Vouchere de vacanţă

Dosar nr. ......../63/2022

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

SENTINŢA Nr. .........

Şedinţa publică de la 20 Aprilie 2022

Completul compus din:

PREŞEDINTE ...

Grefier ...

Pe rol, judecarea cauzei privind pe reclamantul ... în contradictoriu cu pârâtul ..., având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns reclamantul, reprezentat de cons. jur. ..., lipsă fiind pârâtul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pârâtul a depus răspuns la adresa emisă de instanţă.

Nemaifiind cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, instanţa declară încheiată cercetarea judecătorească şi acordă cuvântul asupra dezbaterilor în fond.

Cons. jur. ..., pentru reclamantă, solicită admiterea acţiunii, anularea dispoziţiei nr. ..., emisă de pârât, şi sistarea plăţii sumei stabilite prin dispoziţia mai sus menţionată şi obligarea pârâtului să-i restituie reclamantei sumele reţinute până la data pronunţării hotărârii judecătoreşti. Invocă nulitatea absolută a deciziei de imputare, raportat la prevederile art. 500 din Codul administrativ, solicitând să se observe că din dispoziţia contestată nu reiese niciunde data constatării pagubei potrivit căreia au fost imputate sumele din dispoziţia contestată, simpla trimitere la indemnizaţia viceprimarului sau la recomandările Curţii de Conturi nu poate suplini obligaţia care revine fiecărui emitent de a-şi argumenta actul administrativ.

Pe fondul cauzei, arată că sumele imputate reprezintă voucherele de vacanţă care s-au acordat în mod legal reclamantei în baza OG nr. 8/2009, solicitând să se constate că voucherele de vacanţă se acordă într-un cadru legal, acestea fiind emise pe suport de hârtie sau electronic, având o destinaţie clară, considerând că nu intră sub incidenţa art. 11 din legea salarizării nr. 153/2017.

INSTANŢA

 Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de ...2022, sub nr. .../63/2022, formulată de reclamantul ..., în calitate de reprezentant legal al membrului de sindicat, ..., în calitate de reclamantă în speţă, a chemat în judecată pe pârâtul ..., pentru ca prin hotărârea care se va pronunţa să se dispună anularea Dispoziţiei nr. ...2021, emisă de ...; să se dispună sistarea plăţii sumei stabilite prin dispoziţia mai sus menţionată şi să fie obligat pârâtul să îi restituie reclamantei suma reţinută în temeiul dispoziţiei contestate, actualizate, plus dobânda legală.

În fapt, reclamanta este membru al Sindicatului, având raport de serviciu cu autoritatea publică pârâtă, ocupând funcţia publică de execuţie de inspector, grad profesional superior.

Prin dispoziţia contestată, pârâtul ... a dispus reţinerea din salariul reclamantei a sumei de 3.269 lei, cu titlu de sume de bani încasate nelegal, calculate conform Referatului nr. /2021 întocmit de dna. ... - inspector în cadrul compartimentului financiar-contabil al ....

Invocă NULITATEA ABSOLUTĂ a dispoziţiei de imputare contestată, deoarece încalcă prevederile dispoz. art. 500 alin. (1) din OUG nr. 57/2019 privind Codul Administrativ.

Solicită să se observe că din dispoziţia contestată nu rezultă data constatării pagubei, iar potrivit temeiului legal mai sus invocat, pârâta avea la dispoziţie un termen legal de 30 de zile de la momentul constatării pentru a emite dispoziţia de imputare. Solicită să se observe că actul administrativ contestat nu este unul motivat în mod corespunzător, deoarece trimiterea la unele dispoziţii ce ţin de salarizarea viceprimarului şi acordarea voucherelor de vacanţă, prin raportare la faptul că reţinerea sumei s-a făcut ca urmare a recomandărilor inspectorilor de la Camera de Conturi Dolj, nu poate suplini obligaţia ce-i revine oricărui emitent de a argumenta actul administrativ emis, în condiţiile în care responsabilitatea conţinutului şi efectelor produse revine acestuia. Dat fiind că din cuprinsul dispoziţiei nu rezultă termenul stabilit de legiuitor, susţine că pârâta a emis dispoziţia de imputare cu nerespectarea prev. art. 500 din Codul administrativ.

Pe fondul cauzei, arătă că imputarea sumelor de bani considerate ca fiind nelegale, reprezentând „vouchere de vacanţă acordate în perioada 2018-2020’’, au fost acordate reclamantei în mod temeinic şi legal, conform prevederilor legale.

Învederează instanţei că pârâtul, având calitatea de instituţie publică, avea obligaţia acordării voucherelor de vacanţă în temeiul OUG 8/ 009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, cu modif. şi compl. uit., pentru recuperarea şi întreţinerea capacităţii de muncă a personalului salariat, respectiv Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Potrivit art. 7 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, salariul de bază reprezintă suma de bani la care are dreptul lunar personalul plătit din fonduri publice, corespunzător funcţiei, gradului/treptei profesionale, gradaţiei, vechimii în specialitate, astfel cum este stabilită în anexele nr. I - IX. Salarizarea reclamantei s-a realizat în conformitate cu Anexa VIII- Familia Ocupaţională de Funcţii Bugetare "Administraţie", Capitolul I, lit. A. Salarizarea funcţionarilor publici - pct. III. Nomenclatorul şi ierarhia funcţiilor publice din administraţia publică locală, lit. b) Funcţii publice generale de execuţie, unde se poate observa că legiuitorul nu a stabilit coeficienţi şi salarii de bază.

Astfel, în conformitate cu prev. art. 11 alin. (1) din Legea-cadru, pentru funcţionarii publici din cadrul familiei ocupaţionale "Administraţie" din aparatul propriu al primăriilor, salariile de bază se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, în urma consultării organizaţiei sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor.

Invocarea art. 11 alin. (4) din Legea-cadru de către pârât nu are relevanţă în speţă deoarece această prevedere se referă la situaţia în care nivelul veniturilor salariale stabilite depăşeşte nivelul indemnizaţiei lunare a funcţiei de viceprimar. În conformitate cu prev. art. 7 lit. m) din Legea nr. 153/2017, venitul salarial al personalului din sectorul bugetar cuprinde salariile de bază, gradaţiile, indemnizaţiile de încadrare, indemnizaţiile lunare şi, după caz, compensaţiile, indemnizaţiile, sporurile, majorările, adaosurile, primele şi premiile, precum şi alte drepturi în bani şi/sau în natură, corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar.

În ceea ce priveşte imputarea acordării voucherelor de vacantă, potrivit prev. art. 1 alin. (3) şi (4) din OUG 8/2009, voucherele de vacanţă se acorda în limitele sumelor prevăzute cu această destinaţie în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale, pentru unităţile din domeniul bugetar, şi în limitele sumelor prevăzute cu această destinaţie în bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori, în perioada 1 iulie 2017 - 30 noiembrie 2018. o singură indemnizaţie de vacanţă sau o singură primă de vacanţă, după caz, sub formă de vouchere, în cuantum de 1.450 lei pentru un salariat. Totodată, art. 36 alin. 1) din Legea-cadru nr. 153/2017 prevede că în perioada 2019 - 2020, personalul din cadrul instituţiilor şi autorităţilor publice beneficiază de vouchere de vacanţă în cuantum de 1.450 de lei pentru un salariat conform prevederilor OUG nr. 8/ 2009.

Solicită ca instanţa să constate că în cadrul raportului juridic născut între părţi, beneficiar este o persoană care are calitatea de salariat, iar cel obligat să acorde voucherul de vacanţă este angajatorul salariatului. Aceste aspecte rezultă din prevederile art. I alin. (2) din OUG nr. 8/2009 unde se prevede că ’’Instituţiile publice [...] acordă, în condiţiile legii, vouchere de vacanţă".

Dispoziţiile legale invocate au creat în sarcina pârâtei obligaţia de a acorda voucherele de vacantă, textul legal fiind clar şi nelăsând loc de interpretare contrară. Pârâtul a avut alocate fonduri bugetare pentru plata acestor drepturi salariale, sens în care în mod nelegal a emis dispoziţia contestată în prezenta speţă.

Învederează instanţei că contravaloarea voucherelor de vacanţă face parte şi este inclusă în venitul salarial, dar nu şi în salariul de bază sau în salariul lunar al personalului bugetar, întrucât voucherele nu sunt acordate în prezent sub formă de indemnizaţie, ci sub forma de voucher pe suport de hârtie sau pe suport electronic, conform O.U.G. nr. 8/2009. Raportat la dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 153/2017, învederează instanţei că acesta se referă la stabilirea salariilor de bază ale funcţionarilor publici, însă voucherele de vacanţă nu fac parte din salariul de bază al reclamantei, acordându-se doar anual, având rol de recuperare a capacităţii de muncă, de creştere a productivităţii muncii salariaţilor şi de motivare a acestora pentru a-şi menţine calitatea de salariaţi, aşa cum se arată în mod expres în preambulul ordonanţei de urgenţă.

Solicită ca instanţa să observe din conţinutul dispoziţiilor legale mai sus menţionate că dreptul angajaţilor să beneficieze de voucherele de vacantă reprezintă un avantaj în bani cu o destinaţie specială, putând fi valorificate doar într-un cadru determinat, astfel că legea trebuie interpretată în sensul de a produce efecte, motiv pentru care considerăm ca întemeiată solicitarea reclamantei de constatare ca nelegală a dispoziţie de imputare. Totodată, instanţa poate să constate că potrivit art. 76 lit. h) din Legea nr. 227/ 2015 - Codul fiscal, voucherele de vacanţă sunt venituri asimilate salariilor, coroborat cu prev. art. 36 alin. (5) din OUG nr. 114/2018, care prevede că, cuantumul voucherelor de vacanţă nu se ia în calcul la determinarea limitei prevăzute la art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, instanţa va constata că acestea nu pot fi avut în vedere ca făcând parte din venitul salarial, astfel cum este definit de art. 11 alin. (4) din Legea nr. 153/2017.

Mai mult, solicită să se aibă în vedere că, fie şi în situaţia în care reclamanta ar fi beneficiat de sume încasate necuvenit, nu a încasat şi obligaţiile faţă de bugetul general consolidat.

Instituţia pârâtă este în situaţia regularizării obligaţiilor faţă de buget, prin recuperarea acestora de la buget, după ce au fost plătite în plus în perioada 2018 - 2020, ca atare aceste sume nu pot fi reţinute din salariul net al reclamantei. Salariaţii ar putea fi obligaţi numai la plata unor sume nete din care să se acopere valoarea netă a prejudiciilor produse, urmând ca instituţia publică angajatoare să se regularizeze cu bugetul de stat şi bugetele asigurărilor sociale în ceea ce priveşte impozitele şi contribuţiile care au fost virate în plus, la vremea respectivă. Or, în speţă, în mod abuziv, pârâta a dispus ca reclamanta să fie obligată la plata atât a sumelor nete, de care a beneficiat, cât şi impozitele şi contribuţiile datorate.

În drept, invocă prevederile OUG nr 57/ 2019 - Codul administrativ, ale Legii- cadru nr. 153/ 2017 şi celelalte prevederi legale invocate în cerere.

Probatoriu: înscrisuri.

Instanţa a emis adresă către pârât pentru a înainta la dosar actele întocmite de Curtea de Conturi Dolj cu ocazia misiunii de audit financiar şi dovada comunicării acestor acte către ..., răspunsul fiind ataşat la dosar.

Analizând cauza dedusă judecăţii şi întregul material probator administrat în cauză, instanţa reţine că prin dispoziţia nr. ... din 2021, emisă de ... în baza referatului înregistrat sub nr. ..., s-a dispus recuperarea sumei de 3.269 de lei, reprezentând diferenţa dintre indemnizaţia viceprimarului şi venitul salarial încasat în perioada ianuarie 2018 – decembrie 2020 de către reclamanta ... (din care suma de 2.827 de lei voucherelor de vacanţă şi 441,67 de lei dobânzi şi penalităţi), deţinând funcţia publică de execuţie de inspector în cadrul compartimentului financiar contabil al ....

La baza acestei dispoziţii de imputare a stat constatarea potrivit căreia prin acordarea către reclamantă în perioada ianuarie 2018 – decembrie 2020 a voucherelor de vacanţă a fost depăşit nivelul indemnizaţie viceprimarului, pârâtul comunicând că referatul conţinând componentele salariale ale veniturilor reclamantei, anexat la fila 21 din dosar este singurul document care a stat la baza emiterii dispoziţiei contestate în cauza pendinte, aşa cum rezultă din adresa nr. ..., emisă de către ..., anexată la fila 20 din dosar. 

Prin adresa nr. ..., înaintată pârâtului prin intermediul ..., reclamanta a formulat plângere prealabilă împotriva dispoziţiei emise de către pârât, solicitând reanalizarea legalităţii şi temeiniciei măsurilor dispuse.

Instanţa apreciază că nu este întemeiată critica reclamantei privind încălcarea dispoziţiilor art. 500 alin. (1) din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ la emiterea actului contestat.

Astfel, potrivit art. 500 alin. 1 şi 4 din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ ,,(1) Repararea pagubelor aduse autorităţii sau instituţiei publice în situaţiile prevăzute la art. 499 lit. a) şi b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice a unui ordin sau a unei dispoziţii de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situaţia prevăzută la lit. c) a aceluiaşi articol, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive. (...)  (4) Dreptul conducătorului autorităţii sau instituţiei publice de a emite ordinul sau dispoziţia de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei''.

Aşadar, dispoziţia de imputare se emite în 30 de zile de la constatarea pagubei, nu de la data producerii acesteia. Se observă că momentul de la care se calculează termenul de 30 de zile este acela al constatării pagubei, iar emiterea unei dispoziţii de imputare presupune în mod obligatoriu cunoaşterea atât a existenţei cât şi a întinderii pagubei.

Sub acest aspect, se constată că paguba produsă de reclamantă prin încasarea unor drepturi salariale considerate ca fiind nelegale, în ceea ce priveşte întinderea, a fost stabilită printr-un referat întocmit de ..., înregistrat sub nr. ... (filele 12 – 13 din dosar), Procesul-verbal de constatare încheiat de către Camera de Conturi Dolj în urma misiunii de audit financiar la ..., iar Decizia nr. ... fiind emisă de către Camera de Conturi Dolj .... (filele 30 – 38 din dosar), deci ulterior emiterii dispoziţiei de imputare ce face obiectul cauzei pendinte.

Or, în raport de data încheierii referatului ... dispoziţia de imputare apare ca fiind emisă cu respectarea termenului de 30 de zile de la constatarea pagubei, iar faptul că dispoziţia contestată nu indică în mod expres data constatării pagubei nu constituie motiv de nulitate absolută a actului contestat, astfel încât apărarea reclamantei apare ca fiind neîntemeiată.

Cât priveşte actul contestat, instanţa apreciază că în mod greşit s-a dispus emiterea dispoziţiei contestate de reţinere din salariul reclamantei a contravalorii voucherelor de vacanţă încasate de aceasta şi a dobânzilor şi penalităţilor aferente.

Instanţa reţine că voucherele de vacanţă au fost acordate de către autoritatea în baza prevederilor art. 9 alin. 3 din OUG nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, potrivit cărora ,,În anul 2018, instituţiile şi autorităţile publice prevăzute la alin. (1) acordă o singură indemnizaţie de vacanţă sau o singură primă de vacanţă, după caz, sub formă de vouchere, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 94/2014, cu modificările şi completările ulterioare. Cuantumul voucherelor de vacanţă acordate în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 94/2014, cu modificările şi completările ulterioare, nu se ia în calcul la determinarea limitei prevăzute la art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017'' şi art. 36 din OUG nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal - bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene care dispun: ,,În perioada 2019-2020, personalul din cadrul instituţiilor şi autorităţilor publice, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi la art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, inclusiv activităţile finanţate integral din venituri proprii, înfiinţate pe lângă instituţiile publice, beneficiază de vouchere de vacanţă în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 94/2014, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de indemnizaţia de hrană prevăzută la art. 18 din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare''.

Salariul de baza este definit la art. 7 lit. a) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice ca fiind suma de bani la care are dreptul lunar personalul plătit din fonduri publice, corespunzător funcţiei, gradului/treptei profesionale, gradaţiei, vechimii în specialitate, astfel cum este stabilită în anexele nr. I - IX.

Conform lit. m) a aceluiaşi articol, venitul salarial al personalului din sectorul bugetar cuprinde salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, soldele de grad/salariile gradului profesional deţinut, gradaţiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizaţiile de încadrare, indemnizaţiile lunare şi, după caz, compensaţiile, indemnizaţiile, sporurile, majorările, adaosurile, primele şi premiile, precum şi alte drepturi în bani şi/sau în natură, corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar.

Salariul lunar cuprinde salariul de bază ori, după caz, indemnizaţia lunară sau indemnizaţia de încadrare, compensaţiile, indemnizaţiile, sporurile, adaosurile, primele, premiile, precum şi celelalte elemente ale sistemului de salarizare corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar (art. 7 lit. e) din lege).

Astfel, contravaloarea voucherelor de vacanţă face parte şi este inclusă în venitul salarial, dar nu şi în salariul de bază sau în salariul lunar al personalului bugetar, întrucât voucherele nu sunt acordate în prezent sub formă de indemnizaţie, ci sub forma de voucher pe suport de hârtie sau pe suport electronic, conform O.U.G. nr. 8/2009.

 În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 153/2017, instanţa reţine că, potrivit art. 11 alin. 1, 3 şi 4 din lege ,,(1) Pentru funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul familiei ocupaţionale «Administraţie» din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primării şi consilii locale, din instituţiile şi serviciile publice de interes local şi judeţean din subordinea acestora, salariile de bază se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, a consiliului judeţean sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz, în urma consultării organizaţiei sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor. (...) (3) Stabilirea salariilor lunare potrivit alin. (1) se realizează de către ordonatorul de credite, cu respectarea prevederilor art. 25. (4) Nivelul veniturilor salariale se stabileşte, în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (3), fără a depăşi nivelul indemnizaţiei lunare a funcţiei de viceprimar sau, după caz, a indemnizaţiei lunare a vicepreşedintelui consiliului judeţean, sau, după caz, a viceprimarului municipiului Bucureşti, corespunzător nivelului de organizare: comună, oraş, municipiu, sectoarele municipiului Bucureşti, primăria generală a municipiului Bucureşti, exclusiv majorările prevăzute la art. 16 alin. (2), cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetele de venituri şi cheltuieli."

Or, art. 11 alin. 1 din Legea nr. 153/2017 se referă la stabilirea salariilor de bază ale funcţionarilor publici, însă voucherele de vacanţă nu fac parte din salariul de bază al reclamantei, acordându-se doar anual, având rol de recuperare a capacităţii de muncă, de creştere a productivităţii muncii salariatului şi de motivare a acestuia pentru a-şi menţine calitatea de salariat în respectiva, aşa cum se arată în mod expres în preambulul ordonanţei de urgenţă.

Aşadar, deşi la alin. (4) se face vorbire despre venitul salarial, tot în cuprinsul acestuia se face referire/trimitere la stabilirea acestui venit în condiţiile alin. (1) şi (3) ale aceluiaşi articol, alineate care vizează modalitatea de stabilire a salariilor de bază/salariilor lunare.

O interpretare contrară ar conduce la golirea de conţinut a dispoziţiilor legale care dau dreptul angajaţilor să beneficieze de voucherele de vacanţă, care reprezintă avantaje în bani cu o destinaţie specială, putând fi valorificate doar într-un cadru determinat.

Or, legea trebuie interpretată în sensul de a produce efecte, astfel încât apare ca întemeiată solicitarea reclamantei de constatare ca nelegală a dispoziţie de imputare care prevedea recuperarea sumelor de care beneficiase cu titlu de vouchere de vacanţă.

De altfel, în acelaşi sens sunt şi concluziile Raportului nr. ..., emis de către Comisia pentru aplicarea unitară a prevederilor legale aplicabile în activitatea Curţii de Conturi (înregistrat la Plenul Curţii de Conturi sub nr. ...), prin care s-a reţinut că ,,Personalul din cadrul administraţiei publice locale poate beneficia de vouchere de vacanţă în condiţiile art. 1 alin. 2 şi 3 din OUG nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, cu modificările şi completările aduse prin art. I pct. 1 din OUG nr. 131/17.12.2021 privind modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru prorogarea unor termene, fără ca acordarea acestora să fie condiţionată de prevederile art. 11 alin. 4 din Legea-cadru nr. 153/2017'' (filele 24 – 26 din dosar).

Totodată, reclamanta este îndrituită a solicita ca sumele reţinute în baza dispoziţiei de imputare să-i fie actualizate în raport de indicele de inflaţie, pentru a evita producerea unei pagube reprezentând echivalentul devalorizării monedei naţionale în perioada cuprinsă între data reţinerilor din salariul cuvenit reclamantei şi momentul când i se vor restitui sumele, în mod efectiv, precum şi acordarea dobânzii legală aferente.

Actualizarea creanţei cu indicele de inflaţie reprezintă un calcul matematic, aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piaţă, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflaţi în circulaţie, aduşi astfel la puterea lor de cumpărare. Scopul actualizării fiind acela de a menţine valoarea reală a obligaţiei monetare la data efectuării plăţii, aceasta se acordă cu titlu compensatoriu (damnum emergens).

În schimb, dobânda legală penalizatoare, reprezentând câştigul pe care creditorul l-ar fi obţinut din investirea banilor, dacă aceştia ar fi fost plătiţi la scadenţă, se acordă cu titlu de reparare a prejudiciului cauzat prin întârziere şi acoperă beneficiul nerealizat (lucrum cessans), acordată în baza art. 1.530 din Codul civil care statuează ,,Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat şi care este consecinţa directă şi necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligaţiei (...)", reclamanta fiind lipsită de posibilitatea de a se folosi de sumele de bani ce i-au fost reţinute.

Acordarea dobânzii legale alături de actualizarea cu indicele de inflaţie nu conduce la o dublă reparare a prejudiciului, ci asigură o reparare integrală a acestuia, în acord cu dispoziţiile art. art. 1531 din Codul civil.

Faţă de aceste considerent, instanţa reţine ca fiind întemeiată acţiunea formulată de reclamantul ... pentru ..., urmând a o admite şi a dispune anularea dispoziţiei nr. ..., emisă de pârât, şi restituirea către reclamantă a sumelor reţinute în baza acestei dispoziţii, sumele urmând a fi actualizate în raport de coeficientul de inflaţie, la care se adaugă dobânda legală aferentă. 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea formulată de reclamantul ... pentru ..., având sediul în ..., în contradictoriu cu pârâtul ..., având sediul în ....

Anulează dispoziţia nr. ..., emisă de pârât, şi dispune restituirea către reclamantă a sumelor de bani reţinute în baza acestei dispoziţii, sumele urmând a fi actualizate în raport de coeficientul de inflaţie, la care se adaugă dobânda legală aferentă. 

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Tribunalul Dolj.

Pronunţată azi, ..., prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.

  

Preşedinte,

...

Grefier,

...

   

Domenii speta

Spete similare