Suspendare contract individual de muncă

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MUREŞ

SECŢIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

Cod ECLI ECLI:RO:TBMUS:2021:002.001096

Dosar nr. ..

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1096/2021

Şedinţa publică din 13 iulie 2021

Completul constituit din:

Preşedinte ...

Asistent Judiciar ..

Asistent Judiciar ..

Grefier ..

Pe rol fiind judecarea cauzei litigii de muncă intervenit între reclamantul ...,  CNP ..., cu domiciliul în ..., str. ..., nr. .., ap. .., jud.. şi domiciliul procesual ales în .. str..., nr..., ap. .., jud. .., în contradictoriu cu pârâtul .., CIF ... cu sediul în .., str. .., nr...,  jud. .. având ca obiect contestaţie decizie suspendare contract de muncă.

Mersul dezbaterilor şi susţinerile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 17 iunie 2021, încheiere care face parte integrantă din prezenta, fiind amânată pronunţarea hotărârii la data de 01 iulie 2021 şi apoi la data de 13 iulie 2021.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21 ianuarie 2021 la Tribunalul Mureş, sub nr. 128/102/2021, reclamantul ...,  în contradictoriu cu pârâtul .. ..,  a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 201 din data de 28.12.2020 emisă de pârât, decizie pe care a criticat-o ca fiind netemeinică și nelegală și pe care a solicitat instanţei să o anuleze integral.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin decizia contestată, pârâtul .. Tîrgu Mureș a dispus în mod nelegal suspendarea din ințiativa sa a contractului individual de muncă încheiat cu reclamantul, angajat ca ..., suspendare în temeiul dispozițiilor art. 52 alin. 2 lit. e din Codul muncii, începând cu data de 01.01.2021 și până la data de 02.12.2021.

Pentru a lua această măsură, pârâtul a invocat că prin adresa nr. 1684 din data de 02.12.2020, Federația ... i-a comunicat faptul că reclamantul a fost sancționat ca urmare a comportamentului înregistrat în cadrul campionatului național de lupte juniori mici, desfășurat la Costinești, în perioada 08.09.2020-12.09.2020, sancțiunea constând în suspendarea din activitatea competițională pe o perioadă de 1 an.

De asemenea, pârâtul a concluzionat că în aceste condiții reclamantului îi este îngrădit dreptul de a-şi îndeplinii atribuțiile de serviciu pe care le are potrivit contractului individual de muncă și cele din fișa postului, iar ca urmare a faptului că față de reclamant s-a luat această măsură, se impune suspendarea contractului individual de muncă.

Reclamantul a mai arătat că dispozițiile art. 52 alin. 2 lit. e din Codul muncii fac referire la suspendarea contractului „pe durata suspendării de către autoritățile competente a avizelor, autorizațiilor sau atestărilor necesare pentru exercitarea profesiilor”.

Faptul că reclamantul a fost suspendat din activitatea competițională pe o perioadă de 1 an, nu se circumscrie tezei cuprinse în dispozițiile art. 52 alin. 2 lit. e din Codul muncii, cu motivarea că reclamantul îşi desfășoară activitatea ca antrenor ... a pârâtului în baza autorizației emise de către Centrul Național de Formare Profesională a Antrenorilor, entitate juridică care nu i-a retras dreptul de a profesa ca antrenor de lupte.

Reclamantul a susținut că este demn de observat că nu i-a fost solicitată prezența la Comisia Centrală de Disciplină și Etică Sportivă din cadrul Federației ... pentru a se apăra în cadrul cercetării disciplinare pornite împotriva sa, fapt sancționat cu nulitate absolută.

Comisia Centrală de Disciplină și Etică Sportivă din cadrul Federației ... l-a sancționat de asemenea în mod nelegal în baza unor așa zise investigații, precum și a consultării raportului arbitrului principal la competiția mai sus amintită.

Decizia Comisiei Centrale de Disciplină și Etică Sportivă a Federației ... a fost ratificată de către Biroul Federal la data de 28.11.2020.

Reclamantul a menţionat că, deși a solicitat Federației ... să i se comunice decizia prin care a fost sancționat și înscrisurile ce au stat la baza luării acesteia, nici până în prezent nu i-au fost comunicate.

Mai mult decât atât, la data de 05.01.2021, i s-a solicitat de către domnul ..., administrator la ..., cheile ușilor de acces în ... a clubului, ca urmare a suspendării contractului individual de muncă.

Pe de o parte, faptul că a fost suspendat din activitatea competițională nu îi îngrădește sub vreo formă obligațiile sale profesionale ce îi incumbă în calitate ....

Pe de altă parte, sancțiunea ce i-a fost aplicată nu este definitivă, reclamantul având dreptul să o conteste, însă de la data comunicării acesteia, fapt ce nu s-a realizat până la data introducerii acțiunii.

Privind prin prisma argumentelor de mai sus, decizia contestată apare ca fiind nelegală, motiv pentru care reclamantul a solicitat anularea acesteia.

În drept,  reclamantul şi-a întemeiat contestația pe dispozițiile art. 268 lit. a din Codul muncii.

În dovedirea contestației, reclamantul a  solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul pârâtului și a probei cu martori.

Împotriva cererii de chemare în judecată a formulat întâmpinare pârâtul ...”, care a solicitat instanţei să dispună respingerea acțiunii formulate de către reclamant ca fiind neîntemeiată, cu consecința menținerii deciziei nr. 201 din data de 28.12.2020 ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că, în fapt, prin decizia nr. 20 din data de 28.12.2020, a dispus suspendarea din inițiativa angajatorului a contractului individual de muncă a domnului ..., angajat ca ... a Clubului .., în temeiul prevederilor art. 52 alin. 2 lit. e din Codul muncii, începând cu data de 1.01.2021 și până la data de 02.12.2021.

Motivul care a stat la baza acestei decizii este dat de faptul că prin adresa cu numărul 1684 din data de 02.12.2020, Federația ... a comunicat faptul că domnul antrenor ... a fost sancționat ca urmare a comportamentului înregistrat în cadrul campionatului național de lupte, juniori mici, desfășurat la Costinești, în perioada 08-12.09.2020. Această sancțiune constă în suspendarea din activitatea competițională pe o perioadă de 1 an.

Pașii procedurali care se impuneau în cauză ar fi fost într-o primă fază contestarea sancțiunii aplicate de către federație, iar în urma judecării acelei contestații, dacă ar fi avut câștig de cauză, s-ar fi putut uza de acțiunea de față. Atâta timp cât reclamantul nu a contestat actul care a atras suspendarea contractului, nu poate uza de prezenta acțiune în mod temeinic.

Totodată, exista posibilitatea pentru reclamant să uzeze de o cerere de suspendare a deciziei de sancționare aplicate de către Federația .... În aceste condiții, după suspendare efectelor acestei sancțiuni, suspendarea contractului individual de muncă ar fi rămas fără obiect, deci nu se mai impunea, iar reclamantul ar fi putut să își desfășoare activitatea de salariat fără niciun impediment legal.

În al doilea rând, pârâtul a învederat că sancțiunea aplicată de către Federația ..., contrar celor expuse de către reclamant, este în măsură să afecteze într-un mod determinant activitatea pe care o desfășoară reclamantul în cadrul ....

În acest sens, s-a arătat că toți antrenorii din cadrul pârâtei sunt obligați să participe atât la antrenamente, cât și la competiții sportive, ba chiar mai mult, acestea din urmă sunt principala activitate a unui antrenor, deoarece doar prin aceste competiții se pot duce la îndeplinire obiectivele stabilite anual.

Astfel, pârâtul a susținut că fiecare secție sportivă din cadrul ... elaborează anual un plan de pregătire, care cuprinde, printre altele, conținutul pregătirii în cicluri săptămânale, numărul de antrenamente, bugetul, calendarul competițional, precum și obiectivele competiționale.

Cu titlu de exemplu, conform planului de pregătire anuală a ... pe anul 2020, plan întocmit chiar de către reclamant, există 12 etape de pregătire în cicluri săptămânale.

Analizând cele 12 etape, se poate observa faptul că aproape în fiecare dintre acestea există și competiții la care trebuie să participe sportivii din cadrul ... împreună cu antrenorul. Astfel, pe parcursul celor 12 etape sunt prevăzute competițiile aferente fiecărei etape.

Acelaşi plan de activitate se impunea a fi urmat şi în anul 2021.

Nu în ultimul rând, nu ar fi fost nici legal, dar nici echitabil, o menținere a contractului individual de muncă al reclamantului, raportat la ceilalți antrenori, care pe lângă antrenamentele la care participă, trebuie să însoțească sportivii și la competiții, aceasta fiind norma întreagă pe care un antrenor din cadrul clubului sportiv, din subordinea Ministerului Tineretului și Sportului, trebuie să îl îndeplinească.

În altă ordine de idei, pârâtul a menționat că, potrivit art. 15 din H.G. 343/2011 privind aprobarea Statutului antrenorului, antrenorul are următoarele obligații: „lit. b) să își îndeplinească cu profesionalism obiectivele de performanță stabilite de conducerea structurii sportive unde este salariat”; „lit. d) să respecte statutul și regulamentele federației sportive naționale în care își desfășoară activitatea”.

Potrivit art. 48 din Statutul Federației ...: „Comportamentul nesportiv, încălcările sau nerespectarea statutului, regulamentelor, hotărârilor si deciziilor F.R.L. de către membrii afiliaţi și membrii acestora, precum și de către oficiali sunt sancționate în plan disciplinar ”, iar în punctul 3.2 lit. c) din același articol se prevede ca sancțiune „suspendare pentru o perioada de timp sau un număr de etape din activitatea competițională internă și internațională ”.

Pârâtul a considerat că toate aceste acte normative, împreună cu contractul individual de muncă și fișa postului sunt de fapt un set de reguli care trebuie respectate în mod concertat de către fiecare antrenor din cadrul clubului, acestea alcătuind un tot unitar.

În acest sens, se impune respingerea susținerilor formulate de către reclamant, prin care arată că, potrivit fișei postului și a contractului individual de muncă, acesta își poate exercita atribuțiile de serviciu.

În probaţiune, pârâtul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, interogatoriul și martori.

 Examinând actele şi lucrările dosarului, instanța constată că acțiunea reclamantului este întemeiată, pentru considerentele prezentate în continuare.

Reclamantul este încadrat în muncă la unitatea pârâtă în baza contractului individual de muncă nr. 685/29.08.2011 (f. 5-8), în funcția ..., cu locul de muncă la ... a clubului (f. 5), având atribuțiile stabilite prin fișa postului nr. 16/11.01.2016 (f. 9-10) ca antrenor maestru, titlu profesional recunoscută în baza carnetului emis de Centrul Național de Formare și Perfecționare a Antrenorilor, potrivit HG nr. 343/2011.

Prin adresa nr. 1684/02.12.2020 (f. 12), Federația ... a înștiințat  clubul pârât cu privire la împrejurarea că antrenorul reclamant a fost sancționat cu suspendarea din activitatea competițională pe o perioadă de un an, sancțiune „formulată” de Comisia Centrală de Disciplină și Etică Sportivă, iar Biroul Federal „a ratificat decizia” Comisiei în ședința nr. 18 din data de 28.11.2020. Însă, nici clubului pârât și nici reclamantului nu a fost comunicată hotărârea Comisiei Centrale de Disciplină și Etică Sportivă de aplicare a sancțiunii suspendării din activitatea competițională pe o perioadă de un an.

Potrivit adreselor nr. 1033/07.06.2021 (f. 57) și nr. 1098/15.06.2021 (f. 70) ale Federației ..., sancțiunea aplicată antrenorului reclamant nu interzice acestuia dreptul să își continue activitatea de pregătire a sportivilor la club și de a însoți sportivii la competițiile oficiale și de a asista din tribună, ci doar posibilitatea de a coborî la saltea alături de concurenți la competițiile oficiale.

Prin decizia contestată, cu nr. ... (f. 4), pârâtul a dispus suspendarea din inițiativa sa a contractului individual de muncă al reclamantului, pe perioada 01.01.2021-02.12.2021, invocând adresa nr. 1684/02.12.2020 a Federației ... și prevederile art. 52 alin. 2 lit. e din Codul muncii, potrivit cărora contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului pe durata suspendării de către autorităţile competente a avizelor, autorizaţiilor sau atestărilor necesare pentru exercitarea profesiilor.

Față de cele ce preced, instanța reține că decizia contestată a fost emisă cu încălcarea, în primul rând, a dispozițiilor art. 52 alin. 2 lit. e coroborate cu cele ale art. 8 alin. 1 și art. 272 din Codul muncii, care presupun cu necesitate existența probată și efectivitatea suspendării de către autorităţile competente a avizelor, autorizaţiilor sau atestărilor necesare pentru exercitarea profesiilor. Adică, este necesar ca aceste autorități să emită în mod efectiv actele juridice de suspendare, anume astfel cum acestea sunt reglementate de actele normative care le guvernează activitatea, și respectivele acte unilaterale numite să fie comunicate salariatului, pentru a-i fi opozabile și a putea să își exercite drepturile legale de contracarare a efectelor acestora. Este evident că actele administrative ale „autorităților competente” trebuie să îmbrace forma scrisă și să fie supuse condiției comunicării lor persoanelor cărora le sunt destinate.

Cu alte cuvinte, aplicarea de către angajator a dispozițiilor art. 52 alin. 2 lit. e din Codul muncii atrage un efect drastic asupra raportului de muncă al salariatului, astfel încât acestea pot fi aplicate numai cu bună-credință, în mod obiectiv, verificabil și riguros, iar nu într-o manieră arbitrară, invocând un act necomunicat în materialitatea sa (neemis sau secret) al unei autorități ori în baza unor simple prezumții că ar exista vreun act al unei autorități.

În cauza dedusă judecății, conform prevederilor art. 42 din Statutul Federației ..., ale art. 9 din Cap. I, art. 12-15 din Cap. III, art. 6 din Cap. IV, art. 2-3 și art. 5-6 din Cap. IX al Regulamentului  de organizare și funcționare a Comisiei Centrale de Disciplină și Etică Sportivă (din cadrul Federației ... – f. 79, 85-86, 93): această Comisie „judecă”, ca primă instanță, abaterile săvârșite inclusiv de antrenori în cadrul competițiilor oficiale de lupte; comisia, în urma administrării probelor și judecării cazului, pronunță o „hotărâre” prin care aplică sancțiuni antrenorilor (inclusiv sancțiunea de suspendare pe o perioadă de timp din activitatea competițională), hotărâre care în mod obligatoriu „se comunică” în mod  „personal” acestora, ca părți interesate; hotărârile de sancționare ale Comisiei pot fi atacate cu apel la Comisia de Apel, în termen de 15 zile de la data luării la cunoștință în scris a hotărârii de către cei care nu au fost prezenți la ședința de pronunțare.

Or, nici reclamantului și nici pârâtului nu i-au fost niciodată comunicată hotărârea Comisiei de aplicare a sancțiunii suspendării din activitatea competițională pe o perioadă de un an, prin care a fost judecat cazul reclamantului.

Dimpotrivă, din adresa nr. 1684/02.12.2020 a Federației ... trimisă exclusiv pârâtului, rezultă o cu totul altă realitate (reconfirmată și de procesele-verbale ale Comisei și Biroului Federal – f. 101-104 și 107-109), și anume: Comisia nu a emis nicio hotărâre de aplicare a sancțiunii reclamantului, ci doar a „propus” („formulat”) această sancționare Biroului Federal, acesta fiind cel care a „ratificat” sancționarea (a „aprobat în unanimitate” sancționarea și a dispus ca „decizia” sa să fie comunicată).

Deci, clubul pârât a acționat cu rea-credință, deoarece era evident pentru oricine că nu exista actul de suspendare (hotărârea de sancționare a reclamantului) emis de „autoritatea competentă” (deci de Comisia Centrală de Disciplină și Etică Sportivă), act anume reglementat de cadrul normativ care îi cârmuiește activitatea pârâtului – neexistând, această hotărâre nici nu a putut fi comunicată nici pârâtului și nici reclamantului, pentru a-i deveni opozabilă, conform acelorași reglementări obligatorii, mai sus indicate, a căror necunoaștere și nerespectare nu poate fi invocată de pârât.

În al doilea rând, decizia contestată a fost emisă cu nesocotirea dispozițiilor art. 52 alin. 2 lit. e coroborate cu cele ale art. 8 alin. 1 din Codul muncii, și sub un aspect suplimentar.

Astfel, aplicarea de către angajator a dispozițiilor art. 52 alin. 2 lit. e din Codul muncii, generând efecte drastice asupra raportului de muncă al salariatului, poate avea loc  numai cu bună-credință, obiectiv, în mod rezonabil și proporțional cu situația determinantă. Adică, este necesar ca suspendarea de către autoritățile competente a avizelor, autorizaţiilor sau atestărilor necesare pentru exercitarea profesiilor să cauzeze imposibilitatea de exercitare în totalitate sau în mod esențial de către salariat a funcției sale, impunându-se obiectiv măsura suspendării contractului individual de muncă.

Însă, în cauza dedusă judecății, instanța reține că, potrivit art. 3 din Statutul antrenorului, aprobat prin HG nr. 343/2011, a fișei postului reclamantului (f. 9-10) și a planului anual de pregătire (f. 31-46), activitatea principală a acestuia, esențială și covârșitor majoritară și ca timp alocat, o constituie activitatea de pregătire, inițiere și selecție a sportivilor pe care îi antrenează la locul său de muncă prevăzut expres în contractul individual de muncă: ... a clubului (f. 5). Activitatea pe care o depune reclamantul, cu ocazia delegărilor sale la diverse competiții sportive, se rezumă la perioade scurte (de la o zi la 4 zile, în majoritatea lunilor), și acestea vizează prioritar verificarea performanțelor sportivilor pregătiți, iar nu pregătirea propriu-zisă a acestora.

Pe de altă parte, rezultatele efective ale muncii majoritare și fundamentale a reclamantului, de pregătire a sportivilor la Sala de lupte a clubului, sunt obiectivate de obținerea de către aceștia a rezultatelor planificate la competițiile sportive la care aceștia concurează, obținere care nu poate fi considerată că ar fi esențial și inevitabil obstaculată, de simplul fapt că reclamantul poate asista la competițiile sportive din tribună și acționa din această ipostază, iar nu lângă salteaua de lupte libere. Această asistare la saltea nu este indispensabilă, din moment ce clubul pârât are posibilitatea de a delega în aceste sens pe unul dintre ceilalți antrenori ai săi, în baza colaborării acestuia cu reclamantul.

Prin urmare, în speță, simpla suspendare a reclamantului de la activitatea competițională generează efecte foarte restrânse și neesențiale asupra executării contractului său individual de muncă, efecte reduse doar la neasistarea sportivului lângă salteaua de lupte, cu ocazia delegărilor la competițiile sportive. Este de subliniat că reclamantului nu i-a fost retras carnetul de antrenor ... și nici nu i-a fost suspendată această calificare profesională. Ca atare, nu poate fi considerată ca devenind inevitabilă, în mod obiectiv, rezonabil și proporțional, suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului.

În consecință, văzând şi dispoziţiile art. 208 – 216 din Legea nr. 62/2011, instanţa va admite acțiunea reclamantului și va anula decizia nr. ... emisă de pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite acţiunea civilă formulată de reclamantul ... CNP ..., cu domiciliul în .., str. .., nr. .., ap..., jud. .. şi domiciliul procesual ales în .., str. .. nr. .. ap.. jud. ..., în contradictoriu cu pârâtul Clubul .. .. CIF .., cu sediul în .., str. ..., nr. ..,  jud. ..

Anulează decizia nr. ... emisă de pârât.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Tribunalul Mureş.

Pronunţată azi, 13 iulie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.

Preşedinte Asistent Judiciar  Asistent Judiciar

Grefier

Domenii speta

Spete similare