Anulare h.c.l prelungire contract de inchiriere fara licitatie - inaplicabilitatea tacitei relocatiuni

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt – Secţia a II-a Civilă de Contencios Administrativ şi Fiscal la nr. X/104/2021, reclamanta Instituţia Prefectului - Judeţul O a chemat în judecată pârâtul Consiliul Local al Municipiului C, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea Hotărârii Consiliului Local al Municipiului C nr.X/26.02.2021 referitoare la prelungirea pe o perioadă de 4 ani a duratei contractului de închiriere nr.X/05.02.2014 încheiat cu SC S SRL.

În fapt, prin Hotărârea nr.X/26.02.2021, Consiliul Local al Municipiului C Judeţul O a aprobat prelungirea pe o perioadă de 4 ani a duratei Contractului de închiriere înregistrat sub nr.X/05.02.2014, ce a avut ca obiect închirierea spaţiilor comerciale nr.3, nr.4 şi nr.5 care aparţin domeniului privat al Municipiului C, situate în C, , în suprafaţă totală de 76,20mp (60mp+16,20mp) către SC S SRL.

Motivul de nelegalitate al actului administrativ vizează lipsa prevederilor legale care să dea posibilitatea prelungirii contractului de închiriere.

În cadrul procedurii prealabile, actul administrativ a fost restituit de către Instituţia Prefectului - Judeţul O prin adresa nr.X/17.03.2021.

Urmare adresei de restituire, reprezentanţii autorităţii publice locale prin adresa nr.X/06.04.2021, comunică refuzul revocării actului administrativ.

Pe fond, consideră că actul administrativ aşa cum a fost adoptat este nelegal întrucât prelungirea contractului de închiriere s-a realizat fără a avea temei legal.

Conform art.1777 din Codul Civil, locaţiunea este contractul prin care o parte, numită locator, se obligă să asigure celeilalte părţi, numite locatar, folosinţa unui bun pentru o anumită perioadă, în schimbul unui preţ, denumit chirie.

Potrivit art.1809 din Codul civil, contractul de locaţiune încetează de drept la expirarea termenului convenit de părţi sau, după caz, prevăzut de lege, fără a fi necesară o înştiinţare prealabilă.

Prevederile Capitolului III din Contractul de închiriere nr.X/05.02.2014, invocat în preambulul actului administrativ, nu reglementează posibilitatea prelungirii contractului.

Mai mult, în actul administrativ (HCL nr.66/15.10.2012), prin care s-a aprobat închirierea, prin licitaţie publică a spaţiilor comerciale aflate în patrimoniul public al Municipiului C, situate în Piaţa Agroalimentară C, pe str.XXXXXXXXşi XXXXXXXXXX., durata este stabilită la 4 ani, fără posibilitatea prelungirii.

Nu în ultimul rând, temeiul legal care a stat la baza adoptării actului administrativ de închiriere, respectiv Legea nr.215/2001, este în prezent abrogat.

Astfel, apreciază că atâta timp cât contractul de închiriere a avut la bază, ca temei legal, o hotărâre a Consiliului Local Caracal (HCL nr. X/15.10.2012) prin care s-a stabilit în mod clar şi fără echivoc o perioadă determinată de 4 ani pentru închiriere a spaţiilor comerciale, prelungirea termenului contractului este netemeinică şi nelegală şi contravine hotărârii autorităţii deliberative.

Drept urmare, prelungirea contractului de închiriere s-a realizat cu eludarea prevederilor legale în materie administrativă (HCL.nr.66/15.10.2012) şi a clauzelor contractuale, motiv pentru care consideră netemeinică şi nelegală prelungirea duratei contractului de închiriere nr.X/05.02.2014 aprobată prin HCL nr. X/26.02.2021.

Totodată, învederează instanţei că prin HCL nr.20/28.02.2020. Consiliul Local al Municipiului C a aprobat o nouă procedură de închiriere a spatiilor comerciale care aparţin domeniului public si domeniului privat al Municipiului C situate pe raza localităţii printre care şi cele situate în , pentru desfăşurarea activităţilor de comerţ şi /sau prestări de serviciu, dată la care HCL nr.66/15.10.2012 îşi încetează aplicabilitatea (art.9).

Conform prevederilor art.2 din HCL, noua procedură se aplică spatiilor comerciale libere de contract la data adoptării prezentei hotărâri cât si pentru spatiile comerciale ale căror contracte vor expira ulterior adoptării prezentei hotărâri. Cum în cauză, obiectul contractului de închiriere îl constituie un astfel de spaţiu comercial, prelungirea dispusă prin HCL nr.X/26.02.2021 contravine voinţei autorităţii deliberative.

Este cert că aprecierea necesităţii şi oportunităţii adoptării actelor administrative aparţine exclusiv autorităţilor deliberative (art. 240 aiin.2 din Codul administrativ) la fel cum şi întocmirea rapoartelor sau a altor documente de fundamentare prevăzute de lege, contrasemnarea sau avizarea pentru legalitate şi semnarea documentelor angajează răspunderea administrativă, civilă sau penală, după caz, a semnatarilor, în cazul încălcării legii, în raport cu atribuţiile specifice.

2. Referitor la poziţia însuşită de autoritatea publică locală (primar şi secretar general al Municipiului C) potrivit căreia la adoptarea hotărârii s-a avut în vedere prevederile art.608 din OUG nr.57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, apreciem că aceasta este inoportună şi netemeinică.

Consideră că temeiul legal invocat nu este incident în cauză. Conform art.608 din codul administrativ,

(î) "Procedurile de dare în administrare, concesionare, subconcesionare, închiriere, respectiv dare în folosinţă gratuită a bunurilor proprietate publică, precum şi cele de închiriere şi de vânzare a bunurilor proprietate privată, demarate anterior intrării în vigoare a prezentului cod, rămân supuse dispoziţiilor legale în vigoare la data iniţierii acestora.

(2) în înţelesul alin.(l)f data iniţierii procedurii este data la care actul administrativ în baza căruia se demarează procedura este adus la cunoştinţa terților."

Drept urmare, apreciază că prevederile legale reglementează doar procedurile de valorificare a bunurilor din domeniul public sau privat ai unităţilor administrativ teritoriale începute / iniţiate înainte de intrarea în vigoare a codului, acestea continuând să se deruleze potrivit legii în vigoare la momentul declanşării lor. Este cazul proiectelor de hotărâri care au fost iniţiate şi supuse transparenţei anterior intrării în vigoare a codului administrativ, iar aprobarea lor s-a realizat după intrarea în vigoare a codului administrativ. în speţă este o aplicare a principiului de drept conform căruia tempus regit actum ("timpul guvernează actul") expresie care denumeşte principiul activităţii legii, în sensul că un act se încheie potrivit legii în vigoare în momentul întocmirii acestuia.

Apreciază că noţiunea de „demarare" priveşte exclusiv iniţierea actului administrativ, respectiv momentul aducerii la cunoştinţă publică a proiectului de hotărâre, aspect care nu se regăseşte în cauză.

În concluzie, apreciază că actul administrativ a fost adoptat cu eludarea prevederilor legale în materie, motiv pentru care, solicită anularea Hotărârii Consiliului Local al Municipiului C nr.X/26.02.2021 ca fiind netemeinică şi nelegală.

În drept, îşi întemeiază prezenta cerere de chemare în judecată pe dispoziţiile art.194 -204 Cod Procedură Civilă, art.1777 şi art.1809 din Codul civil şi prevederile Codului administrativ.

Au fost anexate următoarele documente: H.C.L nr.X/26.02.2021 însoţită de actele care au stat la baza adoptării; adresa Instituţiei Prefectului - Judeţul O nr.X/17.03.2021; adresa Primăriei Municipiului C nr.X/06.04.2021.

Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul C a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acţiunii.

În fapt, prin acţiunea introductivă, Instituţia Prefectului-Olt a solicitat anularea H.C.L. nr. X/26.02.2021, referitoare la prelungirea pe o perioadă de 4 ani a duratei Contractului de închiriere nr. X/05.02.2014, încheiat cu S SRL.

Acţiunea este motivată pe lipsa prevederilor legale care să dea posibilitatea prelungirii contractului de închiriere.

Reclamanta consideră că, un contract de locaţiune încetează de drept la data expirării termenului convenit de părţi, potrivit art. 1809 din Codul civil. De asemenea aceasta susţine că prin H.C.L. nr. X/15.10.2012, actul administrativ prin care s-a aprobat închirierea prin licitaţie publică a spaţiului adjudecat de S SRL, s-a stabilit durata contractului de 4 ani, fără posibilitatea prelungirii.

De asemenea, reclamanta consideră că în condiţiile abrogării Legii nr. 215/2001, actele administrative, aprobate în temeiul acestei legi, nu mai produc efecte juridice.

Consideră acţiunea reclamantei ca netemeinică şi nelegală pentru următoarele motive:

- Analizând principalul motiv invocat de reclamantă, pentru care se solicită revocarea actului administrativ, respectiv lipsa prevederilor legale în O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, care să dea posibilitatea prelungirii unui contract de închiriere constată că într-adevăr în acest act normativ nu este precizat în mod expres această posibilitate.

Însă conform prevederilor în art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, acesta se completează cu Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

În temeiul art. 1270 alin. 2 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, "contractul sc modifică sau încetează numai prin acordul părţilor ori din cauze autorizate de lege".

În acest sens, consideră că prelungirea duratei contractului de închiriere nr. X/05.02.2014 s-a realizat cu respectarea:

- prevederilor art. 1270 din Codul civil, existând acordul de voinţă al părţilor. Prevederile art. 1270 alin. 2 din N.C.C. au la bază regula simetriei în privinţa modificării sau încetării contractului, regulă conform căreia modificarea sau încetarea contractului se realizează prin voinţa concordantă a părţilor.

- prevederilor art. 129 alin. 2 lit. c coroborat cu alin. 6 lit. b din O.U.G. nr. 57/2019, privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, conform căruia consiliul local "hotărăşte vânzarea, darea in administrare, concesionarea, darea in folosinţa gratuita sau închirierea bunurilor proprietate privata a comunei, oraşului sau municipiului, după caz, in condiţiile legii".

- cu respectarea cadrului legal la data încheierii contractului de închiriere, respectiv HCL 66/15.10.2012 prin care a fost aprobată procedura de închiriere a spaţiilor comerciale, şi care stabileşte in mod expres posibilitatea prelungirii contractelor de închiriere (art. 2 alin. 2) în baza hotărârii consiliului local.

Raportat la prevederilor art. 129 alin. 2 lit. c coroborat cu alin. 6 lit. b din O.U.G. nr. 57/2019, privind Codul administrativ putem observa că decizia închirierii unor bunuri ce aparţin domeniului privat al U.A.T.-urilor aparţine exclusiv consiliilor locale care au capacitatea de a decide dacă mai păstrează raporturile juridice dintre părţi, raporturi juridice a căror continuitate nu este interzisă de legiuitor în mod expres.

Consideră că odată ce s-au născut raporturi juridice contractuale între părţi,în speţă atribuirea prin licitaţie publică a unui contract de închiriere, acestea au capacitatea deplină de a modifica clauzele contractuale aşa cum prevede art. 1270 din Codul civil.

Una din clauzele contractului de închiriere nr. X/05.02.2014 o reprezintă "termenul contractului, pe care evident părţile o pot modifica prin acordul de voinţă al acestora.

Părţile au dat naştere raporturilor juridice dintre acestea cu respectarea cadrului legal la data încheierii contractului.

Instituţia Prefectului, în mod eronat afirmă ca în baza H.C.L. nr. X/15.10.2012 "durata este stabilită la 4 ani fără posibilitatea prelungirii", deoarece analizând prevederile art. 2 alin. 2 din Anexa nr. 1 la hotărâre se poate observa că prelungirea contractelor de închiriere este permisă în baza hotărârii consiliului local.

Prin acţiunea de anulare a H.C.L. nr. X/26.02.2021, referitoare la prelungirea pe o perioadă de 4 ani a duratei Contractului de închiriere nr. X/05.02.2014, încheiat cu S SRL, reclamanta se substituie voinţei părţilor încercând să îngrădească în acest sens dreptul acestora de a decide asupra modificării clauzelor contractuale prin acordul de voinţă a părţilor.

Reclamanta, în susţinerea acţiunii, invocă prevederile art. 1809 din Codul civil, precizând că acesta încetează de drept la expirarea termenului convenit de părţi, dând o strictă interpretare a acestui text de lege şi ignorând celelalte prevederi din Codul civil pe care le-a invocat în apărare .

Dispoziţiile art. 1809 alin. 1 din Codul civil, reglementează o modalitatea firească de încetare a contractului de locaţiune prin simpla expirarea a termenului convenit de părţi, sau după caz, prevăzut de lege.

Potrivit prevederilor art. 1038 alin. 1 şi alin. 3 din Codul de procedură civilă, în cazul în care locatorul doreşte să intre în posesia imobilului, după încetarea contractului de locaţiune, prin expirarea termenului, acesta are obligaţia de a notifica locatarul în scris cu cel puţin 30 zile înainte de expirare a termenului, în vederea eliberării şi predării imobilului.

Dacă după împlinirea termenului locaţiunii, locatarul continuă să deţină bunul şi să-şi îndeplinească obligaţiile, fără ca locatorul să se împotrivească, operează tacita relocaţiune, considerându-se încheiată o nouă locaţiune în condiţiile celei vechi, noua locaţiune fiind însă pe durată nedeterminată dacă prin lege sau convenţia părţilor nu se prevede altfel.

Precizează că instituţia pârâtă nu a notificat locatorul să elibereze spaţiul ci dimpotrivă prin adoptarea hotărârii de consiliu, părţile au stabilit de comun acord să continue raporturile juridice.

În situaţia în care nu ar fi fost adoptată hotărârea contestată de Instituţia Prefectului, ar fi operat tacita relocaţiune şi evident contractul s-ar fi prelungit şi fără adoptarea H.C.L. nr. X/26.02.2021.

Este cel puţin surprinzătoare poziţia adoptată de Instituţia Prefectului O, în condiţiile în care aceleaşi instituţii din alte judeţe adoptă o poziţie contrară.

Cu titlu de exemplu, Consiliul local al Municipiului C a adoptat H.C.L. nr. 82/27.02.2020, privind prelungirea duratei contractelor de închiriere, având ca obiect terenuri ocupate de construcţii provizorii, cu destinaţia de spaţii comerciale, producţie şi prestări servicii, situate în pieţele din municipiul C.

De asemenea, Consiliul local al Municipiului C-N prin hotărârea nr. 59/22.02.2021, a prelungit contractul de închiriere nr. X/14.11.2000 cu A Societate Cooperativa Meşteşugărească, având ca obiect suprafaţa de 304,48 mp, parte din imobilul situat în municipiul C-N, str..

Se poate observa că cele două acte administrative au fost emise după intrarea în vigoare a Codului administrativ, care în interpretarea Instituţiilor Prefectului D si C, acestea se bucură de prezumpţia de legalitate.

La nivelul întregii ţări sunt adoptate multiple hotărâri de consiliu privind prelungirea contractelor de închiriere, comodat sau concesiune, putând fi regăsite pe site-urile oficiale ale U.A.T.-urilor.

În drept, îşi întemeiază întâmpinarea pe: dispoziţiile art. 205-208, art. 1038 alin. 1 şi alin. 3 din Codul Procedură Civilă; Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare; prevederile art. 1 alin. 2, art. 129 alin. 2 lit. c coroborat cu alin. 6 lit. b din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare; prevederile art. 1270 alin. 2, art. 1809 alin. 1 din Codul civil.

Pentru considerentele expuse mai sus solicită respingerea acţiunii Instituţiei Prefectului O, constatând legalitatea şi temeinicia H.C.L. nr. X/26.02.2021, referitoare la prelungirea pe o perioadă de 4 ani a duratei Contractului de închiriere nr. X/05.02.2014, încheiat cu S SRL.

 Au fost anexate, în copie conform evidenţelor: H.C.L. C nr. 82/27.02.2020, privind prelungirea duratei contractelor de închiriere, având ca obiect terenuri ocupate de construcţii provizorii, cu destinaţia de spaţii comerciale, producţie şi prestări servicii, situate în pieţele din municipiul C; H.C.L. C-N nr. 59/22.02.2021, privind prelungirea contractului de închiriere nr. X/14.11.2000 cu A Societate Cooperativa Meşteşugărească, având ca obiect suprafaţa de 304,48 mp, parte din imobilul situat în municipiul C-N, str. XXXXX.

Prin încheierea din data de 01.09.2021 instanţa a dispus introducerea forţată în cauză în calitate de terţ intervenient forţat a beneficiarului actului administrativ contestat S.C. S S.R.L.  (fila nr. 87).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului C nr. X/15.10.2012 s-a hotărât închirierea pe o perioadă de 4 ani, prin licitaţie publică, a 6 spaţii comerciale situate în str., aflate în patrimoniul public al Municipiului C (filele nr. 21-25).

În art. 2 alin. (2) din anexa la această hotărâre se prevedea că durata maximă de patru ani a contractelor de închiriere poate fi prelungită în baza hotărârii consiliului local.

În baza acestei hotărâri a fost încheiat la data de 05.02.2014 a fost încheiat de UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ MUNICIPIUL C cu terţul intervenient forţat S.C. S S.R.L. contractul de închiriere nr. X/05.02.2014 pentru o perioadă de 4 ani, până la data de 05.02.2018, pentru spaţiile comerciale nr. 3, 4 şi 5 situate în str. (filele nr. 15-19).

Efectele Hotărârii Consiliului Local al Municipiului C nr. X/15.10.2012 au încetat la data de 28.02.2020 când a fost emisă Hotărârea Consiliului Local al Municipiului C nr. X/28.02.2020 prin care s-a aprobat închirierea prin licitaţie publică a spaţiilor comerciale ce aparţin domeniului privat al Municipiului C situate în str. , nr. X (în anexa nr. 1 la hotărâre fiind indicate şi spaţiile comerciale nr. 3, 4 şi 5 situate pe str. , nr.  ce făcuseră obiectul contractului de închiriere nr. X/05.02.2014), la art. 9 din această hotărâre prevăzându-se expres că la data adoptării acesteia H.C.L. nr. X/15.10.2012 îşi încetează aplicabilitatea (filele nr. 26-43).

La data de 26.02.2021 pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C a adoptat Hotărârea nr. X/26.02.2021 prin care a aprobat prelungirea pe o perioadă de 4 ani a duratei contractului de închiriere înregistrat sub nr. X/05.02.2014 ce are ca obiect închirierea spaţiilor comerciale nr. 3, 4 şi 5 situate pe str. , nr. XA, din Municipiul C (fila nr. 7).

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a arătat că H.C.L. C nr. X/26.02.2021 este nelegală deoarece nu există temei legal pentru prelungirea contractului de închiriere, că temeiul legal care a stat la baza adoptării actului administrativ de închiriere, respectiv Legea nr. 215/2001, este abrogat, că perioada de închiriere a fost de 4 ani, că a fost adoptată H.C.L. nr. X/28.02.2020 prin care a fost aprobată o nouă procedură de închiriere care nu a fost respectată.

În drept,  prefectul asigură verificarea legalităţii actelor administrative ale autorităţilor administraţiei publice locale şi poate ataca în faţa instanţei de contencios administrativ actele acestora pe care le consideră ilegale [art. 249 alin. (3) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ].

 Prefectul verifică legalitatea actelor administrative ale consiliului judeţean, ale consiliului local şi ale primarului [art. 255 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ].

Prefectul poate ataca actele autorităţilor prevăzute la alin. (1) pe care le consideră ilegale, în faţa instanţei competente, în condiţiile legii contenciosului administrativ [art. 255 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ].

Bunurile proprietate privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale pot fi date în administrare, concesionate ori închiriate [art. 362 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ].

În cazul bunurilor proprietate privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale dispoziţiile privind darea în administrare, concesionarea, închirierea şi darea în folosinţă gratuită a bunurilor aparţinând domeniului public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale se aplică în mod corespunzător [art. 362 alin. (3) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ].

Închirierea bunurilor proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale se aprobă, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului judeţean, a Consiliului General al Municipiului B sau a consiliului local [art. 333 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ].

Închirierea bunurilor proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale se face pe bază de licitaţie publică [art. 333 alin. (5) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ].

Aşadar, se observă că legea reglementează în mod expres pentru închirierea bunurilor din domeniul public şi privat la unităţilor administrativ-teritoriale procedura licitaţiei publice.

În acord cu dispoziţiile legale Consiliul Local al Municipiului C a adoptat la data de 28.02.2020 hotărârea nr. X/28.02.2020 prin care s-a aprobat închirierea unor spaţii comerciale prin licitaţie publică, în anexa nr. 1 la această hotărâre fiind indicate în mod expres şi spaţiile comerciale nr. 3, 4 şi 5 situate pe str. , nr. XA, din Municipiul C.

Instanţa constată că cererea de chemare în judecată este întemeiată întrucât Hotărârii Consiliului Local al Municipiului C nr. X/26.02.2021 a fost emisă atât cu încălcarea dispoziţiilor legale care prevăd că închirierea bunurilor din domeniul privat al unităţii administrativ-teritoriale se face pe bază de licitaţie publică, cât şi cu încălcarea prevederilor Hotărârii anterioare a Consiliului Local al Municipiului C nr. X/28.02.2020 prin care s-a aprobat închirierea prin licitaţie publică a spaţiilor comerciale ce aparţin domeniului privat al Municipiului C situate în str. , nr. XA (în anexa nr. 1 la hotărâre fiind indicate şi spaţiile comerciale nr. 3, 4 şi 5 situate pe str. , nr. XA ce făcuseră obiectul contractului de închiriere nr. X/05.02.2014.

Se observă astfel că prin emiterea hotărârii nr. X/26.02.2021 pârâtul a urmărit eludarea dispoziţiilor legale care prevăd parcurgerea procedurii licitaţiei publice în cazul închirierii bunurilor din domeniul privat la unităţii administrativ-teritoriale.

Totodată, se constată că temeiul în baza căruia s-a adoptat hotărârea de prelungire a contractului de închiriere indicat în preambulul hotărârii contestate, cap. III din contractul de închiriere nr. X/05.02.2014, nu prevede posibilitatea prelungirii acestuia, ci la acest capitol se menţionează expres că termenul contractului este de 4 ani, cu începere de la 05.02.2014 până la 05.02.2018.

Posibilitatea prelungirii contractului de închiriere era prevăzută la art. 2 alin. (2) din anexa la Hotărârea Consiliului Local al Municipiului C nr. X/15.10.2012, însă efectele acestei hotărâri au încetat la data de 28.02.2020 când a fost adoptată Hotărârea nr. X/28.02.2020 prin care s-a prevăzut expres că închirierea spaţiilor comerciale nr. 3, 4 şi 5 situate pe str. , nr. XA, se va face prin licitaţie publică, astfel că la data de 26.02.2021 închirierea acestor spaţii nu se putea face fără parcurgerea procedurii licitaţiei publice, în mod nelegal CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C adoptând Hotărârea nr. X/26.02.2021, fără a avea la bază vreun temei contractual sau legal.

Pârâtul a susținut că hotărârea atacată este legală deoarece au fost respectate dispozițiile art. 1 alin. (2), art. 129 alin. (2) lit. c), alin. (6) lit. b) din O.U.G. nr. 57/2019 și art, 1270 alin. (2) din Codul Civil.

Instanţa nu poate reţine aceste susţineri întrucât, conform 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2019, Codul administrativ se completează cu Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, precum şi cu alte reglementări de drept comun aplicabile în materie, ceea ce înseamnă că se aplică dispoziţiile din Codul civil atunci când nu există reguli specifice în Codul administrativ, or în materia exercitării dreptului de proprietate privată asupra bunurilor din domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale există astfel de reguli care impun parcurgerea procedurii licitaţiei publice pentru încheierea contractului de închiriere. De asemenea, dispoziţiile art. 129 alin. (2) lit. c) şi alin. (6) lit. b) din O.U.G. nr. 57/2019 [Art. 129 - Atribuţiile consiliului local (2) Consiliul local exercită următoarele categorii de atribuţii:  c) atribuţii privind administrarea domeniului public şi privat al comunei, oraşului sau municipiului; (6) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (2) lit. c), consiliul local:  b) hotărăşte vânzarea, darea în administrare, concesionarea, darea în folosinţă gratuită sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei, oraşului sau municipiului, după caz, în condiţiile legii;] prevăd faptul că este atribuţia consiliului local de a hotărî închirierea bunurilor proprietate privată a municipiului, însă aceasta se exercită în condiţiile legii, or aceste condiţii sunt reglementate de prevederile art. 362 alin. (3) raportat la art. 332 -348 din O.U.G. nr. 57/2019, prevederi care au fost valorificate la nivelul autorităţii locale şi prin adoptarea H.C.L. nr. X/28.02.2020, însă au fost ignorate la adoptarea H.C.L. nr. X/26.02.2021.

De asemenea, nefondate sunt şi susţinerile referitoare la intervenirea în cauză a tacitei relocaţiuni întrucât, potrivit art. 1.810 alin. (1) din Codul civil, dacă, după împlinirea termenului, locatarul continuă să deţină bunul şi să îşi îndeplinească obligaţiile fără vreo împotrivire din partea locatorului, se consideră încheiată o nouă locaţiune, în condiţiile celei vechi, inclusiv în privinţa garanţiilor, or contractul iniţial de închiriere a fost încheiat potrivit dispoziţiilor legale în urma parcurgerii procedurii de licitaţie, astfel că nu se poate susţine că dacă nu ar fi fost adoptată H.C.L. nr. X/26.02.2021, oricum ar fi operat tacita relocaţiune deoarece aceasta nu poate opera în cauză, ci se impune încheierea unui nou contract de închiriere în aceleași condiții (adică prin organizarea unei licitații publice, aşa cum, de altfel, s-a stabilit prin H.C.L. nr. X/28.02.2020), nefiind suficient faptul că terţul intervenient forţat S.C. S S.R.L. a fost tolerat de pârât în folosirea spațiilor comerciale închiriate (în sensul inaplicabilităţii tacitei relocaţiuni în cazul în care contractul de închiriere a fost încheiat prin organizarea unei licitaţii publice pronunţându-se şi instanţa supremă - ÎCCJ, Secţia comercială, decizia nr. 513 din 10 februarie 2010).

Totodată, instanţa reţine că nu prezintă relevanţă apărările pârâtului referitoare la faptul că alte instituţii din alte judeţe nu ar fi contestat în instanţă hotărâri ale consiliilor locale similare, legalitatea unui act administrativ analizându-se prin raportare la respectarea dipoziţiilor legale în materie şi nu prin raportare la existenţa unor alte acte administrative asemănătoare.

În raport de cele ce precedă instanţa va admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta INSTITUŢIA PREFECTULUI JUDEŢUL O în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C, şi terţul intervenient forţat S.C. S S.R.L. şi va dispune anularea Hotărârii Consiliului Local al Municipiului C nr. X/26.02.2021.

Data publicarii pe portal: 20.06.2022

Domenii speta

Spete similare