Pretenţii Consiliul judeţean - d.g.a.s.p.c.

SPEŢĂ RELEVANTĂ SEPTEMBRIE 2022

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

TitluPretenţii Consiliul judeţean - D.G.A.S.P.C.

Tip speţăSENTINŢĂ CIVILĂ

Număr speţă8

Data speţă04.01.2022

Domeniul asociatDespăgubiri

Conţinut speţăSENTINŢA CIVILĂ NR. 8

Data: 04.01.2022

Autor: Iorga Dragoş Adrian

Domeniul asociat: Despăgubiri

Obiect: Contencios administrativ şi fiscal - pretentii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova – Secţia a II-a Civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 26.08.2021, reclamanta XX,  a chemat în judecată pe pârâţii XX şi XX, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea, în solidar a pârâtelor, la plata sumei de 22888,08 lei reprezentând cheltuieli efectuate de reclamantă pentru acordarea serviciilor sociale în structurile rezidenţiale din subordinea XX a unor beneficiari care îşi au domiciliul pe raza judeţului Prahova, pentru perioada 01 ianuarie -31 decembrie 2019, din următoarele considerente:

În fapt, conform prevederilor art. 54 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, persoanele cu handicap pot fi îngrijite şi protejate într-un centru aflat în altă unitate administrativ - teritoriala dacă nevoile individuale nu pot fi asigurate într-un centru în a cărui rază teritorială are domiciliul persoana cu handicap.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 33 alin. (2) din H.G 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006, direcţiei de asistenţă socială de la domiciliul persoanei cu handicap îi revine sarcina decontării cheltuielilor în baza unui cost mediu lunar stabilit, în speţă, de XX, la stabilirea acestuia fiind în calcul cheltuielile de personal şi cheltuielile cu bunuri şi servicii.

Astfel, consiliul judeţean/local în cazul sectoarelor municipiului Bucureşti, prin Direcţia de la domiciliul persoanei cu handicap, are obligaţia de a achita diferenţa dintre costul mediu lunar al cheltuielilor şi contribuţia lunară de întreţinere a persoanei cu handicap sau contribuţia susţinătorilor.

Reclamanta învederează că în structurile rezidenţiale din subordinea XX se asigură îngrijirea unui beneficiar, persoane încadrate în grad de handicap, care îşi au domiciliul pe raza judeţului Prahova.

Având în vedere prevederile legale în vigoare şi domiciliul acestora, instituţia reclamantă a solicitat XX achitarea cheltuielilor de întreţinere pentru persoanele care beneficiază de serviciile Centrului subordonat instituţiei, însă, instituţia anterior precizată nu a înţeles să dea curs solicitării.

Precizează că persoanele, arătate în actele depuse la prezenta acţiune, au beneficiat şi beneficiază în continuare de servicii de găzduire, fiindu-le asigurate condiţiile necesare dezvoltării deprinderilor de viaţă, activităţi de recuperare, asigurarea alimentaţiei şi a medicamentaţiei, astfel cum sunt indicaţiile medicilor specialişti, aceste servicii generând cheltuieli din bugetul instiţiei reclamante, ori obligativitatea de decontare a acestor cheltuieli revine XX prin XX, astfel cum prevede legislaţia în vigoare.

Beneficiarii sunt persoane cu dizabilităţi, cu probleme de sănătate psihice, mentale, asociate, somatice, cu afecţiuni psihice/neuropsihice, aceştia având nevoie de sprijin pentru activităţile de bază, nevoi care vizează sprijin pentru asigurarea igienei zilnice, precum şi pentru administrarea medicamentelor prescrise.

Prin urmare, după analiza rezultatelor evaluării de către reprezentanţii instituţiei reclamante, se conturează în mod clar faptul că beneficiarii sunt susceptibili de servicii sociale de îngrijire şi asistenţă pentru persoane cu dizabilităţi furnizate în centrul subordonat XX, aşa cum sunt ele definite de legislaţia în materie.

Astfel pentru aceştia sunt angrenate o serie de servicii şi activităţi pe baza nevoilor individuale identificate cum ar fi: asistenţă socială, consiliere psihologică, activităţi de îngrijire şi asistenţă şi de menţinere ale deprinderilor de viaţă, activităţi care generează costuri şi care la acest moment sunt suportate din bugetul instituţiei reclamante, ori acestea ar trebui suportate, din punctul nostru de vedere de către pârâtă, astfel cum prevede art. 54 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Reclamanta învederează faptul că între cele două instituţii s-a încercat, în mai multe rânduri încheierea unui protocol care să prevadă modalitatea de decontare a cheltuielilor reprezentând serviciile oferite de instituţia reclamantă, însă, în cea mai mare parte aceste încercări nu au fost finalizate; mai mult decât atât a solicitat preluarea acestor beneficiari, urmând ca, în cazul în care instituţia reclamantă ar fi avut beneficiari în cadrul serviciilor rezidenţiale ale pârâtei să îi preia, dar nici această situaţie nu a fost finalizată, fiind invocate aspecte de acomodare sau că nu există locaţii disponibile în subordinea acesteia care să corespundă nevoilor medicale ale acestor persoane.

De asemenea, arată că deşi au fost înaintate către pârâta XX, facturile ce arătau costul datorat ca urmare a prestării acestor servicii, aceasta a refuzat să plătească suma indicată motivând inexistenţa unei convenţii care să stabilească suma datorată per beneficiar/lună, însă reclamanta consideră că acest act de colaborare nu se impunea în situaţia dată având în vedere faptul că persoanele respective sunt instituţionalizate anterior apariţiei Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

În atare situaţie, în condiţiile în care instituţia reclamantă a avut obligaţia de a asigura şi să asigure în continuare servicii de asistenţă socială, în vedere protejării persoanelor încadrate în grad de handicap, care au domiciliul pe raza administrativ-teritorială a altui sector sau judeţ, înţelege că o asemenea obligaţie instituie dreptul de a i se deconta cheltuielile suportate, indiferent dacă există sau nu o convenţie încheiată, ţinând cont de faptul că aceşti beneficiari sunt instituţionalizaţi în cadrul centrului reclamantei înainte de apariţia şi aplicarea legislaţiei.

Totodată, învederează că, în conformitate cu prevederile art. 51 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap capacitatea centrelor rezidenţiale pentru persoane adulte cu handicap nu poate fi mai mare de 50 de locuri, iar în prezent, în cadrul XX numărul beneficiarilor este mult peste cel permis, riscând ca acesta să nu mai poată funcţiona.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, cu modificările şi completările ulterioare: H.G.R. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap şi Ordinul nr. 468/2009 al Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap privind aprobarea Instrucţiunilor pentru aplicarea art. 54 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

La data de 24.09.2021, pârâtul XX a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, solicitând admiterea excepţiei şi pe cale de consecinţă, respingerea cererii, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi în situaţia în care se va trece peste excepţie, respingerea cererii, ca neîntemeiată.

La data de 09.11.2021, pârâta XX a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

În şedinţa publică din data de 09.12.2021, instanţa a unit excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului XX cu fondul cauzei, apreciind că pentru soluţionarea excepţiei este necesară administrarea de probe comune cu fondul.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi ţinând cont de dispoziţiile legale incidente, tribunalul a reţinut următoarele:

În privința excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului XX, invocată prin întâmpinare.

Calitatea procesuală presupune, pe de o parte, existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecaţii (calitate procesuală activă) şi, pe de altă parte, existenţa  unei identităţi între persoana pârâtului şi cel obligat în acelaşi raport juridic (calitate procesuală pasivă).

Întrucat reclamantul este cel care declanşează procedura judiciara, lui îi revine obligaţia de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât şi calitatea procesuală pasivă a pârâtului, obligaţie ce derivă din interpretarea disp. art. 194 C.p.c, instanţa fiind de asemenea însărcinată cu o astfel de verificare, în vederea pronunţării unei soluţii legale şi temeinice.

Pentru a face dovada existenţei calităţii procesuale pasive a pârâtului chemat în judecată într-un proces precum cel de faţă, trebuie să se dovedească faptul că acesta este debitor al obligaţiei de plată născută în urma relaţiilor desfăşurate între părţi.

În speţă, instanţa a constatat că reclamanta solicită obligarea pârâţilor în solidar la plata unei sume de bani, fiind emise în acest sens și facturi, în care apare pârâta XX în calitate de cumpărător.

În temeiul art. 54 alin. 2 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, finanţarea centrelor publice se face din bugetele proprii ale judeţelor, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti, pe teritoriul cărora funcţionează acestea.

Prin urmare, instanţa a constatat că pârâtul XX este cel care finanţează centrele publice din cadrul județului Prahova, inclusiv pârâta XX, astfel încât, în situaţia în care se dispune obligarea pârâtei XX la plata unor sume de bani, aceste sume vor fi finanţate de către pârâtul XX.

Conchizând, în raport de considerentele de fapt şi de drept expuse mai sus, instanţa a constatat că excepţia analizată este neîntemeiată, astfel că o va respinge ca atare.

Pe fondul cauzei, reclamanta solicită obligarea, în solidar, a pârâților la plata sumei de 22888,08 lei (cu titlu de cheltuieli efectuate de reclamantă pentru acordarea serviciilor sociale în structurile rezidențiale din subordinea reclamantei unui beneficiar cu domiciliul pe raza județului Prahova), reprezentând contravaloarea diferenței dintre costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere ce revine ca obligație de plată beneficiarului/aparținătorului pentru perioada 01.01-31.12.2019, fiind emise în acest sens mai multe facturi (lunare), depuse în copie la dosar.

Potrivit art. 54 alin. 3 şi 4 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, în cazul în care nevoile individuale ale persoanei cu handicap nu pot fi asigurate în centrele de la domiciliul sau reşedinţa acesteia, persoana cu handicap poate fi îngrijită şi protejată într-un centru aflat în altă unitate administrativ-teritorială, decontarea cheltuielilor dintre autorităţile administraţiei publice locale făcându-se în baza costului mediu lunar al cheltuielilor efectuate în luna anterioară de centrul în care persoana cu handicap este îngrijită şi protejată. Totodată, art. 54 alin. 5 din acelaşi act normativ prevede că decontarea se va face în modalitatea prevăzută de normele metodologice.

Alineatul 1 al aceluiaşi articol stabileşte că persoana cu handicap are dreptul să fie îngrijită şi protejată într-un centru din localitatea/judeţul în a cărei/cărui rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa.

Potrivit art. 34 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006, aprobate prin H.G. nr. 268/2007, admiterea persoanelor cu handicap în centrele rezidenţiale publice din alt judeţ decât cel de domiciliu se face numai la solicitarea conducătorului direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului din unitatea administrativ-teritorială în care persoana cu handicap îşi are domiciliul. Potrivit alin. 2, solicitarea cuprinde acordul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului de a achita costul mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru respectivul centru rezidenţial în care urmează să fie admisă persoana cu handicap, costul mediu lunar de cheltuieli pentru persoana cu handicap datorându-se de la data admiterii efective în centru.

De asemenea, conform art. 2 alin. 2 din Ordinul nr. 468/2009 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru aplicarea art. 54 alin. (4) din Legea nr. 448/2006, solicitarea conducătorului direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului din unitatea administrativ–teritorială în care persoana cu handicap îşi are domiciliul, privind admiterea acesteia într-un centru rezidenţial public din alt judeţ decât cel de domiciliu, reprezintă actul administrativ pe baza căruia se realizează decontarea cheltuielilor.

Analizând dispoziţiile legale sus-menţionate, instanţa a reţinut că, începând cu data intrării în vigoare a normelor, admiterea unei persoane cu handicap într-un centru situat în alt judeţ decât cel de domiciliu se face numai în baza solicitării conducătorului direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului din unitatea administrativ-teritorială în care persoana cu handicap îşi are domiciliul, iar decontarea cheltuielilor între cele două instituţii se face în temeiul acordului conducătorului acesteia din urmă.

În speță, instanţa a constatat că nu se îndeplineşte condiţia impusă de art. 34 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006, aprobate prin H.G. nr. 268/2007, privind existenţa solicitării/acordului conducătorului direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului din unitatea administrativ-teritorială în care persoana cu handicap îşi are domiciliul, nefiind făcută o asemenea dovadă de către reclamantă. 

De asemenea, s-a constatat faptul că facturile fiscale în baza cărora se solicită obligarea pârâţilor la plata debitului pretins nu au fost însuşite de către aceştia, nefiind semnate sau ştampilate. Faptul că aceste facturi au fost, eventual, primite nu echivalează cu însuşirea acestora de către conducătorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului din unitatea administrativ-teritorială în care persoana cu handicap îşi are domiciliul.

Așa fiind, cererea este neîntemeiată, fiind respinsă ca atare.

Domenii speta

Spete similare