Obligaţie de a face. Excepția necompetenței generale a instanțelor române. Excepţia necompetenţei materiale.

Prin cererea de chemare  în judecată  înregistrată pe rolul acestei instante la data de 04.09.2020, sub nr. 27509/299/2020, reclamanta A. S.R.L. in contradictoriu cu pârâtul S. a solicitat  instanţei ca  prin hotărârea ce se  va pronunţa să se dispună, în temeiul art. 1528 C. civ. obligarea pârâtului la  restituirea tuturor  documentelor contabile aferente  activităţii reclamantei, documente aflate în posesia acestuia din perioada in care a deţinut funcţia de  director în cadrul său.

In motivare, reclamanta  a arătat că la data de 02.06.2014 între A. SRL şi  pârâtul S. a intervenit contractul individual de  muncă nr. 88 , acesta  dobândind calitatea de angajat al  societăţii A. SRL , pentru  funcţia de  director, responsabil cu  departamentul dezvoltare/expansiune externă. Postul de  director a fost  înfiinţat în anul 2014 în scopul dezvoltării activităţii  societăţii în Brazilia , activitate care  nu  s-a dovedit a fi profitabilă , producând costuri ridicate reclamantei. In urma analizei intervalului iunie 2015 -  iunie 2016 , s-a  constatat că situaţia economico - financiară a societăţii este  nesatisfăcătoare, manifestând o  depreciere considerabilă mai  ales în anul 2016 , ca  urmare a cheltuielilor de capital efectuate. Din cauza aspectelor menţionate  anterior, în vederea minimizării pierderilor, conducerea societăţii a decis încetarea activităţii subsidiarei în Brazilia şi  încetarea  contractului  individual de muncă al pârâtului , ce  fusese angajat  de reclamantă  pentru gestionarea societăţii din Brazilia. Decizia de  concediere a fost  coontestată de către  pârât , acesta  solicitând totodată  reintegrarea în muncă, acţiunea pârâtului  fiind admisă de  Curtea de  Apel Bucureşti, iar  prin decizia nr. 136/22.10.2016 s-a dispus reintegrarea în muncă a pârâtului precum şi  reînfiinţarea postului  de director pe care  l-a deţinut anterior emiterii  deciziei de concediere. La data de 30.01.2020, pârâtul si-a înaintat demisia din funcţia  de director pe care  o  deţinea în cadrul societăţii Arcadia Engineering SRL, contractul individual de muncă nr. 88/2014 încetând la data de 02.04.2020 ca  urmare a manifestării de  voinţă din partea  pârâtului , după expirarea  perioadei de  preaviz. Ca  urmare a  încetării activităţii din Brazilia şi a  încetării relaţiilor contractuale, reclamanta  i-a solicitat  pârâtului toate  documentele sucursalei din Brazilia, A. S/A , însă acesta nu  s-a conformat.

In drept, a invocat art. 194 C.p.c., art. 1527, art. 1528 C. civ.

Pârâtul a depus  la dosar  întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca  fiind lovită  de nulitate, repingerea cererii pentru  lipsa calităţii procesuale active, respingerea cererii pentru  intervenţia prescripţiei dreptului de a cere executarea obligaţiei de a face, iar  pe  fond respingerea cererii ca  neîntemeiată.

Analizand cu  prioritate exceptia necompetentei generale a instantelor romane, instanta  apreciază că aceasta  este  neîntemeiată, faţă de  dispoziţiile art. 1066 alin. 1 C.p.c., potrivit cărora, sub rezerva situaţiilor în care legea dispune altfel, instanţele române sunt  competente dacă pârâtul are  domiciliul, iar  in lipsa domiciliului, reşedinţa  obişnuită, respectiv sediu principal, iar  in lipsa  sediului principal, un sediu secundar sau  fondul de  comerţ pe teritoriul României la data  introducerii cererii.

Având în vedere că domiciliul pârâtului se află în România, instanţele române sunt  competente să judece prezentul  litigiu, motiv pentru care  instanţa va respinge ca neîntemeiată  excepţia necompetenţei generale.

In privinţa excepţiei necompetenţei materiale, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 266 Codul Muncii, jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.

Totodata, conform art. 269, judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii.

Art. 208 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social prevede ca conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal.

Totodata, potrivit art. 1 lit. p din Legea dialogului social, reprezinta conflict  individual de munca conflictul de muncă ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii care decurg din contractele individuale şi colective de muncă ori din acordurile colective de muncă şi raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, precum şi din legi sau din alte acte normative.

Prin cererea de chemare  în judecată, reclamnata AE SRL a solicitat  obligarea  pârâtului la restituirea tuturor  documentelor contabile aferente activitatii reclamantei, documente  aflate in posesia  acestuia din perioada în care a deţinut funcţia  de director  în cadrul său.

In cadrul motivării in fapt  şi  în drept a pretenţiilor  deduse  judecăţii, reclamanta a arătat că la data de 02.04.2020 a încetat contractul individual de  muncă încheiat  între părţi, iar obligaţia  de a preda aceste  documente este  prevăzută şi  prin contractul individual de muncă nr. 88/02.06.2014 ( art. 13.2 lit. f ) , pârâtului fiindu-i solicitate, fără însă a se conforma.

De  asemenea, în cuprinsul răspunsului la întâmpinare, reclamanta a precizat că raportul de  drept  substanţial are ca subiecte de drept pe  A SRL si S., ca  urmare a încheierii contractului individual de  muncă nr. 88/2014 şi a anexelor  la acesta.  Totodată, a arătat că pârâtului îi  sunt  direct aplicabile obligaţiile sale asumate prin contractul individual de  muncă, respectiv obligaţia de  predare a documentelor la momentul încetări calităţii de  director. 

Astfel, in raport  de  dispozitiile art. 9 alin. 2 C.p.c. potrivit carora obiectul şi  limitele procesului sunt  stabilite prin cererile şi apărările părţilor precum si izvorul raportului juridic dedus judecăţii, reclamanta solicitând executarea de catre pârât a unei obligaţii mentionate in cuprinsul contractului de  munca încheiat  între parti, în raport de  dipoziţiile legale menţionate  anterior,  instanta va admite exepia necompetentei materiale si va declina competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, Secţia Conflicte de Muncă.

Domenii speta

Spete similare