Litigiu funcţionari publici

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MUREŞ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

Cod ECLI ECLI:RO:TBMUS:2021:003.000365

Dosar nr. 

SENTINŢA NR.365

Şedinţa publică din 27 mai 2021

Completul constituit din:

Preşedinte:

Grefier:

Pe rol judecarea acţiunii formulată de reclamanta ...- prin mandatar Sindicatul ..., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională ..., având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999)- disjuns din Dosarul nr...- Declinare.

Fără citarea părţilor.

S-a făcut referatul cauzei, după care: 

Se constată că mersul dezbaterilor este consemnat în încheierea de şedinţă din data de 28 aprilie, care face parte integrantă din prezenta sentinţă, când pronunţarea s-a amânat pentru data de 13 mai 2021 şi apoi pentru data de azi.

TRIBUNALUL,

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10.12.2020 sub nr.de dosar ....  reclamanta ...- prin mandatar Sindicatul ... a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională ... şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală:

1. obligarea pârâtelor la plata sporului în cuantum de 15% din salariul de bază pentru activitatea desfăşurată în condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare pentru fiecare membru al subscrisului reclamant, sumă actualizată cu indicele de inflaţie, pentru perioada 1 ianuarie 2018 - 1 septembrie 2019.

2. obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale penalizatoare prevăzută de art.3 alin. 2 din OG 13/2011, aplicată la suma menţionată la pct.1, în conformitate cu art.166 alin.4 Codul Muncii, de la data scadenţei fiecărui drept salarial lunar până la momentul plăţii efective a sumelor cuvenite.

Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că acţiunea este formulată de sindicat având în vedere prevederile art.28 alin.2 din Legea nr.62/2011 privind dialogul social ce stabilesc că "în exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin.1, organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiuni în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora". Reclamantul a acţionat în calitate de reprezentant al membrilor înscrişi care l-au împuternicit în acest sens.

In ceea ce priveşte competenţa instanţei, sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile Deciziei nr. 1/2013 pronunţate de către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ce stabilesc instanţa competentă teritorial ca fiind instanţa de la sediul sindicatului reclamant, respectiv Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Prezenta acţiune nu este condiţionată de parcurgerea procedurii prealabile

întrucât drepturile băneşti solicitate prin prezenta acţiune au la bază Legea 153/2017 privind salarizarea personalului plătit de fonduri publice, se pune întrebarea dacă articolul 37 din legea sus menţionată instituie sau nu o procedură prealabilă sesizării instanţelor, cu acţiuni având ca obiect obligarea angajatorilor la plata, în temeiul legii, a unor drepturi salariale care nu sunt recunoscute prin acte ale ordonatorilor de credite ori prin contracte individuale de muncă sau acte adiţionale la acestea din urmă. Răspunsul la întrebare este dat de Decizia ICCJ nr. 9/2017 referitoare la recursul în interesul legii privind interpretarea unitară a dispoziţiilor art. 34 din Legea 330/2009, art. 30 din Legea 284/2010, art. 7 din Legea 285/2010 şi a art. 11 din OUG 83/2014 unde s-a reţinut că "atunci când pretenţiile angajaţilor nu rezultă dintr-o încadrare/reîncadrare pretins nelegală, ci vizează obligarea angajatorului la plata unor drepturi neacordate, precum şi atunci când angajatorul nu a emis un act administrativ/act adiţional la contractul individual de muncă ori actul respectiv nu a fost comunicat angajaţilor, admisibilitatea cererii de chemare în judecată cu care salariatul a învestit instanţa specializată în litigii de muncă nu este condiţionată de parcurgerea procedurii prealabile". Cum prevederile articolului 37 sunt similare cu cele are articolelor ce au făcut obiectul recursului în interesul legii, decizia ICCJ este pe deplin aplicabilă şi în speţa dedusă judecăţii.

Calitatea procesuală pasivă

Reclamantul a precizat că membrii de sindicat sunt salariaţi care îşi desfăşoară activitatea în unităţile fiscale arondate mai multor direcţii din ţară ( denumite în continuare DGRFP-uri) acest aspect justificând calitatea procesuală pasivă pentru mai mulţi pârâţi. Solicitarea sporului vizează obligarea fiecărui pârât strict cu privire la salariaţii cu care aceştia din urmă au un raport de subordonare.

Temeinicia cererii de chemare în judecată.

(i) Legislaţie incidenţă

-Art. 23 din Legea 153/2017

"Locurile de muncă şi categoriile de personal, precum şi mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc, în cel mult 60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin regulament-cadru elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară, respectiv învăţământ, sănătate şi asistenţă socială, cultură, diplomaţie, justiţie, administraţie, de către instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională, precum şi de către autorităţile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, a fiecăreia dintre instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională sau a fiecăreia dintre autorităţile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale şi al Ministerului Finanţelor Publice şi cu consultarea federaţiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate. "

- HG nr. 917/2017 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare "Administraţie " din administraţia publică centrală

-Anexa 11 art. unic "Pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare, mărimea sporului pentru personalul prevăzut la cap. I şi cap. II din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia personalului din administraţia publică locală, în funcţie de numărul de factori de risc întruniţi, este următoarea: a)spor de la 10,1% până la 15% din salariul de bază pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea sub influenţa a 4 factori de risc din cei prevăzuţi la art. 5 din regulamentul-cach/u; b)spor de la 5,1% până la 10% din salariul de bază pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea sub influenţa a 3 factori de risc din cei prevăzuţi la art. 5 din regulamentul-cadru; c)spor de până la 5% din salariul de bază pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea sub influenţa a 2 factori de risc din cei prevăzuţi la art. 5 din regulamentul-cadru."

-art. 2, alin. 1 " Beneficiază de sporul pentru condiţii de muncă următoarele categorii de personal, angajate în administraţia publică centrală: a) funcţionari publici; b) personal contractual. "

-art. 3, alin. 3 "Locurile de muncă pentru care se acordă sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare sunt acelea care întrunesc cel puţin doi factori de risc din cei prevăzuţi la art. 5, astfel cum se prevede în: a) buletinele de determinare, eliberate în condiţiile legii; b) buletinele de expertizare, eliberate în condiţiile legii de către direcţiile de sănătate publică sau Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Muncii „Alexandru Darabont" - Bucureşti. "

-art. 5 "La stabilirea, de la caz la caz, a cuantumului sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă se au în vedere următorii factori de risc: a) existenţa factorilor nocivi şi mecanismul de acţiune a acestora asupra organismului; b) intensitatea de acţiune a factorilor nocivi sau asocierea acestor factori; c) durata de expunere la acţiunea factorilor nocivi; d) existenţa unor condiţii de muncă ce implică o suprasolicitare nervoasă, care determină un risc de îmbolnăvire sau de accidentare; e) structura şi nivelul morbidităţii în raport cu specificul locului de muncă; f) existenţa unor condiţii de muncă ce pot duce la uzura prematură a organismului; g) existenţa factorilor cu grad de pericol ridicat ce pot afecta sănătatea şi integritatea fizică şi psihică; h) intensitatea de acţiune a factorilor cu grad de pericol ridicat ce pot afecta sănătatea şi integritatea fizică şi psihică.

-Art. 6 alin. 1, art. 7 alin. 1 şi art 12 alin. 1 lit. a din Legea nr. 319/2006 - Legea securităţii şi sănătăţii în muncă

Potrivit dispoziţiilor menţionate, angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi protecţia lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă şi de a se afla în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea şi sănătatea în muncă.

-Art 24 si 25 din Legea nr, 319/2006, Anexa nr, 23 la HG nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr, 319/2006, art. 5 şi Anexa 1 pct 2 "Mediu de muncă", lit. f din HG nr, 2008/2006, art. 5 alin. 1 lit. a din OUG nr.96/2003 şi art 32 din HG nr, 520/2016 privind cerinţele minimale de securitate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de câmpuri electromagnetice,

In cadrul textelor legale menţionate, angajatorul trebuie să determine/măsoare şi/sau să calculeze existenţa oricăror factori nocivi la locul de muncă, în scopul prevenirii şi detectării cât mai rapide a oricărui act nociv asupra stării de sănătate a lucrătorilor.

-art. 14 din OG nr. 9/2019 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul sănătăţii, a unor reglementări cu privire la programe guvernamentale naţionale şi cu privire la măsuri fiscal-bugetare" unde se menţionează că 'Drepturile salariale aferente personalului aparatului propriu al Ministerului Finanţelor Publice şi instituţiile subordonate se recalculează şi se stabilesc, prin derogare de la art. 34 alin. 2 din OUG nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal bugetare, cu aplicarea prevederilor cap.l lit. b art.l şi cap. II lit. I art. 1 din anexa nr, VIII la Legea cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, începând cu drepturile salariale aferente lunii următoare intrării în vigoare a prezentei ordonanţe. "

- OMFP nr, 2861/2019 prin care aprobă un nou regulament privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare, în conformitate cu dispoziţiile OUG nr. 9/2019.

(ii) îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru acordarea sporului de 15%

prevăzut în textele legale menţionate.. .

In cadrul fiecărei structuri aflate în subordinea DGRFP-urilor, pârâte în prezenta cauză, s-au elaborat rapoarte de expertiză ce stabilesc că personalul îşi desfăşoară activitatea sub influenţa a 5 factori de risc.

Având în vedere existenţa buletinelor dar şi calitatea membrilor prezentului sindicat de persoane îndreptăţite în sensul textelor legale menţionate mai sus, sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege pentru acordarea sporului în discuţie.

Reclamantul a subliniat că dreptul la desfăşurarea activităţilor profesionale în condiţii normale de muncă şi igienă, de natură să le ocrotească sănătatea şi integritatea fizică şi psihică a angajaţilor este un drept personal individual, rezultat direct din dreptul fundamental la viaţă şi la integritatea fizică şi psihică, respectiv, la cel de sănătate.

Ca urmare, drepturile salariale şi de natură salarială ce au la bază desfăşurarea de activităţi profesionale în orice ale condiţii decât cele prezumate a ocroti sănătatea şi integritatea fizică şi psihică a angajaţilor sunt acordate cu titlu de compensare materială a riscurilor la care persoanele vizate se supun prin desfăşurarea activităţii în astfel de condiţii, recunoscute potrivit buletinelor de determinare sau, după caz, de expertizare a locurilor de muncă, eliberate de compartimentele de specialitate din cadrul direcţiilor de sănătate publică.

Astfel, se impune ca instanţa să constate că dreptul la viaţă reprezintă un drept fundamental al omului, care, prin importanţa sa depăşeşte sfera interesului personal, având relevanţă pentru întreaga societate. De aceea, acest drept fundamental capătă o dimensiune socială, garantarea sa fiind necesară prin tratatele şi convenţiile internaţionale, dar şi prin normele dreptului intern.

De asemenea, protejarea dreptului la viaţă prin normele interne şi internaţionale constituie un imperativ şi, în acelaşi timp o necesitate, deoarece reprezintă un atribut fundamental al persoanei, a cărui ocrotire este strâns legată şi determină ocrotirea celorlalte atribute ale persoanei: integritatea corporală, sănătatea, libertatea, etc.

(iii)Termenul legal de la care trebuia acordat sporul de 15% din salariul de bază pentru activitatea desfăşurată în condiţii periculoase.

Totodată, a precizat că potrivit dispoziţiilor art. 3 din HG 917/2017, pârâtele aveau obligaţia de a proceda la expertizarea tuturor locurilor de muncă începând cu data intrării în vigoare a HG 917/2017, respectiv 1 ianuarie 2018. Faptul că rapoartele de expertizare s-au făcut cu mult timp după intrarea în vigoare a HG 917/2017 este exclusiv culpa pârâtelor care nu au înţeles să depună diligentele necesare pentru a ne asigura un drept prevăzut de lege.

Este important de subliniat faptul că condiţiile de muncă constatate ca fiind periculoase şi vătămătoare se regăsesc cel puţin la acelaşi nivel şi număr de factori nocivi şi pe parcursul anului 2018, membrii prezentului sindicat desfăşurându-şi munca în aceleaşi condiţii.

(iv) In ceea ce priveşte obligarea pârâtei la actualizarea sumelor cu rata inflaţiei, respectiv la plata penalităţilor de întârziere, în conformitate cu art. 1531 Cod civ., pentru repararea prejudiciului suferit, creditorului are dreptul la daune-interese constând atât în actualizarea sumei executate cu rata inflaţiei damnum emergens (pierderea efectivă), cât şi în dobânda legală, lucrum cessans (beneficiul nerealizat).

Potrivit jurisprudenţei în materie, întrucât natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligaţiei cu rata inflaţiei, prima reprezentând o sancţiune sub forma daunelor moratorii pentru neexecutarea obligaţiei de plată, iar a doua reprezentând valoarea reală a obligaţiei băneşti la data efectuării plăţii, respectiv daune compensatorii, nu există niciun impediment de ordin juridic pentru cumularea celor două.

S-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Pârâta Direcţia Generală Regională ...-Napoca a formulat întâmpinare (fila 19 dosar judecătorie) prin care a invocat excepția lipsei procedurii prealabile.

În motivarea excepției s-au arătat următoarele:

Consideră că pasivitatea reclamantului pentru membrii săi de sindicat nu poate justifica admisibilitatea unei acţiuni de obligare a angajatorului, la un alt mod de stabilire a salariului in absenta îndeplinirii procedurii prealabile reglementata de art.7 a Legii contenciosului administrativ, chiar daca o astfel e cerere de chemare in judecata ar fi admisibilă, invocând art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 în acest sens.

Reclamanţii nu au înţeles sa uzeze de dreptul sau de a contesta pe calea procedurii prealabile Decizia nr.... prin care a fost stabilita acordarea sporului pentru condiţii de munca periculoase sau vătămătoare in procent de 15% din salariul de baza începând cu data de 01.09.2019.

Astfel, dat fiind faptul că nu au înţeles sa conteste potrivit Legii contenciosului administrativ apreciem ca orice acţiune formulata cu depăşirea termenelor statuate mai sus de către legiuitor este inadmisibila, raportat la termenul de 30 de zile pentru exercitarea procedurii prealabile.

Referitor la susţinerile reclamanţilor cum ca prezenta acţiune nu este condiţionată de parcurgerea procedurii prealabile, potrivit Deciziei ICCJ nr.9/2017, pârâta a considerat ca susţinerile nu pot fi reţinute in soluţionarea favorabila a cauzei, nefiind în prezenţa unor drepturi neacordate aşa cum se specifica in decizia menţionată si in plus a fost emis act administrativ de către angajator, respectiv Decizia nr.... care a fost comunicata angajaţilor, conform prevederilor legale. De asemenea, la art.6 din Decizia nr.... era stipulat foarte clar ca „prezenta decizie poate fi contestata in conformitate cu prevederile art,7, art.8,art.l0 alin. 3,si art. 11 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 cu modificările ulterioare coroborate cu prevederile art.536 din OUG nr.57/2019 privind Codul Administrativ, reclamantul nu s-a prevalat de acest drept conferit de lege, motiv pentru care apreciem ca acesta a fost la acel moment intru totul de acord cu data acordării acestui spor de 15% pentru condiţii vătămătoare sau periculoase.

Prin urmare, in lipsa îndeplinirii procedurii prealabile, in sensul in care nu s-a făcut dovada ca a fost formulata contestaţie împotriva actului administrativ emis de către angajator, pârâta a solicitat admiterea excepţiei lipsei procedurii prealabile si respingerea acţiunii ca inadmisibila.

Cu privire la fondul cauzei, solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Se arată că sporul de condiţii vătămătoare este prevăzut de Legea cadru nr. 153 din 28 iunie 2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în Anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, Familia Ocupaţionala de funcţii bugetare "Administraţie" .(...)

Prin H.G. nr.917120, 12.2017 s-a aprobat Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare "Administraţie" din administraţia publică centrală.

 Din cuprinsul acestui act normativ, la art.3 alin. (2) se precizează că: „Personalul încadrat în autorităţile şi instituţiile publice prevăzute în anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, poate beneficia de spor pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, a cărui mărime concretă este prevăzută în anexa nr. 2, care face parte integrantă din prezentul regulament-cadru”, din care rezidă faptul că nu există nicio obligaţie în sarcina ordonatorilor principali de credite de a acorda acest spor.

Prin Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr.2861/30.08.2019, Ministrul finanţelor publice in calitate de ordonator principal de credite a aprobat Regulamentul privind stabilirea locurilor de munca, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de munca periculoase sau vătămătoare, precum si a condiţiilor de acordare a acestuia pentru personalul din cadrul Ministerului Finanţelor Publice - aparat propriu si unităţi subordonate, salarizat potrivit Anexei nr.VIII la Legea -cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, ordin ce a intrat în vigoare începând cu data de 01 septembrie 2019.

Urmare prevederilor legale de mai sus, directorul general al Direcţiei Generale Regionale ...-Napoca a emis în acest sens, acte administrative prin care începând cu luna septembrie 2019 s-a acordat acest spor personalului din cadrul DGRFP Cluj Napoca printre care şi membri ai Sindicatului Naţional Solidaritatea, acte ce nu au fost contestate de funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul acestei instituţii, motiv pentru care apreciem ca aceştia au fost intru-totul de acord, cu data acordării acestuia. Mai mult, referitor la acordarea sporului de 15% pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, pârâta a precizat că din actele normative citate mai sus rezulta următoarele: potrivit H.G nr.917/20.12.207 se stipulează faptul ca „personalul încadrat in autorităţile şi instituţiile publice (.,...) poate beneficia de spor pentru condiţii periculoase sau vătămătoare". Prin urmare, acordarea acestui spor nu este o obligaţie, ci este o opţiune a ordonatorilor de credite.

De asemenea, Hotărârea nr.917/2017 condiţionează acordarea acestui spor de "încadrarea în sumele prevăzute pentru cheltuieli de personal din bugetul de venituri si cheltuieli aprobat". Prin urmare, pentru acordarea acestui spor de 15% pentru condiţii periculoase trebuie îndeplinita o alta condiţie si anume existenta fondurilor bugetare.

Pârâta a menţionat faptul că deşi la art.6 din aceste decizii era stipulat foarte clar că: "Prezenta decizie poate fi contestată în conformitate cu prevederile art. 7, art.8, art. 10 alin. (3) şi art. 11 alin. (f) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art.536 din O.U.G. nr. 57/03.07.2019 privind Codul Administrativ." funcţionarii publici şi salariaţii din cadrul DGRFP Clu] Napoca printre care şi membri ai Sindicatului Naţional Solidaritatea, nu s-au prevalat de acest drept legal conferit de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin urmare, consideră că instanţa nu poate interveni în soluţia aleasă de legiuitor, stabilind prin hotărâre judecătorească alte drepturi decât cele prevăzute de lege, solicitând respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată si nefondata.

Referitor la petitul privind obligarea paratelor la plata dobânzii legale penalizatoare in conformitate cu art. 1531 Cod civil, pârâta a solicitat respingerea acestui capăt de cerere ca neîntemeiat, având în vedere faptul ca nu exista niciun prejudiciu care s-a produs reclamanţilor, având în vedere că toate drepturile au fost acordate conform prevederilor legale si toate drepturile câştigate de către funcţionarii publici de-a lungul carierei lor, că nu au fost prejudiciaţi in nici un fel, respectându-li-se in totalitate toate drepturile dobândite in virtutea legii.

Cu privire la cheltuielile de judecată, solicită respingerea cererii ca neîntemeiată, reclamantul nu a adus nici un temei legal motivat asupra acestei cereri, instituţia pârâtă neavînd faţă de reclamanţi o atitudine culpabilă şi mai mult, reclamantul nu a probat că măsura luată i-a adus vreo pagubă.

Analizând cererea de față în raport susținerile părților și de probatoriul administrat instanța constată următoarele:

În fapt, reclamana are calitate de funcţionar public în cadrul Direcţiei Generale ......, ocupând funcţia publică de ... (f 30 dosar), în cadrul autorităţii publice pârâte, iar începând cu data de 1 septembrie 2019 acesta beneficiază de sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă, spor acordat de către pârâte angajaţilor săi în conformitate cu Decizia emisă de pârâtă nr. ... (fila 41) emisă pe baza Buletinului de expertizare a locurilor de muncă nr. 7029/22.08.2019 (fila 45).

Drept urmare, reclamanta a formulat prin SINDICATUL ... prezenta acţiune ce are ca obiect plata sporului în cuantum de 15% din salariul de bază pentru activitatea desfășurată în condiții de muncă periculoase sau vătămătoare, sumă actualizată cu indicele de inflație, pentru perioada 1 ianuarie 2018 - 1 septembrie 2019, precum și obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale penalizatoare prevăzută de art.3 alin.2 din OG 13/2011, aplicată la suma menționată la pct. 1, în conformitate cu art. 166 alin. 4 Codul Muncii, de la data scadenței fiecărui drept salarial lunar până la momentul plății efective a sumelor cuvenite.

Se observă, totodată, că acţiunea a fost formulată pentru intervalul de timp 1 ianuarie 2018 - 1 septembrie 2019, în condiţiile în care începând cu data de 1 septembrie 2019 angajatorul a recunoscut şi a acordat reclamantei sporul pentru condiţii periculoase ce face obiectul acţiunii, reclamanta arătând că în mod nelegal acest spor nu a fost acordat de la data la care legiuitorul a reglementat şi a recunoscut dreptul funcţionarului public la plata acestui spor, adică de la data la care a intrat în vigoare regulamentul cadru aprobat prin H.G. 917/2017, respectiv de la data de 1 ianuarie 2018.

Soluţionând cu precădere excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta prin raportare la obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile sub aspectul Ordinelor emise de Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, tribunalul va avea în vedere că prin Decizia nr. 9/2017, pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție,  instanța supremă a statuat că „în interpretarea unitară a dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 330/2009, art. 30 din Legea nr. 284/2010, art. 7 din Legea nr. 285/2010 și a art. 11 din O.U.G. nr. 83/2014, dispozițiile legale nu instituie o procedură prealabilă sesizării instanțelor din cadrul jurisdicției muncii cu acțiuni având ca obiect obligarea angajatorilor la plata, în temeiul legii, a unar drepturi salariale care nu sunt recunoscute prin acte ale ordonatorilor de credite ori prin contracte individuale de muncă sau acte adiționale la acestea din urmă”.

Se reţine că în cuprinsul acestei Decizii, ICCJ a reținut faptul că „angajații trebuie să urmeze procedura prealabilă atunci când sesizează instanța de contencios administrativ cu acțiuni ce au ca obiect anularea/revocarea/modificarea actelor administrative — comunicate — prin care angajatorii cărora li se aplică dispozițiile art. 34 din Legea nr. 330/2009, art. 30 din Legea nr. 284/2010, art. 7 din Legea nr. 285/2010 și art. 11 din OUG nr. 83/2014 au făcut încadrarea personalului plătit din fonduri publice și au stabilit drepturile salariale ce se acordă potrivit acestei încadrări/reîncadrării, respectiv au stabilit salariile de bază.

Rolul procedurii descrise în legile de salarizare este tocmai asigurarea posibilității ordonatorului de credite de a corecta rapid orice eroare în stabilirea salariilor.

Per a contrario, nu fac obiectul procedurii de contestare administrativă alte categorii de drepturi (sporuri, compensații, ajutoare) reglementate de lege, ce pot intra în venitul brut al salariului, nerecunoscute de angajator și nici eventualele solicitări de acordare retroactivă a oricăror drepturi salariate, pentru aceste situații, fiind aplicabil dreptul comun care permite formularea unei acțiuni directe la instanța competentă a statua asupra litigiilor privind drepturile salariale pretinse de părți, recunoscute sau nu de ordonatorii de credite.

Prin urmare, atunci când pretențiile angajaților nu rezultă dintr-o încadrare/reîncadrare pretins nelegală, ci vizează obligarea angajatorului la plata unor drepturi salariale neacordate, precum și atunci când angajatorul nu a emis un act administrativ ori actul respectiv nu a fost comunicat angajaților, admisibilitatea cererii de chemare în judecată cu care salariatul a învestit instanța specializată în litigii de muncă nu este condiționată de parcurgerea procedurii prealabile”.

Raportat la aceste considerente, reţinând că prevederile art. 37 din Legea 153/2017 sunt similare cu cele ce au făcut obiect al recursului în interesul legii conform deciziei citate anterior,  tribunalul constată că în cauza de faţă reclamanta nu avea obligaţia de a parcurge o procedură administrativă prealabilă în condiţiile în care nu a atacat prin prezenta acţiune niciun act administrativ, în esenţă obiectul cauzei nevizând anularea unor dispoziţii de salarizare, considerente faţă de care instanţa va respinge în conformitate cu art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 11 din Legea 554/2004 excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtă prin întâmpinare.

Pe fond, instanţa va avea în vedere, în drept, raportat la obiectul cauzei, că în conformitate cu Art. 23 din Legea 153/2017  - „”Locurile de muncă și categoriile de personal, precum și mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc, în cel mult 60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin regulament-cadru elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară, respectiv învățământ, sănătate și asistență socială, cultură, diplomație, justiție, administrație, de către instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională, precum și de către autoritățile publice centrale  autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, a fiecăreia dintre instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională sau a fiecăreia dintre autoritățile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii și Justiției Sociale și al Ministerului Finanțelor Publice și cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate. ”

Reţinând că pentru stabilirea sporului pentru condiţii de muncă legiuitorul a stipulat emiterea ulterioară a unui regulament cadru, se reţine că, pentru punerea în aplicare a acestei norme legale a fost emisă ulterior – H.G. nr. 917/2017 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă, precum și a condițiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupațională de funcții bugetare ”Administrație” din administrația publică centrală care a prevăzut în Anexa 1 ind. l art. unic ”Pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare, mărimea sporului pentru personalul prevăzut la cap. I și cap. II din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția personalului din  administrația publică locală, în funcție de numărul de factori de risc întruniți, este următoarea:

a) spor de la 10,1% până la 15% din salariul de bază pentru personalul care își desfășoară activitatea sub influența a 4 factori de risc din cei prevăzuți la art. 5 din regulamentul-cadru;

b) spor de la 5,1% până la 10% din salariul de bază pentru personalul care își desfășoară activitatea sub influența a 3 factori de risc din cei prevăzuți la art. 5 din regulamentul-cadru;

c) spor de până la 5% din salariul de bază pentru personalul care își desfășoară activitatea sub influența a 2 factori de risc din cei prevăzuți la art. 5 din regulamentul-cadru.”

Totodată, potrivit art. 3 alin. 3 din Regulamentul cadru mai sus arătat - ”Locurile de muncă pentru care se acordă sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare sunt acelea care întrunesc cel puțin doi factori de risc din cei prevăzuți la art. 5, astfel cum se prevede în: a) buletinele de determinare, eliberate în condițiile legii; b) buletinele de expertizare, eliberate în condițiile legii de către direcțiile de sănătate publică sau Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Muncii „Alexandru Darabont” - București. ”

De asemenea, în conformitate cu art. 5 din acest act normativ ”La stabilirea, de la caz la caz, a cuantumului sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă se au în vedere următorii factori de risc: a) existența factorilor nocivi și mecanismul de acțiune a acestora asupra organismului; b) intensitatea de acțiune a factorilor nocivi sau asocierea acestor factori; c) durata de expunere la acțiunea factorilor nocivi; d) existența unor condiții de muncă ce implică o suprasolicitare nervoasă, care determină un risc de îmbolnăvire sau de accidentare; e) structura și nivelul morbidității în raport cu specificul locului de muncă; f) existența unor condiții de muncă ce pot duce la uzura prematură a organismului; g) existența factorilor cu grad de pericol ridicat ce pot afecta sănătatea și integritatea fizică și psihică; h) intensitatea de acțiune a factorilor cu grad de pericol ridicat ce pot afecta sănătatea și integritatea fizică și psihică.

Instanţa va reţine că, prin raportare la acest act normativ, pentru a se stabili dacă funcţionarul public are dreptul la plata sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, este necesară în prealabil expertizarea locului de muncă în condiţiile art. 5 din HG 917/2017, pentru a se stabili dacă locul de muncă întruneşte cel puţin doi dintre factorii de risc prevăzuţi la articolul 5 din acelaşi act normativ.

Raportând aceste considerente la cauza de faţă, se constată că, în speţă, pârâta Direcţia Generală Regională ... a procedat la expertizarea locului de muncă în cadrul căruia îşi desfăşoară activitatea reclamanta ..., fiind emis Buletinul de expertizare a locurilor de muncă din cadrul instituţiei Ministerului Finanţelor Publice – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Direcţia Generală Regională ... - nr. 7029/22.08.2019 (fila 45).

Se reţine că în cadrul Buletinului de expertizare se arată că expertiza s-a efectuat în cadrul diverselor compartimente, departamente, birouri etc., cu privire la inspectori, consilieri, experţi, consilieri juridici, auditori, referenţi, iar în timpul expertizării activităţile s-au desfăşurat în condiţii specifice de lucru, cu aparatura specifică fiecărui loc de muncă funcţionând la parametri normali.

Totodată, în cadrul buletinului de expertizare se evidenţiază existenţa a 5 factori de risc ( f 82 dosar) factorilor nocivi şi mecanismul de acţiune a acestora asupra organismului prin raportare la art. 5 litera a din HG 917/2017, se menţionează  - cu referire la asocierea acestor factori prin raportare la art. 5 litera b) - că factorii nocivi sunt prezenţi la toate locurile de muncă, iar expunerea la acţiunea acestor factori are loc pe toată perioada de lucru – cu referire la art. 5 litera c), menţionându-se că activitatea angajaţilor din cadrul DGRFP Cluj se desfăşoară în condiţii de suprasolicitare nervoasă permanentă (fila 40), aceeaşi fiind si situaţia clădirii în care funcţionează Administraţia Judeţeană a Finanțelor Publice Covasna.

Instanţa reţine că faţă de concluziile acestui buletin de expertizare, potrivit cărora conducerea unităţilor are obligaţia de a lua toate măsurile profilactice, tehnico organizatorice şi medicale în vederea prevenirii bolilor profesionale şi pentru menţinerea capacităţii de muncă şi a stării de sănătate a personalului angajat, dată fiind existenţa factorilor de risc care afectează personalul instituţiei, pârâta a emis Decizia nr. ... (fila 41) prin care a acordat angajaţilor sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă în procent de 15% din salariul de bază, sporul fiind acordat începând cu data de 1 septembrie 2019.

Astfel cum s-a reţinut anterior, în cauza de faţă reclamanta a invocat faptul că în mod nelegal acest spor nu a fost acordat de la data la care legiuitorul a reglementat şi a recunoscut dreptul funcţionarului public la plata acestui spor, adică de la data la care a intrat în vigoare regulamentul cadru aprobat prin H.G. 917/2017, respectiv de la data de 1 ianuarie 2018, obiectul acţiunii vizând plata sporului pentru intervalul cuprins între data intrării în vigoare a regulamentului cadru şi data la care sporul a fost acordat.

Soluţionând acţiunea, instanţa va reţine că actul normativ prin care a fost stabilit de legiuitor dreptul la  plata sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2018, astfel că, începând cu acest moment, angajatorului i-a revenit obligaţia de a proceda la expertizarea locurilor de muncă pentru a stabili dacă sunt îndeplinite în concret condiţiile legale pentru acordarea sporului, neputând fi imputat angajatului faptul că aceste demersuri au durat, în speţa de faţă, timp de 1 an şi 8 luni, în condiţiile în care sporul a fost în mod efectiv plătit doar începând cu data de 1 septembrie 2019.

Este de observat că nu rezultă în cauza de faţă din probele administrate şi de altfel nici nu s-a invocat - faptul că sediul în care îşi desfăşoară activitatea autoritatea pârâtă ar fi suferit modificări din perspectiva condiţiilor în care angajaţii îşi desfăşoară activitatea în perioada 1 ianuarie 2018 – 31 august 2019, fiind esenţial a se sublinia că pârâta nu a invocat niciun motiv în apărare cu privire la fondul pretenţiilor reclamantei, mai exact nu a oferit nicio explicaţie pentru neacordarea sporului începând cu data la care condiţiile de acordare a acestuia au fost reglementate de legiuitor, cu atât mai mult cu cât aceasta nu a acordat sporul nici de la data la care a fost efectuată expertizarea, adică de la data de 11 iulie 2019 (fila 37) când expertul a fost prezent la faţa locului în clădirile în care angajaţii îşi desfăşoară activitatea şi a constatat existenţa factorilor nocivi.

Pentru aceste considerente, reţinând că locul de muncă în cadrul căruia îşi desfăşoară activitatea reclamanta îndeplineşte condiţiile legale pentru acordarea sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, legitimitatea acordării sporului fiind recunoscută de către pârâtă, care nu a justificat în niciun mod neacordarea sporului începând cu data la care condiţiile de acordare au fost stabilite de legiuitor, adică începând cu data intrării în vigoare a H.G. 917/2017, instanţa constată că acţiunea formulată de reclamant este întemeiată, astfel că aceasta urmează a fi admisă, dispunându-se obligarea pârâtei la plata către reclamant a sporului în cuantum de 15% din salariul de bază pentru activitatea desfășurată în condiții de muncă periculoase sau vătămătoare, sumă actualizată cu indicele de inflație, pentru perioada 1 ianuarie 2018 - 1 septembrie 2019.

Totodată, se va dispune obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. 2 din O.G. 13/2011, de la data scadenței fiecărui drept salarial lunar până la momentul plății efective a sumelor cuvenite, reţinând-se că plata dobânzii reprezintă o modalitate de reparare a prejudiciului cauzat de executarea cu întârziere a obligaţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia lipsei procedurii prealabile invocată de pârâta Direcţia Generală Regională ....

Admite acţiunea formulată de reclamanta ... (domiciliată în .. str... nr... jud... CNP...) prin mandatar Sindicatul ... (cu sediul în .., str..., nr..., jud... cu sediul procesual ales în .., .., nr... sc...., ap..., jud....), în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională ... (cu sediul în ...).

Obligă pârâta Direcţia Generală Regională ... la plata în favoarea reclamantei ... a sporului în cuantum de 15% din salariul de bază pentru activitatea desfăşurată în condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare, pe perioada 01.01.2018-01.09.2019, sume actualizate cu rata inflaţiei, respectiv cu dobânda legală, de la data scadenţei şi până la data plăţii efective.

Respinge ca neîntemeiată cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune la Tribunalul Mureş secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei azi,  27.05.2021

Preşedinte, Grefier,

Domenii speta

Spete similare