Indreptatirea mostenitorului care a solicitat reconstituirea la despagubiri pentru intreaga suprafata

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. X/104/2021, reclamantul B G M, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, a solicitat anularea deciziei de validare parţială nr. X/24.09.2021 emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, decizie prin care a fost validată parţial Hotărârea nr. X/27.10.2008 a Comisiei Judeţene O pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, şi obligarea pârâtei să emită o decizie prin care să valideze integral Hotărârea nr. X/27.10.2008, precum şi plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, arată că prin Hotărârea nr. X/27.10.2008, emisă de Comisia Judeţeană O pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor s-au dispus, la art. 1. următoarele: „Se înscrie în Anexa nr. 23 la H.G. nr 890/2005 suprafaţa de 0,1050 ha, teren agricol reconstituită cetăţeanului B G M, în calitate de moştenitor al autorului V P, în temeiul Legii nr. 247/2005.”

În vederea valorificării acestei hotărâri prin acordarea de măsuri compensatorii prin puncte potrivit Legii 165/2013, dat fiind faptul că nu a existat posibilitatea restituirii în natură a acestei suprafeţe de 0.1050 ha teren, hotărârea a fost transmisă în vederea validării pârâtei C.N.C.I, care a emis decizia de validare parţială nr. X/24.09.2021, prin care s-a reţinut că reclamantul este moştenitor pentru cota de 3/16 din masa succesorală a  autorilor, potrivit Certificatelor  de moştenitor nr. X/1988, nr. X/30.11.2007 şi nr. X/2007, astfel că se acordă măsuri compensatorii doar pentru suprafaţa de 196,87 mp (3/16 din 1050 mp).

Apreciază că această decizie de validare parţială este nelegală şi se impune anularea ei şi obligarea pârâtei să acorde măsuri compensatorii prin puncte pentru întreaga suprafaţă de 0,1050 ha stabilită prin Hotărârea Comisiei Judeţene O nr. X/27.10.2008, având în vedere următoarele:

Normele invocate drept temei pentru validarea parţială a Hotărârii Comisiei Judeţene O nr. X/27.10.2008, nu au nicio legătură cu starea de fapt faţă de care s-a motivat aplicabilitatea lor, au un caracter general şi nu sunt în măsură să susţină măsura validării parţiale.

În contextul în care dispoziţiile art. 17, alin. 1 lit. a şi b, art. 21 şi art. 32 din Legea 165/2013 nu conţin nicio ipoteză care să conţină cele reţinute de pârâtă drept temei al validării parţiale, decizia este nelegală, emisă cu depăşirea competenţelor şi atribuţiilor prevăzute de lege. reprezintă un veritabil exces de putere, în condiţiile în care, atribuţiile şi competenţele pârâtei trebuiau să se limiteze doar la a verifica existenţa şi întinderea dreptului de proprietate pentru care trebuiau a fi acordate despăgubiri şi calitatea reclamantului de persoană îndreptăţită la acordarea acestora şi nu să procedeze, contrar celor cu care aceasta este investită prin lege, la o veritabilă operaţiune de partaj judiciar prin care să stabilească cote şi alte persoane eventual a fi îndreptăţite la a primi măsuri compensatorii, toate reprezentând operaţiuni care exced competenţelor acesteia în materie.

Mai mult, procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, procedură constând în stabilirea întinderii dreptului solicitat a fi reconstituit şi calitatea de persoană îndreptăţită, sunt operaţiuni efectuate în baza unei cereri depuse la comisiile locale de fond funciar validate ulterior de Comisia Judeţeană.

Practic, prin decizia de validare parţială emisă, pârâta, în mod nelegal s-a substituit acestor comisii investite cu soluţionarea cererii de reconstituire şi a efectuat chiar şi un partaj, în condiţiile în care, doar reclamantul a solicitat reconstituirea suprafeţei de 0,1050 ha şi comisiile s-au pronunţat în sensul acordării de despăgubiri, conform cererii, în mod logic doar pentru persoana care a formulat cererea.

Procedând de această manieră, pârâta a încălcat dispoziţiile art. 8. art. 11, art. 13 din Legea 18/1991, conferind calitatea de persoane îndreptăţite la reconstituire prin măsuri compensatorii unor persoane pe care nici măcar nu le-a indicat şi a stabilit cote dintr-o masă succesorală unor persoane care nu au formulat cerere şi nu şi-au manifestat astfel intenţia de a le fi reconstituit dreptul de proprietate după autorii lor.

Într-o logică simplă, pârâta a apreciat că dacă niciun alt moştenitor nu a pretins vreun drept asupra suprafeţei de 0,1050 ha, în calitate de moştenitori ai autorilor V V şi V P şi nici nu figurează în hotărârea cu a cărei validare a fost investită, atunci este de datoria ei şi pentru a diminua numărul de puncte necesar a fi acordate drept măsuri compensatorii, să facă acest lucru din oficiu, contrar, pe de o parte, normelor speciale din materia fondului funciar, iar pe de altă parte, celor mai elementare principii de drept succesoral, conform cărora renunţarea unor moştenitor profită moştenitorilor acceptanţi (cei care au formulat cerere) şi în niciun caz statului.

În aceste circumstanţe, în loc ca pentru întreaga suprafaţă de 1050 mp să fie acordate măsuri compensatorii reclamantului în calitate de moştenitor şi titular al dreptului de reconstituire prin echivalent, pârâta, în mod nelegal, a diminuat această suprafaţă cu aproximativ 855 mp în temeiul unor argumente care nu subzistă şi sunt simple pretexte reţinute doar pentru a diminua suprafaţa pentru care trebuia să acorde despăgubiri.

Coroborat cu cele menţionate anterior, solicită să se aibă în vedere că prin decizia de validare parţială X/24.09.2021, se încalcă siguranţa şi stabilitatea raporturilor juridice, în condiţiile în care, Hotărârea Comisiei Judeţene O nr. X/27.10.2008 nu a fost contestată de alte persoane care ar fi putut pretinde vreun drept asupra suprafeţei pentru care au fost acordate despăgubiri, se încalcă un drept de proprietate în condiţiile în care aceasta reprezintă un titlu de proprietate care nu poate fi anulat/ diminuat/modificat fără apelul la instanţă şi cu atât mai puţin prin prisma argumentelor pârâtei, pârâtă care avea obligaţia de a pune în executare această hotărâre prin stabilirea numărului de puncte aferente întregii suprafeţe fără a avea posibilitatea de a lua în considerare eventuale alte persoane care nu au formulat o cerere în acest sens şi a le stabili cote, încălcând astfel dreptul de dispoziţie al acestora.

Faţă de cele expuse, solicită admiterea acţiunii, să se dispună anularea deciziei de validare parţială nr. X/24.09.2021 şi obligarea pârâtei să emită o decizie prin care să valideze integral Hotărârea nr. X/27.10.2008.

Anexează: copie CI, decizia de validare parţială X/24.09.2021, Hotărârea Comisiei Judeţene nr. X/27.10.2008.

În drept, invocă Legea 18/1991. Legea 247/2005. Legea 165/2013.

Probe: înscrisuri. Solicită ca pârâta să transmită în copie dosarul de despăgubiri nr. X/FFCC/04.01.2013.

La data de 22.12.2021, pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Cu privire la fondul cauzei, în ceea ce priveşte dosarul 28562/CC/2020 prezintă următoarele aspecte:

În ceea ce priveşte dovada dreptului de proprietate, Actul de vânzare autentificat cu nr. X/1961, din care reiese că numita V V căsătorită, a cumpărat suprafaţa de 1779 mp teren loc de casă situat în oraşul S, str. fila 54.

Registrul agricol aferent anilor 1964-1970, unde titulara de rol V V, figurează cu suprafaţa totală de 0,16 ha la nivelul anilor 1964-1970, din care 0,10 ha teren arabil şi 0,06 ha curţi construcţii, fila 47.

 Registrul agricol aferent anilor 1971-1975, unde titulara de rol V V, figurează cu suprafaţa totală de 0,18 ha, (din care 0,12 ha teren arabil şi 0,04 ha curţi construcţii) la nivelul anilor 1971-1973, fila 46.

Registrul agricol aferent anilor 1981 -1985, unde titularul de rol V P, figurează cu suprafaţa totala de 0,16 ha la nivelul anului 1981, fila 44.

Potrivit adresei Comisiei Locale nr. X/2009, moştenitorului B G i s-a reconstituit dreptul de proprietate la despăgubiri numai pentru suprafaţa de teren arabil, conform registrului agricol, fila 24.

Dovada preluării terenului de către stat sau CAP:

În adresa nr. X/2017, Comisia Locală menţionează că în urma verificărilor documentelor de preluare a terenurilor de către stat (cereri CAP,  decrete de expropriere) nu s-a constatat existenţa unui document de preluare a suprafeţei de 0,1050 care face obiectul dosarului, fila 49.

La dosar există, fila din tabelul anexă la Decret nr. 269/1983, unde este menţionat la poziţia 47 numitul V P cu suprafaţa de teren de 550 mp.

Din adresa Comisiei Locale nr. X/2009, rezultă că se acordă despăgubiri numai pentru terenul arabil, respectiv din suprafaţa totală de 1600 mp (din care 0,10 ha teren arabil şi 0,06 ha curţi construcţii) cu care figurează în registrul aferent anilor 1964-1970 (registru agricol existent în dosarul de despăgubiri şi invocat în adresa mai sus menţionată de Comisia Locală), 550 mp sunt expropriaţi, rămânând diferenţa de 1050 mp, înscrişi în anexa de despăgubiri.

Suprafaţa reconstituita după autor în temeiul legilor proprietăţii:

În natură: nu s-a reconstituit în natură, aşa cum reiese din adresa Comisiei Locale nr. X/2017, fila 49 şi din Declaraţia solicitantului (fila 51).

Nu au fost formulate notificări în baza Legii 10/2001, aşa cum reiese din adresa Consiliului Local al municipiului S, fila 9.

Sub formă de despăgubiri: 0,1050 ha înscrisă în anexa 23, poziţia 9, validată prin HCJ O nr. 950/27.10.2006.

Calitatea de persoană îndreptăţită:

Formularea în termenul legal a cererii de reconstituire, care este înregistrată în evidenţele Primăriei S cu nr. X/12.09.2005, fila 5.

Dovedirea calităţii de moştenitor se face cu Certificatele de moştenitor nr. C/1988, nr. C/30.11.2007 şi nr. C/2007, a domnului B G M.

Situaţia juridică actuală:

Terenul este ocupat, de blocuri de locuinţe, alei şi spaţii verzi situate în municipiul S, strada , aşa cum reiese din adresa Comisiei Locale nr. C/2017, fila 49.

În cuprinsul dosarului de despăgubire se regăseşte Declaraţia membrilor Comisiei Locale S, potrivit căreia pa raza administrativ teritorială a municipiului S nu mai există terenuri disponibile în vederea reconstituirii dreptului de proprietate privată şi că au fost întreprinse demersurile necesare în vederea identificării de terenuri rămase disponibile şi pe raza altor localităţi, (fila 22).

Potrivit situaţiei centralizatoare întocmite conform Legii 165/2013, la nivelul UAT Slatina există o rezervă de teren de 184,6133 ha, (fila 78), iar suprafaţa de teren agricol validată şi nepusă în posesie este de 334,8446 ha (fila 83).

Categoria de folosinţă la nivelul perioadei de referinţă: 0,10 ha arabil şi 0,06 ha curţi construcţii, aşa cum reiese din registrul agricol aferent anilor 1964-1970.

Având în vedere următoarele aspecte:

Au fost expropriaţi 550 mp, teren cu construcţie, conform Decretului de expropriere nr. X/1983, Comisia Locală a avut în vedere registrul agricol aferent anilor 1964-1970, Adresa Comisiei Locale nr. X/2009, se va lua în calcul teren arabil

Localizarea actuală a vechiului amplasament: teren intravilan, având în vedere că este ocupat, de blocuri de locuinţe, alei şi spaţii verzi, strada , aşa cum reiese din adresa Comisiei Locale nr. X/2017, fila 49.

Identificarea vechiului amplasament potrivit grilei notariale 2020: teren intravilan, situat în municipiul S, zona A, evaluat la 220 lei/mp, fila 74, 73.

Potrivit Nomenclatorului stradal din municipiul S, strada  - zona blocuri este în zona A, fila 74.

Calcul potrivit grilei notariale 2020: fila 73:

Ţinând seama de Referatul privind modul de soluţionare a dosarelor de despăgubire în funcţie de dovada preluării abuzive şi de vechiul amplasament aprobat în şedinţa CNCI din 28.02.2017.

Având în vedere că solicitantul este moştenitorul în cotă de 3/16 din masa succesorală a autorilor, rezultă că se acordă măsuri compensatorii doar pentru suprafaţa de 196,87 mp (3/16 din 1050 mp).

Cota de 3/16 a rezultat din următorul calcul: sunt doi autori -V V şi V P,

Din cota de ½ a autorului V P, solicitantului îi revine cota de  1/4, iar din cota de ½ a autoarei V V, solicitantului îi revine cota de 1/2 x 1/4 = 1/8.

Cota ce îl revine solicitantului de la autori este de ¼ din 1/2 + ¼ din ½ din ½ = 3/16; 196,87 mp teren arabil la data preluării abuzive, identificat în prezent în intravilanul municipiului S, zona A x 220 lei/ mp, grila notarială 2020, teren intravilan, zona A, municipiul S = 43311,40 lei.

Raportat la dispoziţiile art. 3 din Ordonanţa de Urgenţă nr. 72/14.05.2020, coroborate cu informaţiile din grila notarială aferentă anului 2020, întocmită pentru municipiului S, judeţul O, rezultă faptul că la cuantumul de 43311,40 lei obţinut prin evaluarea imobilului-teren, conform art. 21 alin 6 din Legea nr. 165/2013, se va aplica o reducere de 50%, având în vedere că grila notarială prevede o singură valoare pentru terenurile intravilane ale municipiului S, judeţul O (fiind astfel asimilate terenurilor curţi-construcţii), iar suprafaţa de 1050 mp (din care se acordă măsuri compensatorii doar pentru suprafaţa de 196,67 mp) ce formează obiectul dosarului de despăgubire a avut în perioada de referinţă legală categoria de folosinţă arabil. Astfel, valoarea rezultată ca urmare a aplicării dispoziţiilor legale mar sus amintite va fi de: 43.311,40 lei x 50% = 21655,70 lei.

Astfel s-a acordat propunere de validare parţială pentru suprafaţa de 196,87 mp faţă de suprafaţa de 1050 mp înscrisă în anexa Comisiei Locale Slatina nr. 23, poziţia 9, conform Hotărârii Comisiei Judeţene O nr. X/27.10.2008.

Decizia de validare parţială este motivată de faptul că solicitantul B G M este moştenitor pentru cota de 3/16 (1/4 din ½+1/4 din ½ din ½)  din masa succesorală a autorilor, potrivit Certificatelor de moştenitor nr. X/1988, nr. X/30.11.2007 şi nr. X/2007, astfel că se acordă masuri compensatorii doar pentru suprafaţa de 196,87 mp (3/16 din 1050 mp).

Nu în ultimul rând, cu privire la solicitarea de plata a cheltuielilor de judecată, solicită să se respingă, ca neîntemeiată, având în vedere aspectele prezentate în cuprinsul acestei întâmpinări.

De asemenea, arată că prin Decizia nr. 492/2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 583/05.07 2006, Curtea Constituţională a reţinut că prerogativa instanţei de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocaţial convenit, prin prisma pro personalităţii sale cu amplitudinea şi complexitatea activităţii depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenţii, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să îi fie opozabil. Or, opozabilitatea sa faţă de pârtea potrivnică, care este terţ în raport cu convenţia de prestare a serviciilor avocaţiale, este consecinţa însuşirii sale de instanţă prin hotărârea judecătorească, prin al cărei efect creanţa dobândeşte caracter cert, lichid şi exigibil.

În sensul celor expuse este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, învestită fiind cu soluţionarea pretenţiilor de rambursare a cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse şi onorariile avocaţiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare, care au fost făcute, în mod real, în limita unui cuantum rezonabil.

Pentru considerentele mai sus menţionate, solicită respingere acţiunii reclamanţilor în contradictoriu cu CNCI, ca neîntemeiată, iar pe cale de consecinţă să se menţină Decizia de compensare nr X/24.09.2021, ca fiind temeinică şi legală,

În drept: Legea nr.18/1991, Legea nr. 1/2000, Legea 165/2013, art. 205 - 208 Noul Cod de procedură civilă.

În probaţiune, tribunalul a administrat proba cu înscrisuri, fiind înaintate la dosar înscrisurile care au stat la baza emiterii deciziei contestate în cauză.

Analizând cererea de chemare în judecată în considerarea dispoziţiilor legale incidente în cauză şi prin raportare la înscrisurile de la dosar, Tribunalul constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Prin actul de vânzare autentificat sub nr. X/15.12.1961, încheiat între C V şi V V, căsătorită cu V P, prima a vândut, iar cea de-a doua a cumpărat un teren în suprafaţă de 1779 mp, loc de casă, situat în S, str.  raion S, regiunea A.

Potrivit certificatului de moştenitor autentificat sub nr. X/1988, de pe urma autoarei V V, decedată la data de 21.08.1988, au rămas ca moştenitoare legale (descendente de gradul I) V G D şi D E, fiecare culegând o cotă de 1/2 din moştenire.

Conform certificatului de moştenitor autentificat sub nr. X/30.11.2007, la data de 19.01.1994 a decedat V G D, de pe urma căreia au rămas ca moştenitori legali (descendenţi de gradul I) V A, B Ş-I, V M şi B G M, reclamantul din cererea pendinte.

Prin cererea înregistrată sub nr. X/12.09.2005 reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul dobândit de bunicii săi prin actul de vânzare din anul 1961.

Prin Hotărârea nr. X/27.10.2008, Comisia Judeţeană O pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a hotărât înscrierea reclamantului în Anexa nr. 23 la HG nr. 890/2005, cu suprafaţa de 1050 mp, în conformitate cu art. 45 alin. 3, dată fiind lipsa resurselor de teren pentru reconstituirea în natură a dreptului de proprietate.

Suprafaţa înscrisă în Anexa nr. 23, la poziţia 9, a fost validată parţial prin decizia de validare parţială nr. X/24.09.2021, emisă de pârâtă. Astfel, s-a emis decizie doar pentru suprafaţa de 196,87 mp, prin 21.656 puncte, pe numele reclamantului.

Din coroborarea înscrisurilor de la dosarul de despăgubire nr. X/FFCC/2013 rezultă că este dovedit faptul că autorul de pe urma căruia se solicită reconstituirea dreptului de proprietate a avut calitatea de proprietar pentru terenul menţionat de reclamant, a figurat înscris registrul agricol cu această suprafaţă,  iar în tabelul anexă la Decret nr. 269/1983 este menţionat la poziţia 47 numitul V P cu suprafaţa de teren de 550 mp. În temeiul legilor de restituire, nu s-a reconstituit în natură nicio suprafaţă, terenul fiind ocupat de blocuri, alei şi spaţii verzi situate în S, str. . Ca urmare, întrucât pe raza mun. S nu mai există terenuri disponibile în vederea reconstituirii dreptului în natură, s-a decis acordarea de măsuri compensatorii, sub forma de puncte.

Aşa cum rezultă din considerentele pentru care validarea a fost făcută doar pentru suprafaţa de 196,87 mp, pârâta a avut în vedere faptul că reclamantul moşteneşte o cotă de 3/16 din masa succesorală a antecesorilor săi, V V şi V P.

Acest raţionament nu este împărtăşit de tribunal.

Cu toate acestea, aprecierea reclamantului în sensul că pârâta şi-a depăşit competenţele şi atribuţiile conferite de Legea nr. 165/2013, privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, atunci când a dispus validarea doar pentru cota de 3/16, nu este întemeiată.

În cauza de faţă, propunerea iniţială a entităţii învestite de lege, respectiv a Comisiei locale de fond funciar Slatina, validată prin HCJ Olt nr. X/27.10.2008, invalidată ulterior prin decizia contestată în speţă, emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, nu este consecinţa unei hotărâri judecătoreşti prin care o instanţă să se fi pronunţat definitiv/irevocabil asupra calităţii de persoană îndreptăţită şi asupra întinderii propriu-zise a dreptului de proprietate al autorilor reclamantului.

Tribunalul reţine că Curtea Constituţională s-a pronunţat cu privire la dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013, care reglementează atribuţia Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor de a valida sau invalida decizia entităţii învestite de lege care conţine propunerea de acordare de măsuri compensatorii.

Astfel, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, paragrafele 46 şi 47, că textul de lege care instituie această competenţă oferă un control suplimentar pentru asigurarea legalităţii dreptului recunoscut. Curtea a observat, sub acest aspect, în esenţă, că scopul unei verificări suplimentare faţă de cea realizată de entitatea învestită îl constituie prevenirea unor situaţii generatoare de inechităţi, precum restituirea/atribuirea aceluiaşi bun imobil mai multor persoane care reclamau un drept propriu şi exclusiv ori recunoaşterea dreptului de proprietate altei persoane decât titularul stabilit ulterior pe cale judecătorească. De aceea, confirmarea cu certitudine sporită a unui drept nu constituie o nesocotire a dreptului de proprietate, din perspectiva speranţei legitime de valorificare a acestuia, ci, dimpotrivă, o garanţie a recunoaşterii acestuia în mod just.

Totodată, Curtea a observat că, din Hotărârea-pilot pronunţată la 12 octombrie 2010 în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, se desprinde constatarea Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la existenţa, pe fondul vidului legislativ în materie, a numeroase situaţii de suprapunere de titluri de proprietate, ce au stat la originea multora dintre litigiile aduse în faţa sa, ceea ce imprimă necesitatea rezolvării interne şi a acestui aspect. O asemenea atribuţie legală de control suplimentar, conferită unui organism central, răspunde astfel acestei cerinţe, având scopul de a preveni cazuri similare şi de a asigura legalitatea şi stabilitatea circuitului civil.

Iată, deci, că pârâta nu poate fi acuzată de exces de putere, aşa cum susţine reclamantul, ci tocmai în exercitarea prorogativelor legale este îndreptăţită să valideze/invalideze Hotărârea comisiei Judeţene O de fond funciar, care conţine propunerea de acordare de măsuri compensatorii.

Nu poate fi primită nici afirmaţia reclamantului, în sensul că prin decizia contestată în speţă i se încalcă dreptul de proprietate, pentru simplul motiv că hotărârea comisiei judeţene de  fond funciar, conţinând propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, nu a produs efecte directe în patrimoniul persoanei îndreptăţite la restituire. Aceasta, deoarece până la emiterea deciziei de compensare în puncte de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor persoana îndreptăţită la restituire are o simplă expectanţă de a dobândi măsurile reparatorii instituite prin lege, iar nu un drept efectiv, concretizat într-un drept de creanţă izvorât din decizia de compensare în puncte.

În plus, deciziile autorităţilor administrative implicate în procesul de restituire/acordare de măsuri reparatorii sunt supuse în final controlului instanţei de judecată, singura autoritate competentă să se pronunţe în mod definitiv asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate, potrivit art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, putând dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii. De altfel, un drept cu caracter civil este considerat „determinat” (pentru a beneficia de protecţia art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale) abia în momentul în care cuantumul i-a fost precizat, în condiţiile în care dreptul intern prevede o procedură ce cuprinde două faze: prima, în care o jurisdicţie statuează cu privire la existenţa dreptului şi o alta în care se fixează cuantumul (în acest sens, Hotărârea din 23 martie 1994, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Silva Pontes împotriva Portugaliei, paragraful 30).

Revenind la temeinicia deciziei de validare parţială, tribunalul constată că în dispută este cota pentru care reclamantului trebuie să i se acorde măsuri compensatorii, reclamantul afirmând că este îndreptăţit să primească despăgubiri pentru întreaga suprafață de 1050 mp, iar nu doar pentru o cotă de 3/16 din aceasta.

Această afirmaţie este constată întemeiată de tribunal, care reţine în sprijinul aceste concluzii dispoziţiile art. 8 alin. 3 din Legea nr. 18/1991.

Este de reţinut faptul că, potrivit art. 13 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 titlul de proprietate se emite pe numele tuturor moştenitorilor, însă această dispoziţie nu poate fi interpretată decât în sensul că titlul de proprietate se emite pe numele tuturor moştenitorilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate.

Concluzia se impune printr-o interpretare sistematică a textului menţionat, care succede dispoziţiei de principiu cuprinsă în art. 8 alin. 3 din acelaşi act normativ: „stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere”.

Această interpretare este, totodată, în spiritul actului normativ menţionat, care a lăsat la dispoziţia persoanelor interesate exercitarea dreptului de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate.

De altfel, art. 13 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 dispune în final ca moştenitorii (pe numele cărora s-a eliberat titlul de proprietate) să procedeze ulterior potrivit dreptului comun.

Şi din această menţiune a textului rezultă că raţiunea emiterii titlului pe numele tuturor moştenitorilor nu este aceea de a-i cuprinde în titlu pe toţi succesorii, indiferent dacă au cerut sau nu reconstituirea dreptului de proprietate, ci numai de a se dispune prin aceeaşi procedură de reconstituire şi o individualizare a loturilor cuvenite tuturor moştenitorilor („suprafaţa de teren determinată”), urmând ca ieşirea din indiviziune să se facă potrivit dreptului comun.

Totodată, tribunalul are în vedere dispoziţiile art. 697 Cod civil din 1864 (aplicabil în cauza de faţă în raport de data deschiderii succesiunilor), în sensul că partea moştenitorilor renunţători va reveni prin acrescământ comoştenitorilor care o vor dobândi din momentul deschiderii succesiunii, direct de la defunct.

Faţă de dispoziţiile art. 8 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, constatarea existenţei dreptului persoanei ce se consideră îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate este condiţionată de formularea cererii şi, mai apoi, de împrejurarea că mai sunt şi alte persoane care ar putea pretinde acelaşi drept.

Aceste dispoziţii, coroborate cu cele conţinute de art. 697 C.civ., semnifică faptul că persoanele îndreptăţite la cota-parte din teren, ce nu au formulat cerere de reconstituire în condiţiile legilor fondului funciar, sunt asimilate renunţătorilor, operând acrescământul.

Astfel, în situaţia în care numai o parte din moştenitorii proprietarilor deposedaţi (cum este situaţia din speţă) de stat au cerut reconstituirea dreptului de proprietate, acesta se cuvine celor ce s-au conformat Legii nr. 18/1991 prin efectul dreptului de acrescământ, indiferent de cotele lor succesorale, întrucât succesorii nu dobândesc în nume propriu dreptul la reconstituire, ci ca moştenitori ai antecesorului lor.

În lumina celor de mai sus, tribunalul constată că reclamantul este îndreptăţit la măsuri compensatorii pentru întreaga suprafaţă de 1050 mp, iar nu doar pentru cota de 3/16, cum eronat decis pârâta.

Raportat la considerentele din precedent, în temeiul art. 35 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, tribunalul va admite acţiunea formulată de reclamant, va anula decizia de validare parţială nr. X/24.09.2021, emisă de CNCI, şi va obliga pârâta să emită o nouă decizie prin care să valideze integral Hotărârea CJFF Olt nr. X/27.10.2008.

În temeiul art. 9 coroborat cu art. 453 C.proc.civ., având în vedere solicitarea reclamantului din concluziile scrise depuse la dosar, tribunalul va lua act că reclamantul solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.

Data publicarii pe portal: 03.05.2022

Domenii speta

Spete similare