Despăgubiri morale pt.nesoluţionare dosar şi tardivitate cnci - Legea nr.165/2013

 R O M Â N I A

TRIBUNALUL MUREŞ

SECŢIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

Cod ECLI ECLI:RO:TBMUS:2021:002.001080

Dosar nr.

Sentinţa civilă nr. 1080

Şedinţa publică de la 08 Iulie 2021

Completul compus din:

PREŞEDINTE ...

Grefier ..

Pe rol fiind judecarea acţiunii civile formulate de reclamanţii ..., cu domiciliul în ... str. .., nr..., jud .. şi ..., dom.în .. str. .., nr. .. ..,  în contradictoriu cu pârâtele Instituţia Prefectului ..., cu sediul în .. str. .. nr. .., jud. .., şi Autoritatea ...cu sediul în .., .., nr. .. sector .., având ca obiect contestaţie la Legea 10/2001.

Fără citarea părţilor.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Mersul dezbaterilor şi cuvântul părţilor asupra fondului cauzei au fost consemnate în încheierea şedinţei publice din 23 iunie 2021, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, când s-a dispus amânarea pronunţării ei pentru data de azi 8 iulie 2021.

INSTANŢA

Prin cererea înregistrată sub nr. ... reclamanţii ... şi ... au solicitat ca în contradictoriu cu pârâţii instituţia Prefectului ... şi Autoritatea ...

- obligarea CNCI la emiterea deciziei de validare a dreptului la măsuri reparatorii prin echivalent şi implicit la emiterea deciziei de despăgubire pentru imobilul casă de locuit compus din apartamentele .... situate administrativ în ... str. .. nr. ..jud.. , imobil preluat abuziv prin Decretul 92/1950 raportat la valoarea imobilului stabilită conform Legii 10/2001 şi Legii 165/2013

- obligarea pârâtelor la plata daunelor materiale şi morale în cuantum de 255000 lei reprezentând prejudiciu cauzat prin faptul că timp de 17 ani nu au procedat la soluţionare şi acordarea despăgubirilor la care erau îndreptăţiţi în baza Dispoziţiei Primarului 400/2003.

În motivare s-a arătat că prin notificarea depusă prin executor judecătoresc şi înregistrată la Primăria Tg Mureş sub nr 24427/20.11.2001 ... a solicitat restituirea în natură a întregului imobil preluat abuziv din patrimoniul mamei ....

Se arată că în baza testamentului autentificat sub nr 215/5.02.2003 la BNP .... reclamanţii sunt unicii moştenitori ai autoarei notificării decedate în 17.08.2005.

S-a mai arătat că prin Dispoziţiei Primarului Mun Tg Mureş nr. 400/2003 s-a admis doar în parte notificarea, dispunându-se restituirea în natură a ap. 3 şi acordarea despăgubirilor băneşti pentru ap. 1 şi 2 care fuseseră înstrăinate chiriaşilor în baza Legii 112/1995.

S-a arătat că dispoziţia primarului a fost înaintată Instituţiei Prefectului Mureş iar în 28.12.2009 Instituţia Prefectului Mureş a înaintat dosarul aferent notificării 24427/20.11.2001 către pârâta de rând doi, dosarul fiind înregistrat la această instituţie sub nr. 13457/6.01.2010. De la data acestei înregistrări pârâtei ANRP îi revenea obligaţia de a urma procedura de la art. 16 alin 4, 5 şi 6 din Legea 247/2005. Se arată că deşi au trecut aproape 10 ani de la înregistrare pârâta nu a făcut niciuna din operaţiunile necesare emiterii titlului de despăgubire încălcând prevederile art. 6 din CEDO privind dreptul reclamanţilor la soluţionarea cererii de despăgubire în mod rezonabil.

Arată că evaluarea imobilului se impune a fi efectuată conform grilei notariale valabile pentru anul precedent emiterii deciziei, că în estimarea reclamanţilor valoarea actuală a imobilelor ce fac obiectul despăgubirii este de 972.000 lei , ap. 2 având o suprafaţă de 145 mp iar ap. 1 de 98 mp.

Se arată că prin adresa 5834/RG/14.11.2014 pârâta ANRP a comunicat că termenul de soluţionare este de 60 de luni de la data intrării în vigoare a Legii 165/2013 însă prin adresa 7450/RG/16.07.2020 după mai bine de 6 ani s-a comunicat reclamanţilor că dosarul nu a fost repartizat. Se arată că termenul de soluţionare s-a împlinit în 20.05.2018. Menţionează că a formulat acţiunea în temeiul art. 35 alin 2 din Legea 165/2013 având în vedere că la 15.11.2020 dosarul nu era soluţionat. Invocă în susţinerea cererii cauza M. Atanasiu şi alţii c. România şi susţine că s-a depăşit orice terme rezonabil pentru soluţionarea cererii.

Arată că pentru soluţionarea prejudiciului material şi moral decurgând din neîndeplinirea la timp a obligaţiilor ce reveneau pârâtelor conform dispoziţiilor incidente solicită obligarea pârâtelor la plata unor daune de 255.000 lei constând în 15.000 lei/an.

În probaţiune solicită administrarea probei cu înscrisuri şi expertiză tehnică pentru identificarea şi evaluarea imobilului.

Pârâta Instituţia Prefectului Judeţul Mureş a formulat întâmpinare f.71 prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Mureş, netimbrarea cererii iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte excepţia necompetenţei teritoriale s-a arătat că singurul debitor care poate fi obligat la plata de daune materiale şi morale este ANRP astfel că competenţa revine Tribunalului Bucureşti.

S-a invocat şi excepţia netimbrării menţionând că acţiunea formulată de reclamanţi este o acţiune în pretenţii fiind deci supusă normelor privitoare la timbraj.

Pe fondul cauzei s-a arătat că Dispoziţia Primarului Mun. Tg . Mureş nr. 400/2003 a fost comunicată Instituţiei Prefectului abia în 8.09.2009 fiind înregistrată sub nr. 16156/2009, în intervalul 2003-2009 actul aflându-se la emitent. S-a mai arătat prin adresa 20998/7.01.2010 a comunicat reclamanţilor că dosarul privind notificarea depusă de ..... şi Dispoziţiile 400/4.04.2003 şi 5433/21.08.2009 emise de Primaqrul mun Tg Mureş a fost transmis cu procesul verbal de predare primire nr. 20998/28.12.2009 la ANRP, fiind înregistrat la această entitate sub nr. 13457/6.01.2010. Faţă de acestea se solicită respingerea cererii de acordare a despăgubirilor formulată în contradictoriu cu Instituţia Prefectului Mureş.

În probaţiune depune adresa 29998/12/2009/DV/A/dos.9/7.01.2010 f.74, referat , aviz de legalitate dos 12 din 14.10.2009, adresă de înaintare de la Mun Tg Mureş spre Institiţia Prefectului Mureş  f.77, proces verbal de predare primire a notificărilor f.78.

Pârâta CNCI depune note de şedinţă f.80 prin care invocă excepţia tardivităţii iar pe fond solicită respingerea cererii ca neîntemeiată.

Cu privire la excepţia tardivităţii invocă Decizia 45/14.10.2019 a ÎCCJ şi Decizia CCR 685/2014. Arată că cererea reclamanţilor putea fi formulată în termen de 6 luni de la expirarea termenului de soluţionare, respectiv până la data de 20.11.2018 însă au introdus acţiunea abia în 26.11.2020.

Arată că cererea de obligare la plata despăgubirilor este neîntemeiată deoarece nu se poate reţine reaua credinţă sau culpa pârâtei referitoare la dosarul de despăgubire al reclamantelor.

În privinţa cheltuielilor de judecată se solicită respingerea ori reducerea acestora pentru a fi proporţionale cu munca prestată.

S-a depus dosarul administrativ f.93 şi urm.

La termenul de judecată din 27.04.2021 f. 235 au fost respinse excepţiile netimbrării şi necompetenţei teritoriale a Tribunalului Mureş învocate prin întâmpinare iar excepţia tardivităţii a fost unită cu fondul cauzei.

Analizând cererile şi apărările părţilor pe baza probelor legal administrate, din prisma dispoziţiilor legale incidente constată următoarele:

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii cererii formulate sub petit unu constată că Dispoziţia Primarului Mun Tg Mureş 5433/21.08.2009 prin care a fost soluţionată notificarea 1810/23.10.2001 formulată de dna ... cu privire la restituirea în natură a imobilului situat în ... conţinând propunerea de acordare a măsurilor reparatorii pentru apartamentele 1 şi 2 şi teren aferent din imobilul ce a făcut obiectul notificării a fost înregistrată la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr ... f.81. Prin urmare, pentru soluţionarea dosarului şi emiterea deciziei cu privire la validarea/invalidarea propunerii de despăgubiri de către pârâta CNCI era reglementat de art. 34 alin 1 din Legea 165/2013 un termen de 60 de luni de la intrarea în vigoare a legii 165/2013. În aceste condiţii, termenul pentru formularea acţiunii întemeiate pe art. 35 alin 2 din Legea 165/2013 a început să curgă la 20.05.2018 şi se împlinea la 20.11.2018 iar acţiunea reclamanţilor a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş abia în 26.11.2020.

Faţă de acestea şi vând în vedere considerentele 66-71 din Decizia 25/2018 pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a ÎCCJ  şi considerentul 177 din Decizia 45/2019 a ICCJ în dezlegarea unor chestiuni de drept cu privire la interpretarea art. 35 alin 2 din Legea 165/2013, se constată că termenul de decădere de 6 luni pentru formularea cererii de chemare în judecată întemeiată pe dispoziţiile art. 35 alin 2 din Legea 165/2013 era împlinit la data introducerii acţiunii astfel că instanţa urmează a admite excepţia tardivităţii invocate din oficiu şi a respinge cererea ca tardivă.

În ceea ce priveşte prejudiciul material se reţine că pretenţia de acordare a prejudiciului material constând în neacordarea timp de 17 ani a despăgubirilor la care reclamanţii ar fi fost îndreptăţiţi în baza Dispoziţiei Primarului Tg Mureş 400/4.04.2003  este neîntemeiată deoarece, ca urmare a respingerii ca tardive a petitului unu, nu s-a stabilit îndreptăţirea reclamanţilor  la acordarea despăgubirilor. Prin urmare,  singurul prejudiciu care se poate acorda în cauză este cel moral, cauzat de întârzierea în soluţionarea dosarului.

În ceea ce priveşte acţiunea formulată împotriva Instituţiei Prefectului Mureş, din înscrisurile ataşate întâmpinării formulate de acest pârât a rezultat că perioada în care dosarul de despăgubire s-a aflat la acest pârât a fost de doar trei luni, dispoziţia cuprinzând propunerea de despăgubire emisă de Primarul mun Tg Mureş fiindu-i înaintată în vederea exercitării controlului de legalitate în 8.09.2009 conform adresei 2544/8.09.2009 f. 77, 78 aceasta emiţând avizul de legalitate în 14.10.2009 conform înscrisului de la fila 76 şi a înaintat dosarul către ANRP fiind înregistrat sub nr. 13457/6.01.2010. Prin urmare, dosarul de despăgubire s-a aflat la această pârâtă pentru abia trei luni, neputându-i-se imputa întârzierea în soluţionarea notificării pentru întreaga perioadă de 17 ani menţionată în cerere. Apreciind că emiterea avizului de legalitate şi înaintarea dosarului de despăgubire  nu s-a făcut cu depăşirea termenului rezonabil de soluţionare, acestea fiind efectuate în decurs de 3 luni se constată că în privinţa acestei pârâte nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale având ca obiect despăgubiri materiale şi morale pentru prejudiciul cauzat prin nesoluţionarea dosarului şi acordarea despăgubirii.

În ceea ce priveşte acţiunea de obligare a pârâtei CNCI la plata despăgubirilor pentru nesoluţionarea dosarului şi acordarea despăgubirii se reţin următoarele:

Pârâta CNCI a fost înfiinţată prin Legea 165/2013. Prin adoptarea legii 165/2013 s-a instituit în beneficiul acestei pârâte potrivit art. 34 alin1  din Legea 165/2013 un termen pentru soluţionarea dosarului de 60 de luni de la data intrării în vigoare a legii. Având în vedere că răspunderea pârâtei nu poate fi angajată în condiţiile în care obligaţia a cărei neîndeplinire constituie temeiul răspunderii nu era exigibilă, rezultă că pentru perioada anterioară datei de 20.11.2018 acţiunea având ca obiect obligarea acestei pârâte este neîntemeiată. Ulterior acestui termen, reclamanţii puteau formula împotriva pârâtei acţiunea întemeiată pe art. 35 alin 2 din Legea 165/2013 în termen de 6 luni de la expirarea termenului prin care puteau solicitau instanţei să soluţioneze cauza pe fond. Dacă ar fi formulat acţiunea în termen, prejudiciul constând în nesoluţionarea dosarului ulterior datei de 20.11.2018 ar fi putut fi evitat în mod considerabil, instanţa investită conform art. 35 alin2  din Legea 165/2013 având deplină competenţă să se pronunţe asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi să dispună  acordarea de măsurilor reparatorii în condiţiile prezentei legi. De asemenea, reclamanţii aveau posibilitatea să solicite obligarea pârâtei să soluţioneze notificarea. Astfel cum s-a statuat în Decizia nr. 45/2019 pronunţată de ÎCCJ Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, obligaţia pârâtei de soluţionare a propunerii de acordare a despăgubirilor nu s-a stins ca urmare a neformulării în termen a cererii întemeiate pe art. 35 alin 2 din Legea 165/2013, pârâta fiind ţinută în continuare de executarea acestei obligaţii scadente încă din 20.11.2018. Prin urmare, neexercitarea acestor mijloace procesuale din partea reclamanţilor nu scuteşte pârâta de obligaţiile care îi reveneau şi care trebuiau executate din oficiu, fără nicio altă solicitare suplimentară din partea reclamanţilor,  comportamentul nediligent al acestora din urmă care a dus şi la respingerea ca tardivă a cererii formulate sub petit unu putând fi însă avut în vedere la stabilirea întinderii reparaţiei conform art. 1371 alin 1 C civ. Faţă de acestea, constatând că pârâta CNCI nu a oferit nicio explicaţie pentru întârzierea în soluţionarea dosarului de despăgubire al reclamanţilor, evaluând conform art 1 alin 2 C civ şi 5 alin 3 C pr civ în echitate prejudiciul moral produs prin nesoluţionarea într-un termen rezonabil a dosarului de despăgubire din partea pârâtei, având în vedere şi dispoziţiile art. 1371 alin 1 C civ. privitor la posibilitatea reclamanţilor de evitare a prejudiciului, va obliga pârâta CNCI la plata în favoarea reclamanţilor în solidar a unei  despăgubiri de 5000 de lei reprezentând prejudiciul moral pentru nesoluţionarea dosarului ... până la data prezentei.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, se constată că deşi s-au solicitat prin cererea de chemare în judecată,  în afara sumelor achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru f.41,42,  nu s-a făcut dovada altor cheltuieli până la închiderea dezbaterilor în conformitate cu art. 452 C pr. Civ deşi reclamanţii nu au depus o cerere de renunţare la judecata acestui petit în conformitate cu prevederile art. 406 C pr civ. În consecinţă, în baza art. 453 alin 2 C pr civ va obliga pârâta CNCI la plata în favoarea reclamanţilor a sumei de 120,68 lei reprezentând 1/51 din valoarea taxei judiciare de timbru achitată în cauză (proporţional cu măsura admiterii petitului 2 evaluat de reclamanţi la 255000 lei)  şi va respinge în rest ca neîntemeiată cererea reclamanţilor formulată sub acest petit.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia tardivităţii invocată de pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

Respinge ca tardiv capătul din cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii ... cu CNP ... şi ... cu CNP ... ambii cu domiciliul în .., str..., nr. .. .., în contradictoriu cu pârâţii Instituţia .. cu sediul în .., str. .. nr. .., jud... şi Autoritatea ... cu sediul în ... ..., nr. ..., sector ..., privind obligarea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor la emiterea deciziei de validare a dreptului la măsuri reparatorii prin echivalent şi implicit la emiterea deciziei de despăgubire pentru imobilul casă de locuit compus din apartamentele 1 şi 2 situate administrativ în ... str. ... nr. ... jud..., imobil preluat abuziv prin Decretul 92/1950 raportat la valoarea imobilului stabilită conform Legii 10/2001 şi Legii 165/2013.

Respinge ca neîntemeiat capătul din cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii ... şi ... în contradictoriu cu pârâta Instituţia Prefectului Mureş având ca obiect obligarea pârâtului la plata daunelor materiale şi morale în cuantum de 255000 lei reprezentând prejudiciu cauzat prin faptul că timp de 17 ani nu a procedat la soluţionare şi acordarea despăgubirilor la care erau îndreptăţiţi în baza Dispoziţiei Primarului 400/2003.

Admite în parte capătul din cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii ... şi ... în contradictoriu cu pârâta Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor privind obligarea la plata daunelor reprezentând prejudiciu cauzat prin faptul că timp de 17 ani nu a procedat la soluţionare şi acordarea despăgubirilor la care erau îndreptăţiţi în baza Dispoziţiei Primarului 400/2003.

Obligă pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor la plata în favoarea reclamanţilor în solidar a unei  despăgubiri de 5000 de lei reprezentând prejudiciul moral pentru nesoluţionarea dosarului ... până la data prezentei şi respinge în rest ca neîntemeiate pretenţiile solicitate cu titlu de despăgubiri ( capăt doi de cerere) formulate împotriva acestei pârâte.

Obligă pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor la plata în favoarea reclamanţilor în solidar a sumei de 120,68 lei reprezentând 1/51 din valoarea taxei judiciare de timbru achitată în cauză şi respinge ca neîntemeiată în rest cererea reclamanţilor în ceea ce priveşte obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată prilejuite de soluţionarea prezentei pricini.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Tribunalul Mureş, secţia civilă.

Pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei azi, 8.07.2021.

Preşedinte

Grefier

Domenii speta

Spete similare