Nulitate absoluta partiala. Exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea reconvențională înregistrată la dosarul nr. 16980/302/2018 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, la data de 22.11.2018, pârâtul-reclamant DC  a solicitat, în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă DM, constatarea nulității absolute parțiale a înscrisului intitulat „Act de lichidare a regimului comunității de bunuri” din data de 20.08.2015, cu privire la pasivul succesoral compus din creditele contractate, precum și constatarea intervenției compensației legale, prin raportare la dispozițiile art. 1.158 alin. (3) C.civ.

În motivare, pârâtul-reclamant a susținut, cu privire la primul capăt de cerere, faptul că înscrisul întocmit de părți a fost conceput și redactat cu încălcarea flagrantă a legii, fiind indus în eroare pentru a-și asuma o convenție abuzivă. A mai precizat acesta că notarul public nu a avut toate contractele de credit încheiate, nefiind cunoscută destinația sumelor astfel obținute. Mai mult, în masa succesorală nu s-a menționat autoturismul marca A., cu nr. de înmatriculare B … LDM, vândut de reclamanta-pârâtă fratelui acesteia la nici o lună după decesul tatălui. De asemenea, a susținut că notarul public a recurs la prezumția de dobândire în cote de contribuție egale a bunurilor în timpul comunității legale, fără a avea în vedere participarea efectivă a fiecăruia și fără să se țină cont de existența unor bunuri mobile și imobile proprii.

Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, reclamantul a precizat că se poate prevala de compensația legală.

La data de 18.07.2019, reclamanta-pârâtă a depus la dosarul  cauzei întâmpinare (filele nr. 18-20), prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București, față de regula generală instituită prin art. 107 alin. (1) C.proc.civ., și excepția inadmisibilității cererii precizatoare a cererii reconvenționale, deoarece nu au fost indicate în concret dispozițiile legal încălcate, iar compensația legală nu poate opera, partajul fiind realizat în anul 2015.

Pe fond, reclamanta-pârâtă a solicitat respingerea cererii reconvenționale ca neîntemeiată, cele susținute de către partea adversă fiind contrazise prin înscrisurile întocmite cu ocazia efectuării actului de partaj.

Prin încheierea din data de 21.05.2019, pronunțată în dosarul nr. 16980/302/2018, Judecătoria Sectorului 5 București a dispus disjungerea cererii reconvenționale de cererea principală, pentru a nu se tergiversa soluționarea acesteia din urmă, formându-se un dosar separat, cu nr. 1869/302/2019.

Analizând ansamblul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, prin prisma excepţiei necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București, instanța reține următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C.proc.civ., instanţa se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Prin sentinţa civilă nr. 2878 din 30.6.2020, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti și-a declinat competența e soluționare a cererii reconvenționale disjunse, ce face obiectul prezentului dosar, cu motivarea că, față de obiectul cererii, respectiv constatarea nulităţii absolute parţiale a înscrisului intitulat „Act de lichidare a regimului comunităţii de bunuri” din data de 20.08.2015 cu privire la pasivul succesoral, rămas de pe urma defunctului D.L.,  cu ultim domiciliu în B, str. A nr. , sector 1, decedat la data de 19.09.2012, competența teritorială exclusivă aparține, conform prevederilor art. 118 C.proc.civ., Judecătoriei Sectorului 1 București.

Instanţa apreciază, contra celor reținute în hotărârea de declinare a Judecătoriei Sectorului 5 București, că în speță sunt incidente dispozițiile art. 123 alin. (1) C.proc.civ., potrivit cărora cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor privitoare la insolvență sau concordatul preventiv. Rezultă, astfel, că în materia cererilor incidentale, cum este și cazul cererii reconvenționale, operează o prorogare de competență în favoarea instanței sesizate cu cererea principală, fără a se mai putea face, cu privire la aceasta din urmă, o analiză distinctă din perspectiva regulilor de competență ce i s-ar fi aplicat dacă ar fi făcut obiectul unui dosar distinct, fără legătură cu o cerere inițială. Se indică, de asemenea, că în ipoteza în care a operat prorogarea legală în privința soluționării unei cereri cu caracter incidental, chiar dacă legea prevede posibilitatea disjungerii (măsură cu caracter administrativ), instanța care a devenit competentă în temeiul prevederilor art. 123 C.proc.civ. își va păstra competența de a soluționa cererea incidentală disjunsă, fără a mai putea să-și decline competența în favoarea instanței care, în mod normal, ar fi fost competentă să judece cererea respectivă, dacă ar fi fost formulată pe cale principală.

În prezenta cauză, se constată că, în dosarul nr. 16980/302/2018, având ca obiect pretenții, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, instanța de judecată, prin încheierea din data de 21.05.2019 (consultată prin intermediul sistemului Ecris), a încuviințat și dispus administrarea de probe în susținerea cererilor formulate, astfel că această din urmă instanță s-a apreciat competentă să judece cererea principală. Prin urmare, devenind competentă să judece cererea introductivă, instanța devine, în temeiul prorogării legale de competență, exclusiv competentă să soluționeze, din perspectivă materială și teritorială, și cererea reconvențională formulată, chiar dacă a fost disjunsă din rațiuni ce țin de mai buna administrare a justiției.

În consecinţă, în temeiul prevederilor art. 129 alin. (2) pct. 3 C.proc.civ. raportat la art. 123 alin. (1) C.proc.civ., instanţa va admite excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi va declină competenţa de soluţionare a cererii pârâtul-reclamant D.  în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă DM, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti. Totodată, instanţa va constata ivit conflictul negativ de competenţă şi va dispune suspendarea judecării cauzei şi înaintarea dosarul către Tribunalul Bucureşti – Secţia Civilă în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Domenii speta

Spete similare