Contestarea legalităţii măsurii supravegherii tehnice de către persoana vizată de aceasta, care nu are calitatea de inculpat. Criterii de analiză.

- art. 145 Cod procedură penală

- Decizia Curţii Constituţionale nr. 244/2017

Din economia dispoziţiilor art. 5 alin. 1 Cod procedură penală şi art. 306 alin. 1 Cod procedură penală, reiese că este nu doar un drept, dar şi o obligaţie a organelor de urmărire penală să administreze toate probele necesare pentru lămurirea corectă şi completă a cauzei, iar în acest scop au dreptul să administreze probe pentru a verifica şi eventuala participaţie a altor persoane la o anumită activitate infracţională.

În acest context, autorizarea interceptării convorbirilor purtate de petenţi nu apare ca fiind nejustificată, ea având rolul de a ajuta organele de urmărire penală să clarifice condiţiile emiterii certificatului de atestare fiscală şi de a le oferi acestora o pistă de urmat înainte de a proceda la audierea funcţionarilor din cadrul primăriei.

Că este aşa rezultă din chiar faptul că ulterior încuviinţării măsurii au mai fost administrate numeroase mijloace de probă, inclusiv procedându-se la audierea persoanei despre care s-a bănuit că ar fi accesat sistemul informatic, celelalte funcţionare din cadrul primăriei, precum şi petentul însuşi.

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

La data de 14.07.2021, Tribunalul Braşov a înaintat acestei instanţe cererea formulată de petenţii A.B. şi A.C. prin care s-a solicitat să se constate nelegalitatea încheierii judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Braşov nr. xx/UP/25.01.2021 dispusă în dosarul nr. xxx/62/2021 şi subsecvent a mandatelor de supraveghere tehnică emise în baza acesteia.

În motivare, s-a arătat în esenţă că petenţii au fost înştiinţaţi la data de 22.06.2021 despre faptul că faţă de aceştia au fost încuviinţate măsuri de supraveghere tehnică în cadrul dosarului penal nr. xxx/P/2020 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov. După o scurtă prezentare a situaţiei de fapt ce rezultă din actele dosarului penal menţionat, petenţii concluzionează că, la data de 25.01.2021, când procurorul a solicitat judecătorului de drepturi şi libertăţi încuviinţarea şi emiterea mandatelor de supraveghere tehnică adevărul era cunoscut de către organele de urmărire penală, fiind clar că singura persoană care ar fi putut săvârşi infracţiunea de  acces la un sistem informatic era D.E.. Argumentează petenţii că încheierea identificată mai sus este nelegală, nefiind realizate cumulativ condiţiile imperative prevăzute de art. 139 Cod procedură penală. Astfel, s-a arătat că nu era îndeplinită condiţia suspiciunii rezonabile cu privire la pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni. Faptic, organele de urmărire penală au inventat posibila participaţie penală a petenţilor la fapta comisă de doamna D.E., fără să verifice că certificatul putea fi obţinut în mod legal şi fără suportarea unor costuri suplimentare. S-a argumentat că existenţa unei urmăriri penale cu privire la o faptă care, formal, îndeplineşte condiţiile dispunerii unei măsuri de supraveghere tehnică nu dă dreptul organelor judiciare să dispună supravegherea tehnică a oricărei persoane, fără a justifica interesul real al anchetei. S-a mai subliniat că nici un indiciu nu arăta participaţia penală a petenţilor care, faptic, sunt victimele unei accesări ilegale a datelor personale de către un funcţionar public. S-a mai menţionat că în cazul petenţilor măsura pare a fi fost dispusă arbitrar, deoarece aceeaşi măsură, care ar fi avut sens în anchetă, nu a fost dispusă şi faţă de funcţionarii primăriei F., deşi ei erau cei investigaţi. În plus, organele judiciare nu au explicat de ce petenţii ar fi trebuit să recurgă la instigarea unui funcţionar public pentru a obţine un certificat care putea fi obţinut legal. De asemenea, nu este îndeplinită nici condiţia proporţionalităţii măsurii dat fiind că nu au fost indicate expres probele pe care organele de urmărire penală urmăreau să le obţină prin măsura autorizată. Nici condiţia imposibilităţii obţinerii probelor prin alte mijloace nu era îndeplinită în speţă, din moment ce oricum obţinerea probelor s-a realizat prin alte modalităţi – audieri de martori, examinări ale sistemului informatic, vizualizarea înregistrărilor sistemului de supraveghere al primăriei F..

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 138 Cod procedură penală, ale art. 21 alin. 1 Constituţia României, art. 8 CEDO şi jurisprudenţa CEDO şi decizia Curţii Constituţionale nr. 244/2017.

În cauză s-a dispus ataşarea dosarului penal nr. xxx/62/2021 al Tribunalului Braşov, în care a fost pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi încheierea nr. xx/UP/25.01.2021 şi au fost emise mandatele de supraveghere tehnică ce îi vizau pe petenţi, precum şi a dosarului penal nr. xxx/P/2020 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, în care s-a dispus soluţia de clasare relativ la infracţiunea de acces ilegal la un sistem informatic prevăzută de art. 360 alin. 1 şi 3 Cod penal.

Analizând actele şi lucrările dosarului, judecătorii de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii reţin următoarele:

Prin ordonanţa din data de 02.12.2020 emisă în dosarul penal nr. xxx/P/2020 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov (fila 5 dosar urmărire penală), s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la infracţiunea de acces ilegal la un sistem informatic prevăzută de art. 360 alin. 1 şi 3 Cod penal, ca urmare a sesizării din data de 27.11.2020 formulate de G., primarul com. F., cu privire la faptul că în data de 26.11.2020, persoane necunoscute au accesat fără drept softul de taxe şi impozite al primăriei com. F. prin folosirea unui user name şi a unei parole corecte şi au generat un certificat de atestare fiscală necesar unei intabulări, persoanele din primărie care au acces în mod legal la acest sistem informatic neavând cunoştinţă despre emiterea documentului respectiv.

La data de 25.01.2021, procurorul a solicitat judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Braşov încuviinţarea şi emiterea mandatului de supraveghere tehnică constând în interceptarea, înregistrarea, redarea şi stocarea pe suport magnetic sau digital a comunicărilor telefonice de orice tip efectuate şi recepţionate pe/de pe terminalele mobile utilizate de petenţii A.B. şi A.C., precum şi a datelor reţinute în baza Legii nr. 506/2004 cu privire la terminalele mobile deţinute de petenţi.

În susţinerea acestei solicitări, procurorul a arătat în esenţă că în mediile de stocare aferente staţiilor de lucru utilizate de H.I. şi J.K. au fost identificate mai multe fişiere ce reprezintă certificate de atestare fiscală emise recent, pe care se face menţiunea că au fost emise de referent D.E., unul dintre acestea fiind întocmit la data de 03.12.2020 pe numele A.B. care a fost găsit în mediul de stocare aferent staţiei de lucru utilizate de L.M.. S-a mai arătat că din procesul verbal din data de 21.01.2021 a rezultat că în cadrul Primăriei com. F. nu a fost înregistrată nicio cerere pentru emiterea unui certificat de atestare fiscală pentru intabulare pe numele A.B.  şi C.. A argumentat procurorul că, având în vedere potenţiala utilizare a documentului emis prin infracţiunea reclamată în cauză şi apreciind că interesul emiterii unui astfel de document rezidă în motivul înscris pe acesta, respectiv intabularea imobilului descris în act, s-au efectuat cercetări privind beneficiarii actului, reieşind că aceştia sunt A.B.  şi A.C.. Din actele de cercetare efectuate până în prezent nu s-a putut stabili cu certitudine autorul accesării reclamate, existând bănuiala rezonabilă că autorii au efectuat accesarea/emiterea certificatului de atestare fiscală la solicitarea beneficiarului. A mai menţionat procurorul că există posibilitatea ca funcţionari din cadrul primăriei com. F. să fie implicaţi în comiterea faptei, aspect ce sporea gravitatea faptei, în condiţiile în care emiterea documentelor oficiale ale statului ar trebui să constituie o garanţie a legalităţii lor, neputând fi acceptabilă situaţia în care funcţionari ai statului încalcă în mod constant legea, în beneficiul unor cetăţeni care sunt mai presus decât alţii şi decât legea. De asemenea, acesta a evidenţiat modalitatea în care infracţiunea a fost comisă, caracterul de repetabilitate putând fi unul foarte pronunţat, existând posibilitatea unei practici curente în cadrul primăriei, în care anumiţi cetăţeni ocolesc căile legale pentru a obţine documente pentru care în mod normal nu întrunesc condiţiile prevăzute de lege. În sfârşit, s-a menţionat că pentru acest gen de infracţiuni  crearea unui probatoriu solid implică dificultăţi deosebite, acest gen de fapte fiind comis exclusiv prin intermediul mijloacelor tehnice.

Prin încheierea nr. xx/UP/25.01.2021 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Braşov în dosarul nr. xxx/62/2011, a fost admisă cererea Ministerului Public şi s-a dispus încuviinţarea măsurilor de supraveghere tehnică solicitate.

Pentru a dispune astfel, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul tribunalului a reţinut în esenţă că măsurile solicitate de procuror sunt proporţionale cu restrângerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi în raport cu particularităţile cauzei – respectiv având în vedere activitatea faptelor presupus a fi săvârşite, modul ocult de desfăşurare a activităţii infracţionale – măsura fiind necesară pentru aflarea adevărului în cauză, prin strângerea probelor vizându-se identificarea tuturor participanţilor, stabilirea participării la săvârşire infracţiunilor cercetate.

Se constată că, într-adevăr, prin Decizia nr. 244/2017 pronunţată de Curtea Constituţională (publicată în Monitorul Oficial nr. 529/2017) a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză şi s-a constatat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art.145 din Codul de procedură penală, care nu permite contestarea legalității măsurii supravegherii tehnice de către persoana vizată de aceasta, care nu are calitatea de inculpat, este neconstituțională.

În considerentele deciziei amintite, Curtea a arătat că, în jurisprudența sa, a statuat cu

valoare de principiu că, ori de câte ori se aduce o atingere unui interes legitim al unei persoane,

această persoană trebuie să aibă posibilitatea să se poată adresa instanței cu o acțiune în care

să pună în discuție încălcarea astfel suferită și să obțină, dacă este cazul, reparația

corespunzătoare, chiar dacă, în unele cazuri, acțiunea exercitată îmbracă forma unei căi de atac

împotriva unei hotărâri judecătorești. (par. 56).

Astfel, s-a concluzionat că în materia măsurilor de supraveghere tehnică, ce constituie o ingerință în viața privată a persoanelor supuse acestor măsuri, trebuie să existe un control a posteriori încuviințării și punerii în executare a supravegherii tehnice. Astfel, persoana supusă măsurilor de supraveghere tehnică trebuie să poată exercita acest control în scopul verificării îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru luarea măsurii, precum și a modalităților de punere în executare a mandatului de supraveghere tehnică, procedură reglementată de dispozițiile art.142—144 din Codul de procedură penală. Din această perspectivă, controlul a posteriori în materie trebuie să se refere la analiza legalității măsurii supravegherii tehnice, indiferent dacă această verificare se realizează în cadrul procesului penal sau independent de acesta . (par. 63)

Examinând contestaţia formulată de petenţi prin prisma celor redate mai sus, judecătorii de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel constată că în prezenta cauză, între data începerii urmăririi penale şi data solicitării încuviinţării supravegherii tehnice au fost într-adevăr administrate mijloace de probă (declaraţia primarului com. F. – fila 7 dosar urmărire penală, certificatul de atestare fiscală emis în condiţiile reclamate – fila 9 dosar urmărire penală, solicitarea numitei D.E. către primarul com. F. fila 10 dosar urmărire penală, proces-verbal de ridicare a datelor informatice predate de primăria F. fila 13 dosar urmărire penală, proces-verbal de vizionare a imaginilor video surprinse de camerele de supraveghere din incinta primăriei com. F. – fila 80 dosar urmărire penală, proces-verbal de consemnare a rezultatului verificărilor – fila 82 dosar urmărire penală, proces-verbal de analiză a datelor informatice – fila 86 dosar urmărire penală, proces-verbal din data de 10.12.2020 de acces la sistemul informatic – fila  97).

Cu toate acestea, se observă că mijloacele de probă amintite nu fuseseră în măsură să lămurească pe deplin starea de fapt în cauză, mai ales că în urma verificărilor a rezultat că pentru beneficiarii A.B. şi A.C. fuseseră emise mai multe certificate de atestare fiscală pentru diverse scopuri aparent toate întocmite de referent D.E., dar de pe staţii de operare ale mai multor referenţi din cadrul primăriei.

Faptul că din înregistrările video a rezultat că numita D. s-a aflat la calculator la momentul generării actului nu exclude participaţia altor persoane, fapt sugerat de verificările efectuate în celelalte medii de stocare aferente calculatoarelor de pe care lucrau celelalte funcţionare din cadrul primăriei (fila 86 dosar urmărire penală), din care rezultă generarea mai multor certificate de atestare fiscală, aparent de către numita D.E., dar de pe alte calculatoare decât cel alocat acesteia. În atare condiţii, şi având în vedere că din declaraţia primarului (fila 7 dosar urmărire penală) a rezultat că era posibil ca funcţionarele din cadrul primăriei să îşi cunoască reciproc credenţialele de acces în sistem, nu se putea exclude în mod definitiv posibilitatea emiterii documentului de pe un alt calculator.

Era aşadar firesc ca, în condiţiile în care niciun referent din cadrul primăriei com. F. nu recunoscuse până la data de 25.01.2021 emiterea actului, şi nici probele administrate până la momentul respectiv nu lămureau dincolo de orice dubiu starea de fapt reală, organele de urmărire penală să pornească investigaţia în sens invers, adică de la beneficiar spre autor, mai ales că nu fusese înregistrată nicio cerere a petenţilor pentru eliberarea unui asemenea act, astfel că suspiciunea unui circuit fraudulos al documentelor fiscale, cu evitarea parcurgerii procedurii legale nu era una hazardată.

Conform art. 5 alin. 1 Cod procedură penală, organele judiciare au obligaţia de a asigura pe bază de probe aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana suspectului sau inculpatului.

De asemenea, potrivit art. 306 alin. 1 Cod procedură penală, pentru realizarea obiectului urmăririi penale, organele de cercetare penală au obligaţia ca, după sesizare, să caute şi să strângă datele ori informaţiile cu privire la existenţa infracţiunilor şi identificarea persoanelor care au săvârşit infracţiuni.

Din economia dispoziţiilor citate reiese că este nu doar un drept, dar şi o obligaţie a organelor de urmărire penală să administreze toate probele necesare pentru lămurirea corectă şi completă a cauzei, iar în acest scop au dreptul să administreze probe pentru a verifica şi eventuala participaţie a altor persoane la o anumită activitate infracţională.

În acest context, autorizarea interceptării convorbirilor purtate de petenţi nu apare ca fiind nejustificată, ea având rolul de a ajuta organele de urmărire penală să clarifice condiţiile emiterii certificatului de atestare fiscală şi de a le oferi acestora o pistă de urmat înainte de a proceda la audierea funcţionarilor din cadrul primăriei.

Că este aşa rezultă din chiar faptul că ulterior încuviinţării măsurii au mai fost administrate numeroase mijloace de probă, inclusiv procedându-se la audierea persoanei despre care s-a bănuit că ar fi accesat sistemul informatic, numita D.E., precum şi celelalte funcţionare din cadrul primăriei com. F., precum şi petentul însuşi.

Raportat la considerentele de mai sus, judecătorii din cadrul Curţii consideră că în cauză erau îndeplinite, la momentul autorizării, condiţiile prevăzute de art. 139 Cod procedură penală, aşa încât în baza art. 425¹ alin. 7 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, urmează a respinge ca nefondată contestaţia formulată de petenţii A.B. şi A.C., ambii cu domiciliul în […], împotriva încheierii judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalul Braşov nr. xx/UP/25.01.2021 pronunţată în dosar nr. xxx/62/2021.

În baza art. 275 alin. 2 şi 4 Cod procedură penală, va obliga fiecare contestator la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de câte 100 lei fiecare.

Domenii speta

Spete similare