Confirmare plan de reorganizare

Decizie 218/Ap din 02.03.2021


- art. 133 alin.51 şi alin.52,  art.139 din Legea 85/2014

Incidenţa art. 133 alin.5 indice 1 şi alin.5 indice 2 din Legea 85/2014 cu referire la condiţiile în care creditorul bugetar poate aproba planul în cazul în care s-a propus reducerea creanţei, nu pot fi avute în vedere în condiţiile în care dispoziţiile sunt aplicabile în cazul exprimării unui vot pozitiv al planului, nu şi în cazul unui vot negativ, cum a fost cazul în speţă.

Asupra apelurilor de faţă:

Constată că prin sentinţa civilă nr.796/SIND/9.11.2020 Tribunalul Braşov a confirmat planul de reorganizare al activităţii debitoarei S.C. A. S.R.L. – în insolvenţă, propus de administratorul judiciar B. S.P.R.L. şi votat de Adunarea creditorilor din data de 27.08.2020, a dispus reorganizarea activităţii debitoarei potrivit dispoziţiilor art. 140 alin. 1, 2, 3, 4, 6 și 7 din Legea nr. 85/2014 şi a pus în vedere debitoarei şi administratorului judiciar B. S.P.R.L., să respecte  prevederile art. 141-144 din Legea nr. 85/2014.

În motivarea hotărârii se arată că la data de 04.08.2020 la grefa instanţei s-a înregistrat planul de reorganizare a activităţii debitoarei S.C. A. S.R.L. – în insolvenţă, propus de administratorul judiciar B. S.P.R.L.. 

Administratorul judiciar a convocat adunarea creditorilor pentru data de 27.08.2020, conform art. 137 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 85/2014, planul de reorganizare al activităţii debitoarei propus de debitoare fiind acceptat de două din cele patru categorii de creanţă, respectiv de categoria creditorilor care beneficiază de drepturi de preferință și de categoria creditorilor salariați, planul de reorganizare fiind votat în proporţie de 33,94% din totalul creanţelor înscrise la masa credală.

Prin raportul de activitate depus la dosar, administratorul judiciar a solicitat confirmarea planului de către judecătorul sindic.

S-a constatat că planul de reorganizare propus de debitoare cuprinde menţiunile obligatorii prevăzute de art. 133 din Legea nr. 85/2014, acesta fiind votat de două din cele patru categorii de creanţă în Adunarea creditorilor din data de 27.08.2020.

În baza art. 137 alin. 2 din Legea nr. 85/2014 administratorul judiciar a publicat în termen de 5 zile de la depunerea planului un anunţ referitor la acesta în Buletinul procedurilor de insolvenţă, cu indicarea celui care l-a propus, a datei când se va vota cu privire la plan în adunarea creditorilor, precum şi a faptului că este admisibilă votarea prin corespondenţă. Aceasta adunare a avut loc la data de 27.08.2020.

În baza art. 137 alin. 2 din aceeaşi lege şedinţa adunării creditorilor în care s-a exprimat votul asupra planului de reorganizare s-a ţinut în termen de 20 - 30 de zile de la publicarea anunţului, obligaţia legală fiind îndeplinită.

În baza art. 139 din Legea nr. 85/2014  s-afixat termen de judecată în şedinţă publică pentru confirmarea planului de reorganizare a activităţii debitoarei la data de 09.11.2020.

Cu acest prilej judecătorul sindic a constatat că planul de reorganizare a fost acceptat de două din cele patru categorii de creanţă, respectiv de categoria creditorilor care beneficiază de drepturi de preferință și de categoria creditorilor salariați, planul de reorganizare fiind votat în proporţie de 33,94% din totalul creanţelor înscrise la masa credală, neexistând nicio categorie de creanţă defavorizată.

În această situație s-a constatat a fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 139 alin. 1 lit. C din Legea nr. 85/2014, planul fiind considerat acceptat, astfel că a fost confirmat de judecătorul sindic.

Împotriva hotărârii au declarat apel creditorii DGAMC, S.C. C. S.A., S.C. D. S.R.L. E. şi S.C.  F.  S.R.L. E..

În motivarea apelului, creditoarea DGAMC a arătat că hotărârea este lovită de nulitate întrucât instanţa a dispus formal asupra fondului, fără o cercetare reală, ceea ce echivalează cu lipsă de judecată. Hotărârea nu este motivată, s-au încălcat dispoziţiile art. 425 alin.1 lit. b Cod procedură civilă lipsind motivele pentru care s-a dispus confirmarea planului de reorganizare, nu se analizează condiţiile de vot şi nici nu s-au analizat prevederile art. 139 din Legea nr. 85/2014. Pentru confirmarea unui plan de reorganizare trebuie să existe o hotărâre a creditorilor prin care să se aprobe planul, confirmarea presupune o analiză amplă a condiţiilor impuse de art. 139 din legea insolvenţei referitoare la modalitatea de acceptare a planului şi a respectării legalităţii şi viabilităţii potrivit art. 133 din lege.

Se mai menţionează că prin planul de reorganizare confirmat nu se face dovada îndeplinirii condiţiilor stabilite de art. 133 alin. 51 şi art. 133 alin. 52  din lege în cazul în care e propusă reducerea creanţei bugetare negarantate potrivit criteriilor prin care se arată că măsura de reducere reprezintă modalitatea optimă de recuperare a creanţei bugetare negarantate, conduce la viabilizarea societăţii debitoare, societate debitoare deţine un fond de comerţ care să-i permită continuarea activităţii, să rezultă un nivel de cel puţin 50% al obligaţiilor fiscale curente datorate, debitoarea să desfăşoare o activitate de interes public sau să desfăşoare o activitate strategică într-o ramură economică. Prin plan nu se menţionează contractele pe care societatea le-a încheiat în scopul reorganizării, în plan se prezintă doar bunurile propuse a fi valorificate, nu şi strategia de valorificare, nu se prezintă un proiect de fuziune sau de divizare a societăţii şi demersurile necesare notificării operaţiunii de concentrare, fiind doar o prezentare teoretică, ipotetică, nesusţinută de înscrisuri justificative. Este prevăzută în mod generic, în sensul lichidării activelor debitoarei, separat ori în bloc, libere de sarcini sau dare în plată către creditori, menţionându-se că se vor stabili ulterior aprobării planului. Modalitatea de reorganizare nu respectă condiţiile legale, bunurile a căror lichidare este prevăzută nu sunt identificate şi nu există un acord prealabil scris al creditorilor pentru darea în plată ca modalitate de stingere a datoriilor.

În motivarea apelului creditoarea S.C. C. S.A. a arătat că s-au încălcat grav prevederile art.139 alin.1 lit. C şi D şi art. 139 alin. 2 din legea insolvenţei. Pentru acceptarea planului era necesară îndeplinirea condiţiilor în mod cumulativ cu privire la votarea planului de cel puţin jumătate din numărul de categorii şi cu condiţia ca una dintre categorii defavorizate să accepte planul şi ca cel puţin 30% din totalul valoric al masei credale să accepte planul. Cu rea-credinţă nu au fost menţionate creanţele defavorizate ale creditorilor chirografari şi a celor bugetari şi nu s-a avut în vedere că aceştia nu au votat planul. Din planul propus nu rezultă pentru creanţele defavorizate dacă au avut parte de tratament corect şi echitabil.

În motivarea apelului creditoarele S.C. D. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. au arătat că nu s-a analizat concret dacă sunt respectate prevederile art. 139 alin.1 lit. C din lege cu privire la neacordarea votului de către creditorii cu creanţe defavorizate, creanţe ce nu au fost determinate în mod corect. Era necesară analizarea posibilităţilor reale de îndeplinire a obligaţiilor asumate prin plan raportat la situaţia financiară şi resursele societăţii debitoare. Faptul că planul a fost votat de 33,94% din totalul valoric al masei credale nu echivalează cu acceptarea planului de către creditori, nefiind acceptat de categoria creanţelor defavorizate.

Prin întâmpinare, creditoarea S.C. C. S.A. a solicitat admiterea apelurilor declarate de celelalte creditoare întrucât hotărârea nu este motivată, nu cuprinde o analiză amplă a condiţiilor impuse pentru acceptarea planului de către creditor, planul nu îndeplineşte condiţiile de legalitate şi viabilitate impuse de art.133 din lege şi nici condiţia de a fi votată de un creditor cu creanţe defavorizate, nici o categorie de creanţe nu este denumită defavorizată, deşi două categorii se află în această situaţie şi nu aplică un tratament corect şi echitabil conform legii.

Prin întâmpinare, administratorul judiciar B. S.P.R.L. a solicitat respingerea excepţiei nulităţii hotărârii judecătoreşti care cuprinde o motivare a condiţiilor privind confirmarea planului de reorganizare, planul a fost acceptat de creditori potrivit legii, iar procesul-verbal al adunării creditorilor nu a fost contestat în termenul legal. Planul de reorganizare respectă dispoziţiile legii, a fost votat de 2 categorii de creanţe reprezentând 33,94% din totalul masei credale şi cu votul pozitiv al categoriilor defavorizate beneficiare de cauză de preferinţă şi categoria creanţelor salariale. Tratamentul corect şi echitabil a fost analizat în funcţie de tabelul definitiv, programul de plăţi şi rapoartele de evaluare, nicio categorie de creanţă sau nicio creanţă nu primeşte mai mult decât valoarea totală a creanţei sau în caz de faliment, nicio categorie defavorizată de rang inferior nu primeşte mai mult în faliment, planul prevede acelaşi tratament pentru fiecare creanţă în cadrul unei categorii distincte, cu excepţia rangului diferit al celor beneficiare ale unor cauze de preferinţă. Planul de reorganizare respectă din punct de vedere al legalităţii şi viabilităţii prevederile art. 133 din lege, cuprinde măsurile adecvate pentru punerea în aplicare şi perspectivele de redresare, anexele conţin programul de plată a creanţelor, bugetul de venituri şi cheltuieli previzionat, fluxul de încasări şi plăţi estimate. Contractele de furnizare a energiei electrice au clauze de confidenţialitate care nu au permis anexarea acestora la plan. Au fost menţionate încasările şi vânzarea sau darea în plată a activelor care nu sunt necesare în continuarea activităţii, adunarea creditorilor din 17.12.2020 a aprobat strategia de valorificare a bunurilor, pentru darea în plată se vor respecta prevederile art. 133 alin. 5 lit. E din lege cu privire la acordul scris al creditorului, fuziunea sau divizarea sunt doar măsuri complementare a restructurării activităţii operaţionale, creanţele curente se vor achita în integralitate, planul cuprinde creanţele defavorizate şi votul pozitiv a două creanţelor garantate şi salariale. Din programul de plăţi, simularea de faliment şi prezentarea comparativă este respectat tratamentul corect şi echitabil al creditorilor defavorizaţi.

La termenul din 16.02.2021 s-a invocat din oficiu excepţia netimbrării apelului declarat de creditoarea S.C. D. S.R.L..

Analizând hotărârea apelată în raport cu motivele de apel şi actele dosarului, în baza art. 477-478 Cod procedură civilă se constată următoarele:

În baza art. 248 Cod procedură civilă, faţă de excepţia netimbrării apelului declarat de creditoarea S.C. D. S.R.L., se constată că prin rezoluţia din 5.01.2021 s-a pus în vedere creditoarei să achite taxa de timbru în sumă de 100 lei potrivit art.14 alin.1 din O.U.G. nr. 80/2013. Apelanta creditoare nu şi-a îndeplinit obligaţia de timbrare a cererii, nici nu a contestat suma, nu a formulat cerere de reexaminare şi nici cerere de ajutor public judiciar, motiv pentru care în baza art.197 Cod procedură civilă se va dispune anularea cererii de apel.

În privinţa excepţiei nulităţii hotărârii faţă de motivarea soluţiei pronunţate, considerăm că sunt nefondate criticile apelantei creditoare privind încălcarea dispoziţiilor art. 425 alin.1 lit. b Cod procedură civilă.  Hotărârea judecătorească apelată cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat argumentele părţilor, cu referire la criteriile şi cerinţele legale privind confirmarea planului de reorganizare. Nemulţumirea părţii cu privire la motivarea unei soluţii nu se încadrează în prevederile art. 425 Cod procedură civilă atâta timp cât s-a realizat o analiză a cererilor părţii. În principiu, judecătorul nu era obligat să răspundă în mod expres fiecărui argument invocat de părţi, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că a răspuns tuturor argumentelor în mod implicit, prin raţionamente logice. În speţă însă instanţa de fond a analizat aspectele legate de votarea planului, de cuprinsul planului de reorganizare, modul de acceptare a planului de către creditori prin raportare la prevederile art. 133 şi art. 139 din Legea nr. 85/2014, nefiind încălcate dispoziţiile art. 425 Cod procedură civilă.

În legătură cu fondul litigiului, constatăm că în mod corect judecătorul sindic a reţinut starea de fapt în legătură cu şedinţa adunării creditorilor din 27.08.2020 în care au fost prezenţi creditori deţinând 63,21% din totalul creanţelor înscrise în tabelul definitiv actualizat, fiind întrunit cvorumul legal de minim 30% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot potrivit art.49 alin.2 şi art. 139 lit. C din Legea nr. 85/2014. La data votării planului, creditorii s-au constituit în 4 categorii distincte reprezentând creanţele care beneficiază de drepturi de preferinţă, creanţe salariale, creanţe bugetare, creanţe chirografare. Planul de reorganizare a fost acceptat de două categorii, respectiv de categoria creditorilor care beneficiază de drepturi de preferință și categoria creditorilor salariați, ambele reprezentând 33,94% din totalul masei credale.

Potrivit 139 lit. C din Legea nr. 85/2014, în cazul în care sunt două sau patru categorii, planul se consideră acceptat dacă este votat de cel puţin jumătate din numărul de categorii, cu condiţia ca una dintre categoriile defavorizate să accepte planul şi ca cel puţin 30% din totalul valoric al masei credale să accepte planul.

Conform  art. 5 pct. 16 din Legea nr. 85/2014, categoria de creanţe defavorizate este considerată a fi categoria de creanţe pentru care planul de reorganizare prevede cel puţin una dintre modificările următoare pentru creanţele categoriei respective:

a) o reducere a cuantumului creanţei şi/sau a accesoriilor acesteia la care creditorul este îndreptăţit potrivit prezentei legi;

b) o reducere a garanţiilor ori reeşalonarea plăţilor în defavoarea creditorului, fără acordul expres al acestuia;

În cadrul planului de reorganizare, s-a propus pentru categoria creanţelor garantate distribuirea eşalonată de 100% din totalul grupei de creanţe, pentru categoria creanţelor salariale s-a propus distribuirea eşalonată de 100% din creanţele înscrise la masa credală, pentru categoria creanţelor bugetare s-a menţionat distribuirea eşalonată de sume de 7,18% din creanţele înscrise, iar pentru categoria creanţelor chirografare nu s-a prevăzut nicio distribuire.

 Prin urmare, în mod corect au fost considerate creanţe defavorizate prin plan categoria creanţelor garantate, salariale, bugetare şi chirografare, fiind astfel menţionate în planul de reorganizare la subcapitolul 7.2.2. Faptul că judecătorul sindic nu a indicat creanţele defavorizate, nu este de natură a schimba hotărârea instanţei de fond atâta timp cât planul a indicat în mod corect categoria de creanţe defavorizate şi a îndeplinit condiţiile prevăzute de art. 139 alin.1 lit. C din Legea nr. 85/2014. Împrejurarea că celelalte două creanţe defavorizate reprezentând creditorii chirografari şi creditorii bugetari nu au acceptat planul de reorganizare nu are relevanţă în condiţiile în care celelalte două categorii defavorizate au acceptat planul de reorganizare.

Criticile apelantelor creditoare chirografare în sensul că nu au fost îndeplinite cerinţele cumulative prevăzute de art. 139 alin.1 lit. C din Legea nr. 85/2014 sunt nefondate întrucât planul de reorganizare a fost votat de jumătate din cele 4 categorii de creditori, a fost acceptat de categoriile defavorizate ale creditorilor garantaţi şi creditorilor salariali reprezentând 33,94% din totalul masei credale, fiind astfel îndeplinite cumulativ toate condiţiile prevăzute de lege.

Referitor la aplicarea art. 139 alin. 2 din Legea nr. 85/2014 privind tratamentul corect şi echitabil al creanţelor, susţinerile apelantelor creditoare chirografare nu sunt întemeiate întrucât din programul de plăţi aferent planului de reorganizare şi din simularea de faliment cu prezentarea comparativă a sumelor estimate a fi distribuite în caz de faliment, rezultă că niciuna dintre categoriile care resping planul şi nicio creanţă care respinge planul nu primesc mai puţin decât ar fi primit în cazul falimentului; nicio categorie sau nicio creanţă aparţinând unei categorii nu primeşte mai mult decât valoarea totală a creanţei sale şi nicio categorie de creanţe cu rang inferior categoriei defavorizate neacceptante nu primeşte mai mult decât ar primi în cazul falimentului. Distribuirile în cazul falimentului au avut în vedere valoarea de lichidare a bunurilor din patrimoniul societăţii astfel cum au fost evaluate în cadrul procedurii de insolvenţă de societăţile de evaluare G. S.R.L. şi H. S.R.L. şi prin care au fost calculate sumele rezultate din valorificare pe fiecare creditor garantat, cu deducerea cheltuielilor de procedură potrivit art.159 din Legea nr. 85/2014.

De asemenea, planul de reorganizare a stabilit acelaşi tratament pentru fiecare creanţă în acord cu dispoziţiile art.139 alin. 2 lit. d din Legea nr. 85/2014, distribuirile pe categorii de creditori fiind realizate din disponibilul bănesc existent în contul unic, din activitatea curentă şi din vânzările de active. În cazul creditorilor bugetari a fost justificată distribuirea de 7.18% spre deosebire de situaţia din faliment în care nu s-ar primi nicio sumă, iar în cazul creditorilor chirografari nu au fost prevăzute posibilităţi de plată nici în reorganizare, nici în faliment.

Din punctul de vedere al legalităţii şi viabilităţii planului de reorganizare potrivit art. 133 din Legea nr. 85/2014, susţinerile apelantelor creditoare nu sunt întemeiate întrucât planul indică măsurile adecvate pentru punerea în aplicare a planului şi perspectivele de redresare raportate la specificul activităţii debitoarei. Anexele cuprind programul de plată a creanţelor, bugetul de venituri şi cheltuieli previzionat, fluxul de încasări şi plăţi estimate, durata maximă de 36 luni pentru executarea planului precum şi tratamentul creanţelor şi plata creanţelor în cursul procedurii.

Criticile apelantei creditoare bugetare în ceea ce priveşte incidenţa art. 133 alin.51 şi alin.52 din Legea nr. 85/2014 cu referire la condiţiile în care creditorul bugetar poate aproba planul în cazul în care s-a propus reducerea creanţei, nu pot fi avute în vedere în condiţiile în care dispoziţiile sunt aplicabile în cazul exprimării unui vot pozitiv al planului, nu şi în cazul unui vot negativ, cum a fost cazul în speţă.

Referitor la lipsa contractelor pe care societatea debitoare le-a încheiat în scopul reorganizării societăţii, reţinem corect punctul de vedere al administratorului judiciar care a arătat că datorită clauzelor de confidenţialitate, contractele de furnizare a energiei electrice nu au putut fi anexate la planul de reorganizare, fiind însă indicate în situaţia centralizatoare anexată planului de reorganizare. Prin urmare, lipsa acestor contracte nu e de natură a invalida confirmarea planului în contextul în care au fost indicate contractele respective, fiind avute în vedere la întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli.

În legătură cu strategia de valorificare a activelor, criticile apelantei creditoare nu sunt întemeiate întrucât în cuprinsul planului de reorganizare s-a menţionat expres faptul că valorificarea activelor va fi supusă ulterior hotărârii adunării creditorilor, în acest sens fiind aprobat Regulamentul de valorificare a activelor prin hotărârea creditorilor din 17.12.2020. Prevederile art. 133 alin. 5 lit. E din Legea nr. 85/2014 nu impun menţionarea detaliată şi exactă a strategiei de valorificare a activelor şi nici procedura de lichidare a activelor care se realizează potrivit art. 154 din Legea nr. 85/2014, fiind deci suficientă identificarea şi indicarea modalităţii de lichidare a activelor.

În ceea ce priveşte propunerea de dare în plată a bunurilor în contul creanţelor, constatăm că planul de reorganizare cuprinde menţiunea că se va avea în vedere acordul scris prealabil al creditorului căruia urmează a-i fi distribuit activul, în funcţie de valoarea de dare în plată, de creanţa creditorului şi de valoarea de piaţă stabilită prin raportul de evaluare. Prevederile art. 133 alin.5 lit. E din Legea nr. 85/2014 nu impun dovedirea acordului prealabil al creditorilor şi nici a aspectelor legate de procedura de dare în plată, cum greşit apreciază apelanta creditoare, fiind suficientă indicarea activelor propuse pentru realizarea operaţiunii.

Cu privire la măsurile complementare prevăzute în planul de reorganizare referitoare al posibilitatea de fuziune sau divizare a societăţii, reţinem că prevederile art. 133 alin. 5 lit. D din Legea nr. 85/2014 nu obligă să se procedeze la detalierea aspectelor concrete de realizare a acestor operaţiuni cu atât mai mult cu cât măsurile au fost propuse cu caracter generic şi opţional, fără o relevanţă prioritară în realizarea planului de reorganizare. Obligaţia de notificare a operaţiunilor de concentrare potrivit legislaţiei în domeniul concurenţei se realizează în momentul recurgerii la procedura de fuziune sau divizare, nefiind nevoie a se dispune în prealabil notificarea procedurii în cadrul planului de reorganizare.

În legătură cu modalitatea de achitare a creanţelor curente, se constată că planul de reorganizare prevede achitarea acestora în integralitate, fiind respectate dispoziţiile art.133 alin.4 lit. e din Legea nr. 85/2014.

Raportat la aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă se va anula ca netimbrat apelul declarat de creditoarea S.C. D. S.R.L. şi se vor respinge ca nefondate apelurile declarate de creditoarele DGAMC, S.C. C. S.A. şi S.C. F. S.R.L. E., cu consecinţa păstrării ca legală şi temeinică a hotărârii primei instanţe.