Camera preliminara.Plângere soluţii de neurmărire netrimitere judecată (art.340 ncpp).

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

PENAL

Dosar nr. 562/89/2019

ÎNCHEIERE FINALA CAMERA PRELIMINARA Nr. 40/CP

Şedinţa din camera de consiliu de la 06 Iunie 2019

Completul compus din:

Judecător de cameră preliminară ......................

Grefier ...................................

Pe rol pronunţarea  cauzei penale privind pe petentele SC V. -R. SRL şi SC A. SRL şi pe intimaţii SC S. SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR LD E..... IPURL H... şi B.... I......, având ca obiect - plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată (art.340 NCPP).

La apelul nominal făcut la pronunţare, au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, arătându-se că, dezbaterile în cauză au avut loc în şedinţa din camera de consiliu din data de 07 mai 2019 (cu participarea, în calitate de reprezentant al Ministerului Public, a d-nei procuror ..................), susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a stabilit pronunţarea până la termenul din 22 mai 2019, când, în aceeaşi compunere şi pentru aceleaşi motive s-a dispus amânarea pronunţării până astăzi, 06.06.2019, când;

Deliberând s-a dat soluţia de mai jos;

JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ

Deliberând asupra cauzei penale de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 22.03.2019 sub nr. 562/89/2019, petentele SC V..... -R...... SRL, prin administrator I...... I....  şi SC A.......SRL, prin administrator P......... V..... au formulat plângere soluţiei de clasare dispusă prin ordonanţa 279/P/2018 din 09.01.2019 a  Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune, abuz în serviciu şi constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 244 alin.1, art. 297, art. 367 C.p., soluţie menţinută prin ordonanţa  6/II/2 din 20.02.2019 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui.

În motivare,  petentele au arătat:

Prin Ordonanţa din 09.01.2019 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, procurorul, la propunerea organului de cercetare penala făcută prin referatul din 03.01.2019, a dispus clasarea cauzei privind plângerea formulate de subscrisele, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune, abuz in serviciu si constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzute de art. 244 alin. (1), art. 297 si art. 367 Cod penal, însuşindu-şi motivarea din referat potrivit căreia în cauză ar fi incidente cauzele de împiedicare a punerii in mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. a) si b) Cod procedura penala.

Ordonanţa nu cuprinde motivele în fapt şi în drept, fiind aplicabile dispoziţiile art. 316 alin.(i) teza a II -a - înştiinţarea despre clasare din CPP, potrivit cărora, dacă aceasta nu cuprinde motivele în fapt şi în drept, se comunică şi copia referatului organului de cercetare penală (denumit în continuare „Referat”).

Împotriva Ordonanţei din 09.01.2019 petentele au  formulat plângere ce a fost respinsă prin Ordonanţa din 20.02.2019, menţinându-se motivarea din referat, cu menţiunea că, în ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu “nu este vorba de acte emise de firma în insolvenţă, întrucât vorbim de contracte şi facturi emise de societăţile vânzătoare." De asemenea, în ceea ce priveşte infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat se reţine că petentele nu ar fi adus critici, lucru ireal, criticile regăsindu-se în secţiunea II.2 din Plângerea împotriva ordonanţei de clasare - Lipsa unei anchete efective.

Un alt motiv invocat a constat în aceea că urmărirea penala nu a fost efectuată în conformitate cu legea. Ordonanţa nu respectă prevederile legale.

1. Ordonanţele au fost emise cu încălcarea dispoziţiilor art. 286 alin.(2) lit.d) NCPP

Astfel, din analiza Ordonanţei din 20.02.2019, se poate observa ca reprezentantul organului de cercetare penală face o descriere a situaţiei de fapt, după care îşi motivează soluţia de respingere a plângerii în mod generic şi lapidar, rezumându- se la a preciza, în plus faţă de Ordonanţa din 09.01.2019, faptul că„ în legătură cu infracţiunea de abuz în serviciu, “soluţia procurorului este legală şi temeinică, cu toate că în referatul organelor de poliţie nu se face vorbire în detaliu asupra temeiurilor care stau la baza soluţiei de clasare” şi că “nu este vorba de acte emise de firma în insolvenţă, întrucât vorbim de contracte şi facturi emise de societăţile vânzătoare."

Aşadar, ambele ordonanţe au fost emise fără a se face trimitere la lucrările şi la materialul din dosarul de urmărire penală, precum şi fără a se răspunde punctual la argumentele subscriselor, astfel cum acestea au fost expuse în plângerea penala şi în plângerea împotriva ordonanţei de clasare.

Apreciază petentele că ordonanţa este emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 286 alin.(2) lit.d) C.p.p., necuprinzând motivele de fapt şi de drept, încălcându-se implicit şi principiul legalităţii procesului penal reglementat de art 10 - Legalitatea procesului penal din C.p.p., consecinţă a motivării lapidare si generice a Referatului si implicit a celor doua Ordonanţe emise in dosar.

2. Au mai invocat petentele lipsa unei anchete efective şi complete învederând că în ceea ce priveşte infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, organul de cercetare penală a apreciat că “din coroborarea probatoriului administrat în cauză nu a rezultat faptul că numitul B....... I........ ar fi avut vreo înţelegere cu alte persoane în scopul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune în dauna SC V.....R...... SRL C...... şi SC A........... SRL.”

Or, arată petentele, organul de cercetare penală s-a limitat la a-l audia pe reprezentantul acestora şi pe B.......I........, întemeindu-şi soluţia de clasare exclusiv bazându-se pe declaraţia acestuia. Cu titlu de exemplu, pentru a evidenţia lipsa unei anchete efective, s-a invocat că în speţă, nu au fost audiaţi B....... S....... (director general) şi Dna B....... A......C...... (având calitatea de administrator special al societăţii şi care a purtat corespondenţă cu petentele). Audierea acestora era necesară pentru aflarea adevărului, respectiv dacă aceştia au avut cunoştinţa de acţiunile Dlui B..... I..... şi care a fost atitudinea lor faţă de acestea.

De altfel, intenţia de a conlucra în aceasta direcţie este evidentă intre B.....I......., in calitate de Director General şi B....... A....... C......., în calitate de Administrator Special.

Conivenţa între cei doi este demonstrată prin (i) “scrisoarea'’trimisă de la adresa de email: i.bunescu@vinurihusi. care, aparent, este asumată de administratorul special B.... A.... C......, însă nu poarta nicio semnătură a acestuia si (ii) notificarea emisă de Cumpărătoare către SC A.........SRL, înregistrată sub nr. 783 din 25.02.2018, purtând semnătură administratorului special, însă fără a se menţiona numele acestuia.

În continuare s-a precizat că organul de cercetare penală a avut, în întocmirea referatului cu propunere de clasare, o atitudine părtinitoare faţă de B..... I...... evidenţiată prin faptul că s-a susţinut în mod neadevărat că reprezentantul V.....- R..... ar fi declarat că draftul de contract a fost întocmit de subscrisele. Or, reprezentantul petentelor nu a dat nicio declaraţie în acest sens, draftul a fost întocmit de către S......SRL, lucru care s-ar fi demonstrat dacă ar fi fost efectuată o anchetă efectivă. Astfel, iniţial domnul B...... a transmis către petente draftul în format word (editabil), petentele au completat draftul şi l-au transmis înapoi către domnul B..... în acelaşi format word (editabil) după care aceştia au transmis forma scanată cu ştampila companiei S....... SRL.

De asemenea, argumentele expuse de petente în plângere în cadrul a 6 pagini, precum şi declaraţiile date de reprezentantul acestora timp de doua ore în faţa organului de cercetare penală au fost reflectate în textul Referatului în mod lacunar, într-un singur alineat şi fără a se răspunde la acestea.

Pe fondul plângerii, petentele au arătat, în esenţă:

În ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. 1 C.p., având în vedere faptul că este vorba despre încălcarea unei obligaţii legale de înştiintare şi că situaţia juridică a societăţii şi mai ales solvabilitatea acesteia reprezintă elemente decisive în negocierea şi aprecierea oportunităţii încheierii unui contract, apare cât se poate de evident că în mod intenţionat a fost ascuns faptul că SC S...... SRL se afla în insolvenţă, cu scopul inducerii petentelor în eroare la semnarea contractului, ţinând cont şi de prevederile art. 45 alin.1, 2 din lg. 85/22006, menţionându-se, totodată, că nu ar fi încheiat sub nicio formă un contract de vânzare - cumpărare la care să se oblige să livreze vin în valoare de aproximativ 700 000 de Euro dacă ar fi avut cunoştinţă că societatea cumpărătoare nu este solvabilă, riscul financiar fiind unul prea mare.

S-a mai arătat că SC S...... SRL era deja în insolvenţă de 6 ani la data semnării contractului, iar prin notificarea emisă de Cumpărătoare către SC A....... SRL, înregistrată sub nr. ....... din 25,02.2018, recunoaşte, implicit că deşi a semnat contractele de vânzare - cumpărare, clauzele acestora privind penalităţile nu pot fi aplicate/respectate, întrucât prevalează prevederile Legii nr. 85/2006.

Cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) Cod penal se arară că faţă de disp. art. 308 alin. 1 şi 175 alin. 2 C.p., soluţia pronunţată cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu motivată pe faptul că norma de incriminare vizează exclusiv instituţiile publice, nu şi relaţiile comerciale între societăţi private apare ca vădit ilegală, nerespectarea art. 45 din lg. 85/2006 reprezentând o îndeplinire în mod defectuos/neîndeplinire a unei atribuţii prevăzute în mod expres în legislaţia primară, cauzând petentelor un prejudiciu în cuantum de peste 30 000 EUR, situaţie circumscrisă dispoziţiilor art. 297 prin raportare la art. 308 CP.

În legătură cu infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat în Ordonanţă se face următoarea aserţiune: ”Cu privire la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, nu s-au adus critici de către petenţi”, deşi, aşa cum reiese din plângere, au fost formulate  critici în sensul că :”Astfel, din analiza Ordonanţei care se întemeiază pe motivele din Referat, se poate observa că reprezentantul organului de cercetare penala face o descriere a situaţiei de fapt, după care îşi motivează soluţia de respingere a plângerii în mod generic si lapidar, rezumându-se la a preciza, cu privire la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, faptul că “din coroborarea probatoriului administrat în cauză nu a rezultat faptul că B....... I........ ar fi avut vreo înţelegere cu alte persoane în scopul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune”. Or, pe acest palier de discuţie, nu rezultă care au fost probele administrate în cauză, respectiv care sunt persoanele din presupusul grup infracţional care au fost audiate, cu excepţia Dlui B....... I.......... (...).

S-a solicitat, faţă de toate acestea, admiterea plângerii împotriva Ordonanţei; desfiinţarea soluţiei de clasare din Ordonanţa;t rimiterea cauzei la procuror în vederea completării urmăririi penale.

În drept s-au invocat art. 340 si următoarele CPP .

S-au ataşat: copia întâmpinării formulate de C..... N......... C........, în calitate de lichidator judiciar al debitorului SC S........ SRL, depusă in Dosar nr. ..........., aflat pe rolul Tribunalului Vaslui; copiile  Întâmpinărilor lichidatorului SC S........ SRL.

La solicitarea instanţei, s-a înaintat dosarul 279/P/2018, precum şi dovada de comunicare către petente a ordonanţei  6/II/2 din 20.02.2019 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui.

Analizând actele şi lucrările dosarului:

Prioritar, judecătorul reţine că ordonanţa  6/II/2 din 20.02.2019 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui a fost comunicată petentelor la 26.02.2019, conform dovezilor  aflate la ds.562/89/2019, f. 33-34, plângerea fiind formulată de petente la 15.03.2013 – data poştei de pe plicul de la f. 23, fiind, aşadar, formulată în termenul legal de 20 zile de la comunicare, potrivit art. 340 C.p.p.

 Judecătorul de cameră preliminară reţine:

La data de 10.09.2018 Ia Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui s-a înregistrat sub nr. 279/P/2018 plângerea penală formulată de către SC V.-R. SRL C......, Republica M....... şi SC A....... SRL C......., Republica M...... împotriva reprezentanţilor SC S...... SRL H....., jud. V.......sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de: -înşelăciune, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 244, alin.l CP ; -abuz în serviciu, prev. de art. 297 Cod Penal cu aplicarea art. 308 Cod Penal: -constituire de grup infracţional, prev. de art. 367 Cod Penal.

În motivare s-a arătat că în data de 21.12.2016 între SC V...-R....... SRL C......, în calitate de vânzătoare şi SC S....... SRL H........, reprezentată de către directorul comercial B. I., în calitate de cumpărătoare, a fost încheiat contractul nr. 163 având ca obiect vânzarea a 160 de tone de vin vrac roşu Merlot la preţul de 0,45 euro/litru, iar în data de 09.02.2017 a fost semnat un act adiţional la acest contract, care a fost semnat din partea cumpărătoarei tot de către numitul B. I..

În data de 08.09.2017 între SC A..... SRL C...... în calitate de vânzătoare şi SC S.... SRL în calitate de cumpărătoare, reprezentată de numitul B.... I.. a fost încheiat contractul înregistrat cu nr. ....... având ca obiect vânzarea a 150 de tone de vin vrac alb sec Sauvignon.

Deşi SC S.... SRL H..... era în procedură de insolvenţă din data de 14.1.2.2010 (dosar nr. 4871/89/2010) aflat pe rolul Tribunalului Vaslui, reprezentanţii societăţii nu au adus la cunoştinţă acest lucru cu ocazia încheieri, şi derulării celor 2 contracte şi nu au înscris nicio menţiune cu privire la situaţia societăţii, deşi conform art.45, alin. 1,2 din Legea nr. 85/2006 : "după rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii toate actele şi corespondenţa emise de debitor, administratorul judiciar sau lichidator, vor cuprinde în mod obligatoriu şi cu caractere vizibile, în limbile română, engleză şi franceză, menţiunea în insolvenţă. in insolvency, en procedure collective. "

În baza contractului nr. 163, în intervalul 2016-2017 SC V...-R..... SRL -livrat către SC S......SRL cantităţi de vin vrac în cuantum de 610.498,09 Euro, din care SC S....... SRL H..... le-a achitat parţial, rămânând de achitat la data cit 20.06.2018, o cantitate în valoare de 172.207,92 Euro, la care se adaugă penalităţi ş dobânzi de întârziere.

De asemenea, în baza Contractului nr.15, în intervalul 11.09.2017 -15.09.201 SC A....... SRL a livrat către SC S...... SRL vin vrac în cuantum de 61.23 Euro, cantitate pe care firma din Huşi a achitat-o parţial, rămânând de plată suma de 30.616 Euro.

În referatul organelor de cercetare penală din 3.01.2019, însuşit de procurorul de caz, s-a reţinut că sunt incidente disp. art. 16 alin. 1 lit. b C.p.p., în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. 1 C.p. şi disp. art. 16 lit. a C.p.p., în ceea ce priveşte infracţiunile de abuz în serviciu, prev. de art. 297 Cod Penal cu aplicarea art. 308 Cod Penal; -constituire de grup infracţional, prev. de art. 367 Cod Penal.

Referitor la infracţiunea de înşelăciune s-a avut  în vedere că SC S..... SRL H..... a achitat către V.... R..... SRL şi SC A..... SRL cea mai mare parte a cantităţilor de vin achiziţionate, iar cu privire la lipsa menţiunii cu privire la starea de insolvenţă a societăţii de pe antetul documentelor emise în relaţia cu cele două firme din C...., se constată că facturile şi contractele au fost întocmite de către reprezentanţii SC V..... R... SRL şi S A..... SRL C...........

Cu privire la infracţiunea de constituire de grup infracţional, prev. de art. 367 Cod Penal s-a reţinut că din coroborarea probatoriului administrat în cauză nu a rezultat faptul că B. I. ar fi avut vreo înţelegere cu alte persoane în scopul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune în dauna SC V. R. SRL C. şi SC A. S C..

Referitor la infracţiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 297 Cod Penal cu aplicarea art. 308 Cod Penal s-a reţinut că nu se poate reţine această infracţiune în condiţiile în care aspectele sesizate se referă la relaţii comerciale între societăţi private, nefiind vorba de vreo instituţie publică, astfel că nu sunt aplicabile în acest caz prevederile art. 308, alin. 1 Cod penal.

Aşa cum s-a menţionat, prin ordonanţa 279/P/2018 din 9.01.2019, procurorul de caz şi-a însuşit argumentele cuprinse în referatul organelor de cercetare penală din 3.01.2019 dispunându-se clasarea cauzei, întemeiată pe disp. art. 16 alin. 1 lit.a,b C.p.p.

Împotriva acestei soluţii au formulat plângere petentele, care a fost respinsă prin ordonanţa 6/II/2 din 20.02.2019 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui.

În raport de criticile aduse de petente prin plângere faţă de soluţia de clasare, de materialul probator administrat, judecătorul apreciază că plângerea este nefondată, soluţia dispusă fiind legală şi temeinică.

Potrivit dispoziţiilor art. 341 alin. 5-6 Noul Cod de procedură penală judecătorul de cameră preliminară în cazul în care nu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale poate dispune una dintre următoarele soluţii:

a) respinge plângerea, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată;

b) admite plângerea, desfiinţează soluţia atacată şi trimite motivat cauza la procuror pentru  a începe sau pentru a completa urmărirea penală ori, după caz, pentru a pune în mişcare acţiunea penală şi a completa urmărirea penală;

c) admite plângerea şi schimbă temeiul de drept al soluţiei de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se creează o situaţie mai grea pentru persoana care a făcut plângerea.

Pentru realizarea obiectului urmăririi penale, organele de urmărire penală au obligaţia să caute şi să strângă datele ori informaţiile cu privire la existenţa infracţiunilor şi identificarea persoanelor care au săvârşit infracţiuni, să strângă şi să administreze probe cu respectarea principiului loialităţii.

După examinarea sesizării, când constată că au fost strânse probele necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea persoanelor care au săvârşit o infracţiune şi la stabilirea răspunderii penale a acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată, procurorul dispune:

- clasarea, când nu exercită acţiunea penală ori, după caz, stinge acţiunea penală exercitată întrucât există unui din cazurile prevăzute la art. 16 alin.1 Noul Cod penal;

- renunţarea la urmărirea penală, când nu există interes public în urmărirea penală a inculpatului ( art. 314-315 Noul Cod de procedură penală).

În speţă, în cadrul cercetărilor efectuate, procurorul a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 16 alin.1 lit. a  C.p.p. în ceea ce priveşte infracţiunile  de abuz în serviciu, prev. de art. 297 Cod Penal cu aplicarea art. 308 Cod Penal: -constituire de grup infracţional, prev. de art. 367 Cod Penal, respectiv, dispoziţiile art. 16 alin.1 lit. b  C.p.p. în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. 1 C.p.

Judecătorul de cameră preliminară reţine că în cadrul actelor  efectuate după primirea plângerii în vederea începerii sau nu a urmăririi penale, organele de urmărire penală au administrat legal un material probator suficient să confirme că în cauză există cazuri care împiedică începerea urmăririi penale, respectiv cele prevăzute de art. 16 lit. a  Cod procedură penală -fapta nu există, art. 16 lit. b C.p.p – fapta nu e prevăzută de legea penală sau nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută d elege.

Având ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârşit infracţiuni, acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare sau dacă totuşi a fost pusă în mişcare, nu mai poate fi exercitată atunci când nu mai există temei juridic al răspunderii penale, respective infracţiunea.

Există împiedicare la punerea în mişcare a acţiunii penale şi atunci când nu este îndeplinită vreo condiţie prevăzută de lege.

Incidenţa art. 16 lit. a  Cod procedură penală presupune că din probele administrate rezultă că fapta nu există în materialitatea ei.

Incidenţa art. 16 lit. a C.p.p. –inexistenţa unei fapte în materialitatea ei, se poate reţine în două situaţii, şi anume, fie în cazul unei acţiuni sau inacţiuni prin care nu se produce nicio schimbare în realitatea obiectivă, fie în cazul în care acţiunea sau inacţiunea este determinată de calitatea pe care o are suspectul, aceasta fiind perpetuă şi continuă, prin activitatea curentă pe care o desfăşoară, dar care nu se circumscrie ipotezei ilicite prevăzută de norma de incriminare.

Incidenţa art. 16 lit. b C.p.p., presupune că fapta există în materialitatea ei dar lipseşte trăsătura esenţială a infracţiunii ca fapta să fie prevăzută de legea penală – tipicitatea obiectivă sa subiectivă.

În cauză, probele administrate sunt univoce, ducând nu la concluzia că nu există faptele reţinute sub aspectul infracţiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 Cod Penal cu aplicarea art. 308 Cod Penal: -constituire de grup infracţional, prev. de art. 367 Cod Penal, repsectiv că lipseşte tipicitatea subiectivă în cazul infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. 1 C.p.

În primul rând se reţine că potrivit art. 316 alin. 5 C.p.p., menţionarea motivelor de fapt şi de drept este obligatorie numai dacă procurorul nu îşi însuşeşte argumentele cuprinse în propunerea organului de cercetare penală ori dacă a existat un suspect în cauză.

Or, în cauză, aşa cum reiese din ordonanţa procurorului de caz, nr.  279/P/2018 din 9.01.2019, acesta şi-a însuşit argumentele cuprinse în referatul întocmit de organului de cercetare penală, în cauză neexistând suspect, urmărirea penală fiind începută in rem la 2.10.2018.

Aşadar, nu există vicii de legalitate în sensul invocat de petente la pct.II.1 din plângere, neexistând obligaţia procurorului de a argumenta în plus în fapt şi în drept.

Referitor la împrejurarea că nu s-ar fi desfăşurat o anchetă efectivă şi completă, judecătorul de cameră preliminară apreciază că nici aceste susţineri nu pot fi reţinute, materialul probator administrat fiind suficient pentru justificarea soluţiei dispuse.

Pe fond,  se reţine că, în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, aceasta se suprapune prin descrierea efectuată de petente în plângere pe infracţiunea de abuz în serviciu.

După cum rezultă din interpretarea şi analizarea dispoziţiilor art. 215 Cod Penal, infracţiunea de înşelăciune - în oricare din variantele sale normative face parte din categoria infracţiunilor patrimoniale şi are ca obiect juridic relaţiile sociale de ordin patrimonial a căror ocrotire este asigurată prin apărarea avutului personal, obiectul juridic special fiind reprezentat de ocrotirea acelor relaţii sociale de ordin patrimonial a căror formare, desfăşurare şi dezvoltare implică existenţa unui minim de bună-credinţă şi, corespunzător, a unui minim de încredere.

Analizând variantele normative ale infracţiunii prevăzute în art. 215 Cod Penal prin raportare la faptele imputate inculpaţilor se reţine, în esenţă, că varianta normativă reglementată în dispoziţiile art. 215 alin. (1) Cod Penal se caracterizează prin aceea că legiuitorul a prevăzut, ca element material al laturii obiective, inducerea în eroare, care se săvârşeşte cu forma de vinovăţie a intenţiei calificată prin scop, în concret, obţinerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust.

În ceea ce priveşte subiectul activ al infracţiunii de înşelăciune, acesta nu este calificat, putând fi orice persoană.

 Analizând, de asemenea, particularităţile infracţiunilor de serviciu şi, în special, ale infracţiunii prevăzute în art. 246 Cod Penal, se reţine că acest grup de infracţiuni tinde la apărarea relaţiilor sociale a căror normală formare, desfăşurare şi dezvoltare presupune, cu necesitate, asigurarea bunului mers al activităţii instituţiilor şi apărarea intereselor persoanelor de orice abuzuri ale funcţionarilor sau ale altor salariaţi.

Elementul material al infracţiunii prevăzute în art. 246 Cod Penal este reprezentat de neîndeplinirea, îndeplinirea defectuoasă a unui act din sfera atribuţiilor de serviciu (în alt mod decât ar fi trebuit). Rezultă, aşadar, că cerinţa esenţială a laturii obiective a infracţiunii constă în aceea că actul îndeplinit defectuos ori neîndeplinit trebuie să constituie pentru subiectul activ o atribuţie de serviciu prevăzută într-o legislaţie primară.

Analizând coroborat şi, totodată, comparativ, conţinuturile constitutive ale infracţiunilor prevăzute în art. 215 Cod Penal şi art. 246 Cod Penal, instanţa constată că, astfel după cum s-a arătat şi în doctrină, realizarea activităţilor specifice elementului material al infracţiunii de înşelăciune de către un subiect activ calificat, respectiv de un funcţionar în exercitarea atribuţiilor funcţiei, strămută fapta în sfera infracţiunilor de serviciu, întrucât funcţionarul ce nu îndeplineşte ori îndeplineşte eronat o atribuţie de serviciu acţionează, nu în interes propriu, ci pentru instituţia în cadrul căreia funcţionează. Obiectul ocrotirii penale - specific acestor infracţiuni şi care prevalează este constituit de buna desfăşurare a activităţii diferitelor instituţii şi, corelativ, ocrotirea persoanelor de activităţi nelegale ale funcţionarilor, iar nu ocrotirea patrimoniului în mod exclusiv, după cum este cazul infracţiunii de înşelăciune, cu distincţiile anterior precizate.

Raportând consideraţiile teoretice anterior expuse cauzei deduse judecăţii se constată că, în speţă, faptele descrise în sarcina intimatului pentru cele două infracţiuni se suprapun.

Având în vedere însă, că procurorul a analizat, separat, cele două infracţiuni, se va proceda de către judecător la aceeaşi metodă de analiză.

Se reţine că pentru a se aprecia că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 244 alin. 1 C.p. sub aspectul  laturii subiective e necesar să existe elemente de natură a clarifica existenţa unui suport faptic de natură penală, cum ar fi: conduita persoanei acuzate de inducere în eroare în legătură cu încheierea/punerea în executare a contractului, lipsa oricăror măsuri pentru respectarea clauzelor contractuale sau efectuarea plăţii, conduita persoanei trebuind să fie adaptată acestui scop.

Or, se constată că în data de 21.12.2016 între SC V...-R.... SRL C....., în calitate de vânzătoare şi SC S....... SRL H...., reprezentată de către directorul comercial B. I. în calitate de cumpărătoare, a fost încheiat contractul nr. 163 având ca obiect vânzarea a 160 de tone de vin vrac roşu Merlot la preţul de 0,45 euro/litru, iar în data de 09.02.2017 a fost semnat un act adiţional la acest contract, care a fost semnat din partea cumpărătoarei tot de către numitul B. I..

În data de 08.09.2017 între SC A. SRL C..... în calitate de vânzătoare şi SC S..... SRL în calitate de cumpărătoare, reprezentată de numitul B. I. a fost încheiat contractul înregistrat cu nr. 15/-8/2017 având ca obiect vânzarea a 150 de tone de vin vrac alb sec Sauvignon.

În baza contractului nr. 163, în intervalul 2016-2017 SC V....-R....SRL -livrat către SC S....... SRL cantităţi de vin vrac în cuantum de 610.498,09 Euro, din care SC S.... SRL .le-a achitat parţial, rămânând de achitat la data cit 20.06.2018, o cantitate în valoare de 172.207,92 Euro, la care se adaugă penalităţi ş dobânzi de întârziere.

De asemenea, în baza Contractului nr.15, în intervalul 11.09.2017 -15.09.201 SC A...... SRL a livrat către SC S.......... SRL vin vrac în cuantum de 61.23 Euro, cantitate pe care firma din H....... a achitat-o parţial, rămânând de plată suma de 30.616 Euro.

SC S...... SRL H...... era în procedură de insolvenţă din data de 14.1.2.2010 (dosar nr. 4871/89/2010) aflat pe rolul Tribunalului Vaslui.

În contextul în care nu s-a făcut dovada contrară a faptului că aceste contracte au fost întocmite de reprezentanţii petentelor şi transmise pe e –mail, nu se poate aprecia că din lipsa menţiunii cu privire la situaţia societăţii SC S........SRL Huşi  rezultă intenţia de înşelăciune.

Este adevărat că potrivit art.45, alin. 1,2 din Legea nr. 85/2006 : "după rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii toate actele şi corespondenţa emise de debitor, administratorul judiciar sau lichidator, vor cuprinde în mod obligatoriu şi cu caractere vizibile, în limbile română, engleză şi franceză, menţiunea în insolvenţă. in insolvency, en procedure collective. "

Remediul nerespectării acestor dispoziţii este prevăzut în alin (3) al aceluiaşi articol: Prejudiciile suferite de terţii de bună-credinţă, ca urmare a nerespectării obligaţiilor debitorului prevăzute la alin. (1) - (2^1), vor fi reparate în mod exclusiv de persoanele care au încheiat actele ca reprezentanţi legali ai debitorului, fără a fi atinsă averea debitorului.

Cu alte cuvinte, pentru a se reţine că a existat intenţia intimate de înşelare a petentelor în derularea relaţiilor comerciale, pe lângă nerespectarea dispoziţiilor menţionate, ar fi trebuit să existe dovezi care să contureze un comportament al intimatei care denotă anticiparea diminuării patrimoniului persoanelor vătămate.

Or, aşa cum s-a arătat, intimata a achitat parţial contravaloarea produselor achiziţionat,e neexistând probe în sensul că intimata a avut intenţia de a induce în eroare petentele .

Omisiunea executării unei obligaţii civile nu constituie automat infracţiune. Din domeniul dreptului civil se trece în cel penal doar când, fie la încheierea convenţiei, fie pe parcursul executării ei, acea parte care nu a  respectat convenţia s-a folosit de mijloace amăgitoare pentru a convinge cealaltă parte că îşi va executa obligaţiile în condiţiile convenite.

Se reţine că intrarea în incapacitate de plată a intimatei  este rezultatul, în special, a unor cauze obiective în contextul general al evoluţiei pieţei vinului, domeniu în care intimata îşi desfăşoară activitatea, aşa cum  reiese şi din raportul privind cauzele şi împrejurările în care SC S...... SRL a intrat în insolvenţă aflate la d.s U.p.

Este adevărat că intimata nu a adus la cunoştinţa petentelor situaţia sa juridică nici pe parcursul derulării raporturilor comerciale, potrivit susţinerilor reprezentantului petentelor, B. A., aflând acest aspect urmare a notificării emise de SC A. SRL 783 din 25.02.2018,  însă, aşa cum s-a arătat nu există elemente de natură a contura intenţia de înşelare a petentelor, din contră, reiese că intimata a intenţionat executarea obligaţiilor contractuale,  efectuând plăţi parţiale consistente din 610498. 09 Euro rămânând de plată 172207,923 Euro, din 61232 Euro, rămânând de plată 30.616 Euro. Pe de altă parte, încheierea contractelor a avut loc în cadrul procedurii de reorganizare, cu ştiinţa administratorului judiciar, încadrându-se în desfăşurarea activităţii curente.

Nu lipsit de importanţă este şi faptul că petentele, cu uşurinţă, ar fi putut afla în considerarea diligenţei pe care o presupune desfăşurarea de raporturi comerciale, situaţia juridică a intimatei, date fiind menţiunile în acest sens de la Registrul Comerţului, aspect de natură a permite aprecierea asupra lipsei caracterului idoneu de inducere în eroare a împrejurării că nu s-a făcut menţiunea, potrivit art. 45 lg. 85/2006, pe contractele de vânzare cumpărare.

În consecinţă se apreciază legală şi temeinică soluţia de clasare întemeiată pe disp. art. 16 lit. b C.p.p. cu privire la infracţiunea de înşelăciune., prev. de art. 244 alin. 1 C.p.

Cu privire la infracţiunea de constituire de grup organizat, judecătorul apreciază că în mod corect s-a apreciat că aceasta nu există, câtă vreme nu există probe din care să reiasă că B. I. ar fi avut vreo înţelegere cu alte persoane în scopul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune în dauna SC V. R. SRL C. şi SC A...... SRL C......, câtă vreme, aşa cum s-a arătat încheierea contractelor a avut loc în cadrul procedurii de reorganizare, încadrându-se în desfăşurarea activităţii curente.

Conivenţa invocată de petente nu poate fi reţinută doar prin simpla bănuială a acestora că administratorul special, directorul comercial şi fondatorul/asociatul poartă acelaşi nume. Acesta ar trebui obiectivată în acte exterioare, manifeste, care să arate că s-a acţionat în cadrul unei structuri organizate în scopul comiterii de înşelăciuni, fiecare având rol determinat în cadrul acesteia. Or, câtă vreme s-a reţinut că lipseşte latura subiectivă a infracţiunii de înşelăciune şi activitatea constând în încheierea contractelor de vânzare cumpărare s-a desfăşurat în cadrul activităţii de reorganizare, apare corectă soluţia procurorului.

Reţine judecătorul că, în ceea ce priveşte grupul infracţional organizat, nu există absolut niciun mijloc de probă care să ateste, peste un dubiu rezonabil, existenţa grupului, modul în care a fost organizat, modul cum a funcţionat.

Pentru existenţa grupului ar fi trebuit ca din probele administrate în cauză să fi rezultat cel puţin următoarele criterii:

- activităţile ilegale desfăşurate de membrii grupului prezintă un grad sporit de pericol social, afectând grav un sector important al vieţii economice;

- activitatea infracţională a fost planificată, şi a avut un caracter de continuitate şi o structură bine organizată,

- s-a pus în evidenţă existenţa liderilor şi a ierarhiei în rândul membrilor grupului;

- s-a remarcat specializarea membrilor grupului prin divizarea şi stabilirea cu precizie a atribuţiilor fiecăruia dintre aceştia, scopul final fiind protejarea intereselor grupului.

Grupul infracţional organizat reprezintă o formă a pluralităţii constituite, caracterizată prin asocierea mai multor persoane în vederea comiterii de infracţiuni. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin intenţie calificată prin scop.

Codul actual defineşte grupul infracțional organizat ca fiind grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni. Pentru a exista infracţiunea, grupul la care se aderă trebuie să fie format din trei persoane.

În raport cu dispoziţiile legale menţionate, există un grup infracţional organizat, dacă inculpaţii au acţionat pentru o perioadă de timp şi în mod coordonat, fiecare dintre aceştia îndeplinind roluri determinate în executarea planului infracţional, în scopul comiterii infracţiunii, iar iniţierea şi constituirea unui astfel de grup se încadrează în conținutul infracțiunii.

Grupul infracțional organizat are ca elemente distinctive organizarea membrilor grupării și scopul săvârșirii unei infracțiuni. Cele două condiții trebuie întrunite cumulativ.

Raportat la considerațiile de ordin general, astfel cum au fost expuse anterior judecătorul reține că acuzațiile cu privire la infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, nu sunt susținute de elemente probatorii concrete care să dovedească structura organizatorică planificarea şi conducerea activităților în realizarea elementului material al laturii obiective a infracțiunii, lipsind de asemenea, şi coeziunea subiectivă a membrilor grupurilor.

În cazul persoanelor cercetate pentru săvârșirea infracţiunii de grup infracţional organizat, nu este suficient ca acuzarea să se rezume doar la afirmarea existenţei unui scop comun şi a coeziunii grupului, elementele de tipicitate subiectivă trebuind să fie dovedite, prin probele administrate. Or, pe de o parte nu ne aflăm în prezenţa unei grupări organizate şi pe de altă parte nu au fost demonstrate nici celelalte elemente de tipicitate pentru existenţa infracţiunii.

În concluzie şi pentru această infracţiune, în mod corect s-a dispus clasarea în temeiul art. 16 lit. a C.p.p.

În  ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu, judecătorul reţine că, într-adevăr, în referatul organelor de cercetare penală există o viciere a motivării soluţiei de clasare, însuşită de procurorul de caz.

Chiar dacă prim procurorul nu poate adăuga la motivarea procurorului de caz, totuşi, se reţine că, pe fond,  soluţia de clasare dispusă cu privire la comiterea acestei infracţiuni de abuz în serviciu este corectă, iar o admitere a plângerii ar fi lipsită de efect, neimpunându-se completarea urmăririi penale, probele existente fiind suficiente pentru a se concluziona că aceasta nu există.

În acord cu prim  procurorul, judecătorul reţine că pentru a se reţine săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu un funcţionar nu trebuie să fie neapărat un angajat al unei instituţii de stat, legea penală având în vedere toate categoriile de salariaţi. 

Potrivit art. 297 C.p., fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică

Sediul materiei în privința regimului juridic al debitorilor aflaţi în stare de insolvenţă este în lg. nr. 85/2006 din  5 aprilie 2006, privind procedura insolvenţei.

Având în vedere că din materialul probator, aşa cum s-a menţionat, nu a rezultat o situaţie contrară celei susţinute de intimată, în sensul că acele contracte au emanat de la petente, nu se poate reţine existenţa infracţiunii de abuz în serviciu, constând în nerespectarea disp.  art. 45  din lg. 85/2006, aşa cum  a fost invocată în plângere.

În consecinţă, concluzionând, judecătorul de cameră preliminară apreciază că probatoriile  administrate sunt suficiente şi eficiente, procurorii pronunţând soluţii legale şi temeinice, considerente faţă de care, în temeiul art. 341 alin. 6 lit. a Cod procedură penală, se va respinge plângerea formulată de petentele SC V... –R..... SRL , cu sediul în Republica M......, ............., prin administrator I. I. şi SC A......SRl, cu sediul în Republica M......, ........., prin administrator P..... V, împotriva soluţiei de clasare sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 244 alin. 1 C.p., art. 297 C.p., art. 367 C.p., soluţie dispusă prin ordonanţa 279/P/2018 din 09.01.2019 a  Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, menţinută prin ordonanţa 6/II/2 din 20.02.2019 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui.

Se va menţine soluţia atacată.

Conform art. 275 alin. 2,4  Cod procedură penală, se vor obliga petenţii  la plata către stat a sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

În temeiul art. 341 alin. 6 lit. a Cod procedură penală, respinge ca nefondată plângerea formulată de petentele SC V. –R. SRL , cu sediul în Republica M., ............. şi SC A.........SRl, cu sediul în Republica M......., ............, împotriva soluţiei de clasare sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 244 alin. 1 C.p., art. 297 C.p., art. 367 C.p., soluţie dispusă prin ordonanţa 279/P/2018 din 09.01.2019 a  Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, menţinută prin ordonanţa 6/II/2 din 20.02.2019 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui.

Menţine soluţia atacată.

Conform art. 275 alin. 2,4  Cod procedură penală, obligă petenţii  la plata către stat a sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, azi, 06.06.2019.

Judecător de cameră preliminară,

.....................

 Grefier,

..........................................

Domenii speta

Spete similare