Pretenţii

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MUREŞ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

Cod ECLI ECLI:RO:TBMUS:2021:003.000504

Dosar nr.

Sentinţa nr. 504/2021

Şedinţa publică din 12 august 2021

Completul compus din:

Preşedinte:

Grefier:

Pe rol judecarea acţiunii formulată de reclamantul Oraşul ... prin primar, cu sediul în ..., str. .., nr. .., jud. .. ,în contradictoriu cu pârâta SC ..., cu sediul în loc. ..., nr. ..., jud. ...având ca obiect pretentii -declinare-.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Se constată că prin Sentinţa civilă nr. 341 din 27 mai 2021 pronunţată de Judecătoria ... în Dosarul nr. ..., s-a dispus declinarea competenţei soluţionării cauzei către Tribunalul Mureş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Se constată depusă la dosarul cauzei prin e-mail în data de 4 august 2021  din partea reclamantului note de şedinţă prin care invocă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Mureş Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi declinarea cauzei spre competentă soluţionarea Judecătoriei ....

Instanţa reţine cauza în pronunţarea asupra excepţiei invocate.

TRIBUNALUL

Deliberând, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei ... la data de  06.03.2020 sub nr. dosar civil ..., reclamantul ORAŞUL ..., prin primar, a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta ... S.R.L.,  ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata contravalorii redevenței datorate Orașului ..., în sumă de 45.333,22 lei (art. 8 din Contractul de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare a localităților nr. 4120/25.04.2018), constând în contravaloarea facturilor indicate, obligarea pârâtei la plata accesoriilor principalului, constând în dobânda legală penalizatoare aplicabilă raporturilor dintre profesioniști și o autoritate contractantă și majorări de întârziere de la scadentă și până la data înregistrării acțiunii în cuantum 5.439,94 lei - majorări de întârziere și 4395,85 lei - dobândă legală penalizatoare, totalizând 9.835,39 accesorii și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare și a majorărilor de întârziere calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la data plății integrale a debitului restant.

S-a solicitat totodată obligarea pârâtei la plata contravalorii cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze, conform art. 451- 453 Cod procedură civilă.

În motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că în speță, s-a încheiat un contract administrativ între Orașul ... și pârâta ... S.R.L., în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice, republicată. S-a arătat că, contractele de delegare a gestiunii reprezintă contracte încheiate în formă scrisă, prin care unitățile administrativ teritoriale, individual sau în asociere, după caz, în calitate de delegatar, atribuie, prin una dintre modalitățile prevăzute de lege, pe o perioadă determinată, unui operator, în calitate de delegat, care acționează pe riscul și răspunderea sa, dreptul și obligația de a furniza/presta integral un serviciu de utilități publice ori, după caz, numai unele activități specifice acestuia, inclusiv dreptul și obligația de a administra și de a exploata infrastructura tehnico-edilitară aferentă serviciului/activității furnizate/prestate, în schimbul unei redevențe, după caz. Contractul de delegare a gestiunii poate fi încheiat de asociația de dezvoltare intercomunitară având ca scop serviciile de utilități publice în numele și pe seama unităților administrativ-teritoriale membre, care au calitatea de delegatar. Contractul de delegare a gestiunii este asimilat actelor administrative și intră sub incidența prevederilor Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Raportat la faptul că respectivul contract de delegare a serviciului de salubrizare nr. 4120/25.04.2018 intră sub incidența Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, cu modificările și completările ulterioare, apreciază că devin aplicabile dispozițiile art. 53 alin. (l1) din Legea nr. 101/2016, potrivit cărora procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgenţă și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorităţii contractante, raportat la dispozițiile art. 109 Cod procedură civilă, cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face și la instanța locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârșite de acesta.

Mai departe a arătat că, ținând cont de prevederile art. 4 din Legea nr. 98/2016, raportat la faptul că potrivit art. 68 din Legea nr. 101/2016, Legea nr. 101/2016 se completează cu Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, iar conform art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ. Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competenţa de soluționare a instanțelor civile de drept comun.

Reclamanta a arătat că Judecătoria ... este instanța competentă material și teritorial să judece cererea dedusă judecății.

S-a invocat de asemenea că, între Orașul ..., în calitate de concedent și ... S.R.L. în calitate de concesionar a fost încheiat contractul de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare a localităților prin concesiune nr. 4120/25.04.2018, cu valabilitate de la 01.05.2018 până la 30.04.2019, respectiv până la 30.10.2019 (act adițional nr. 1/24.04.2019, la contract, privind prelungirea valabilității acestuia ), serviciul constând în colectarea separată și transportul separat al deșeurilor menajere și al deșeurilor similare provenite din activități comerciale, din industrie și instituții, inclusiv fracții colectate separate fără a aduce atingere fluxului de deșeuri de echipamente electrice și electronice, baterii și acumulatori, precum și colectarea și transportul deșeurilor provenite din locuință, generate de activități de reamenajare și reabilitare interioară și/sau exterioară a acestora.

A mai arătat reclamanta că, în conformitate cu prevederile art. 8 din Contractul de delegare nr. 4120/25.04.2018, redevența datorată concedentului este de 31.999,92 lei/an, respectiv 2.666,66 lei/lună, sumă plătibilă până la data de 25 a lunii următoare, conform facturii emise de concedent. S-a invocat împrejurarea că, în acest sens, trebuie avut în vedere faptul că potrivit dispozițiilor art. 12, pct. 10 din contractual de delegare, obligă concesionarul să plătească redevența la valoarea prevăzută și la termenul stabilit în contractul de delegare, coroborat cu art. 12 pct. 2 din contract, care stipulează faptul că există obligativitatea concesionarului de a respecta obligațiile asumate prin contract.

Reclamanta a învederat că, ținând cont de faptul că Orașul ..., în calitate de concedent avea posibilitatea încetării contractului de concesiune în cazul în care conform art. 18 alin. (l) lit. f) din contractul nr. 4120/2018, nu este achitată la termen redevența stabilită. Raportându-se la discuțiile purtate și asigurările acordate de către concesionar, în ceea ce privește plata contravalorii redevenței datorate creditorului Orașul ..., nu a încetat înainte de termen contractul, întemeindu-și realizarea așteptărilor contractual-legale pe principiul bunei-credințe. A subliniat că, Orașul ... a încercat realizarea satisfacerii creanței fără a ajunge în etapa jurisdicțională, adresând pârâtei notificarea nr. 10515/26.11.2019, prin care a fost invitată să achite contravaloarea creanțelor certe, lichide și exigibile datorate orașului ..., însă fără succes. Mai mult, societății pârâte i s-a mai adus la cunoștință faptul că este în întârziere cu plata redevenței, prin notificarea nr. 8254/16.09.2019, având aceeași finalitate, adică refuzul plății redevenței.

 Reclamanta a solicitat să se dispună actualizarea sumei de plată, prin plata către Orașul ... a majorărilor de întârziere și a dobânzii legale penalizatoare, calculată de la scadenţa fiecărei facturi, prin raportare la creanța principală și până la momentul plății efective. S-a invocat faptul că, în ceea ce privește contractul nr. 4120/2018, acesta are ca obiect prestarea serviciului de salubrizare, sens în care intră în sfera de aplicabilitate a Legii nr. 72/2013. Mai mult decât atât, în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadenţă este denumită dobândă penalizatoare. A considerat că, în ceea ce privește redevența datorată Orașului ... de către ... S.R.L., aceasta este purtătoare de majorări de întârziere, precum și de dobândă penalizatoare.

Judecătoria ... a apreciat că din punct de vedere material, competent este tribunalul, secția de contencios administrativ și fiscal iar din coroborarea competenței materiale cu cea teritorială rezultă că este competent Tribunalul Mureș - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, ca instanță de la sediul pârâtului operator. Ca atare, a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei ... și a înaintat prezenta cauză spre competentă soluționare Tribunalului Mureș - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal.

Analizând, cu prioritate excepţia invocată, instanţa constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea dedusă judecății, reclamantul solicită instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 45.333,22 lei, reprezentând contravaloarea redevenţei datorate potrivit art. 8 din contractul de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 4120/25.04.2018, la plata dobânzii legale penalizatoare aplicabilă raporturilor dintre profesionişti şi o autoritate contractantă şi majorări de întârziere de la scadenţă şi până la data introducerii acţiunii, în cuantum de 4.395,85 lei şi respectiv 5.439,94 lei, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare şi a majorărilor de întârziere calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la data plăţii integrale a debitului restant.

Instanţa reţine că prin H.C.L. nr. 88/07 mai 2018 (fila 11), „având în vedere referatul nr. 4358/04.05.2018 înaintat de compartimentul achiziţii publice din cadrul Primăriei ..., prin care se propune delegarea gestiunii serviciului de salubrizare a oraşului ... către S.C. ..., cu sediul în com... în urma finalizării procedurii de licitaţie deschisă ( procedura simplificată) la delegarea gestiunii serviciului de salubrizare a oraşului ...”, autoritatea publică a aprobat Contractul de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare a oraşului ..., către pârâta din prezenta cauză, pe perioada de 1 an – de la 01.05.2018 până la 30.04.2019, conform anexei la hotărârea consiliului local.

Contractul de delegare a gestiunii serviciilor publice de salubritate a fost încheiat la data de 25.04.2018, iar în preambulul contractului ataşat la filele 12-19 se precizează că părţile contractante au avut în vedere procedura de atribuire prevăzută de Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice şi dispoziţiile Legii nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice.

Potrivit art. 29 alin. 7 din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice, contractul de delegare a gestiunii este asimilat actelor administrative şi intră sub incidenţa prevederilor Legii nr. 554/2004, iar potrivit alin. 9 al aceluiaşi articol, în cazul serviciilor de utilităţi publice, astfel cum sunt definite la art. 1 alin. (2), procedura de atribuire a contractelor de delegare a gestiunii se stabileşte, după caz, în baza prevederilor Legii nr. 98/2016, Legii nr. 99/2016 şi Legii nr. 100/2016.

În ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a litigiilor contractuale dintre unităţile administrativ-teritoriale şi operatori în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea şi încetarea contractelor de delegare a gestiunii, aceasta este una este partajată, conform dispoziţiilor alin. 4 şi alin. 41 ale art. 51 din Legea nr. 51/2006 între instanţele prevăzute în cuprinsul Legii nr. 101/2016 şi secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărui competenţă teritorială se află sediul operatorului, criteriul stabilit de legiuitor vizând modalitatea de atribuire a contractului de delegare a gestiunii, art. 41 fiind introdus prin Legea nr. 225/2016 pentru modificarea şi completarea Legii serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006.

Contractul de delegare a gestiunii serviciului public de salubritate nr. 4120 din 25.04.2018 nu a fost însă atribuit direct ci urmare a procedurii de atribuire reglementată de dispozițiile Legii nr. 101/2016, motiv pentru care competența de soluționare a prezentului litigiu se va determina prin raportare la prevederile Legii privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor

Astfel, având în vedere că prezentul litigiu decurge din executarea contractului administrativ, competenţa de soluţionare aparţine potrivit art. 53 alin. 11 din Legea nr. 101/2016, în forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată, instanţei civile de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante.

Potrivit dispoziţiilor legale anterior menţionate: “Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către instanţa civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante”.

Instanţa mai apreciază că nu pot fi primite argumentele de natură a atrage competenţa secţiei de contencios a tribunalului, în condiţiile în care prin modificarea legislativă adusă prin adoptarea art. II pct. 2 din Legea nr. 212/2018 legiuitorul a urmărit stabilirea competenţei materiale de soluţionare, în primă instanţă, a proceselor şi cererilor care decurg din executarea contractelor administrative de către instanţa civilă de drept comun, fără a face distincţie în privinţa anumitor categorii de contracte administrative, astfel încât, potrivit dispoziţiilor art. 65 şi art. 67 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, se poate prezuma că a intervenit abrogarea implicită a art. 36 alin. 1 din Legea nr. 101/2006 pentru a asigura corelarea legislativă a celor două acte normative interferente.

În susţinerea celor arătate, tribunalul reţine că în interpretarea dispoziţiilor art. 53 alin. 11 şi a art. 55 alin. 3 din Legea nr. 101/2016, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în Decizia nr. 40/2020 a efectuat o amplă analiză a modificărilor legislative intervenite în domeniul achiziţiilor publice.

Astfel, s-a reţinut:

„119. Conform expunerii de motive ce a stat la baza adoptării Legii nr. 101/2016, perfecţionarea cadrului legislativ în domeniul achiziţiilor publice s-a impus, în primul rând, ca urmare a necesităţii de transpunere în legislaţia naţională a prevederilor noului pachet legislativ european: Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune, Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achiziţiile publice şi de abrogare a Directivei 2004/18/CE, Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achiziţiile efectuate de entităţile care îşi desfăşoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor şi serviciilor poştale şi de abrogare a Directivei 2004/17/CE.

120. În contextul adoptării noului pachet legislativ privind achiziţiile publice în România a fost adoptată Legea nr. 101/2016, o lege distinctă privind căile de atac în materia achiziţiilor publice şi concesiunilor, prin transpunerea Directivei Consiliului 89/665/CEE din 21 decembrie 1989, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a Directivei Consiliului 92/13/CEE, cu modificările şi completările ulterioare. Aceste directive coordonează procedurile naţionale de revizuire în domeniul achiziţiilor publice şi concesiunilor prin instituirea unor standarde comune care să asigure modalităţi rapide şi efective de corectare a oricărei presupuse încălcări a reglementărilor aplicabile în cadrul procedurilor de atribuire.

121. Astfel, prin Legea nr. 101/2016 a fost reglementat în mod distinct regimul juridic al remediilor şi căilor de atac, aplicabil în mod unitar şi valabil în materie de atribuire a contractelor de achiziţii publice, achiziţii sectoriale, concesiuni de lucrări şi concesiuni de servicii.

În continuare, în cuprinsul acestei decizii (paragrafele 124 – 127) a fost analizat scopul adoptării modificărilor legislative prin Legea nr. 212/2018 şi s-a concluzionat că printre tipurile de modificări apreciate de către legiuitor ca având un impact real în sensul dorit a fost menţionată modificarea competenţei de soluţionare pentru unele tipuri de cauze, care pot fi rezolvate şi de alte secţii sau completuri specializate, nepresupunând o problematică juridică diferită, sens în care au fost menţionate şi litigiile ce provin din executarea şi încetarea contractelor administrative, cum este cel în cauza din speţa dedusă judecăţii, şi a cărui competenţă de soluţionare în primă instanţă a fost atribuită instanţei civile de drept comun.

Totodată, conform art. 34 din Legea nr. 101/2006 „prevederile prezentei legi se completează cu dispoziţiile Legii nr. 51/2006 republicată, precum şi cu cele ale Legii privind regimul deşeurilor nr. 211/2011 republicată, iar prevederile art. 51 alin. 4 şi alin. 41 ale Legii nr. 51/2006, prin raportare la situaţia dedusă judecăţii au fost analizate în paragrafele precedente.

În final, instanţa mai apreciază că se impune a fi făcută distincţie între dreptul material aplicabil şi dreptul procedural. Dacă în privinţa dreptului material este aplicabilă legea în temeiul căreia contractul a fost încheiat, respectiv Legea nr. 51/2006 şi Legea nr. 101/2006, în privinţa dreptului procedural este aplicabilă Legea nr. 101/2016.

În consecință, faţă de obiectul dedus judecăţii reprezentând pretenţii care nu sunt în legătură cu prejudicii cauzate în cadrul procedurii de atribuire/anularea sau nulitatea contractelor, instanța de contencios administrativ nu este competentă material şi procesual în soluționarea prezentului litigiu.

Potrivit art. 132 alin. 1 Cod procedură civilă, când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă.

Pentru considerentele reținute în fapt și în drept, în baza art. 132 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va admite excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Mureș - Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, și, în consecință, va declina în favoarea Judecătoriei ... – Secţia Civilă, competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul Oraşul ..., în contradictoriu cu pârâta ... S.R.L.

În temeiul dispoziţiilor art. 134 din Cod procedură civilă, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, instanţa va dispune suspendarea judecăţii cauzei şi va înainta dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Mureş – Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Declină competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul ORAŞUL ..., prin primar, cu sediul în ..., str. ... în contradictoriu cu pârâta ... S.R.L., CUI .., înregistrată la ORC sub nr. .., cu sediul în loc. .. nr. .., jud...., cu sediul procesual ales la cabinet avocat ... în mun. ... favoarea Judecătoriei ... – Secţia Civilă.

Constată ivit conflictul negativ de competenţă, suspendă judecata cauzei şi înaintează dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Fără cale de atac.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, azi 12 august 2021.

PREŞEDINTE

GREFIER

Domenii speta

Spete similare