Tip : sentinta civila

Prin cererea inregistrată la această instantă sub nr. (....) reclamantii (...) au chemat in judecată pe pârâta (...), solicitând instantei ca prin hotărârea ce va pronunta să se dispună obligarea pârâtei să ridice de pe terenul proprietatea lor instalatia electrică, inclusiv stâlpii si cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamantii arată că sunt proprietarii unei suprafete de (...) mp. situat in (...), teren situat in tarlaua (...) parcelele (...), conform contractului de donatie autentificat sub nr. (...) din (...), in cote egale.

Mai precizează reclamantii că pe acest teren se află instalatia electrică cu un număr de trei stâlpi si un transformator care traversează o portiune de (...) mp. din suprafaţa terenului aşa cum rezultă din schita anexată.

În continuare, reclamantii mentionează că au făcut numeroase demersuri atât inaintea intocmirii contractului de donatie, cât si după pentru a ajunge la incheierea unei conventii cadru potrivit căreia pârâta să plătească chirie anuală pentru terenul traversat de această instalatie, astfel că pentru toate motivele invocate solicită admiterea cererii.

În drept, a invocat dispozitiile art. 1528 cod civil.

Au depus alăturat, in copie, înscrisuri.

La data de (...) pârâta a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea cererii ca neintemeiată

A depus alăturat, in copie, înscrisuri.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri si s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate.

Expertiza tehnică topografică a fost intocmită de expert (...) si depusă la dosar.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Prin contractul de donatie cu sarcina autentificat sub numarul (...) reclamantii au dobandit nuda proprietate asupra imobilului teren in suprafata de (...) mp si constructiile C1 si C2 amplasate pe teren, toate acestea situate in (...)

Prin actiunea de fata reclamantii solicita obligarea paratei sa ridice de pe terenul lor instalatia electruca, inclusiv stalpii.

Expertiza topografica efectuata in cauza de actre expert (..),a relevat faptul ca pe terenul reclamantilor se afla 5 stalpi de transport energie electrica din care pe primii doi stalpi de tip (...) este amplasat (...), urmata de un stalp de tip (...) , unul de tip (...) si ultimul tot de tip (...)

Aceasta imprejurare este confirmata si de catre parata care arata ca terenul este traversat de racordul postului (...)  post realizat pe doi stalpi amplasati la marginea proprietatii, pe teren existand si alti doi stalpi (...), un stalp (...) si postul de transformare. Precizeaza parata ca aceasta capacitate energetica a fost pusa in functiune in anul (...) nr.inventar (...) cu respectarea reclementarilor in vigoare la acea data.

Mentioneaza totodata parata ca prin instalatii nominalizate se asigura alimentarea unui mare numar de utilizatori (cca.101) iar parata in calitate de titular al licentei de prestare a serviciului de distributie a energiei electrice , emisa de catre (..) , realizeaza prin intermediul acestor retele de distributie a enetgiei electrice un serviciu de interes public, conform art.12 alin.1 din Lg.nr.123/2012.

Reclamantii invocă dispozitiile art.1528 C.civ insa acestea nu au aplicabilitate in cauza nefiind stabilita in sarcina paratei o obligatie de a aface, incidente fiind dispozitiile Lg. nr.123/2012.

Potrivit art.555 alin. (1) C.civ. ,,  Proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege,,.

Instanţa reţine că aceste dispoziţii ale codului civil sunt prevederi generale - codul civil fiind o lege generală - care sunt limitate prin dispoziţii ale unor  legi speciale, cum sunt cele prevăzute în art.44 alin.(4) din Legea nr.123/2012, şi art.3 alin.(1),(3) din Legea nr.213/1998 privind bunurile proprietate publică, iar pe de altă parte legea în care sunt cuprinse, Codul civil din 2009, nu retroactivează pentru situaţii născute anterior anului 2009.

Potrivit acestor dispoziţii: ,,Terenurile pe care se situează reţelele electrice de distribuţie existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt şi rămân în proprietatea publică a statului,,; Domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art.135 alin. (4) din Constituţie, din cele stabilite în anexa care face parte integrantă din prezenta lege şi din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public şi sunt dobândite de stat sau de unităţile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege. Domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art.135 alin. (4) din Constituţie, din cele prevăzute la pct.I din anexă, precum şi din alte bunuri de uz sau de interes public naţional, declarate ca atare prin lege,,.

În anexă la pct.14 se regăsesc reţelele de transport al energiei electrice, care includ toate instalaţiile înglobate în aceste reţele, deci şi stâlpi de susţinere al firelor aeriene.

Prin urmare, instanţa apreciază că, în cauza pendinte, nu sunt aplicabile dispoziţiile codului civil, invocate de reclamanti,  pârâta având în baza unor legi speciale, care derogă de la legea generală, potrivit principiului de drept ,, specialul derogă de la general,, un drept de servitute legală şi gratuită asupra terenurilor pe care se regăsesc reţelele electrice de utilitate publică, cu toate componentele sale,  şi care rămân în proprietate publică a statului.

Exercitarea drepturilor de uz şi servitute asupra proprietăţilor afectate de capacităţile  energetice, cu titlu gratuit pe toată durata existenţei acestora, deşi are ca efect lipsirea celor interesaţi de o parte din veniturile imobiliare, nu se traduce într-o expropriere formală şi nici în una de fapt, ci duce la un control al folosirii bunurilor, ceea ce nu contravine principiului garantării şi ocrotirii proprietăţii private.

Aceste argumente se regăsesc în considerentele Deciziei nr.232/21.04.2005 a Curţii Constituţionale,  privind respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a art.37 alin.(4) din Legea nr.318/2003 a energiei electrice, în vigoare la pronunţarea Curţii, prevedere care azi se regăseşte la art.44 alin(4) din Legea nr.123/2012.

Şi în Decizia nr.878/10.07.2008 a Curţii Constituţionale se regăsesc aceleaşi considerente, la care se adaugă argumentaţia că exercitarea drepturilor de uz şi servitute asupra proprietăţilor afectate de capacităţile  energetice, cu titlu gratuit pe toată durata existenţei acestora, prin lege, nu reprezintă o expropriere formală sau de  fapt, ci o restricţie privind bunurile private în interes naţional, în conformitate cu art.1 paragraful al doilea din Protocolul nr.1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Curtea a reţinut într-o altă decizie, nr. 17/2012, că legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.

De asemenea, prin Decizia nr. 89 din 20 ianuarie 2009, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 10 aprilie 2009, Curtea a stabilit că înfiinţarea instalaţiilor şi executarea lucrărilor la capacităţile energetice pentru buna funcţionare a acestora reprezintă un interes general major şi, ca atare, legiuitorul este pe deplin competent să stabilească condiţiile exercitării dreptului de proprietate.

De altfel, şi Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut că "drepturile fundamentale, în special dreptul de proprietate, nu apar ca prerogative absolute, ci trebuie luate în considerare prin raportare la funcţia lor în societate. Aceasta înseamnă că restricţiile ce răspund unor obiective de interes general nu constituie, în raport cu scopul urmărit, o intervenţie nemăsurată şi intolerabilă care ar aduce atingere însăşi substanţei dreptului garantat".

Analizând şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, se observă că se lasă statului o marja de apreciere, în funcţie de nevoia reala a comunităţii în adoptarea măsurii de privare de proprietate.

Astfel, prin Hotărârea din data de 31 mai 2011, pronunţată în cauza Mirela Cernea şi alţii împotriva României, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a arătat că, "într-un domeniu atât de complex si de delicat ca cel al strategiei naţionale în domeniul energetic, statul dispune de o marja largă de apreciere pentru a-şi desfăşura politicile sale de interes general." Prin decizia pronunţată în această cauză, instanţa europeană a reţinut că unul dintre principalele argumente prezentate de către toţi reclamanţii în sprijinul tezei conform căreia restricţiile aduse exercitării dreptului lor de proprietate ar fi disproporţionate se bazează pe faptul că nu au primit nicio despăgubire care să compenseze drepturile de uz şi de servitute concesionate titularei autorizaţiei de exploatare a capacităţii energetice amplasate pe terenul lor.

Curtea europeana reţine că atunci când este vorba de o măsură de reglementare a folosirii bunurilor, ca în cazul de faţă, lipsa despăgubirii este unul dintre factorii care trebuie luaţi în considerare pentru a stabili dacă a fost respectat un just echilibru, dar acesta nu poate, ca atare, să reprezinte o încălcare a art.1 din Protocolul 1.

Caracterul proporţional al unei atingeri aduse dreptului la respectarea bunurilor poate să depindă, de asemenea, de existenţa unor garanţii de procedură care să asigure că punerea în aplicare a sistemului şi impactul său asupra proprietarului nu sunt nici  arbitrare, nici imprevizibile.

Curtea Europeană a mai constatat că legile naţionale adoptate în domeniul energetic conţin asemenea garanţii, având în vedere atât legislaţia anterioară Legii nr. 13/2007, cât şi dispoziţiile acestei legi, care se regăsesc şi în Legea nr.123/2012.

Asadar eeclamantii nu sunt proprietarii terenului de sub instalaţiile electrice (de sub fundaţia stâlpilor întrucât pentru terenul de sub conductoarele electrice aeriene are servitute legală şi gratuită) întrucât terenul aferent acestora aparţine domeniului public al Statului şi aparţine conform Legii 123/2012 art. 44 punctul (4) domeniului public al Statului: "Terenurile pe care se situează reţelele electrice de distribuţie existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt şi rămân în proprietatea publică a statului.".

Instalaţia electrică construită în anul 1975 constituie de fapt o adevărata sarcina ce afectează fondul. Aceasta sarcina incumba titularului dreptului real, în fapt, proprietarul terenului din jurul acestei instalaţii, constituind deci o obligaţie propter rem, accesorie dreptului real pe care îl îngrădeşte însă cu respectarea dispoziţiilor art. 555 C.civ. Nou

Potrivit acestui text de lege atât din Vechiul cât şi din Noul Cod civil titularul dreptului de proprietate poate dispune de lucrul său, însă în limitele stabilite de lege. În aceasta speţa,  legea a restricţionat exercitarea proprietăţii private de respectarea proprietăţii publice. Aceasta restricţionare este în concordanţă cu legea, deoarece terenul aferent instalaţiilor electrice nu poate fi în nici un fel proprietatea reclamanţilor.

In consecinta, avand in vedere considerentele din cele ce preced, instanta va respinge actiunea ca neintemeiata.

Dat fiind faptul ca reclamantii sunt cei care au cazut in pretentii instanta va respinge cererea acestora privind obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata ca neintemeiata.

Domenii speta

Spete similare