Anulare proces-verbal de contravenţie. Stare de necesitate.

Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 07.09.2020 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr. 27708/299/2020, petentul V., în contradictoriu cu intimata D., a solicitat instanței anularea procesului-verbal seria PBW nr. 326950 din data de 31.08.2020.

În motivare, petentul a arătat, în esență, că la data de 31.08.2020 se deplasa cu autovehiculul marca Opel Astra, cu numărul de înmatriculare IF .. VXS, de culoare albă, de la serviciu (B-dul Regina Maria – Unirii) către locuința de domiciliu (Mogoșoaia).

Petentul a susținut că la ora 17:11, în timp ce conducea spre casă, a fost sunat de soție care i-a comunicat că este întreruptă alimentarea cu energie a locuinței, defectul fiind la rețeaua electrică a locuinței (vecinii aveau curent).

Acesta a menționat, în acest context, că fiul său, V., născut la data de ..., este paralizat de la piept în jos, fiind afectat de o serie de malformații operate de-a lungul vieții sale la coloana vertebrală, cap și numeroase escare din cauza imobilității, cu valvă de dren montată în cap și total dependent de o somieră și o saltea specială anti-escară, ambele acționate electrică, echipamente care minimizează riscurile reapariției escarelor operate și oferă un minim de protecție contra agravării stării sale de sănătate.

Conform susținerilor petentului, defectul nu putea fi remediat fără intervenție urgentă de specialitate (a profesat 7 ani ca electrician, fiind calificat cu studii în acest sens), în speță, a reprezentanților Enel. Astfel, prezența sa era urgentă și imperios necesară.

La capătul străzii Gara de Nord, la intersecția cu str. Piața G., a acordat prioritate de trecere unor autoturisme care circulau pe drumul cu prioritate către Calea G. pe str. Piața G., cu sens unic de circulație pe patru benzi. Autovehiculul condus de petent era oprit pe banda a doua a străzii G., la limita cu intersecția cu str. Piața G., iar atunci când a fost posibil, s-a angajat primul în deplasarea către înainte, pe str. Piața G., spre Calea G., pe banda a patra a arterei de circulație.

La momentul trecerii sale cu autovehiculul în zona marcajului pietonal, a observat că cel puțin un pieton se angajase în trecere pe prima bandă de circulație. Aflat în situația de a ajunge urgent acasă, pentru motivele expuse, și-a continuat deplasarea, considerând că nu pune în pericol sub nicio formă siguranța pietonului/pietonilor de pe trecere.

Petentul a menționat că este conștient că decizia sa de a continua deplasarea a fost motivată de circumstanțele prezentate, cele de ordin personal și cele de la fața locului, precum și de faptul că această decizie a condus la încălcarea art. 135 lit. h din R.A.O.U.G. nr. 195/2002. În niciun moment însă nu a existat măcar un potențial pericol pentru participanții la trafic, cu atât mai puțin față de cel/cei care s-au angajat în traversare pe prima bandă, vizibilitatea sa nefiindu-i obturată, iar întreaga stradă cu cele 4 benzi era liberă.

În interpretarea strictă a normei legale, chiar dacă sensul de mers are opt benzi de circulație, pietonul angajat în trecerea drumului beneficiază de prioritate acordată chiar și din partea autoturismului de pe ultima bandă, indiferent de timpul necesar pietonului pentru parcurgerea celor 7 benzi până la acesta.

Astfel, și-a continuat deplasarea, iar la capătul fântânii arteziene situate pe trotuarul din stânga, a fost oprit de un agent de poliție. Deși i-a comunicat agentului motivele și împrejurările care au condus la situația expusă, acesta i-a precizat că poate să se adreseze instanței.

Până să i se returneze actele au trecut mai mult de 20 de minute, motiv pentru care a solicitat să se menționeze că documentele i-au fost returnate la 17:34, pentru a arăta ulterior comportamentul inuman al polițistului, chiar dacă i-a învederat situația urgență.

În continuare, petentul a arătat că, pe traseul parcurs, nu a observat prezența unui agent de poliție (BMW-ul unității de poliție era parcat după curba de 90 de grade a străzii Piața Gării de Nord), astfel încât se naște întrebarea cine a constatat situația premisă. Locul în care a fost oprit de agentul de poliție și poziția autovehiculului Poliției Rutiere nu oferă o vizibilitate reală asupra locului în care s-a produs situația sancționată, în cel mai bun caz existând vizibilitate pentru autovehiculul condus de petent, dar în niciun caz vizibilitate la prima bandă de circulație și cu atât mai puțin la pieton/pietoni. Astfel, se impune anularea procesului-verbal, prin prisma faptului că agentul a completat doar procesul-verbal, neavând atributul constatării de facto a situației premise.

De asemenea, acesta a menționat că împrejurările și circumstanțele prezentate ofițerului de poliție au fost tratate cu indiferență. Deoarece este vorba de ocrotirea intereselor particulare, se creează premisa unei nulități relative, care este supusă condițiilor prevederilor Codului de procedură civilă, care completează normele în materie, în cauză fiind o nulitate condiționată de existența unei vătămări, care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

Petentul a mai arătat că, în jurul orei 18:15, a ajuns la domiciliu și, verificând de urgență instalația electrică, presupunerea sa s-a confirmat. Astfel, la ora 18:41, a sunat la deranjamente Enel, unde a sesizat defectul, iar la ora 19:37, acesta a fost remediat.

În final, petentul a arătat că a avut o bună conduită, nu are antecedente contravenționale sau penale și se deplasează pe acest traseu (acasă – serviciu și retur) din luna august 2017, fără să aibă vreo abatere similară sau de orice alt fel.

Situația de necesitate apărută, care punea în pericol sănătatea fiului său (și așa afectată), a generat circumstanța încălcării prevederilor legale privitoare la acordarea priorității pietonului/pietonilor, în condițiile și limitările descrise. Acțiunea sa nu a produs și nici nu a putut produce urmări, iar cele afirmate vor for susținute de înregistrări video.

Acesta a mai menționat că a achitat minimul sancțiunii contravenționale, însă măsura contravențională accesorie va priva libertatea de mișcare a fiului său, în cazul necesității unor verificări medicale sau, după caz, tratamente, precum și pentru plimbări solicitate de acesta.

În drept, petentul a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001.

În probațiune, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, precum și a mijloacelor materiale de probă constând în înregistrări video. Acesta a depus un set de înscrisuri (f. 6-15).

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, astfel cum rezultă din ordinul de plată atașat la dosar (f. 24), în conformitate cu dispoziţiile art. 19 din O.U.G nr. 80/2013.

La data de 27.10.2020, Poliția Locală Sector 1 a depus înregistrări video pe suport DVD (f. 36).

La data de 29.10.2020, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f. 38-39), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale, ca neîntemeiată.

În motivare, intimata a arătat că, în fapt, la data de 31.08.2020, petentul a încălcat prevederile art. 135 lit. h din R.A.O.U.G. nr. 195/2002.

Conform susținerilor intimatei, procesul-verbal a fost în mod legal întocmit, acesta întrunind condițiile de formă prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

Abaterea a fost constatată în mod direct și personal de polițistul rutier, conform art. 109 alin. 1 O.U.G. nr. 195/2002, nefiind înregistrată pe suport magnetic. În cauză nu au fost întocmite alte acte de constatare.

Motivul pentru care procesul-verbal prin care se constată și se sancționează contravențiile se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie este încrederea în faptul că organul emitent consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.

De asemenea, a învederat că polițiștii rutieri sunt ofițeri și agenți de poliție specializați și anume desemnați să constate și să sancționeze abaterile participanților la trafic, având obligația legală să sancționeze toate abaterile de la regimul circulației, sancțiunea acestora având atât un rol represiv, în raport cu contravenția deja comisă, cât și un rol preventiv, ce determină contravenientul să-și revizuiască comportamentul în trafic.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, intimata a învederat că aceasta a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ sancționator și, în special, a fost aplicată astfel încât să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, agentul constatator ținând cont de toate aspectele.

Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu îl exonerează de răspundere și nu înseamnă că nu a săvârșit contravenția.

Procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, sarcina probei revenind contravenientului, conform art. 249 și art. 270 C.pr.civ..

În drept, intimata a invocat dispoziţiile art. 16 şi 17 din O.G nr. 2/2001, art. 135 lit. h din R.A.O.U.G nr. 195/2002 republicat.

În probațiune, intimata a depus istoricul contravențional al petentului (f. 40).

Legal citat, petentul nu a depus răspuns la întâmpinare.

La termenul din data de 16.12.2020, instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar pentru petent, și mijloacele materiale de probă constând în înregistrări video.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal seria PBW nr. 326950 din data de 31.08.2020 emis de Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti – Brigada Rutieră, petentul V. a fost sancționat cu amendă contravenţională în cuantum de 580 lei și cu sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, în temeiul dispoziţiilor art. 135 lit. h din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, art. 100 alin. 3 lit. b și art. 111 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002.

În procesul-verbal s-a reținut că, la data de 31.08.2020, ora 17:10, petentul a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare IF 07 VXS în Piața G. către Calea Griviței, iar la trecerea pentru pietoni din intersecția Piața G. – str. Gării de Nord, nu a acordat prioritate pietonilor aflați regulamentar în traversarea drumului public pe trecerea pentru pietoni, marcată și semnalizată corespunzător. Pietonii se aflau pe sensul său de deplasare, iar conducătorul se afla singur în autovehicul (f. 6).

Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, instanța urmează a verifica legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, prin raportare la probele administrate în cauză.

Astfel, sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța reține că actul sancționator a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G nr. 2/2001, având în vedere că acesta cuprinde mențiunile obligatorii privind numele și prenumele agentului constatator, numele, prenumele și codul numeric personal ale contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

În ceea ce priveşte condiţiile prevăzute de art. 16 și art. 19 din O.G. nr. 2/2001, instanţa reţine că nulitatea procesului-verbal pentru nerespectarea uneia dintre aceste condiţii trebuie să fie invocată de petent. Totodată, acesta trebuie să dovedească vătămarea suferită ca urmare a neindicării vreunei menţiuni din cuprinsul procesului-verbal şi că această vătămare nu se poate înlătura altfel decât prin anularea actului sancționator.

Deși petentul a susținut că agentul nu a consemnat în cuprinsul procesului-verbal împrejurările și circumstanțele pe care i le-a prezentat, referitoare la situația urgentă în care se afla, petentul nu a făcut dovada că lipsa acestor mențiuni i-a cauzat o vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului. Acesta a avut posibilitatea să probeze direct în fața instanței situația în care se afla, cu consecința analizării temeiniciei faptei și a individualizării sancțiunii aplicate, astfel încât este exclusă orice vătămare.

Pe cale de consecință, nefiind incidentă nicio cauză de nulitate a procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost în mod legal întocmit.

Examinând procesul-verbal sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine că, în raport de probele administrate în cauză, situaţia de fapt reţinută de agentul constatator este conformă cu realitatea.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 135 lit. h din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat şi semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului, iar conform prevederilor art. 100 alin. 3 lit. b, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, neacordarea priorităţii de trecere pietonilor angajaţi în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate şi semnalizate, aflaţi pe sensul de deplasare a autovehiculului.

Instanţa constată că procesul-verbal întocmit se bucură de prezumţia de legalitate, veridicitate şi autenticitate, acest fapt fiind în concordanţă cu jurisprudenţa Curții Europene a Drepturilor Omului. Aceste trei prezumţii relative de care se bucură procesul-verbal de contravenţie nu sunt de natură să înfrângă total prezumţia de nevinovăţie a petentului, ci presupun doar o inversare a sarcinii probei în favoarea intimatei. Or, această inversare a sarcinii probei este compatibilă cu art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, aşa cum a reţinut Curtea în cauza Nicoleta Gheorghe c. României.

Prezumţia de nevinovăție nu neagă valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenţie legal întocmit. O interpretare contrară nu poate fi primită, având în vedere raţiunea care stă la baza recunoaşterii unei asemenea valori probatorii, respectiv împrejurarea că, în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie, sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorităţii de stat.

În concluzie, instanţa reţine că dreptul la un proces echitabil al petentului este respectat în pofida faptului că acesta are sarcina de a răsturna prezumţiile relative de care se bucură procesul-verbal de contravenţie pentru a-şi proba nevinovăţia. Pentru respectarea drepturilor petentului, sarcina instanţei rămâne aceea de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional.

Instanţa reţine că dreptul la apărare al petentului este respectat în măsura în care acesta are acces la un „tribunal”, în sensul art. 6 CEDO, în faţa căruia poate administra probe prin care să-şi dovedească nevinovăţia.

Cu titlu prealabil, instanța nu poate reține afirmațiile petentului în sensul că fapta nu a fost constatată de agentul care a întocmit procesul-verbal de contravenție, ci de un alt agent, întrucât acestea nu sunt susținute de niciun mijloc de probă. Faptul că petentul nu a observat niciun agent pe traseul său nu înseamnă că acesta nu se afla în trafic și, din locul în care se afla, nu a putut să îl surprindă săvârșind fapta contravențională. De altfel, cele consemnate de agent sunt confirmate de înregistrarea video depusă la dosarul cauzei (f. 36) și de faptul că însuși petentul a recunoscut fapta în materialitatea sa. Prin urmare, susținerile petentului referitoare la calitatea agentului constatator nu pot duce la nulitatea procesului-verbal.

Astfel, din înregistrarea video (ora 5:11:45) rezultă, într-adevăr, așa cum a susținut și petentul, că autovehiculul marca Opel, de culoare albă, circula pe banda a patra și nu a oprit pentru a acorda prioritate de trecere pietonilor care s-au angajat în traversarea drumului public, pe marcajul pietonal, din partea dreaptă (prima bandă de circulație). Faptul că pietonii nu au fost efectiv incomodați în traversarea drumului public nu este de natură să demonstreze lipsa de temeinicie a procesului-verbal, în condițiile în care aceștia se aflau pe sensul de mers al vehiculului, așa cum impun prevederile art. 135 lit. h din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 pentru a fi reținută contravenția.

Referitor la susținerile petentului în sensul că a luat decizia de nu opri la trecerea de pietoni din cauza faptului că, fiind întreruptă alimentarea cu energie electrică la domiciliul său, fiul lui, V., cu grave probleme de sănătate (f. 11-13), era în pericol, prin prisma faptului că salteaua de care avea nevoie, acționată electric, nu mai funcționa, instanța constată că petentul invocă, în esență, starea de necesitate, care, potrivit art. 11 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, înlătură caracterul contravențional al faptei.

Pentru a putea fi incidentă cauza justificativă a stării de necesitate, instanța, având în vedere și prevederile art. 20 C.pen., reține că trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții: pericolul să aibă un caracter imediat și să nu poată fi altfel înlăturat; pericol să amenințe valori sociale precum viața, integritatea coporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun important al său ori al altei persoane sau un interes general; actul de salvare trebuie să se realizeze prin comiterea unei fapte contravenționale; fapta contravențională să reprezinte singurul mijloc de înlăturare a pericolului; urmările faptei contravenționale să nu fie vădit mai grave decât acelea care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat.

Analizând situația de fapt prin raportare la condițiile anterior enunțate, instanța reține că săvârșirea contravenției, de a nu a acorda prioritate de trecere pietonilor, nu a reprezentat singurul mijloc de înlăturare a pericolului la care era expus fiul său, câtă vreme petentul a avut posibilitatea de a suna, încă din momentul în care a aflat de defecțiunea la rețeaua de energie electrică, la furnizorul de energie electrică, pentru a sesiza defecțiunea și a trimite în cel mai scurt timp o echipă de intervenție. Faptul că petentul deține cunoștințe în domeniu, având un certificat de calificare în acest sens (f. 26), nu este de natură să conducă la o altă concluzie, cu atât mai mult cu cât chiar acesta a recunoscut că, în cele din urmă, după ce a ajuns acasă, a solicitat intervenția reprezentanților Enel care au remediat defecțiunea la ora 19:37.

Astfel, deși nu poate fi contestat faptul că petentul a acționat din dorința de a-și ajuta fiul aflat oricum într-o stare dificilă, caracterul contravențional al faptei nu este înlăturat.

Pe cale de consecinţă, constatând că din probele administrate în cauză nu rezultă o altă situaţie de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal contestat, instanța reține că în mod corect a fost reţinută în sarcina petentului săvârşirea contravenţiei prevăzute şi sancţionate de dispozițiile art. 135 lit. h din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, art. 100 alin. 3 lit. b şi art. 111 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, instanţa apreciază că amenda contravenţională și sancțiunea complementară respectă dispoziţiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

În acest sens, instanța are în vedere necesitatea respectării regulilor minime de circulaţie rutieră pentru a nu pune în pericol siguranţa celorlalţi participanţi la trafic, conducători auto sau pietoni. Totodată, instanța apreciază că fapta de a nu acorda prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului prezintă un grad ridicat de pericol social, existând posibilitatea vătămării vreunei persoane, chiar dacă, în concret, acest rezultat nu s-a produs.

De asemenea, instanța ia în considerare faptul că, potrivit art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G nr. 195/2002, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a faptei de a nu acorda prioritate de trecere pietonilor angajaţi în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate şi semnalizate, aflaţi pe sensul de deplasare a autovehiculului, tractorului agricol sau forestier ori tramvaiului. Conform dispozițiilor art. 98 alin. 4 lit. b din O.U.G nr. 195/2002, clasa a II-a de sancțiuni include 4 sau 5 puncte-amendă. În acest context, instanța constată că petentul a fost sancționat cu 4 puncte-amendă, astfel încât amenda în cuantum de 580 lei aplicată acestuia reprezintă minimul prevăzut de lege.

Referitor la sancţiunea complementară, interpretând gramatical prevederile art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G nr. 195/2002, instanţa reţine că săvârşirea contravenţiei prevăzute de textul de lege anterior citat atrage în mod automat şi aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, agentul constatator neavând posibilitatea de a opta pentru aplicarea sau nu a acestei sancţiuni complementare sau pentru stabilirea unei alte durate a suspendării, diferite de cea de 30 de zile.

Instanţa apreciază că sancţiunile principale şi cele complementare, având naturi distincte, urmăresc şi scopuri diferite, fapt care rezultă şi din împrejurarea că, potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, pentru una şi aceeaşi contravenţie se poate aplica numai o sancţiune contravenţională principală şi una sau mai multe sancţiuni complementare. Astfel, sancţiunile contravenţionale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege. Prin urmare, tocmai scopul sancţiunii justifică modul în care aceasta este reglementată, în sensul că săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G nr. 195/2002 atrage şi sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, textul legal prevăzând obligativitatea, iar nu posibilitatea aplicării sancţiunii complementare menţionate.

Pe cale de consecinţă, în pofida împrejurărilor în care a fost săvârșită fapta (pentru a-și ajuta fiul grav bolnav) și a circumstanțelor personale ale petentului (care a recunoscut comiterea contravenției), instanţa reţine că nu are posibilitatea de a dispune înlăturarea sancţiunii complementare, așa cum a solicitat petentul.

Pentru motivele anterior expuse, instanța apreciază că individualizarea sancțiunilor a fost realizată în mod corespunzător.

Având în vedere toate aceste considerente și constatând că procesul-verbal de contravenţie contestat a fost legal şi temeinic întocmit, instanța va respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare