Pretentii. Raspundere civila delictuala. Exceptia prescriptiei dreptului material la actiune. Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor

Prin cererea de  chemare  în judecată  înregistrată pe  rolul  Judecătoriei G.H. la  data de 17.07.2017 sub nr. 1764/237/2017, reclamantul SB in contradictoriu cu  pârâţii S. şi VM a solicitat  instanţei  ca  prin hotărârea  ce se va  pronunţa  să fie  obligaţi pârâţii  în solidar la plata  sumei de 520.000 euro din care 20.000 euro cu  titlu  de  despăgubiri  civile şi  500.000 euro cu  titlu  de  daune morale, cu  cheltuieli de judecată.

In motivare, reclamantul a arătat că  în anul 1980 a suferit un grav accident fiind călcat de  un autobuz. Din fericire, a scăpat  cu  viaţă, dar  au  urmat ani  grei de suferinţă şi  numeroase spitalizări. Ca  după orice accident foarte  grav, a rămas  cu  foarte  multe  sechele la  nivelul membrelor  inferioare, printre  care  şi  eliminarea  transplantului de piele făcut in anul 1983 la Spitalul M. Bucureşti. Acest  lucru a condus  la  apariţia unor  răni de dimensiuni destul de mari care  nu  s-a mai  închis de–a lungul a cel puţin 10 ani cronicizându-se si  degenerând într-un carcinom spinocelular conform documentelor histopatologice.

In vara anului 2013 a fost  internat pentru  tratarea acestei afecţiuni la  Spitalul A. din Bucuresti, iar  ulterior s-a hotarât  transferul la Spitalul Clinic  de  Urgenţă F, unde a ajuns in luna octombrie 2013 la  Sectia de Chirurgie  Plastica si Microchirurgie Reconstructivă , fiind preluat de medicul VM. S-a  hotărât  efectuarea investigaţiilor medicale specifice pentru această afecţiune, respectiv RMN şi examen histopatologic. În data de  24.10.2013, s-a externat la  cerere  fiind bulverat şi  şocat de  rezultatul histopatologic prin care se confirma formaţiune tumorală maligna „carcinom spinocelular”. A  fost  externat  cu  recomandarea de a  reveni pentru reeevaluare chirurgicala si nicidecum recomandarea de a  urma un consult oncologic,  conform protocoalelor medicale când există suspiciunea  de afecţiuni  maligne. A revenit  la Spitalul  F.  în data  de 14.01.2014 conform programării stabilite  cu  dr. VM care  i-a zis că nu  este  un cancer atât de  invaziv  şi  că  nu este  nevoie să se grăbească. In toata aceasta  perioadă  formaţiunea  tumorală continua  să crească. În data de 30.01.2014 a fost  operat , practicându-se o  excizie tangenţială asupra  formaţiunii tumorale, părţile excizate fiind trimise  la laborator. In data  de  13.02.2014 i s-a făcut  o  interveţie respectiv transplant de  piele prelevat  din zona fesieră şi aplicat peste zona în care s-a excizat din tumora.

Reclamantul a  precizat că la  aceste  două  intervenţii s-au  comis câteva greşeli medicale  foarte  grave: a)după excizarea  tumorii nu  s-a efectuat un examen  RMN  pentru a  se  vedea cu  claritate şi  cât a mai  rămas din formaţiunea tumorală comparativ cu  RMN-ul efectuat  în luna octombrie 2013 când a fost clar stabilite dimensiunile si  profunzimea  acestora; b) inainte  de a  face grefa de piele , nu  s-a făcut cel  puţin o  antibiogramă pentru a  se vedea dacă  zona este sterilă, având  în vedere că  antibiograma din 30 ianuarie evidenţia prezenta a 2 virusi intraspitaliceşti  foarte  periculoşi : Proteus spp si  germenele Pseudomonas Aeruginoasa.  După  acest  episod a fost  externat la  data de 25.02.2014, conform biletului  de  ieşire  din spital cu  stare „ ameliorata”. Ulterior, grefa  de  piele  s-a înverzit şi  s-a eliminat , infecţia locală fiind principala  cauză de  altfel şi formaţiunea tumorală rămasă  a început  să  crească într-un ritm destul de mare, drept  pentru care a  revenit la  Spitalul  F. la  medicul V.  în data de 14 mai  2014. În data de 18 mai  2014 a fost  operat din nou pentru  excizarea  părţii de tumoare care  nu a  fost  scoasă  în totalitate  şi a  recidivat, iar  etapele premergătoare  acestei intervenţii au  fost  la fel ca  şi  la precedenta,  adică: nu  s-a făcut examen RMN pentru a se  vedea clar  limitele, gradul de invazie şi  dimensiunile tumorii  rămase; nu  s-a făcut antibiogramă pentru a se vedea dacă  zona  de intervenţie  este  sterilă; nu  s-a recomandat  protocol oncologic. S-a excizat tangenţial, superficial şi neprofesional din nou formaţiunea tumorală care  avea acum aproape dimensiunile de la  diagnosticare . I s-a luat  din nou piele de pe  întreaga fesă  stânga şi  s-a acoperit  zona excizată, zonă populată intens de cei  doi stafilococi care  au  fost  prezenţi  şi  la  intervenţia anterioară (Proteus spp si germenele Pseudomonas Aeruginosa). Din nou, după o  continuă suferinţă, grefa de  piele  s-a înverzit şi  s-a eliminat în totalitate, iar  formaţiunea tumorala a crescut  la  loc. Văzând rezultatele medicului M V, reclamantul a  hotărât  să nu  mai  revină  la Spitalul  F. şi  s-a internat  la Spitalul Clinic de  Recuperare C., Sectia  Chirurgie  plastică la  dr. prof. G.  care  după rezultatul investigaţiilor  imagistice i-a spus că  este  prea târziu pentru a  mai  încerca reconstrucţia  piciorului , indicându-se amputaţia  de necesitate a membrului  inferior  stâng ( dezarticulare  de  şold) , tumora  infiltrând  toate  ţesuturile  până la  nivelul osului.

Reclamantul a  aratat că un alt aspect  care  evidenţiază lipsa de  profesionalism şi  responsabilitate a medicului V. este că  în rezultatul examenului RMN făcut  la  Clinica  P. din Cluj  la  data de 15.07.2014 se  regăsesc antefacte de  susceptibilitate magnetică datorate  materialelor de  sutură a grefei de piele făcută  la  Spitalul F.. In data  de  17 iulie 2014 a fost  de  acord  cu  amputaţia membrului  inferior  stâng, medicii spunându-i că dacă se intervenea la  data  diagnosticării (15.10.2013) conform protocoalelor medicale pentru  această afecţiune , sansele pentru  reconstrucţia piciorului stâng  ar  fi  fost  foarte mari.

În urma  investigaţiilor făcute la  Spitalul din C.  s-au mai  descoperit doua  rani  infectate cu  stafilococul pioceanic si  stafolococul alb în  zona  genunchiului  drept , cu  siguranţă luat  de la  Spitalul F.. Datorită  aceste  infectii a fost nevoit să mai suporte încă  trei intervenţii  chirurgicale pentru  reconstrucţia  genunchiului  drept .

Astfel, reclamantul a  precizat că neglijenţa şi  lipsa de  profesionalism a medicilor  de la Spitalul  Floreasca,  in special a dr. VM a determinat amputarea piciorului  stâng şi  in final şi a celui drept. A arătat ca  suma de 20.000 euro  reprezintă suma cheltuită  pentru medicamente, investigaţii medicale, tratament, deplasări la  Bucureşti şi  Cluj, iar  suma de 500.000 euro reprezintă  daune morale, durerea  şi suferinţa pe care a  trebuit  să  o  îndure fără a avea  nicio vină, ci  doar pentru  simplul fapt că a contactat in Spitalul F. o  infectie cu  2 microbi respectiv o  infecţie nozocomială.

In drept, a invocat art. 998 C. civ., art. 644 alin.  1 teza  1 din Legea  nr. 95/2006.

La  data de 23.01.2018, reclamantul a  depus  la  dosar  precizări prin care a  solicitat ca în baza dispoziţiilor  art. 653-676 din Legea  nr. 95/2006 să  se  constate  existenţa unui  malpraxis a pârâtului VM ,  motivat  de  următoarele: din rezultatul examenului RMN efectuat  de Clinica P  din Cluj la  data de  15.07.2014 ,  rezultă  neglijenţa medicală  şi  incompetenţa pârâtului , motivat  de  faptul că  acel examen a relevat  găsirea  artefatelor de  susceptibilitate magnetica datorate  materialelor de  sutură a grefei de piele făcute la Spitalul Floreasca; s-au  făcut  inutil 2  grefe de piele fără a se  face  cel  puţin o antibiogramă ; după excizarea  tumorii nu  s-a efectuat un examen RMN pentru a se  vedea cu claritate cât  s-a excizat şi cât a mai  rămas din formaţiunea tumorală comparativ cu  RMN –ul  efectuat în  luna octombrie  2013, când  au  fost stabilite clar dimensiunile  şi  profunzimea acesteia; nu  s-a recomandat  niciodată  un consult  oncologic de specialitate; nu  s-a  recomandat  niciodată amputaţia  piciorului ca  fiind cea mai  bună variantă pentru  prevenirea  extinderii  în restul  organismului a celulelor tumorale.

Astfel, reclamantul a precizat că modul în care a fost  operată şi investigată  formaţiunea tumorală de către  pârâtul VM la  Spitalul  F. i-a anulat  posibilitatea de  reconstrucţie a piciorului, fiind cauza principală şi  directă  a dezarticulaţiei de şold recomandată de  necesitate  de  către medicii de  la  Spitalul Clinic de  Recuperare C. .

La  data de  29.05.2018, reclamantul a depus la  dosar concluzii scrise prin care a  arătat ca  obiectul cererii îl  constituie prejudiciul material si moral  izvorât dintr-un act  medical  greşit, invocând ca  temei  al  răspunderii prevederile Legii nr. 92/2006, OMS  nr. 482/2007 , Legea nr. 46/2003, Ordinul nr. 386/2004 , Codul  de  deontologie medicala al  Colegiului  Medicilor  din Romania, art. 1357, art. 1358 , art. 1385 C. civ.

La  data de 24.09.2018, reclamantul a  depus  la  dosar  cerere modificatoare  prin care a solicitat  obligarea  pârâţilor, în solidar la plata  de  despăgubiri materiale în cuantum de 20.000 euro şi  despăgubiri  morale în cuantum de  1.000.000 euro. 

Reclamantul a  arătat ca sunt  întrunite  condiţiile  răspunderii civile  delictuale,  adică  fapta  ilicită săvârşită de  către medicul V. a constat într-o  inacţiune respectiv nerespectarea obligaţiilor profesionale: lipsa supravegherii unui  pacient cu  risc; nerespectarea obligaţiilor de  serviciu de a se  prezenta la pacient  atunci  când este  solicitat; lipsa monitorizărilor  după fiecare intervenţie chirurgicală, efectuarea  intervenţiilor  chirurgicale în mod  superficial, prejudiciul  moral  suferit ca  urmare a intervenţiilor  chirurgicale greşite şi  agravarea  stării  de  sănătate,  viaţa  fiindu-i  pusă  în  pericol, toate  conducând la  suferinţe fizice  şi  psihice.

In drept,  a invocat art. 637 alin. 2 din Legea  nr. 95/2006, art. 998-999,  art. 1169 C. civ., art. 204 alin. 1 si  alin. 2 pct. 2 C.p.c., art. 1357,  art. 1358, art. 1385 C. civ., OMS nr. 482/2007, Legea  nr. 46/2003, Ordinul  nr. 386/2004,  Codul  de  deontologie medicală al  Colegiului Medicilor  din România.

La  data de 22.02.2019,  reclamantul a depus  la  dosar  o  cerere precizatoare  prin care a  solicitat diminuarea  cuantumului daunelor  morale la  suma de 500.000 lei.

Pârâta Spitalul  Clinic  de  Urgenţă B a depus  la  dosar  întâmpinare prin care a  solicitat admiterea excepţiilor  invocate,  respectiv a excepţiei netimbrării/insuficientei  timbrări a acţiunii , excepţiei  prescripţiei  dreptului la  acţiune, excepţiei lipsei calităţii procesuale  pasive , iar  pe  fond a solicitat respingerea cererii ca  neîntemeiată,  cu  cheltuieli de judecată. In ceea ce  priveşte excepţia  prescripţiei  dreptului  la  acţiune, pârâta a arătat că termenul de prescripţie a început  să  curgă de la  data  ultimei externări la  cerere , ori, cel  mai târziu de la  data  la care i-a fost  indicat sa revină la  consult , astfel  încât  s-a  împlinit cu  mult  înainte de  17.07.2017, data  înregistrării litigiului pe  rolul Judecătoriei G.. Cu  privire la  excepţia  lipsei calităţii  procesuale pasive, pârâta a arătat că spitalul nu  răspunde decât pentru  situaţiile limitativ prevăzute de lege, iar  urmare a  interpretării împrejurărilor în care s-a desfăşurat actul medical efectuat de către dr. VM, nu  se  identifică  nicio  situaţie dintre cele prevăzute de lege , astfel  încât  nu  este  parte în acest  raport  juridic.

Pe  fondul cauzei, pârâta a arătat că Spitalul Clinic de  Urgenţă  B. nu  s-a confruntat cu  o  infecţie nosocomială din cele  invocate în perioadele cât  reclamantul a  fost  internat în Secţia Chirurgie Plastică, respectiv 14.10.2013 – 24.10.2013, 14.01.2014 – 25.02.2014 , 14.05.2014 – 05.06.2014 ,  astfel că  situaţia invocată de  către  reclamant nu se datorează încălcării vreunor  norme. De  asemenea, a precizat că raportat la art. 644 alin. 2 din Legea  nr. 95/2006 , nu  sunt  îndeplinite  condiţiile cumulative pentru  angajarea  răspunderii civile a pârâtului VM.

În  drept, a invocat art. 644 alin. 1 si  2 din Legea  nr. 95/2006, OMS nr. 916/2006 . 

Parata Spitalul Clinic  de  Urgenţă B a depus  la  dosar  cerere de chemare  în garanţie in contradictoriu  cu  chemata  în garanţie O. SA prin care a  solicitat ca în  situaţia  în care se  va admite cererea de  chemare în judecată, formulată  de  reclamantul SB,  să fie obligată chemata în garanţie, în temeiul poliţei de asigurare seria G nr. 938031 din data de 03.10.2017, respectiv a politei de asigurare seria G nr. 859709 din data de 02.10.2013, la plata  sumelor  pretinse  de  reclamant pentru  acoperirea  prejudiciului cauzat de  un act  medical acordat în cadrul Spitalului  Clinic de  Urgenţă B. , precum şi a eventualelor  cheltuieli de judecată.

În drept, a invocat art.  72 şi  urm. C.p.c. ,  art. 668 alin. 1 din Legea  nr. 95/2006. 

Chemata  în garanţie O. SA a depus la dosar întâmpinare prin care a  invocat  excepţia prescripţiei  dreptului  la acţiune (solicitând respingerea cererii de chemare  în judecată ca  neîntemeiată), excepţia netimbrării cererii de chemare  în garanţie, exceptia  lispei calităţii sale procesuale pasive. Pe  fond,  a  solicitat  respingerea actiunii impotriva paratei Spitalul Clinic de  Urgenţă B. ca neîntemeiată şi  pe cale de consecinţă, respingerea cererii de chemare  în garanţie ca rămasă  fără obiect.

In drept, a invocat art. 205 C.p.c., Legea  nr. 95/2006.

Pârâtul VM a depus la  dosar  întâmpinare prin care a  invocat  excepţia necompetenţei  teritoriale  si materiale a Judecătoriei  G., excepţia  prescripţiei dreptului  la acţiune,  excepţia  lipsei calităţii procesuale  pasive  a pârâtului,  excepţia  prematurităţii introducerii cererii de  chemare  în judecată precum şi  inadmisibilitatea  cererii de chemare în  judecată.

Pe fondul cauzei, a solicitat  respingerea  cererii ca  neîntemeiate, precizând că  nu  se  face  dovada îndeplinirii condiţiilor necesare care să  ducă la  antrenarea răspunderii civile delictuale, respectiv existenţa prejudiciului,  existenţa  unui  raport de cauzalitate între  fapta  ilicită şi prejudiciu, existenţa vinovăţiei celui  care a cauzat  prejudiciul contând în intenţia, neglijenţa sau  imprudenţa  cu  care a  acţionat. În ceea  ce priveşte cuantumul  pretenţiilor solicitate, pârâtul a  arătat că nu se face dovada nici  a ”despăgubirilor civile”  solicitate si  nici a daunelor morale , deşi  raportat la  art. 249 C.p.c. îi  revenea sarcina probei. De  asemenea, a invocat  reaua credinţă în ceea ce priveşte cererea de chemare  în judecată, având în  vedere că  efectuarea actului medical al  reclamantului a  fost  efectuat de  medicul său  curant dr. L., împreună cu  o  echipă formată  din trei medici. 

În  drept, a invocat art. 129, art. 107, art. 95, art. 205, art. 249 C.p.c. ,  art. 2512, art. 2517, art. 2528,  art. 2520,  art. 1373 C.  civ., Legea  nr. 95/2006.

De  asemenea, pârâtul VM a  depus  la dosar cerere  de  chemare în garanţie a chemaţilor  în  garanţie SC A. SA , SC A. SA si LI, solicitând ca  în situaţia  admiterii cererii  de  chemare  în judecată să fie  obligaţi  chemaţii  în  garanţie la  plata  în  solidar a sumelor  pretinse de  către  reclamant pentru acoperirea  prejudiciului cauzat de  un act  medical acordat în  cadrul  Spitalului Clinic  de  Urgenţă B., în temeiul poliţei de asigurare  nr. 571043013/12.01.2013  si a poliţei de asigurare  nr. BB0008140111675/17.01.2014.

În drept, a invocat art. 72 şi  urm. C.p.c., Legea nr. 95/2006.

La  data de 12.04.2019, chematul în garanţie LI a depus la  dosar cerere de chemare  în garanţie a societăţii O. SA solicitând ca, în eventualitatea admiterii cererii de chemare  în judecată, obligarea acesteia la  plata  sumelor solicitate de  reclamant, in limita sumei asigurate , potrivit  contractului.

In drept, a invocat art. 72 si  urm. C.p.c.

Prin sentinţa  civila nr. 53/23.01.2018 a Judecătoriei Gura Humorului s-a admis  excepţia  necompetentei  materiale  a instanţei  si  s-a declinat  competenta de soluţionare  cauzei  in favoarea Tribunalului  Bucuresti.

Prin sentinta  civila nr. 1237/02.05.2018 a Tribunalului  Bucureşti,  Secţia  a IV a Civilă, s-a admis  exceptia necompetentei materiale a Tribunalului  Bucuresti  si  s-a declinat  competenţa de soluţionare a  cauzei  în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Prin sentinţa  civilă nr. 6976/12.11.2018 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti  s-a admis  excepţia  necompetenţei materiale a instanţei, s-a declinat  competenţa  de soluţionare a  cauzei  în favoarea  Tribunalului  Bucureşti, s-a constatat ivit  comflictul negativ  de  competenţă între  Judecătoria Sectorului 1  Bucureşti şi  Tribunalul  Bucureşti şi s-a dispus înaintarea dosarului Curţii de  Apel  Bucureşti în  vederea soluţionării  conflictului  negativ  de  competenţă.

Prin sentinţa civilă  nr. 176/F/13.12.2018, a  Curţii  de  Apel  Bucureşti, Secţia a IV a , s-a  stabilit competenţa  de  soluţionare  a  cauzei  în favoarea Judecătoriei  Sectorului 1 Bucuresti.

Prin încheierea de  şedinţă  din data de 13.05.2019 s-a admis  excepţia  netimbrării cererii de chemare  în garanţie  formulată de pârâtul VM şi  s-a constatat ca  fiind admisibilă în  principiu cererea de chemare  în  garanţie formulată de pârâtul Spitalul  Clinic de Urgenţă  F. .

Prin incheierea de  sedinţă  din data de 27.06.2019, s-a respins ca  neîntemeiată excepţia  tardivităţii cererii modificatoare formulată  la  data de 24.09.2018, s-a respins ca  neîntemeiată excepţia  prematurităţii cererii de  chemare  în judecată, s-a respins ca neîntemeiata excepţia inadmisibilităţii cererii.

In dovedire, s-a administrat  proba  cu  inscrisuri, proba cu  interogatoriul reclamantului, proba  testimoniala  cu martorul M., proba  cu  expertiză  medico-legală.

In prealabil, cu  privire la cererea de  repunere  pe  rol a cauzei si excepţia tardivităţii obiecţiunilor depuse de reclamant , instanţa  reţine următoarele:

 În  şedinţa publică  de la  data  de 08.02.2021, cauza  a fost  strigată la  ora  fixată şi  în cadrul intervalului  orar alocat, în prezenţa  apărătorilor pârâţilor, instanţa lăsând ulterior cauza la o a doua  strigare (deşi reclamantul nu  formulase o astfel de cerere). Cauza a fost strigată a doua  oară, după  primul  interval orar de  strigare a cauzelor , respectiv  la  ora  08.51, în prezenţa  apărătorilor pârâţilor. Nemaifiind alte cereri  de  formulat şi  în lipsa unor  obiecţiuni la  raportul de  expertiză medico legală, instanţa a constatat finalizată cercetarea  procesului şi a  acordat cuvântul pe  fondul cauzei. Dupa  finalizarea concluziilor pe  fondul cauzei  de către  apărătorii celor doi pârâţi prezenţi, s-a prezentat apărătorul reclamantului care a arătat că a formulat  obiecţiuni  la  raportul de expertiză şi a solicitat repunerea pe  rol a cauzei.

In acest  context , cu  privire la  cererea de  repunere pe  rol, formulată  de către apărătorul reclamantului, instanţa reţine că potrivit  art. 392 C. p.c. deschiderea dezbaterilor  asupra  fondului  cauzei are  loc  în momentul în care  „părţile declară că nu  mai au cereri de formulat sau nu mai  sunt  alte incidente de soluţionat” dându-se cuvântul părţilor „în ordinea şi  condiţiile  prevăzute de art. 216 C.p.c. pentru ca  fiecare să-şi susţină cererile şi apărările formulate  în proces”.

Rezultă  că anterior acestui moment trebuie  rezolvată orice chestiune prealabilă , legată de posibilele incidente, cererile, excepţiile procesuale, apărările  părţilor , aşa  cum prevede expres  art. 390 C.p.c. , inclusiv completarea sau  refacerea unor  probe ( art. 391 C.p.c.).

Prin urmare, instanţa  apreciază că ulterior  dezbaterii  asupra  fondului, singura masură care  mai  putea  determina amânarea  judecaţii nu  putea  fi  decât aceea legată de  lăsarea dezbaterilor  în  continuare , conform art. 393 C.p.c.

In aceste  condiţii , instanţa consideră că repunerea pe  rol (solicitată  de  către  una dintre  părţi) , după deschiderea  dezbaterilor  asupra  fondului  cauzei, pentru a se reveni în etapa cercetării procesului,  nu  este  prevăzută de dispoziţiile legale ce reglementează dezbaterile în fond ale  procesului (art. 389 – 394 C.p.c.) şi este ca  atare inadmisibilă. După  acest  moment  procedural, repunerea  pe  rol a cauzei  mai poate  interveni  doar  în  condiţiile  art. 400 C.p.c., dacă, în  timpul deliberării , instanţa  găseşte că  sunt  necesare probe  sau  lămuriri noi.

De  asemenea, având în vedere că în faza dezbaterilor  în fond nu mai pot  fi  administrate probe  suplimentare si nici  completate cele deja  administrate în faza cercetării  procesului, instanţa  apreciază că  obiecţiunile formulate cu  privire la raportul de  expertiză pot  fi  depuse şi examinate doar  în faza  cercetării procesului , care  este anterioară dezbaterilor  în  fond, motiv pentru care instanţa va admite exceptia tardivităţii obiecţiunilor formulate de reclamant şi va respinge obiecţiunile depuse ca tardiv formulate.

In ceea ce  priveşte excepţia  prescripţiei  dreptului  la  acţiune, instanţa  va avea  în vedere dispoziţiile art. 688 din Legea  nr. 95/2006 potrivit  cărora actele de malpraxis din cadrul activităţii medicale  se  prescriu în termen de 3 ani de  la producerea prejudiciului. Având în vedere  prejudiciul invocat de  reclamant  (amputarea  piciorului stâng şi  în final a celui  drept) , instanţa  apreciază  că  termenul de prescriptie  începe să  curgă de  la  data de 15.07.2017 (când reclamantul s-a internat in Spitalul Clinic de Recuperare C., cu  indicaţia de amputaţie de necesitate a membrului  inferior stâng) , astfel  încât  în raport de data  formulării cererii de chemare  in judecată (depusă la oficiul postal la data de 14.07.2017) , va  respinge  ca  neîntemeiată  excepţia  prescripţiei dreptului  la  acţiune.

In privinţa  excepţiei lipsei calitatii procesuale pasive invocată  de ambii pârâţi, instanţa  va  avea  în  vedere  prevederile  art. 36 C.p.c., potrivit  cărora calitatea  procesuală rezultă din identitatea dintre  părţi şi  subiectele raportului  juridic litigios,  astfel  cum acesta  este  dedus judecăţii. Existenţa sau  inexistenţa drepturilor  şi  obligaţiilor afirmate constituie  o  chestiune de fond.

Astfel, în speţă  instanţa reţine că  aceasta  condiţie de exerciţiu a acţiunii  civile presupune  existenţa unei  identităţi  între persoana pârâtului  şi cel  obligat  în raportul juridic dedus  judecăţii. Prin urmare, în raport de temeiul juridic al pretenţiilor deduse  judecăţii si  motivele de fapt ale cererii, astfel cum au  fost  indicate atât în cererea  iniţială  cât  şi  în cererea modificatoare depusă la  data de 24.09.2018, instanţa apreciază ca pârâţii justifică calitate  procesuală pasivă, îndeplinirea  condiţiilor  pentru angajarea  răspunderii in special  cu  privire la existenţa faptei  ilicite urmând a fi analizată pe  fondul cauzei.

Pentru aceste considerente, instanta va respinge  ca  neîntemeiată  excepţia  lispei calităţii  procesuale pasive a celor  doi pârâţi.

De  asemenea, instanţa  va  respinge ca  neîntemeiată  excepţia  lispei calităţii  procesuale pasive  a chematului  în garanţie O. SA , având în vedere existenţa poliţei de răspundere civilă profesională seria G  nr. 859709 valabilă în perioada 03.10.2013 - 02.10.2014 şi a poliţei de răspundere  civilă profesională seria  G nr. 938031, valabilă  în  perioada 03.10.2017 – 02.10.2018 cu  perioadă de răspundere anterioară de 12 luni, ambele încheiate între chemata  în garanţie şi  pârâta Spitalul Clinic  de  Urgenţă  B.. Astfel, instanţa apreciază că  în baza  celor doua poliţe, chemata  în garanţie  justifică legitimitate  procesuală  pasivă  în cauză, considerând că verificarea îndeplinirii condiţiilor angajării răspunderii civile contractuale a asigurătorului priveste fondul raporturilor  juridice dintre  părţi.

Pe  fondul cauzei, analizând probele  administrate în cauză, instanţa  retine în fapt  şi  în drept  următoarele:

In perioada 14.10.2013 – 24.10.2013, reclamantul a fost  internat  în cadrul Spitalul de  Urgenţă  F.. Pacientul s–a prezentat  la  consultul de specialitate trimis  de  medicul  de familie pentru  dureri  agravate în ultimele  3 luni şi  plăgi  ulcerate  cronice cca 15/30 cm coapsa  şi  gamba  stângă în evoluţie de cca 3 ani, infectate , fiind depistate în cultura plaga Pseudomonas Aeruginosa (conform examen efectuat  la Clinica de  chirurgie Plastica Prof. Dr. A.i. ). S-a internat  pentru  consult chirurgical de specialitate, s-a practicat VCO nr. 2695/15.10.2013 si VCO nr. 2697/15.10.2013: Tcp, incizie în S italic faţă  laterală gamba  stângă, explorare, extragere material osteosinteză, lavaj, hemostază, sutură, examen extemporaneu pol sup, inf, med, lat, pansament, imobilizare. Examenul extemporaneu intraoperator evidenţiază Carcinom spinocelular coapsa stanga. Se  efectuează  examenul RMN pelvis , care  evidenţiază formaţiune tumorală coapsa  stângă cu  componentă  vasculară. Pacientul  se externează  la  cerere.

La data de 14.01.2014 , reclamantul  se  internează  în Spitalul Clinic  de  Urgenţă  F pentru tratament chirurgical de specialitate. Se  practica VCO nr. 249/30.01.2014: Tcp, excizie tangenţială formaţiune tumorală, lavaj, hemostază, pansament , imobilizare , piesa se  trimite la  exam. HP. Se  instituie  tratament  antibiotic, antiinflamator, intisecretor, anticoagulant, antialgic şi  pansament  steril local. Evoluţie  locală  favorabilă , astfel  încât  se practică în data de 13.02.2014 VCO NR. 381 : Tcs, degranulare, recoltare  grefa PLD regiune  fesieră stg, acoperire  defect tegumentar coapsa stg fata posterioara, lavaj, hemostază, sutură, pansament , imobilizare , piesa  se  trimite  la examen HP.  Reclamantul a fost  externat  la  data de 25.02.2014 , iar  în perioada internării au  fost  efectuate  mai  multe  investigaţii : la  data de 13.02.2014, la  data de 30.01.2014: colecţie purulentă culturi aerobe cu  antibiograma, colecţie purulentă culturi  anaerobe cu  antibiograma, colectie purulentă examen microscopic; data de 16.01.2014 - imagistică prin rezonanţă a capului, CT abdomen  + pelvis cu  substanţă de contrast , la data de 16.01.2014 cord-pulmon, la  data de 14.01.2014.

In data  de 14.05.2014, reclamantul se  internează la Spitalul Clinic  de  Urgenţă  F pentru  continuarea tratamentului chirurgical. Se  practică VCO NR. 1181/18.05.2014: Tcp, excizie tangenţială formaţiune tumorală  faţa dorsală coapsa stânga, lavaj, hemostaza, plastie PLD, sutură, pansament, imobilizare. Piesa se trimite  la HP. Postoperator  evoluţia  este lent  favorbilă. Pacientul  se externează  la cerere  la data de 05.06.2014. La data de 14.05.2014, 18.05.2014 si 26.05.2014 s-au  efectuat  mai  multe investigaţii medicale, printre care şi CT abdomen + pelvis cu  substanţă  de contrast.

Potrivit  rezultatului  nr. 44712/15.07.2017 rezultat  in urma examinării RMN Coapsa stânga cu  contrast i.v. , s-au  constatat  modificări tumorale infiltrativ – neregulate la  nivelul părţilor moi ale porţiunii posterioare a coapsei stângi, extinzându-se în profunzime până  în raport cu corticala diafizei femurale, interesând un volum cu diametrele maximale de 152/137/81 mm ( CC/LL/AP). Colecţie  prefemulată paralela cu axul lung al  osului. Ganglioni limfatici suspecţi tumorali la nivel iliac extern, inghinal şi popliteal de  partea  stângă. Anchiloza/artrodeza genunchiului stâng. Aspect de  atrofi/relicvate musculare la nivelul coapsei stângi. Artefacte de  susceptibilitate  magnetică datorate  materialelor de sutură.

In perioada 15.07.2014  - 18.08.2014,  reclamantul a  fost  internat in Secţia Chirurgie  Plastica a Spitalului  Clinic de Recuperare C. cu  diagnosticul „carcinom spinocelular fata posterioara coapsa stanga cu  extensie la  nivelul corticalei diafizei femulare formatiune tumorala ulcero-vegetanta fata anterioara genunchi drept” . La internare , pacientul prezintă o  formaţiune tumorala ulcero – vegenanta  la  nivelul fetei posterioare a coapsei stângi de  aproximativ 8/12 cm, acoperită de  secreţii fetide. Coroborând examenul clinic cu  investigaţiile paraclinice şi  imagistice se  indica  amputaţia de necesitate a membrului  inferior stâng. S-a intervenit  chirurgical (PO 792/17.07.2014) practicându-se: dezarticulaţie  de  şold stâng.

In perioada 20.08.2014 – 29.08.2014, reclamantul a fost  internat in cadrul Sectiei de Chirurgie  Plastica din Spitalul Clinic de  Recuperare C.  cu diagnosticul: „ Necroză lambou propeller fata ant-lat coapsa si genunchi drept dehiscenta bont de amputatie sold stang.”

In perioada 08.09.2014 – 03.10.2014, reclamantul a  fost  internat în  Secţia Chirurgie Plastica a Spitalului  Clinic de  Recuperare  C. cu  diagnosticul de „necroză lambou propeller fata ant-lat coapsa si  genunchi  drept” . După  o  pregătire preoperatorie adecvată se intervine chirurgical ( P.O. nr. 1012) în data de  09.09.2014 practicându-se necrectomie , plastie cu  grefa PPLD.

În drept, având în vedere motivele de fapt invocate de reclamant, instanţa constată că sunt aplicabile dispoziţiile art. 1357 şi art. 1373 Cod civil, conform cărora cel care cauzează altuia un prejudiciu, printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare, iar comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepuşii săi ori de câte ori fapta săvârşită de aceştia are legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate.

Astfel, pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie se cere întrunirea cumulativă a următoarelor patru condiţii: 1. existenţa unei fapte ilicite; 2. existenţa unui prejudiciu; 3. existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu; 4. existenţa vinovăţiei celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa celui care a acţionat.

În ceea ce priveşte răspunderea comitentului pentru fapta prepuşilor, este necesar ca acesta, în virtutea unui contract sau în temeiul legii, să exercite direcţia, supravegherea şi controlul asupra celui care îndeplineşte anumite funcţii sau însărcinări în interesul său sau al altuia, ca fapta săvârşită de prepus să îndeplinească toate condiţiile privind angajarea răspunderii civile a acestuia pentru fapta proprie, precum şi să aibă legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate.

În ceea ce priveşte răspunderea civilă a personalului medical, instanţa reţine că fapta ilicită poartă denumirea de malpraxis, această noţiune fiind definită de art. 653 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 95/2006 ca reprezentând eroarea profesională săvârşită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice. 

Totodată, conform art. 653 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, răspunderea personalului medical este limitată la prejudiciile produse din eroare, care includ şi neglijenţa, imprudenţa sau cunoştinţe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, prin acte individuale în cadrul procedurilor de prevenţie, diagnostic sau tratament. 

Referitor la răspunderea furnizorilor de servicii medicale, potrivit art. 655 alin.  2 si alin. 1 lit. a din Legea nr. 95/2006, instanţa reţine că aceştia răspund în condiţiile legii civile pentru prejudiciile produse de personalul medical angajat, în solidar cu acesta, precum şi pentru prejudiciile produse pacienţilor în activitatea de prevenţie, diagnostic sau tratament, în situaţia în care acestea sunt consecinţa infecţiilor nosocomiale, cu excepţia cazului când se dovedeşte o cauză externă ce nu a putut fi controlată de către instituţie.

Însă, în raport de probele administrate în cauză, instanţa apreciază că nu se poate reţine în sarcina pârâţilor săvârşirea faptelor ilicite invocate prin cererea de chemare în judecată,  astfel cum a fost  ulterior precizată şi modificată.

Astfel, instanţa reţine că  reclamantul a fost  diagnosticat în iulie 2013 cu  „Ulceraţie cronică a pielii 1/3 distală coapsa  stg. Artrodeză genunchi/glezna stg, osteosinteza femur dr” pentru care  s-a efectuat  toaleta chirurgicală. In luna octombrie  2013 este  diagnosticat cu  „Carcinom spino-celular faţă laterală coapsa  stg. pentru care se practică  excizie tangenţială în  lunile  ianuarie şi  mai  2014. În  luna iulie  2014 este  diagnosticat  cu  „Carcinom spino –celular faţă superioară coapa  stg. cu  extensie  la  nivelul corticalei diafizei femulale” care a  necesitat amputaţie de necesitate a membrului  inferior  stg.

Din cuprinsul  raportului de expertiză medico – legală  rezultă ca pentru  afecţiunea de  mai  sus, protocolul diagnostic si terapeutic general acceptat şi  expus în literatura  de specialitate include  evaluarea  clinică şi  paraclinică (examene anatomopatologice ale fragmentelor excizate din ulcerele  cu  evoluţie îndelungată şi  rezistente la  tratament , examene CT , RMN pentru evaluarea  gradului de  extensie  locala si  generala), excizia  ulceraţiei si  reconstrucţia cu  grefe de piele, în  încercarea de salvare a segmentului de membru afectat , amputaţia  de necesitate ,  atunci  când  tumora  recidivează şi afectează  osul sau articulaţia.

Expertiza a concluzionat că în  cursul internărilor din Spitalul Clinic de  Urgenţă  B. echipa medicală a respectat aceste  protocoale de diagnostic  si  tratament.

De  asemenea, din documentele  evaluate  de  experţi a rezultat  că s-a explicat pacientului diagnosticul, procedura anestezică şi  cea  chirurgicală anterior operaţiei şi  pacientul a  semnat  consimţământ informat. Pacientul a fost evaluat şi  pregătit preoperator (evaluare clinică locală şi  generală, evaluare  biologică, examen bacteriologic al secreţiilor din plăgi, examen anatomopatologic ale  fragmentelor  recoltate intraoperator din marginile  ulceraţiei , examene CT –local , abdomen  şi  pelvis, torace, examen RMN local şi cap  pentru  identificarea  extensiei  locale şi  generale a tumorii ), evaluări consemnate  în foile de observaţie , buletine cu  rezultate la  explorările  respective şi  bilete de  externare ale  pacientului, s-a respectat  protocolul diagnostic şi terapeutic general acceptat şi expus  în literatura de specialitate, corespunzător cicatricilor posttraumtice instabile, cu  evolutie  îndelungată şi ulceraţiilor Marjolin.

Din documentele analizate a rezultat că pârâtul VM a acţionat conform protocolului recunoscut  în literatura  de specialitate aplicabil cicatricilor posttraumatice cu  evoluţie  îndelungată şi  ulceraţiilor Marjolin încă  de  la  prima internare a  pacientului ( FO 30876/14.10 – 24.10.2013) şi a  recoltat 4  fragmente din cele  4 cadrane  ale ulceraţiei (PO nr. 2695 si 2697/15.10.2013), pe care  le-a trimis  la laboratorul anatomopatologic solicitând un examen extemporaneu.  Rezultatul acestui examen ( nr. 278052055) cât  şi cel  al examenului de parafină , înscrise  în acelaşi  bilet,  au  stabilit  diagnosticul de carcinom spinocelular moderat diferenţiat. Acelaşi  diagnostic a fost  consemnat  şi în  biletul de  externare al pacientului ( FO  nr. 30786/14.10 – 24.10.2013) a cărei  copie s-a aflat  in dosarul examinat , dar  şi  în  foile de observaţie şi  biletele de externare de  la  internările ulterioare. 

Diagnosticul de  carcinom spinocelular moderat diferenţiat a fost  confirmat ca  şi  preexistent primei internări efectuate de pârâtul VM din 14.10.2013 (FO nr. 30846) prin buletinul de  anatomie patologică nr. 278052055 (care  precizeaza ca  s-a efectuat examen extemporaneu – adică al  carui  rezultat este  primit în  câteva  ore de la  trimiterea piesei  spre examinare , deci  în aceeaşi zi cu recoltarea fragmentului tumoral, respectiv 15.10.2013). În  concluzie, pârâtul VM nu a  putut  determina dezvoltarea acestui cancer. Din documentele examinate a  rezultat că pacientul şi  leziunile  preexistente dezvoltate în  urma traumei suferite la  vârsta  de 5 ani ( cicatrici posttraumatice retractile şi  instabile, ulcerate  şi  suprainfectate,  cu o evoluţie de  minim 10 ani ) se  înscriu  în modelul de evoluţie descris  în  literatura  de specialitate şi  care  poate  conduce către carcinoame spinocelulare.  Din literatura  de specialitate ( tratate chirurgie , oncologie şi  lucrări  ştiinţifice) este  recunoscut riscul de  transformare  malignă al ulceraţiilor  dezvoltate pe  cicatrici  retractile  şi  instabile (denumite  şi  ulceraţii Marjolin) , cu  dezvoltarea  de carcinoame spinocelular mai  fecvente la  membre, mai  ales la  cel  pelvin.

S-a reţinut că medicul VM a acţionat conform protocolului recunoscut  în  literatura  de specialitate aplicabil cicatricilor posttraumatice cu  evoluţie  îndelungată şi  ulceraţiilor  Marjolin încă de  la  prima internare a  pacientului ( FO 30876/14.10 – 24.10.2013) şi a  recoltat  4 fragmente  din cele  4 cadrane ale ulceraţiei (PO nr. 2695 si 2697/15.10.2013), pe care le-a trimis la laboratorul anatomopatologic solicitând  un examen extemporaneu.

Avand in vedere concluziile raportului  de expertiză  medico – legală efectuat in cauză, instanţa apreciază că nu rezultă aspecte care să dovedeasca neglijenţa, imprudenţa sau cunoştinţe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, prin procedura de diagnostic sau tratament aplicată  de  pârâtul VM.

In privinţa  susţinerilor reclamantului referitoare la neefectuarea unui examen RMN , după excizia tumorii, instanţa  reţine că pe durata primei internări (14.10.2013 – 24.10.2013) , s-a efectuat examenul RMN pelvis, care a evidenţiat formaţiune tumorală coapsa stânga cu  componentă  vasculară. De asemenea, în timpul celei  de-a doua internări, la data de 16.01.2014, reclamantul a fost  supus  unei investigaţii imagistice prin rezonanţă a capului, CT abdomen + pelvis cu  substanţă de contrast. Totodată, şi  pe  parcursul celei  de-a treia  internări, au  fost  efectuate  mai  multe  investigaţii medicale, printre care  şi  CT abdomen + pelvis cu  substanţă  de contrast.

Asadar, in conditiile in care  expertiza  medico legală că a concluzionat  că în  cursul internărilor din Spitalul Clinic de  Urgenţă  B. echipa medicală a respectat  protocoalele de diagnostic  si  tratament pentru  situaţia medicală a reclamantului si s-au  efectuat  investigatii imagistice , asa cum rezulta  din biletele de externare atasate  la  dosar, instanţa  apreciază ca din probele  administrate  in cauză nu rezultă necesitatea  efectuării, cu caracter  obligatoriu, a unui examen RMN după excizarea  tumorii.

Sunt neîntemeiate  si  sustinerile referitoare la neefectuarea  unor  antibiograme, realizarea acestor investigaţii fiind în mod expres menţionată în biletul de externare din data de 25.02.2014: colecţie purulentă culturi aerobe cu  antibiograma (Germen 1 : Proteus spp; Germen 2 : Pseudomonas Aeruginosa); colecţie  purulentă culturi anaerobe cu  antiobrama : absenţi  germeni anaerobi ; colecţie  purulentă examen microscoiopic (material  inflamator: rare  leucocite, flora bacteriana: relativ frecvenţi bacili gram negativi , coci gram pozitivi) . De  asemenea, prin raportul de  expertiză medico – legală, la  întrebarea nr. 9 ( „să se precizeze dacă cele  două  grefe de piele efectuate la  Spitalul de  Urgenţă F.  au  fost  realizate cu  respectarea  protocoalelor medicale  în vigoare”), s-a reţinut că  dacă  întrebarea se referă la  protocolul de evaluare şi de pregătire preoperatorie a pacientului,  din documentele  analizate  rezultă că echipa  medicală a respectat protocoalele în vigoare corespunzătoare  acestui tip de patologie,  respectiv  consimţământ informat, evaluare clinică, biologică  şi  imagistică generală  şi  locală preoperatorie.

Totodată, în urma analizei  actelor medicale, raportul de  experiză  medico – leglă a stabilit  că pârâtul VM a acţionat conform protocolului recunoscut  în literatura  de specialitate aplicabil cicatricilor posttraumatice cu evoluţie îndelungată şi ulceraţiilor Marjolin, astfel că sunt  neîntemeiate susţinerile reclamantului conform cărora intervenţiile  au  fost  superficiale .

De  asemenea, procedurile medicale la care reclamantul a fost supus pe parcursul internărilor  in Spitalul Clinic de  Urgenţă  F. au  respectat protocoalele de tratament  descrise în literatura  de specialitate şi redate în cuprinsul raportului  de expertiză medico –legală, efectuându-se excizia  ulceraţiei şi  reconstrucţia cu  grefe de piele, în  încercarea de salvare a segmentului de membru afectat.

Deşi  reclamantul a susţinut că amputaţia de necesitate a intervenit ca urmare a modului necorespunzător de tratare a afectiunii in cadrul Spitalul de Urgentă  F., instanţa  apreciază  că  din probele  administrate  în cauză nu  rezultă niciun element  care  să susţină o  astfel de legătură de cauzalitate, expertiza  stabilind că în  cursul internărilor din Spitalul Clinic de  Urgenţă  B.  echipa medicală a respectat  protocoalele de diagnostic  si  tratament pentru  afecţiunea reclamantului, iar această  procedură se impune când tumora  recidivează şi afectează  osul sau articulaţia.

Astfel, prin raportul de expertiză  medico – legală s-a reţinut  că amputarea de  necesitate cu  dezarticulare din şold a membrului  pelvin stâng a fost  dictată  de  diagnosticul de  cancer (confirmat anatomopatologic), de evoluţia  acestuia cu  tendinţă la recidivă şi extensie locoregională şi  a avut  drept  scop principal salvarea  vieţii pacientului. Soluţia  terapeutică a fost adoptată de echipa  medicală după  două tentative de  salvare a membrului pelvin afectat, prin excizia  tumorii şi  reconstrucţia  cu  grefe de piele şi a  respectat protocoalele terapeutice general acceptate  în literatura  de specialitate.

Cu  privire la aspectele relevate prin examentul RMN din data de 15.07.2014, constand  în găsirea unor  artefacte de  susceptabilitate magnetică datorate materialelor de sutură, instanţa consideră că este exclusă reţinerea unui caz de malpraxis, pentru  această  situaţie , de vreme ce nu  rezultă cu  precizie că acestea sunt  urmarea  intervenţiilor  chirurgicale din Spitalul de  Urgenţă Floreasca. In plus, nu este îndeplinită condiţia ca fapta imputată medicului să fie generatoare de prejudicii asupra pacientului, conform art. 653 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 95/2006, de vreme ce nu  rezultă  şi  nici  reclamantul nu  a  invocat  vreo legatura  de cauzalitate între această împrejurare  şi prejudiciul pretins, constând  în amputaţia de necesitate. 

De  asemenea, urmeaza  a fi avute în vedere  şi externările efectuate la cererea pacientului precum şi deplasările în afara unităţii sanitare, pe  perioada  internărilor. Astfel, în cuprinsul  raportului de expertiză medico-legală s-a menţionat  că rezultatul  oricărei  proceduri terapeutice  depinde, in mod esenţial, de  modul  în care  pacientul respectă  indicaţiile medicului  curant şi  colaborează  cu  echipa medicală respectivă. Plecarea  la  cerere  si  pe  propria  raspundere a pacientului  din spital şi acţiunile personale  ale  acestuia, care  nu  puteau fi  controlate  de medici sau  de  Spitalul de  Urgenţă F.  puteau  duce la  complicaţii de  tipul  respingerea sau  liza grefelor de piele , hemoragii, dehiscenţa plăgii postoperatorii , suprainfectarea  plăgilor.

Cu  privire  la omisiunea medicului VM de a recomanda  reclamantului  efectuarea  unui  consult oncologic,  instanţa  constată că această  investigaţie nu a fost  redată  ca  fiind necesară potrivit protocolului diagnostic si terapeutic general acceptat şi  expus în literatura  de specialitate , prin raportul de expertiza  medico – legala. In plus,  instanta reţine că curriculum de pregătire în specialitatea chirurgie plastică, estetica si microchirurgie reconstructivă  presupune inclusiv dobândirea competenţelor şi cu  privire la  afecţiuni neoplazice – ţesut  subcutanat ale membrului  inferior si accidente  traumatice  - plăgi acute si  cronice şi afecţiuni neoplazie  - carcinom scuamos ale pielii şi  anexelor ei.

În ceea ce priveşte posibilitatea pacientului de a contacta o infecţie nosocomială pe perioada internării, instanţa apreciază că pe baza datelor existente la dosar nu există criterii obiectiv – ştiintifice care  să susţină că pacientul a contractat vreo infecţie nosocomială pe perioada internării , întrucât aceasta presupune date clinice , epidemiologice  şi de laborator care să permită a se dovedi ca infecţia se datoreaza spitalizării si că nu era în incubaţie sau în faza de  debut/evoluţie clinică în momentul internării/ actului medical/manevrei medicale.

In acest sens , instanţa va avea în vedere prevederile pct. 1 din Anexa nr. 1 a Ordinului nr. 916/2006 privind aprobarea  Normelor de supraveghere , prevenire şi control a infecţiilor nosocomiale în unităţile sanitare, conform cărora „infecţia nosocomială (IN) este infecţia contractată în unităţi sanitare cu paturi (de stat şi private), care se referă la orice boală infecţioasă ce poate fi recunoscută clinic şi/sau microbiologic şi pentru care există dovada epidemiologică a contractării în timpul spitalizării/actului medical sau manevrelor medicale, care afectează fie bolnavul - datorită îngrijirilor medicale primite, fie personalul sanitar - datorită activităţii sale şi este legată prin incubaţie de perioada asistării medicale în unitatea respectivă, indiferent dacă simptomele bolii apar sau nu apar pe perioada spitalizării.  Definiţia infecţiei nosocomiale se bazează pe date clinice, epidemiologice, de laborator, precum şi pe alte tipuri de teste de diagnostic. Fiecare caz de infecţie nosocomială trebuie dovedit că se datorează spitalizării sau îngrijirilor medico-sanitare ambulatorii în unităţi sanitare şi că nu era în incubaţie sau în faza de debut/evoluţie clinică în momentul internării/actului medical/manevrei medicale.”

De altfel, prin raportul  de expertiză medico – legală, s-a reţinut că în mod cert, ulceraţia cronică de pe  membrul pelvin stâng , cu  evoluţie  de minim 10 ani , era  colonizată  cu  baterii Gram negative, multiplu  rezistente la  antibioterapie anterior  primei internări de  la  Spitalul Agrippa Ionescu si  anterior internărilor de la  Spitalul de  Urgenţă  B., fapt  dovedit de rezultatul examenului bacteriologic al  secreţiei de plagă efectuat  imediat după internarea in spital (29.07.2013) Pseudomonas spp, sensibile doar  la imipenem, meropenem, tobramicin si  colistin).

Astfel cum rezultă  din Anexa nr. 1 a Ordinului nr. 916/2006, pentru a se putea reţine existenţa unei infecţii nosocomiale trebuie dovedit că aceasta se datorează spitalizării sau îngrijirilor medico-sanitare ambulatorii în unităţi sanitare şi că nu era în incubaţie sau în faza de debut/evoluţie clinică în momentul internării/actului medical/manevrei medicale, împrejurare care însă nu se poate constata, pe baza probelor administrate în cauză.

Pentru aceste considerente, instanta va constata ca nu sunt indeplinite condiţiile prevăzute de art. 1357 C.civ., raportat la art. 653 din Legea nr. 95/2006 pentru angajarea răspunderii civile delictuale a paratului  VM in ceea ce priveste actele medicale efectuate de aceasta pe perioada in care pacientul SB s-a aflat internat in Spitalul Clinic de  Urgenţă F. De asemenea, având în vedere că nu  sunt îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a medicului, instanţa constată că nu sunt îndeplinite nici condiţiile prevăzute de art. 1373 raportat la art. 1357 C.civ. pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei Spitalul Clinic  de  Urgenţă  F pentru fapta prepuşilor săi şi nici pentru fapta proprie, potrivit art. 655 alin. 1 din Legea nr. 95/2006.

Pentru aceste considerente, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea principală formulată de reclamantul SB în contradictoriu cu pârâtii VM  si Spitalul Clinic de  Urgenţă F.

Totodată, în avand in vedere  solutia pronunţată cu privire la cererea principală, se va constata ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanţie a O.  SA, formulate de pârâtul  Spitalul Clinic de Urgenţă  F. .

Avan din vedere ca  prin încheierea  de şedinţă  din data de 13.05.2019 s-a admis  excepţia  netimbrării cererii  de chemare  în  garanţie  formulată de pârâtul VM, se va  anula ca netimbrată  aceasta  cerere.

Potrivit  principiului  disponibilităţii , va  lua  act că  pârâţii şi-au  rezervat  dreptul de a solicita  cheltuieli de judecată  pe cale  separată.

In baza  art. 451-453 C.p.c. şi având in vedere  soluţia  pronunţată, va respinge ca  neîntemeiată cererea având  ca  obiect obligarea  pârâţilor  la plata cheltuielilor de judecată  constând  în taxă  judiciară de timbru  şi potrivit  principiului  disponibilităţii, va  lua  act  reclamantul şi-a rezervat  dreptul de a solicita  cheltuieli de judeacta  constand in onorariu avocat  pe cale  separată.

Domenii speta

Spete similare