielilor de judecată, art. 453 C. proc. civ. dispune că „(1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. (2) Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată”.
Instanta urmeaza a avea in vedere ca pretentiile reclamantei au fost admise in parte, prin urmare este indreptatita a obtine cheltuielile de judecata constand in taxa judiciara de timbru aferenta pretentiilor admise (1171,48 lei). Pe de alta parte, avand in vedere culpa procesuala partiala a paratei, aceasta este indreptatita a recupera cheltuielile de judecata aferente cuantumului pretentiilor respinse.
Pentru aceste considerennte, instanta va compensa in totalitate cheltuieli de judecata.
Curtea de Apel Brașov
Trimiterea cauzei spre rejudecare. Asigurarea dublului grad de jurisdicţie
Curtea de Apel Craiova
Obşti de moşneni. Persoane îndreptăţite la plata dividendelor .
Judecătoria Sectorul 1 București
8.Cerere de reexaminare împotriva măsurii anulării cererii ca netimbrată – art. 200 alin. (4) C.pr.civ. Motive neimputabile.
Tribunalul Dolj
Acţiune în răspundere patrimonială respinsă ca urmare a intervenirii Legii nr. 124/2014
Judecătoria Alexandria
CONTESTAŢIE LA EXECUTARE