Drepturi salariale. Conflict negativ de competenṭă.

Drepturi salariale. Conflict negativ de competenṭă.

Cuprins pe materii: Litigiu de muncă.

Index alfabetic:

-competenṭa alternativă

C.proc.civ.: art.127 alin.(2)

Dispoziṭiile art.127 alin.(1) Cod proc. civ. nu sunt aplicabile în situaṭia personalului auxiliar care lucrează la Judecătorie, dar promovează o pricină de competenţa Tribunalului sau Curţii de Apel din aceeaşi circumscripţie.

Tribunalul Galaṭi, secṭia I civilă, Sent.civ.405/ 08.03.2021

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanţii, în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL JUSTIŢIEI, CURTEA DE APEL PLOIEŞTI şi TRIBUNALUL PRAHOVA, au solicitat stabilirea drepturilor salariale prin folosirea valorii sectoriale de 605,225 lei începând cu data de 10.01.2017, repararea prejudiciului creat, avansarea de fonduri pentru achitarea drepturilor salariale şi actualizarea sumelor.

Reclamanţii au arătat că au calitatea de personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul Judecătoriei Sinaia, fiind încadraţi în familia ocupaţională „Justiţie”.

Tribunalul Prahova a invocat şi admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Galaţi.

Tribunalul Galaţi a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, în temeiul  art.127 alin.(1) şi (21) Cod proc. civ. şi a reṭinut că, în cauză, nu sunt aplicabile dispoziţiile alin.(1) ale art.127 Cod proc. civ.,  ci dispoziţiile de drept comun,  art.269 Codul Muncii şi art.210 Legea nr.62/2011 completate, într-adevăr cu alin.(2) raportat la alin.(21) ale art.127 Cod proc. civ.

Aşadar, competenţa fiind alternativă şi la dispoziţia reclamanţilor, aceştia aveau dreptul de alegere între instanţe. Alegerea făcută de reclamanţi a fost Tribunalul Prahova, care era una dintre instanţele competente alternativ şi, ca atare, această instanţă a rămas competentă. Noua instanţă care era competentă alternativ, respectiv Tribunalul Galaţi poate invoca propria necompetenţă întrucât s-a definitivat competenţa primei instanţe prin alegerea făcută de reclamanţi.

În acest sens, instanţa a  constatat că reclamanţii sunt personal auxiliar şi conex (grefieri), în cadrul Judecătoriei Sinaia. Acestora le-ar fi aplicabile dispoziţiile art.127 Cod proc. civ. potrivit alin.(3).Textul alin.(1) stabileşte că judecătorul (grefierul) trebuie să lucreze efectiv la instanţa în competenţa căreia este dată pricina sau la instanţă inferioară instanţei în competenţa căreia este dată pricina.

Prin Decizia CCR menţionată, textul (nemodificat, care se referea doar la cazul instanţei la care se lucrează efectiv) a fost declarat neconstituţional, în parte, în măsura în care nu sunt incluse şi persoanele care lucrează la instanţele superioare, iar nu inferioare cum este cazul în speţă. Or, Decizia CCR care a privit locul de muncă al unui judecător de la o instanţă superioară, Curte de Apel, nu poate fi extrapolat şi la judecătorii, procurorii sau grefierii care au locul de muncă la o instanţă inferioară.

Ca atare, în temeiul art.127 alin.(1) Cod proc. civ., acesta nu este aplicabil şi competenţa nu este absolută, în sensul acestui text, pentru persoanele care lucrează la Judecătorie, dar au o pricină de competenţa Tribunalului sau Curţii de Apel din aceeaşi circumscripţie.

În acest sens, nu există o decizie de neconstituţionalitate, modificare legislativă sau o decizie de interpretare obligatorie care să stabilească o situaţie de echipolenţă între personalul ce lucrează la instanţa superioară cu cazul personalului care lucrează la instanţa inferioară. Decizia CCR, considerentele acesteia şi modificarea adusă de legiuitor referindu-se strict doar la cazul instanţelor (personalului) superioare.

S-a concluzionat că reclamanţii - grefieri se află în prima ipoteză a textului alin.(1), deci aceştia sunt prohibiţi să introducă cereri la Judecătoria Sinaia (şi alte judecătorii din raza Curţii) chiar dacă aceasta ar fi competentă, şi numai în acest caz competenţa este absolută, exclusivă.

În pricina de faţă, prevalează dispoziţiile de drept comun ale competenţei care se raportează (dar, doar în scopul protejării drepturilor reclamanţilor) la alin.(2) al art.127 Cod proc. civ., respectiv competenţa alternativă, întrucât pârâţii sunt Tribunalul Prahova şi Curtea de Apel Ploieşti. Alegerea cu privire la instanţa alternativă fiind făcută de reclamanţi, rămâne în deplină competenţă acestei instanţe soluţionarea cauzei şi aceasta nu mai poate invoca propria necompetenţă.

Faṭă de cele menṭionate, excepṭia a fost admisă.

Domenii speta

Spete similare