Contestație la executare. Renunțarea la dreptul dedus judecății.

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 24.09.2020, sub nr. 29849/299/2020, contestatoarea P. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul A. , a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite demarate în dosarul execuţional nr. 93/2020 al B.E.J. G., solicitând anularea întregii executări silite şi anularea tuturor actelor de procedură realizate în cadrul dosarului de executare, cu cheltuieli de judecată. Totodată s-a formulat şi cerere de suspendare a executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare.

În motivarea în fapt a cererii, contestatoarea a invocat, în esenţă, următoarele motive de nelegalitate a executării silite demarate: necompetenţa instanţei sesizate cu încuviinţarea executării silite, în speţă Judecătoria Reşiţa, necompetenţa biroului executorului judecătoresc G., executarea voluntară a obligaţiei de plată dispusă prin sentinţa civilă nr. 1714/26.11.2019, la data de 18.09.2020.

În drept, contestatoarea a invocat dispoziţiile art. 712 şi urm. C.pr.civ.

În dovedirea cererii sale, contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le-a atașat (f.12-18).

În data de 29.10.2020, intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f.95-99), prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1  Bucureşti.

Pe fond, referitor la plata voluntară efectuată de către contestatoare, a învederat că între părţi s-a derulat litigiul cu număr dosar 301/115/2019 soluţionat în fond de către Tribunalul Caraş-Severin la data de 26.11.2019, prin Sentinţa Civilă nr. 1714/26.11.2019, pârâta fiind obligată să plătească intimatului drepturile salariale reţinute conform respectivei decizii, indexate, majorate şi reactualizate. Contestatoarea S.C. „P." a declarat apei, care a fost respins de către Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia Civilă nr. 581/12.08.2020, instanţa obligând apelanta S.C. P. S.R.L. la plata către intimat a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Astfel, hotărârea  civilă nr. 1714/26.11.2019 a devenit executorie din data de 26.11.2019. iar plata pretins voluntară s-a efectuat după 10 luni de la momentul când titlul a devenit executoriu.

În drept, intimatul a invocat dispozițiile art.205 C.pr.civ.

Ca urmare a solicitării instanţei‚ la data de 15.10.2020, a fost ataşat dosarul execuţional nr. 93/2020 al B.E.J. G. (f.25-89).

La termenul de judecată din data de 28.04.2021, contestatoarea a depus la dosarul cauzei declaraţie autentică de renunţare la drept şi la judecată, precum şi declaraţia autentică a intimatului de achiesare la renunţarea formulată şi renunţare la dreptul de a solicita cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Analizând cu prioritate cererea de renunţare la drept formulată de către contestatoare, instanţa reţine următoarele:

În fapt, la data de 28.04.2021, ulterior primului termen de judecată, contestatoarea a depus la dosarul cauzei declaraţie autentică de renunţare la drept şi la judecată, arătând că înţelege să renunţe irevocabil la dreptul pretins prin cererea introductivă, respectiv dreptul de a contesta legalitatea şi temeinicia dosarului de executare nr. 93/2020 al B.E.J. G..

În drept, conform dispozițiilor art. 408 C.pr.civ., ”(1) Reclamantul poate, în tot cursul procesului, să renunţe la însuşi dreptul pretins, dacă poate dispune de acesta, fără a fi necesar acordul pârâtului. (2) În caz de renunţare la dreptul pretins, instanţa pronunţă o hotărâre prin care va respinge cererea în fond, dispunând şi asupra cheltuielilor de judecată. (3) Renunţarea se poate face atât verbal în şedinţă, consemnându-se în încheiere, cât şi prin înscris autentic.”

Renunţarea la drept este un act de dispoziţie care provine de la reclamant. Întrucât este cel care a declanşat procesul, conform principiului disponibilităţii consacrat de dispoziţiile art. 9 C.pr.civ., reclamantului i se recunoaşte şi dreptul de a renunţa la judecată sau la drept, motivele care îl determină să efectueze acest act de dispoziţie fiind fără relevanţă.

Prin urmare, instanţa consideră că declaraţia autentică de renunţare la dreptul de a contesta executarea silită, formulată de contestatoare la data de 28.04.2021 este suficientă pentru ca instanţa să ia act de manifestarea de voinţă a acesteia, materializată în actul procesual de dispoziţie depus la dosar.

Pentru aceste considerente, instanţa, în temeiul art. 408 C.pr.civ., apreciind îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru a interveni incidentul procedural al renunţării la dreptul de a contesta executarea silită demarată, va lua act de această manifestare de voinţă a contestatoarei, cu consecinţa respingerii contestaţiei la executare, ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare