Contestaţie împotriva încheierii de cameră preliminară, constatarea de instanţa de control a faptului că procedura desfăşurată în faţa judecătorului de cameră preliminară din faţa primei instanţe prezintă vicii esenţiale în contradicţie cu art. 6 cedo, d

Cod ECLI ECLI:RO:TBMUS:2021:024.000018

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MUREŞ

SECŢIA PENALĂ

Dosar nr. ....

Operator de date cu caracter personal  înregistrat sub nr. 2991

Î N C H E I E R EA PENALĂ NR. 18/CCP

Şedinţa camerei de consiliu din data de 01februarie 2021

Preşedinte - Judecător de cameră preliminară: ...

Judecător de cameră preliminară: ..

Grefier: ..

Pe rol fiind soluţionarea contestațiilor formulate de către contestatorii inculpaţi ..... şi ... împotriva încheierii penale nr. 333/ 29.10.2020  pronunţate de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Sighișoara în dosar nr. ....

Preşedintele completului dispune strigarea cauzei.

La apelul nominal făcut în şedinţa camerei de consiliu se constată lipsa participanților.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care.

Mersul dezbaterilor şi susţinerile participanţilor la proces au fost consemnate în încheierea de şedinţă din 18.01.2021, prin care s-a stabilit termen de pronunţare azi, 01.02.2021, încheiere care fac parte din p

rezenta. 

JUDECĂTORII DE CAMERĂ PRELIMINARĂ

Prin Încheierea penală nr. 333/29.10.2020 a judecătorului de cameră preliminară s-a dispus respingerea cererilor şi excepţiilor formulate de inculpaţii ... şi ... cu privire la legalitatea sesizării instanței, a legalității efectuării actelor și a administrării probelor în cursul urmăririi penale, s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a efectuării actelor și a administrării probelor în cursul urmăririi penale și s-a dispus începerea judecății.

Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară de la prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul nr. 74/P/2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighişoara au fost trimişi în judecată inculpaţii: ... pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare la abuz în serviciu, prev. de art. 47, rap. la art. 297 al.1 Cod Penal, abuz în serviciu, prev. de art. 297 al.1 Cod Penal și fals intelectual, prev. de art. 321 al.1 Cod Penal, cu aplicarea art. 38 al. 1 și 2 Cod Penal şi ..., pentru săvârşirea infracţiunilor de  abuz în serviciu, prev. de art. 297 al.1 Cod Penal și participație improprie la fals intelectual, prev. de art. 52 al.2 Cod Penal rap. la art. 321 al.1 Cod Penal

A notat că, sub aspectul stării de fapt s-a reținut în rechizitoriu că în data de 11.04.2018, în jurul orei 13:46, agent șef adjunct de poliție ..., din cadrul I.P.J. Mureș - Secția 14 de Poliție Rurală .. Postul de Poliție ... a intervenit pe lângă colegul său, agent principal de poliție ... și l-a determinat să nu constate contravenția săvârșită de martorul ... și în mod implicit să nu îi aplice acestuia sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului pentru nerespectarea obligației de a purta centura de siguranță, precum și pedeapsa complementară obligatorie a punctelor de penalizare, fiind încălcate astfel mai multe dispoziții legale din O.U.G. 195/2002 și H.G. 1391/2006, ceea ce a provocat o vătămare a intereselor legitime ale M.A.I.- I.P.J. Mureș de a-și îndeplini scopul și atribuțiile prevăzute de lege. În  contextul descris mai sus, agent de poliție ... a întocmit procesul - verbal cu seria ... în cuprinsul căruia a consemnat, din culpă și în mod nereal, faptul că ... nu avea asupra sa permisul de conducere la momentul opririi în trafic și i-a aplicat astfel sancțiunea avertismentului pentru o contravenție fictivă, întrucât a fost indus în eroare de către inculpatul ..., care a acționat cu intenție în scopul favorizării contravenientului pentru care intervenise inculpatul ....

Apoi, în data de 13.02.2020, agent șef adjunct de poliție ..., fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în scopul favorizării contravenientului, a consemnat împrejurări nereale în cuprinsul procesului - verbal de contravenție cu seria PMSX, nr. ...menționând că martorul ... ar fi oprit voluntar autoturismul Mercedes Benz, cu nr. .., în zona de acțiune a indicatorului oprirea interzisă, deși în realitate staționase neregulamentar, și a omis să consemneze faptul că acesta nu avea documentele de identitate asupra sa, eludând astfel dispozițiile legale care ar fi atras aplicarea anumitor sancțiuni. În acest context, ..., fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu specifice polițistului rutier, nu a constatat contravenția de staționare neregulamentară și nu i-a aplicat contravenientului ... sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 4-5 puncte - amendă, în valoare de 580 - 725 de lei,  însoțită de pedeapsa complementară obligatorie a aplicării punctelor de penalizare (3 puncte), încălcând astfel mai multe dispoziții legale din O.U.G. 195/2002 și H.G. 1391/2006, ci l-a sancționat cu 2 puncte - amendă, în cuantum de 290 de lei și 2 puncte de penalizare, pentru o contravenție mai ușoară (oprirea în loc nepermis), ceea ce a provocat o vătămare a intereselor legitime ale M.A.I.- I.P.J. Mureș de a-și îndeplini scopul și atribuțiile prevăzute de lege și o pagubă minimă în cuantum de 290 de lei în bugetul orașului ....

 De asemenea, nu a constatat contravenția prevăzută de art. 101 alin.1 pct. 18 rap. la art. 35 alin.2 din O.U.G. 195/2002 (lipsa documentelor), întrucât, în împrejurările descrise mai sus, nu a consemnat în cuprinsul procesului - verbal faptul că numitul ... nu a avut asupra sa documentele de identitate și actele autoturismului și nu l-a sancționat cu amendă în cuantum de 870 - 1160 de lei (6-8 puncte amendă, în valoare de 145 de lei fiecare) pentru această contravenție, provocând astfel o vătămare a intereselor legitime ale M.A.I.- I.P.J. Mureș de a-și îndeplini scopul și atribuțiile prevăzute de lege și o pagubă minimă în cuantum de 870 de lei în bugetul orașului ....

A notat că în cauză au fost administrate următoarele mijloace de probă: declaraţia reprezentantului persoanei vătămate IPJ Mureș,  declarațiile reprezentanților părților civile, declaraţiile inculpaților, declarațiile suspecților, declarațiile martorilor ..., ..., ..., ..., fotografii privind auto cu nr. ...,  proces - verbal din 31.08.2020 privind analiza fotografiilor, cerere activitate RAR și factură, cazierul auto al martorului ..., adresa nr.617362 din 27.01.2020, grafic privind serviciul lucrătorilor Secției ... registrul fișelor de intervenție le evenimente, raport cu activitățile din data de 11.04.2020, organizarea serviciului de siguranță publică din 11.04.2020, planul de acțiune din 11.04.2020, registrul de evidență a accesării bazelor de date, proces - verbal de contravenție seria PMSX nr. 0164797, adresa M.A.I. nr. 3289890/19.02.2020, adresa M.A.I. nr. 3520358/20.02.2020, adresa M.A.I. nr. 3304281/6.04.2020, adresa M.A.I. nr. 294676/16.03.2020, cazierul auto al martorului ..., proces - verbal seria PMSX, nr.0293811, adresa Serviciului Rutier nr. 293.311/14.02.2019, fișa auto ..., adresa M.A.I. 28896 din 9.07.2020, adresa IPJ Mureș 246.598 din 13.07.2020, procese - verbale de redare a interceptărilor telefonice/înregistrărilor ambientale și de consemnare a activităților tehnice, proces - verbal din 5.02.2020 privind obținerea de informații, suporturi optice cu interceptări telefonice, înregistrări ambientale și trafic de date, atașate la dosar în plic sigilat.

A reținut totodată că rechizitoriul cuprinde datele referitoare la fapte, încadrarea juridică, la profilul moral şi de personalitate ale inculpaţilor la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată şi cheltuielile judiciare.

A notat că prin cererile şi excepţiile formulate la data de 01.10.2020 inculpatul ... a solicitat în temeiul art. 345 al. 2 Cod Procedură Penală să se constatate neregularitatea actului de sesizare a instanței; în  temeiul art. 345 al. 2 Cod Procedură Penală cu referire la art. 281, 282 și 280 al. l și 2 Cod Procedură Penală să se anuleze parţial actele procesuale din dosarul de urmărire penală al acestui dosar; în temeiul 345 al. 2 C.p.p raportat la art. 102 al. 2 și 3 Cod Procedură Penală să se excludă probele obţinute în mod nelegal din dosarul de urmărire penală şi respectiv restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighişoara.

Prin cererile şi excepţiile formulate la data de 21.10.2020 inculpatul ... a solicitat în temeiul art. 346 al. 3 Cod Procedură Penală să se dispună restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii actului de sesizare a primei instanțe, datorită neregularității Rechizitoriului întocmit în dosarul penal nr. 74/P/2020 și a nelegalității actelor de urmărire penală efectuate în cauză.

Analizând cererile şi excepţiile formulate, judecătorul de cameră preliminară  a apreciat că acestea sunt neîntemeiate, având în vedere următoarele argumente:

Cu privire la susținerile apărătorului ales al inculpatului ... s-a constat că acesta a invocat, în esență, faptul că s-a prelungit în mod nejustificat momentul aducerii la cunoștință a calității de suspect, ceea ce i-ar fi încălcat dreptul la apărare, întrucât nu a putut participa la audierea mai multor martori și persoane vătămate.

Judecătorul de cameră preliminată a considerat că aceste critici sunt vădit nefondate, având în vedere că inculpatul ... a dobândit calitatea de suspect la data de 13.07.2020, iar acuzația i s-a adus la cunoștință după doar două zile, mai exact la data de 15.07.2020 (proces - verbal, fila 82), fără ca în acest interval de timp să mai fi fost administrată vreo probă. De asemenea, a arătat că nu poate fi reținută nici critica apărării în sensul că ar fi existat încă de la început suficiente date și indicii împotriva făptuitorului, ceea ce ar fi impus ca acesta să devină suspect mult mai devreme în cursul urmăririi penale.

A arătat că art. 305 alin.3 din Cod Procedură Penală, prevede că efectuarea în continuare a urmăririi penale se dispune atunci când există probe din care rezultă bănuiala rezonabilă că o anumită persoană a săvârșit fapta pentru care s-a început urmărirea penală și că pentru dobândirea calității de suspect nu sunt suficiente simple date ori indicii în sensul că o persoană a săvârșit o anumită infracțiune, ci sunt necesare probe, care se strâng după momentul începerii urmăririi penale in rem. A apreciat, contrar susținerilor apărării (pagina 5 paragraful 4), că făptuitorul nu putea dobândi calitatea de suspect odată cu începerea urmăririi penale in rem, pe motiv că implicarea sa ar fi fost cunoscută încă din momentul sesizării din oficiu, întrucât o asemenea practică ar fi presupus încălcarea flagrantă a dispozițiilor art. 305 alin.3 Cod Procedură Penală 

A mai arătat că în economia noului cod de procedură penală, începerea urmăririi penale in rem se dispune în mod obligatoriu imediat după sesizare, apoi urmează o etapă de culegere a probelor în scopul aflării adevărului. În cazul în care se descoperă suficiente probe împotriva unei persoane, abia atunci se dispune efectuarea urmăririi penale față de aceasta, cum de altfel s-a și întâmplat în speță. A arătat, de asemenea că aceste susțineri ale apărării par a fi  cel puțin incoerente, având în vedere că la data de 15.07.2020, când ... a dobândit calitatea de suspect, în plângerea împotriva măsurii reținerii s-a invocat faptul că la acel moment nu existau „nici măcar indicii temeinice cu privire la comiterea faptei, iar acuzațiile ce îi sunt aduse se bazează pe simple supoziții, nefiind confirmate în mod direct de nicio probă” (contestație, fila 283).

A mai arătat că în  procedura camerei preliminare,  procurorului de caz i se reproșează că efectuarea urmăririi penale s-a realizat prea târziu, întrucât existau de la început suficiente indicii împotriva inculpatului, în contextul în care, același avocat, la data de 15.07.2020 susținea în cuprinsul unei plângeri că la acel moment nu existau nici măcar indicii temeinice împotriva clientului său. Pentru  a crea o aparență de temeinicie a criticilor sale, apărarea a invocat decizia nr. 242/3.12.2012, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători ar fi restituit cauza la procuror, datorită faptului că în intervalul de timp scurs între începerea urmăririi penale și aducerea la cunoștință a învinuirii celui acuzat, interval de 5 zile, s-au administrat o serie de probe, fără ca cel acuzat să își poată angaja un apărător, care să asiste la actele de urmărire penală și fără ca acesta să cunoască acuzația pentru care este cercetat. Astfel, apărătorul inculpatului a susținut că această speța  ar fi similară cu situația soluționată de completul de 5 judecători, iar încălcarea dreptului la apărare ar fi cu atât mai flagrantă în prezenta cauză, deoarece este vorba despre un interval de 4 luni în care clientul său nu a fost informat despre acuzația adusă.

A reținut judecătorul de cameră preliminară că în realitate, situația din prezenta cauză nu este deloc similară cu cea avută în vedere de Înalta Curte de Casație și Justiție. Astfel, în decizia menționată s-a constatat că procurorul nu respectase prevederile art. 6 al.3 din vechiul cod de procedură penală, deoarece, după emiterea rezoluției de începere a urmăririi penale față de învinuit, nu i-a adus la cunoștință de îndată acuzația, ci a continuat să administreze probe, fapt ce i-a cauzat o vătămare prin privarea învinuitului de posibilitatea de a-și angaja un avocat care să participe la audierea martorilor (a se vedea decizia nr. 242/3.12.2012, pag. 8, paragrafele 5 - 8).

 A apreciat că dispozițiile  art. 10 al.3 Cod Procedură Penală (echivalentul articolului 6 alin.3 din vechiul cod de procedură penală) nu au fost deloc încălcate, deoarece făptuitorul a dobândit calitatea de suspect la data de 13.07.2020, iar acuzația i s-a adus la cunoștință la data de 15.07.2020, după doar 2 zile, nu 4 luni, fără ca în acest interval de timp să se mai administreze vreo probă.

A arătat că potrivit vechii reglementări, în momentul în care existau suficiente probe împotriva unei persoane se dispunea începerea urmăririi penale față de aceasta, noțiune care nu trebuie confundată cu începerea urmăririi penale in rem din noua reglementare. A mai arătat că cele 5 zile de la începerea urmăririi penale la care face referire completul de 5 judecători, nu se referă la începerea urmăririi penale in rem, ci la începerea urmăririi penale in personam, care în prezent este denumită ”efectuare în continuare a urmăririi penale”  a concluzionat că  atunci când comparăm cele 2 spețe, trebuie să avem în vedere intervalul de timp cuprins între momentul efectuării în continuare a urmăririi penale din prezenta cauză și momentul aducerii la cunoștință a acuzației, nu intervalul de timp scurs de la începerea urmăririi penale in rem, așa cum în mod speculativ a indicat apărătorul inculpatului.

A mai arătat că, dacă s-ar adopta argumentele apărării, ar însemna că toate cauzele în care se administrează probe timp de 5 zile sau mai mult de la începerea urmăririi penale in rem sunt lovite de nulitate, ceea ce ar fi complet absurd precum și faptul că etapa urmăririi penale in rem nu este limitată în timp, cu excepția mecanismelor specifice prescripției răspunderii penale. Întreaga rațiune a desfășurării urmăririi penale in rem este aceea de a strânge probe fără ca autorul să cunoască faptul că este cercetat, altfel nu și-ar mai avea rostul măsurile de supraveghere tehnică, utilizarea investigatorilor sub acoperire, flagrantul, perchezițiile domiciliare, etc.

În ceea ce privește argumentul referitor la amânarea nejustificată a momentului în care făptuitorul a dobândit calitatea de suspect care ar fi creat un dezechilibru în administrarea probatoriului, având drept consecință încălcarea dreptului la un proces echitabil, în sensul că apărătorul inculpatului nu a avut posibilitatea de a participa la audierile martorilor și ale persoanelor vătămate, efectuate înainte de a dobândi calitatea de suspect și că, în aceste condiții, martorii audiați anterior dobândirii calității de suspect, ar fi trebuit audiați din nou în cursul urmăririi penale, în prezența avocaților, pentru a avea posibilitatea de a le adresa întrebări, judecător de cameră preliminară a reținut că posibilitatea apărătorului inculpatului de a participa la audieri este recunoscută de lege doar din momentul în care acesta dobândește calitatea de suspect, nu și pentru perioada anterioară, iar în cauză a fost respectat acest drept, întrucât avocatul inculpatului a fost încunoștințat, conform legii, despre efectuarea tuturor actelor de urmărire penală ulterioare dobândirii calității de suspect, din momentul în care a solicitat acest lucru, astfel cum rezultă din numeroasele procese - verbale și note telefonice depuse la dosar.

A mai arătat că nu există nicio dispoziție legală care să impună reaudierea unor martori în cursul urmăririi penale, pentru simplul motiv că apărătorul inculpatului dorește să le adreseze întrebări precum și faptul că urmărirea penală este nepublică, nu contradictorie, conform art. 285 al.2 Cod Procedură Penală Contradictorialitatea, care printre altele implică și dreptul apărării de a adresa întrebări martorilor, reprezintă o caracteristică specifică doar fazei de judecată, conform art. 351 al. 1 Cod Procedură Penală

A notat că Posibilitatea inculpaților de a adresa întrebări martorilor audiați este recunoscută de lege doar în cursul cercetării judecătorești, nu și în cursul urmăririi penale, conform art. 374 al.2 și art. 381 al.2 Cod Procedură Penală

În ceea ce privește urmărirea penală, nici art. 83 Cod Procedură Penală, referitor la drepturile suspectului /inculpatului, și nici art. 114 și următoarele din Cod Procedură Penală, referitoare la audierea martorilor, nu prevăd posibilitatea inculpatului de a adresa întrebări.

A mai arătat că nu se poate invoca faptul că prin respingerea cererii de reaudiere a martorilor inculpatul este privat de dreptul de a uza de procedura simplificată, așa cum invocă apărarea la pag.5 par.6, având în vedere că tocmai rațiunea acestei proceduri este aceea de a compensa inculpatul pentru renunțarea sa la drepturile de a contesta probele acuzării și de a propune probe noi, în condițiile art. 374 al. 4 Cod Procedură Penală, ceea ce are ca rezultat simplificarea procesului penal, precum și că nu se poate pune problema încălcării dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din C.E.D.O, așa cum s-a invocat. Conform jurisprudenței Curții, noțiunea de proces echitabil se analizează în ansamblu, ca un tot unitar care cuprinde atât faza urmăririi penale, cât și faza judecății (Al Khawaja și Tahery c. Regatului Unit, pct. 118).

Cu alte cuvinte, chiar dacă drepturile inculpatului ar suferi anumite limitări în faza urmăririi penale, echitabilitatea procesului poate fi restabilită prin remediile oferite în faza judecății (Al Khawaja și Tahery c. Regatului Unit, pct. 118 și 119), iar Curtea consideră că în acest caz nu există o încălcare a articolului 6 din Convenţie.

În speța noastră, așa zisele „limitări” sunt prevăzute de legislația națională, în sensul că persoana cercetată nu are dreptul de a asista la efectuarea actelor de urmărire penală, decât din momentul dobândirii calității de suspect. Totodată, nu are dreptul de a obține reaudierea unor martori în cursul urmăririi penale, pentru simplul motiv de a le adresa întrebări.

A mai arătat că aceste limitări există în orice societate civilizată și au ca fundament un interes legitim al statului de a deține instrumentele necesare mecanismului răspunderii penale. În lipsa lor, urmărirea penală ar fi utopică. Putem să ne imaginăm consecințele unei legislații penale în care făptuitorul ar avea dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de procedură încă din momentul sesizării.

Tocmai în scopul remedierii dezechilibrului inerent fazei de urmărire penală, în care organele judiciare au administrat probe și în lipsa inculpatului, s-a reglementat etapa cercetării judecătorești, în care acesta are dreptul de a fi prezent la administrarea tuturor probelor, inclusiv la reaudierea martorilor, cu posibilitatea de a le adresa întrebări.

Astfel, conform legislației naționale, inculpatul are posibilitatea de a contesta martorii audiați în cursul urmăririi penale, caz în care aceștia vor fi audiați în mod obligatoriu în etapa cercetării judecătorești, ceea ce înseamnă că procesul penal este echitabil per ansamblu și nu se pune problema încălcării articolului 6 din Convenție (Al Khawaja și Tahery c. Regatului Unit, pct.118 și 119).

Totodată, deși avocatul inculpatului încearcă să inoculeze ideea că aproape întreaga urmărire penală s-a desfășurat fără să aibă posibilitatea de a asista la administrarea probatoriului, aceste susțineri se pot infirma cu ușurință printr-o analiză detaliată a materialului de urmărire penală, din punct de vedere al relevanței probatorii, defalcată pentru fiecare faptă.

Prin urmare, pentru fapta din cursul anului 2018, se iau în calcul doar declarațiile martorului ... și declarația suspectului ... din 5.08.2020, întrucât celelalte persoane audiate nu au oferit informații utile cauzei. Relevanța probei este un criteriu deosebit de important, fiind prevăzut expres în jurisprudența C.E.D.O. pentru stabilirea caracterului echitabil al procedurii (Al Khawaja și Tahery c. Regatului Unit, pct. 119).

Se observă că ... a fost audiat înainte ca făptuitorul să dobândească statutul de suspect, iar ... a fost audiat ulterior acestui moment, în prezența avocatului inculpatului .... Pentru fapta din cursul anului 2020, au fost audiați trei martori: ..., ... și ... Primii doi au fost audiați înainte ca făptuitorul să dobândească statutul de suspect, iar martorul ... a fost audiat ulterior acestui moment, în prezența avocatului inculpatului ....

Chiar și dacă s-ar analiza numărul brut de audieri din cursul urmăririi penale, fără a lua în calcul relevanța acestora, am observa că înainte de efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspect au avut loc în total 13 audieri (martorii ... ..... de 2 ori, .. 2 ori, ... de 2 ori, .. .. și 3 persoane vătămate), iar după momentul aducerii la cunoștință a calității de suspect au avut loc 8 audieri (suspect .. suspect .. de 2 ori, martor ..., inculpat .. suspect .. inculpat ... de 2 ori). Înafară de proba testimonială, trebuie menționat că martorul ..., cu ocazia audierii la care a participat și avocatul inculpatului, a depus la dosar două fotografii esențiale pentru lămurirea faptei din cursul anului 2020, probe ce au fost înmânate de îndată și apărătorului, astfel cum rezultă din procesul - verbal din 15.07.2020.

Prin urmare, o bună parte din urmărirea penală s-a desfășurat după atribuirea calității de suspect, iar avocatul inculpatului nu numai că a avut posibilitatea de a participa la audieri, dar a și făcut acest lucru în mod activ atunci când a dorit, fiind încunoștințat în prealabil.

Nu trebuie ignorată nici împrejurarea că inculpații au avut acces la dosar în aceeași zi în care au formulat cererea de consultare și au putut studia toate probele administrate în lipsa lor.

Celelalte susțineri referitoare la măsurile de supraveghere tehnică efectuate anterior dobândirii calității de suspect nu merită a fi analizate în detaliu, întrucât apreciem că nici măcar inculpații nu pot susține în mod serios faptul că ar fi trebuit efectuate în prezența acestora.

Cu privire la susținerile avocatului inculpatului ... se constată că acesta a început prin a solicita anularea actelor care au stat la baza măsurilor de supraveghere tehnică dintr-un alt dosar penal, instrumentat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș. Încuviințarea  măsurilor de supraveghere tehnică se dispune prin intermediul unei încheieri definitive, potrivit art. 140 al.7  Cod Procedură Penală, astfel că legalitatea acesteia nu mai poate fi verificată ulterior, ci eventual poate fi analizat modul în care aceasta a fost pusă în executare.

Apărarea  nu a indicat vreun text de lege care să fi fost încălcat în privința convorbirilor telefonice pe care obținute de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș. Acestea au fost solicitate în baza art. 142 al.5 Cod Procedură Penală, iar la dosar a fost înaintat un suport optic cu interceptările telefonice relevante cauzei, la care avocații au avut acces, astfel cum rezultă din ordonanța din 16.07.2020 și procesele - verbale întocmite în cauză.

S-a mai invocat nerespectarea dreptului la apărare cu privire la extinderea urmăririi penale față de inculpatul ..., întrucât i s-ar fi restrâns în mod abuziv dreptul de a consulta dosarul și nu a avut suficient timp la dispoziție pentru a-și pregăti apărarea.

În primul rând, se impune precizarea că inculpatului i s-a oferit suficient timp pentru pregătirea apărării, întrucât i-a fost pus la dispoziție dosarul de urmărire penală încă din data de 15.07.2020, în aceeași zi în care a dobândit calitatea de suspect, astfel cum rezultă din procesul - verbal de la fila 311.

Ulterior, la data de 24.07.2020, avocatul inculpatului a formulat o nouă cerere de consultare a dosarului, însă aceasta a fost respinsă la data de 3.08.2020, pe motiv că inculpatul primise deja dosarul de urmărire penală în integralitatea sa în data de 15.07.2020, iar de la acea dată și până la soluționarea cererii nu se mai efectuase niciun act de urmărire penală în cauză, care să impună o nouă consultare a dosarului.

Apoi, la data de 5.08.2020 s-a procedat la audierea suspectului ..., iar apărătorul inculpatului a fost înștiințat în prealabil despre această audiere, însă nu a dorit să participe, astfel cum rezultă din nota telefonică de la fila 327.

După această audiere, avocații inculpatului nu au mai formulat o nouă cerere de studiere a dosarului, în vederea consultării declarației suspectului .... Având în vedere că solicitarea anterioară de consultare a dosarului fusese respinsă pe motiv că nu interveniseră acte noi, nu exista niciun motiv de a considera că o nouă solicitare ar fi avut aceeași soartă, întrucât circumstanțele s-au schimbat. Pentru audierea din 2.09.2020, inculpatul a fost citat și încunoştinţat telefonic cu 2 zile înainte, respectiv în data de  31.08.2020, timp în care nu a formulat nicio cerere în apărare, ori de consultare a dosarului, astfel cum rezultă din înscrisurile de la filele 324 şi 365.  Cu  ocazia primei audieri din data de 2.09.2020, i s-a pus la dispoziție o copie certificată a declarației suspectului ... din data de 5.08.2020, astfel cum rezultă din procesul - verbal de la fila 303 și i s-a oferit un termen de 2 ore pentru a o studia.

La  baza extinderii urmăririi și acțiunii penale față de inculpat a stat atât materialul probator care i-a fost pus la dispoziție în data de 15.07.2020, cât și o probă nouă obținută după acest moment, constând în declarația suspectului ... din data de 5.08.2020, înscris care o întindere de doar 4 pagini în format A4. Inculpatul nu a folosit integral cele 2 ore acordate pentru studiul celor 4 pagini, ci s-a întors mai devreme la sediul Parchetului, din proprie inițiativă, astfel cum rezultă din orele consemnate în cuprinsul declarațiilor, consemnate la filele 75 și 77, apoi a fost audiat în calitate de suspect, ocazie în care și-a exprimat punctul de vedere prin raportare la declarația suspectului ..., studiată în prealabil.

Între momentul audierii sale în calitate de suspect și momentul extinderii acțiunii penale nu au intervenit alte acte de urmărire penală, care să necesite o perioadă de studiu. Prin urmare, s-a procedat la extinderea acțiunii penale împotriva sa pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la infracțiunea de fals intelectual, măsura ce i s-a adus la cunoștință în aceeași zi.

Față de toate aceste împrejurări se constată că inculpatul a beneficiat de toate înlesnirile necesare pentru a oferi o declarație în condițiile legii, însă cu ocazia audierii în calitate de inculpat din data de 2.09.2020 a optat pentru utilizarea dreptului la tăcere, aspect ce ține de opțiunea sa personală.

Deși în data de 2.09.2020 a solicitat reaudierea sa la o dată ulterioară, această cerere a fost respinsă prin ordonanța din aceeași zi, întrucât inculpatul beneficiase deja de ocazia de a da declarații cu privire la extinderea urmăririi penale, atât în calitate de suspect, cât și în calitate de inculpat.

 Termenul solicitat de inculpat urmărea tergiversarea nejustificată a cauzei, iar o nouă audiere a acestuia ar fi fost inutilă, în contextul în care își exprimase deja poziția față de noua infracțiune reținută în sarcina sa, cu ocazia audierii în calitate de suspect, iar extinderea acțiunii penale nu a avut la bază alte probe administrate după acest moment.

Pentru aceste motive, în baza art. 345 al.1 şi 2 Cod procedură penală, rap. la art. 346 al.2 a respins cererile şi excepţiile formulate de inculpaţi şi a constatat legalitatea rechizitoriului  Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighişoara, nr. 74/P/2020, fiind respectate dispoziţiile art. 328 Cod de procedură penală, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

Împotriva acestei soluții au formulat contestație ambii inculpați, prin apărători aleși:

În susținerea contestației formulate, prin motivele înaintate în scris, contestatorul-inculpat ... a arătat, în esență, următoarele:

-susține excepțiile invocate în fața judecătorului de cameră preliminară de la prima instanță precum și argumentele formulate în fața acestuia;

-folosirea mandatului de supraveghere tehnică nr. 2/17.01.2018, a procesului-verbal de redare a convorbirilor telefonice din 01.09.2018 într0un alt dosar (74/P/2020) decât cel în care au fost obținute (588/P/2017) este afectată de nulitate absolută, motiv pentru care a solicitat excluderea acestor probe din dosarul cel îl privește pe inculpatul ...; în subsidiar a solicitat anularea procesului-verbal de redare din data de 01.09.2018, înlăturarea probei de la dosarul cauzei și, pe cale de consecință, anularea actelor procesuale subsecvente respectiv: procesul-verbal de sesizare din oficiu din data de 10.01.2020 – emis de D.G.A. Mureș, nulitatea procesului-verbal de sesizare din oficiu din 20.01.2020 a procurorului de caz și ordonanța de începere a urmăririi penale in rem și, ca urmare, a tuturor actelor în ceea ce îl privește pe inculpatul ...;

-s-a procedat la întocmirea unui proces-verbal de sesizare din oficiu în ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 13 ind. 2 din legea 78/2000 raportat la art. 297 Cod penal când, în realitate, faptele pentru care inculpatul ar putea întruni elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, ceea ce a permis emiterea unui mandat de supraveghere tehnică, emitere ce nu ar fi fost posibilă în cazul celei de-a doua infracțiuni; a mai arătat că este de notorietate faptul că infracțiunea de abuz în serviciu are un caracter subsidiar față de orice altă infracțiune care incriminează distinct  forme concrete de încălcare a atribuțiilor de serviciu;

-judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la argumentul invocat în fața sa de inculpatul ..., argument potrivit căruia era obligatorie extinderea urmăririi penale în cadrul dosarului de urmărire penală nr. 588/P/2017 al parchetului de pe lângă Judecătoria Sighișoara și nu întocmirea unui nou proces-verbal de sesizare din oficiu;

-afectarea dreptului său la apărare ca urmare a imposibilității consultării dosarului după angajarea, în cursul urmăririi penale, a unui apărător ales, ca urmare a respingerii cererii de consultare a dosarului;

-nu a fost motivat aspectul privind incompatibilitatea procurorului de caz.

A solicitat admiterea contestației, desființarea încheierii atacate, constatarea nelegalei administrări a probelor, a actelor de urmărire penală efectuate în cauză, nelegala sesizare a instanței cu consecința restituirii cauzei la procuror în vederea refacerii actului de sesizare.

Contestatorul-inculpat ... nu a înaintat în scris motivele contestației formulate, aceasta fiind susținută oral la termenul de judecată din data de 18 ianuarie 2021, ocazie cu care a arătat că:

- hotărârea nu este motivată, judecătorul de cameră preliminară copiind concluziile procurorului

- este încălcat dreptul la un proces echitabil

-  nu a fost motivat aspectul privind incompatibilitatea procurorului de caz.

Analizând contestațiile formulate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a cererilor și excepțiilor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, judecătorii de cameră preliminară de la instanța de control judiciar constată că judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond nu a procedat la analizarea tuturor cererilor și excepțiilor formulate de inculpați în fața sa.

Astfel, deși ambii inculpați au invocat neregularitatea actului de sesizare – pentru motivul că este rezultatul unei urmăriri penale efectuate cu încălcarea legii, pentru că se bazează pe probe administrate nelegal și se bazează pe o singură probă și aceea subiectivă, judecătorul de cameră preliminară, în cuprinsul încheierii penale criticate nu a analizat niciuna dintre susținerile inculpaților în această privință.

De asemenea, judecătorii de cameră preliminară constată că deși inculpatul ...a solicitat a se constata nelegalitatea ordonanței procurorului din 20.01.2020 prin care s-a dispus începerea urmăririi penale, nelegalitate rezultând din descrierea sumară a faptei pentru care s-a început urmărirea penală, nici această susținere a inculpatului nu a fost analizată în considerentele încheierii contestate.

În fine, judecătorii de cameră preliminară de la instanța de control judiciar constată că în ceea ce privește cererile formulate de inculpați cu privire la constatarea nulității absolute a mandatului de supraveghere tehnică nr. 2/2018 emis de Tribunalul Mureș și argumentele acestora în susținerea acestei cereri, judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond s-a mărginit a prelua concluziile scrise ale procurorului de ședință, reținând că ”Celelalte susțineri referitoare la măsurile de supraveghere tehnică efectuate anterior dobândirii calității de suspect nu merită a fi analizate în detaliu, întrucât apreciem că nici măcar inculpații nu pot susține în mod serios faptul că ar fi trebuit efectuate în prezența acestora.”

Astfel, examinând cauza sub toate aspectele, judecătorii de cameră preliminară de la instanța de control judiciar apreciază că procedura desfăşurată în faţa judecătorului de cameră preliminară din faţa primei instanţe prezintă vicii esenţiale în contradicţie cu art. 6 CEDO, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 342 din C. proc. pen. „obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală”.

Pentru început, judecătorii de cameră preliminară de la instanța de control judiciar reţin că obiectul procedurii de cameră preliminară priveşte aspecte referitoare la competenţă, nulităţi, excluderea probelor nelegale sau neloiale, regularitatea actului de sesizare, soluţiile fiind diferite în funcţie de constatările făcute cu privire la aceste aspecte. În atribuţile sale, judecătorul verifică doar legalitatea trimiterii în judecată şi nu analizează temeinica acesteia.

Din studiul dosarului nr. ... al Judecătoriei Sighișoara judecătorul observă că în realitate, hotărârea nu cuprinde o judecată, fiind total lipsită de motivare pentru următoarele considerente:

Încheierea penală nr. 333 din data de 29.10.2020 a judecătorului de cameră preliminară  de la Judecătoria Sighișoara foloseşte aproape integral ca motivare observaţiile înaintate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighișoara la data de 29.10.2020 (conform mențiunilor din programul ECRIS) aflate la filele 87-91 din dosar după cum se va arăta în continuare, lipsind astfel părţile de un grad de jurisdicţie şi de un răspuns motivat la cererile şi excepţiile invocate. Judecătorii de cameră preliminară de la Tribunal arată că în cauză a fost încălcat dreptul la un proces echitabil în primă instanţă prin existenţa unui viciu semnificativ şi substanţial care conduce la încălcarea dreptului la dublul grad de jurisdicţie în materie penală garantat de art. 2 din protocolul nr. 7 adiţional la CEDO. Carenţele încheierii menţionate sunt reperezentate de 2 aspecte principale: nemotivarea încheierii şi lipsa răspunsul la o parte din cererile şi excepţiile invocate de către inculpați, așa cum s-a reținut anterior.

Cu privire la lipsa de motivare a încheierii menţionate, judecătorii remarcă că aceasta nu cuprinde un raţionament juridic propriu al primei instanţe, ci reproduce concluziile notelor scise înaintate de parchet. În cuprinsul încheierii atacate sunt redate cu foarte mici modificări concluziile parchetului. Judecătorul nu a identificat nici un paragraf care să conţină exclusiv aprecieri ale judecătorului de cameră preliminară de la instanța de fond. Astfel, nu rezultă dacă prima instanţă a analizat efectiv cererile şi excepţiile invocate, dacă s-a aplecat asupra problematicii dosarului, aceste elemente fiind de natură a indica lipsa unei judecăţi efective a cauzei care nu poate fi suplinită în judecarea contestaţiei.

Aşa cum a arătat şi ÎCCJ prin încheierea penală nr. 60/2015, cazurile prev. de art. 425¹ pct. 2 lit. b) nu trebuie interpretate în mod strict, ci trebuie analizate şi din punctul de vedere a art. 6 CEDO. Astfel, în cadrul camerei preliminare legiuitorul a statuat 2 grade de jurisdicţie, un nivel superior celui prevăzut de art. 2 din Prococolul adiţional nr. 7 la CEDO şi prin urmare părţilor şi subiecţilor procesuali trebuie să li se acorde 2 grade de jurisdicţie efective. Art. 6 CEDO arată că, ori de câte ori legislaţia unui stat prevede 2 grade de jurisdicţie, acestea instituie pentru persoanele vizate existenţa unor drepturi concrete şi efective. Rezultă concluzia că, din acest punct de vedere, camera preliminară trebuie apreciată în ceea ce priveşte soluţiile de retrimitere a cauzei spre rejudecare ca fiind echivalentă unui apel, iar soluţiile care se pot pronunţa în apel cu retrimitere spre rejudecare să poată fi pronunţate şi de către judecătorii care soluţionează contestaţia. Nu întâmplător procedura contestaţiei se completează cu dispoziţiile art. 411 alin 1, art. 416 şi 418 Cod procedură penală privitoare la apel.

Controlul judiciar al Tribunalului nu poate fi realizat în cauză în lipsa unei judecăţi efective în primă instanţă cu respectarea exigenţelor art. 6 CEDO, întrucât în caz contrar, în situaţia în care Tribunalul ar analiza toate cererile şi excepţiile punctual pentru prima dată în contestaţie, inculpaţii nu ar mai avea acces la 2 grade de jurisdicţie, hotărârea fiind astfel definitivă. În speţă, practic, judecătorii de la instanţa de control judiciar se văd puși în situaţia de a răspunde notelor formulate în scris de către parchet, întrucât încheierea atacată nu cuprinde o motivarea propriu-zisă a judecătorului de la prima instanţă. În această ordine de idei, în care judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Sighișoara a urmărit doar concluziile parchetului, cu uşurinţă a scăpat din vedere o parte din cererile inculpaților, acestea nefiind tratate expres în cuprinsul notelor crise.

Aşadar, judecătorii de la Tribunal constată că singura contribuţie a judecătorului de la Judecătoria Târnăveni a fost în preluarea concluziilor notei scrise înaintate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighișoara, fără a anliza detaliat argumentele pentru care a adoptat soluţia în cauză.

Considerând aceste lacune ca producând grave prejudicii obiectului camerei preliminare prin lipsirea efectivă de efect a unui grad de jurisdicţie, se va trimite cauza către Judecătoria Sighișoara în vederea parcurgerii camerei preliminare în mod complet. Astfel, judecătorul va trebui să reia dezbaterile cu privire la cererile şi excepţiile invocate cu citarea părţilor, iar mai apoi să fie emisă încheierea finală potrivit art. 346 alin 3 Cod procedură penală care să fie atacabilă cu contestaţie.

Având în vedere soluţia care se impune a fi pronunţată, judecătorii  apreciază că analiza celorlalte argumente exprimate de către părţi nu se mai impune.

PENTRU ACESTE CONSIDERENTE

În temeiul art. 425¹ alin 7 pct. 2 lit b) Cod de procedură penală cu referire la art. 6 CEDO admite contestaţiile formulate de către inculpații ... [fiul lui ... și .. născut la data de .. în .., .. CNP .. .., de ocupație .. domiciliat în comuna .. sat ... str. ..nr. .., jud. .. trimis în judecată pentru infracțiunilor de instigare la abuz în serviciu, prev. de art. 47 rap. la art. 297 alin.1 Cod Penal, abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin.1 Cod Penal și fals intelectual, prev. de art. 321 alin.1 Cod Penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 și 2 Cod Penal și ... [fiul lui..și.., născut la data de .. în...  CNP .... ... studii..., de ocupație .. domiciliat în .. .. nr. .. ap... jud. .. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin.1 Cod Penal și participație improprie la fals intelectual, prev. de art. 52 alin.2 Cod Penal rap. la art. 321 alin.1 Cod Penal, cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod Penal.

Desfiinţează încheierea penală nr....a judecătorului de cameră preliminară de la Judecătoria Sighișoara, în Dosar nr. ..., prin care s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

Dispune rejudecarea cauzei de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Sighișoara.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă

Pronunţată în ședința Camerei de Consiliu, astăzi, 01 februarie 2021.

Președinte-Judecător de cameră preliminară Judecător de cameră preliminară

... ...

Grefier

...

Domenii speta

Spete similare