Lipsa criticilor cu privire la caracterul de titlu executoriu

Deliberând asupra apelului, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. X/05.06.2020 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosar nr. X/207/2020 s-a respins contestaţia la executare formulată de contestatoarea U P I (L) S.A, cu sediul social în L, 1 Rue S L 2519, reprezentată de Societatea Civilă de Avocaţi „C M P”, prin avocat A M, cu sediul procesual ales în municipiul B, în  contradictoriu cu intimata S S, domiciliată în C, judeţul O.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţa a reţinut următoarele:

Contestatoarea U P I (L) SA a formulat contestaţie la executare  împotriva încheierii de stabilire cheltuieli suplimentare din data de 09.12.2019, solicitând anularea acestei încheieri, ca netemeinică şi nelegală.

Instanţa reţine că, potrivit art.712 alin. 1 C.pr.civ., împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. Contestaţia la executare este o cale specială de atac aplicabilă în faza executării silite prin care se poate obţine anularea actelor de executare efectuate cu încălcarea dispoziţiilor legale, iar la alin.2 se prevede că „În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlu executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu o cale procesuală pentru desfiinţarea lui”.

În fapt, creditoarea a formulat cerere de executare silită, înregistrându-se pe rolul BEJ „T G L” dosarul de executare nr. X/E/2016.

Prin încheierea nr. X/22.09.2016 pronunţată de către Judecătoria Caracal în dosarul nr. X/207/2016, s-a dispus încuviinţarea executării silite  a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit solicitat .

Se constată că BEJ „T G L” a emis în dosarul de executare nr. X/E/2016, încheierea din  data 09.12.2019, prin care i s-a pus în vedere creditoarei să avanseze cheltuieli de executare în sumă de 150 +TVA.

Împotriva acestei încheierii creditoarea a formulat contestaţie la executare ce face obiectul prezentei cauze.

Cu privire la nulitatea absolută a încheierii de stabilire cheltuieli de executare suplimentare, art. 657 Cod proc. civ., încheierile executorului judecătoresc trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, denumirea și sediul organului de executare; data și locul întocmirii încheierii și numărul dosarului de executare; titlul executoriu în temeiul căruia se efectuează procedura de executare; numele și domiciliul ori, după caz, denumirea și sediul creditorului și ale debitorului; procedura de executare care face obiectul încheierii; chestiunea asupra căreia se adoptă încheierea; motivele în fapt și în drept care au determinat darea încheierii; dispoziția luată de executor; semnătura și ștampila executorului judecătoresc.

Ori, analizând încheierea sub aceste aspecte, instanţa observă că nu lipseşte nici semnătura, nici ştampila executorului; legea neprevăzând ca încheierea comunicată părţilor să fie în original.

Potrivit art. 670 alin. 1 Cod proc. civ., partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor.

Instanţa reţine că prin decizia (HP) nr.15 la data de 23.05.2016 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.741 din data de 23.09.2016) s-a statuat că art.3717 Vechiul Cod de procedură civilă face referire la două categorii de cheltuieli, respectiv cheltuieli avansate în vederea executării şi cheltuieli efectuate cu actele de executare întocmite.

Aceasta întrucât „realizarea activităţii de executare presupune anumite cheltuieli care, după distincțiile pe care le face, trebuie avansate de creditor sau, după caz, de către debitor. Chiar dacă la finele executării ele sunt suportate de către debitor imputându-se asupra patrimoniului acestuia, avansarea lor se constituie într-o sarcină distinctă de a cărei îndeplinire depinde, uneori chiar decisiv efectuarea executării silite.

Astfel cu privire la cheltuielile ce trebuie avansate, dispozițiile art.670 alin.1 C.pr.civ. stabilesc că ele sunt în sarcina părţii, „care solicită îndeplinirea unui act sau a unei alte activităţii care interesează executarea silită” şi, de asemenea, că „pentru actele sau activităţile dispuse din oficiu cheltuielile se avansează de către creditor”.

În privinţa principiului avansării cheltuielilor de executare silită, instanţa reţine şi prevederilor art.647 alin.1 teza finală C.pr.civ. potrivit cărora, creditorul este obligat să avanseze cheltuielile necesare îndeplinirii actelor de executare, potrivit dispozițiilor luate de către executor.

Termenul „de avansare” presupune predarea, plata cu anticipație a unei sume de bani.

Acest mecanism de funcţionare a procedurii execuţionale este pe deplin justificat de raţiunea identificării mijloacelor financiare necesare pentru a permite declanşarea executării şi continuarea executării silite, în condiţiile în care debitorul refuză să-şi îndeplinească de bunăvoie obligaţiile.

În cauză instanţa reţine că din dosarele de executare înregistrate pe rolul BEJ T G L, o parte sunt neperformante, respectiv nu au fost recuperate sume de bani, iar creditoarea i-a solicit executorului judecătoresc ca în aceste dosare să efectueze diferite activităţi: interogări, verificări, instituirii popririi etc.

Astfel, executorul judecătoresc, prin încheierea din data de 09.12.2019 i-a adus la cunoştinţă creditoarei să avanseze cheltuieli de executare, precum şi cuantumul acestora, având în vedere că în ipoteza neîndeplinirii acestei îndatoririi, singura sancţiune ce poate opera este aceea a perimării executării, în condiţiile art.697-699 C.pr.civ.

Solicitarea de avansare a cheltuielilor de către creditoarea este justificată, întrucât în ipoteza unei insolvabilităţii a debitorului, riscul insolvabilităţii nu poate fi în sarcina executorului, care nu este parte a raportului execuţional, ci participant, organ investit cu realizarea executării.

Prin urmare, în situaţia în care cheltuielile de executare nu pot fi recuperate de la debitor (ca în prezenta cauză), creditorul va suporta cuantumul acestora, până la momentul în care starea patrimonială a debitorului va permite recuperarea acestora în termenul de prescripţie extinctivă, cu excepţia onorariului executorului judecătoresc.

În ceea  ce priveşte nejustificarea cheltuielilor de executare invocată de către creditoare, instanţa o respinge, întrucât executorul judecătoresc a estimat cheltuielile de executare la suma de 150 lei, care însă nu poate fi pusă în executare decât în momentul în care devin cert, lichid şi exigibile în sensul art.663 alin.1 C.pr.civ.

În acest sens, nefiind vorba de stabilirea cheltuielilor de executare ci de solicitarea de a se avansa aceste cheltuieli de către creditoare, la acest moment cheltuielile nu trebuiesc justificate (probate).

Însă în cazul în care asemenea sume nu sunt avansate de către creditoare, iar cheltuielile executări sunt suportate de către executor, executorul va întocmi o încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare, care va avea valoare de titlu executoriu împotriva creditoarei.

Având în vedere argumentele de drept şi de fapt expuse instanţa a apreciat că încheierea din data de 09.12.2019 este legală, împrejurare pentru care a respins contestaţia la executare formulată de către contestatoare, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, la data de 26.06.2020, apelanta-contestatoare U P (L) SA, solicitând schimbarea în tot a sentinţei apelate, în sensul admiterii contestaţiei la executare, astfel cum a fost formulată.

În motivarea în fapt a cererii de apel, apelanta U P I (L) SA, denumita in continuare UPI a prezentat modul în care s-a încheiat un contract de colaborare cu executorului judecătoresc T G L, din Mun. C şi neînţelegerile apărute, aspecte susţinute şi prin cererea iniţială.

În esenţă, a arătat că, pentru recuperarea creanţelor de la debitorii care îsi aveau domiciliul in raza Curţii de Apel Craiova, societatea a apelat la serviciile executorului judecătoresc T G L din Mun. C. Având in vedere numărul mare de dosare care urmau a fi deschise, s-a agreat cu executorul judecătoresc ca societatea sa achite, la momentul deschiderii dosarului de executare, o suma de aproximativ 160 lei cu titlu de cheltuieli de executare, acestea fiind singurele agreate ca fiind suficiente pentru desfăşurarea procedurii de executare silita, in cazurile creanţelor negarantate. În luna Septembrie 2019 relaţiile dintre cele doua părți au început sa se degradeze, ca urmare a solicitărilor nelegitime si exagerate ale executorului judecătoresc fata de societate. Acesta a solicitat ca toate dosarele aferente creanţelor cesionate de societate, pentru debitorii cu domiciliul in raza Curţii de Apei Craiova, sa îi fie încredințate exclusiv, aspect asupra căreia nu a existat un consens între părți, iar la data de 25.11.2019, executorul judecătoresc comunica faptul ca, pentru a continua executarea silita, se impune sa achite sume suplimentare cu titlu de cheltuieli suplimentare de executare.

Ulterior, începând cu data de 23.12.2019, societatea a primit din partea executorului judecătoresc peste 5200 de încheieri prin intermediul cărora erau stabilite cheltuieli de executare suplimentare, fără a fi precizat motivul pentru care se impun a fi achitate sumele suplimentare solicitate. In concret, au fost stabilite cheltuieli suplimentare de 150 lei in fiecare din cele peste 5200 de dosare de executare silita încredințate executorului, rezultând astfel o suma de aproximativ 800.000 lei care ar trebui achitata de către companie pentru continuarea procedurii de executare silita.

Societatea a formulat contestaţie la executare împotriva tuturor încheierilor emise de executorul judecătoresc (in jur de 5200 de contestaţii la executare pe rolul tuturor judecătoriilor din raza Curţii de Apel Craiova) prin care a prezentat toate motivele de nelegalitate a acestor încheieri de stabilire a cheltuielilor suplimentare, solicitând anularea acesteia.

Revenind la circumstanţele spetei de fata, susţine că argumentele reţinute de instanţa de fond pentru respingerea ca neîntemeiata a contestaţiei formulate sunt următoarele:

a. solicitarea adresata creditorului de avansare a unor cheltuieli nu trebuia motivata de către executor, aceasta solicitare neavând caracterul de titlu executoriu, si ca,

b. in cazul in care creditorul nu avansează cheltuielile de executare, executorul poate emite o noua încheiere, de stabilire a acestor cheltuieli care va constitui titlu executoriu împotriva creditorului.

Din perspectiva motivelor ce urmează a fi prezentate in continuare, instanţa de apel urmează sa constate ca sentinţa civila atacata este profund neîntemeiata, motiv pentru care se impune admiterea prezentei cai de atac.

Susţine următoarele motive de apel:

Obligativitatea motivării în fapt şi în drept a încheierii contestate. Puterea executorie a încheierii.

Susţine că, pronunţându-se în sensul respingerii contestaţiei la executare, instanţa de fond a apreciat încheierea executorului ce face obiectul contestaţiei că nu stabileşte în sarcina creditorului o obligaţiei de plată, ci ar reprezenta o solicitare de avansare a unor cheltuieli. Astfel, în viziunea instanţei de fond, această încheiere nu va putea fi pusă în executare împotriva apelantei, urmând ca în eventualitatea în care nu vor fi avansate sumele solicitate, executorul să emită o nouă încheiere prin care să  stabilească obligaţii de plată pentru creditor, încheiere care va putea fi pusă în executare, în ipoteza neexecutării benevole.

Sub un prim aspect, prin raportare la considerentele instanţei de fond necesită a fi clarificat clasificarea actului emis de către executorul judecătoresc ce face obiectul  contestaţiei la executare. Astfel, actul contestat reprezintă o încheiere  emisă de către executor în temeiul dispoz. art. 656 alin. 1 Cod procedură civilă.

În ceea ce priveşte puterea executorie a încheierii emise de executor art. 657 alin. 3 cod procedură civilă dispune în sensul că dacă prin lege nu se dispune altfel, încheierile se dau fără citarea părţilor, se comunică acestora, sunt executorii de drept şi pot fi atacate numai cu contestaţie la executare. Legea stabileşte regula conform căreia încheierile emise de către executor sunt executorii de drept.

Susţine că nu se poate considera că menţiunile executorului din cuprinsul actului atacat  prin care se stabileşte în sarcina contestatoarei obligaţia de a avansa o sumă cu titlu de cheltuieli suplimentare de executare, pentru o pretinsă executare a executării silite, nu poate fi apreciată  decât ca stabilirea unei obligaţii de a da o sumă de bani, aspect ce reiese fără putinţă de tăgadă din cuprinsul încheierii contestate.

Obligaţia de a achita o sumă de bani, stabilită prin intermediul unui act executoriu de drept, reprezintă în mod evident, un titlu executoriu ce poate fi pus în executare împotriva apelantei, în măsura în care încheierea nu este anulată în raport de neregularitatea constatate.

Sub un al doilea aspect, instanţa de apel urmează să constate că încheierea contestată se încadrează în definiţia furnizată de art. 656 alin. 1 cpc, în sensul că este o încheiere emisă de executor, indiferent de faptul că respectivul act putea fi interpretat ca o solicitare prealabilă de avansare a unor costuri sau reprezintă un titlu executoriu care poate fi pus în executare împotriva creditorului.

 Conf. art. 657 cpc încheierile emise de către executor trebuie să cuprindă o serie de menţiuni unele dintre acestea fiind impuse în mod imperativ, astfel, în continuare face referire la motivele de  nulitate  prev. de art. 657 alin. 1 lit. g şi j corob. cu alin. 2 Cpc, apreciind că încheierile emise de executor trebuie să cuprindă, sub sancţiunea expresă a nulităţii, motivele în fapt şi în drept care au determinat darea încheierii, respectiv semnătura şi ştampila executorului judecătoresc.

În ceea ce priveşte încheierea contestată, motivarea acesteia este lacunară, rezumată la precizarea că suma de 150 lei reprezintă cuantumul avansului de cheltuieli de executare silită necesar continuării procedurii execuţionale.

Executorul judecătoresc nu precizează, in mod concret, ce reprezintă cheltuielile suplimentare stabilite in sarcina apelantei si pentru ce demersuri de executare sunt acestea necesare. Nu precizează daca  aceste cheltuieli suplimentare sunt necesare pentru realizarea unor acte de executare viitoare sau  sunt destinate sa acopere unele cheltuieli efectuate deja de executor.

Fata de prevederile exprese ale art. 657 CPC şi pentru o transparenta a procedurii de executare silita, se impunea ca executorul sa precizeze motivul obiectiv pentru care solicita de la creditoare cheltuielile suplimentare pentru ca atât creditorul, cat st instanţa de judecata, sa poată aprecia asupra legalităţii demersurilor, a cuantumului si tipului costurilor solicitate, respectiv asupra necesitaţii achitării lor, prin raportare la actele de executare silita estimate a fi realizate de executorul judecătoresc

Având în vedere faptul ca si încheierile de stabilire cheltuieli emise de către executorul judecătoresc pot fi supuse controlului judiciar al instanţei de executare, iar CPC prevede in mod limitativ categoriile ce constituie cheltuieli de executare, in mod evident este de datoria executorul judecătoresc sa se asigure ca încheierile emise cuprind elementele necesare pentru încadrarea respectivelor cheltuieli in dispoziţiile art. 670 alin. 3 CPC.

Din contra, in cazul in care executorul judecătoresc nu precizează pentru ce se impun a fi achitate cheltuielile suplimentare si care sunt actele de executare silita viitoare care vor genera aceste costuri, interesele creditorului si debitorului sunt lezate prin menţinerea unui caracter ocult asupra acestor elemente fata de care cel din urma poate aprecia daca sunt necesare sau nu.

Se constata, astfel, necesitatea motivării tuturor actelor emise de către executorul judecătoresc, inclusiv a încheierilor prin care se adresează solicitări /se stabilesc obligaţii in sarcina părților din cadrul dosarului de executare.

Sub un al treilea aspect, mergând pe argumentul instanţei de fond,  solicită să se constate ca din perspectiva interesului de a solicita anularea încheierii de stabilire cheltuieli suplimentare, nu ar prezenta relevanta împrejurarea daca aceasta încheiere este sau nu un titlu executoriu.

Astfel, chiar daca s-ar valida opinia neîntemeiata a instanţei de fond, in sensul ca încheierea contestata nu ar reprezenta altceva decât o solicitare adresata creditorului de a avansa anumite cheltuieli, se poate constata ca si acest demers este unul abuziv, lipsit de o justificare corespunzătoare, după cum a explicitat mai sus. Indiferent ca solicita cheltuieli suplimentare prin intermediul unei încheierii „preparatorii" sau prin intermediul unei încheieri executorii, necesitatea motivării in fapt a cheltuielilor suplimentare subzista, acesta fiind spiritul prevederii legale de la art. 670 din CPC.

Un astfel de punct de vedere exprimat de instanţa de fond nu poate fi reţinut ca fiind valid atât timp cat executorul judecătoresc are posibilitatea de a transmite o adresa simpla prin care sa pună in discuţie creditorului varianta avansări unor noi cheltuieli de executare suplimentare fata de cele iniţiale achitate. Nu ii este interzis nicăieri executorului transmiterea unui astfel de document care, spre deosebire de încheierea contestata, nu poate avea un caracter executoriu, un astfel de demers ar fi fost de dorit întrucât creditoarea ar fi avut posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere, prin raportare la gradul de recuperare a creanţei si a sumelor avansate, respectiv cu privire la oportunitatea continuării procedurii de executare silita.

Din contra, pentru ca a procedat in maniera contestata de creditoare, intenţia executorului judecătoresc este probata pe deplin, domnia sa urmărind obligarea creditoarei, prin puterea de care dispune de a emite acte de executare executorii de drept, la plata unor sume de bani considerabile pentru satisfacerea unui interes personal si nu pentru realizarea de demersuri procedurale suplimentare

De altfel, însăşi judecătorul fondului admite ca, in ipoteza in care apelanta nu avansează sumele solicitate de către executor, acesta are posibilitatea de a emite o noua încheiere, prin care sa stabilească obligaţii de plata in sarcina acesteia, încheiere ce ar putea fi pusa in executare. Cu alte cuvinte, lipsa unui răspuns afirmativ cu privire la solicitarea executorului conferă acestuia posibilitatea de a stabili în sarcina apelantei  obligaţii de plata cu titlu de cheltuieli suplimentare necesare continuării executării silite.

Ca atare, încheierea atacată produce efecte prejudiciatoare, atât pentru apelantă, cat si pentru debitor, singura posibilitate de evita producerea unei pagube nejustificate fiind aceea de a solicita anularea încheierii, in raport de motivele de nulitate prevăzute de lege.

Cheltuielile suplimentare au fost stabilite în mod abuziv, fără temei legal si fara a fi motivata necesitatea acestora.

Invocă dispozițiile art. 670 alin. (1) CPC, care prevede ca partea care solicita îndeplinirea unui act sau a unei activităţi care interesează executarea silita este obligata sa avanseze „cheltuielile necesare in acest scop". Întrucât creditoare a solicitat executarea silita, executorul trebuia sa precizeze in concret care sunt cheltuielile necesare pentru îndeplinirea oricăror demersuri.

Altfel spus, necesitatea efectuării unei cheltuieli reprezintă o consecinţa a necesitaţii efectuării unui act specific de executare în vederea recuperării creanţei. Din contra, o cheltuiala nu poate fi stabilita fără a fi indicat si demersul viitor de executare care va genera respectiva cheltuiala, in caz contrar intrând intr-un spectru de arbitrar stabilit de executorul judecătoresc în urmărirea propriului interes financiar.

De altfel,  solicită să se  observe ca încheierea emisa de catre executorul judecătoresc, ce face obiectul contestaţiei la executare, nu cuprinde nici temeiul legal si nici acele argumente din care sa rezulte necesitatea avansării acestor cheltuieli.

Mai mult, textul delege indicat de catre executorul judecătoresc, respectiv art. 697 din CPC, se poate lesne observa ca acesta reglementează instituţia perimării executării silite, respectiv termenul de perimare si nicidecum aspecte privind stabilirea cheltuielilor de executare silita necesare pentru continuarea executării silite, reglementate de art. 670 din CPC.

Relativ la motivarea in fapt a încheierii de stabilire a unor cheltuieli suplimentare, singurul aspect precizat de catre executor este acela conform căruia „cuantumul avansului de cheltuieli de executare silita necesar continuării procedurii execuționale".

Or, instanţa de apel urmează să constate faptul ca, în realitate, executorul judecătoresc nu precizează, in mod concret, ce reprezintă  şi pentru ce sunt necesare cheltuielile suplimentare. Nu precizează daca  aceste cheltuieli suplimentare sunt necesare pentru realizarea unor acte de executare viitoare sau  sunt destinate sa acopere unele cheltuieli efectuate deja de executor.

Majoritatea încheierilor au fost emise de executorul judecătoresc in dosare de executare silita in care fie debitele societăţii au fost recuperate integral de la debitori, fie au existat recuperări parţiale a creanţelor datorate in dosarele de executare, situaţie in care executorul a recuperat cheltuielile de executare, cei puţin parţial.

Modul de acţiune al executorului Judecătoresc intra in sfera ilicitului si din perspectiva faptului ca in marea majoritate a dosarelor de executare silita in care au fost solicitate cheltuielile suplimentare nu a fost recuperata nicio suma de bani iar debitorul nu figurează cu bunuri sau alte surse de venit care ar acoperi creanţele datorate, devenind evident ca o astfel de suma poate reprezenta mal mult decât valoarea creanţelor de recuperat din majoritatea dosarelor pentru care au fost solicitate cheltuielile suplimentare.

În condiţiile anterior menţionate, mai mult se impunea aplicarea dispoziţiilor art. 703 pct. 1 alin 2 Cod Procedura Civila, fiind fără urma de tăgada ca debitorul era vădit insolvabil, iar avansarea cheltuielilor de executare solicitate de executor nu reprezintă decât un prejudiciu evident pentru creditor si nu face decât sa adâncească starea de insolvabilitate a debitorului.

Fata de prevederile exprese ale textului de lege indicat mai sus si pentru o transparenta a procedurii de executare silita, pe baza căruia creditorul sa poată decide daca doreşte continuarea executării silite sau nu, se impunea ca executorul sa precizeze demersurile concrete de executare silita necesare pentru recuperarea creanţei, demersuri care implica cheltuielile suplimentare. Daca ar fi procedat în aceasta maniera, interesele creditorului si ale debitorului ar fi fost protejate si efective, aceştia cat si instanţa de judecata având posibilitatea de a aprecia asupra legalităţii cheltuielilor si a caracterului întemeiat al solicitării executorului, prin raportare la actele de executare silita estimate a fi realizate de executorul Judecătoresc,

Invocă și disp. art. 670 alin. 4 Cpc,  text care nu este respectat, in lipsa  prezentării de către executorul judecătoresc a dovezilor /motivelor pentru care sunt solicitate aceste cheltuieli suplimentare, sancţiunea constând în anularea acestui act de executare silita.

Sub un al doilea aspect, conform art. 670 alin. (1) CPC, creditorul este obligat sa avanseze cheltuielile de executare in doua ipoteze, respectiv, atunci când solicita efectuarea unui act sau a unei activităţi de executare sau atunci când anumite acte/activităţi de executare sunt dispuse din oficiu, ipoteze care nu sunt incidente în cauză.

Instanţa de control judiciar urmează sa constate ca, având in vedere caracterul negarantat al creanţei ce face obiectul dosarului de executare silita, demersul principal realizat de executorul judecătoresc pentru recuperarea creanţelor a fost de instituire a popririi asupra eventualelor venituri ale debitorilor.

Or, odată ce poprirea a fost instituita pentru prima data, nu mai este necesar ca aceasta sa fie reinstituita periodic prin emiterea de noi adrese de înfiinţare a popririi, fapt care ar genera costuri cu transmiterea adreselor de înfiinţare a popririi. Poprirea va subzista asupra veniturilor debitorului si asupra terţului poprit pana la momentul in care executorul va reveni cu o adresa de ridicare a poprii Instituite, fără ca in aceasta perioada de timp intermediara sa mai fie necesare acte periodice de reconfirmare a popririi.

In realitate, prin raportare la înscrisurile din dosarul de executare,  solicită ca instanţa de control judiciar sa constate ca nu au fost realizate demersuri suplimentare care sa justifice plata unor sume suplimentare. Or, in condiţiile in care deja a fost achitat un avans iar astfel de demersuri periodice realizate de executor nu generează costuri, este evident ca, chiar si la o simpla vedere asupra spetei in sine, pretenţiile executorului judecătoresc de a achita sume suplimentare sunt evident nejustificate. Mai mult, executorul nu a precizat, in concret ce demersuri de executare ar urma sa efectueze pentru recuperarea creanţelor si care sa genereze aceste costuri suplimentare care sa fie achitate de către creditorul urmăritor.

Din aceste considerente, solicită admiterea  apelului  formulat împotriva sentinţei civile pronunţata in prezenta cauza de către instanţa de fond, respectiv  să se  dispună  schimbarea în tot a sentinţei civile menţionate anterior, in sensul  admiterii contestaţiei la executare, astfel cum aceasta a fost formulata.

De asemenea, solicita să se dispună şi obligarea la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de soluţionarea prezentei cauze.

In baza art. 411 alin. (1) pct. 2 teza a doua din CPC, solicita judecarea prezentei cauze si in lipsa pârtilor legal citate.

În drept, îşi întemeiază prezentul apel pe dispoziţiile art. 718 si următoarele din CPC, pe dispoziţiile textelor de lege invocate in cuprinsul prezentei precum si pe orice alta dispoziţie legala incidenţa soluţionării prezentei cauze.

Probe: înscrisuri, orice altă probă  a cărei necesitate în administrare va rezulta din  dezbateri.

Cererea de apel a fost timbrată conform dovezii de la dosar.

Nu s-a depus întâmpinare.

Tribunalul a soluționat cauza pe baza înscrisurilor depuse la dosar.

Analizând apelul, prin prisma motivelor invocate, raportat la probatoriul administrat şi la dispoziţiile legale incidente în cauză, tribunalul reţine următoarele:

Prin apelul de față apelanta - contestatoare critică hotărârea primei instanțe și reiterează motive de nulitate care vizează, atât aspecte formale, cât și aspecte de fond privind Încheierea din data de 09.12.2019 emisă în dosarul de executare nr. X/E/2016 înregistrat la BEJ T G L.

Tribunalul, raportat la disp. art. 477 și 478 din Codul de procedură civilă, în  limitele efectului devolutiv, va analiza motivele de apel astfel cum au fost formulate apelanta - creditoare U P I (L) S.A.

 În drept, executarea silită este cea de-a doua fază a procesului civil şi reprezintă procedura prin intermediul căreia creditorul, titularul unui drept recunoscut printr-o hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu executoriu, constrânge, cu ajutorul organelor competente ale statului, pe debitorul său, care nu îşi execută de bunăvoie obligaţia corelativă de a o aduce la îndeplinire în mod silit.

Contestaţia la executarea silită reprezintă mijlocul procesual specific procedurii de executare silită prin care părţile raportului execuţional declanşează controlul judecătoresc al legalităţii actelor de executare silită săvârşite în timpul procedurii de executare.

Se rețin dispoziţiile art. 670 alin. (1) CPC: „Partea care solicita îndeplinirea unui act sau a altei activitaţi care interesează executarea silita este obligata sa avanseze cheltuielile necesare in acest scap. Pentru actele sau activităţile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor".

Art. 670 alin. (3) CPC enumera acele sume ce pot fi definite drept cheltuieli de executare:

 „Sunt cheltuieli de executare:

1. taxele de timbru necesare declanşării executorii silite;

2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii;

3. onorariul avocatului în faza de executate silita;

4. onorariul expertului, al traducătorului şi al interpretului;

5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicităţii procedurii de executare silita şi cu efectuarea altor acte de executare silită;

6. cheltuielile de transport;

7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfăşurării executării silite".

 De asemenea, art. 657 alin. (1) lit. g) și alin. (2) Cpc, prevede:

Art. 657 - Încheierile executorului judecătoresc

„(1) Amânarea, suspendarea şi încetarea executării silite, eliberarea sau distribuirea sumelor obţinute din executare, precum şi alte măsuri anume prevăzute de lege se dispun de executorul judecătoresc prin încheiere, care trebuie să cuprindă:

g) motivele în fapt şi în drept care au determinat darea încheierii;

j) semnătura şi ştampila executorului judecătoresc”.

Tribunalul reține ca fiind fondat motivul de nulitate absolută a încheierii contestate în prezenta cauză, referitor la lipsa motivelor de fapt care au determinat emiterea respectivei încheieri.

Astfel, în dosarul de executare nr. X/E/2016 înregistrat la BEJ T G L a fost emisă Încheierea din data de 09.12.2019, prin care s-a stabilit, în baza dispoziţiilor art. 697 şi următoarele raportat la art. 670 alin. 2 şi 6 Cod procedură civilă, suma de 150 lei +TVA, ce reprezintă avans cheltuieli necesare continuării procedurii de executare silită în sarcina creditoarei U P I (L) S.A.

Din prevederile art. 657 alin. (1) lit. g) și alin. (2) Cpc,  rezultă obligaţia executorului judecătoresc de a arăta în încheierea prin care se dispun orice alte măsuri anume prevăzute de lege motivele în fapt și în drept care au determinat darea încheierii. Prin urmare, aceste prevederi sunt aplicabile și pentru  Încheierea privind avans cheltuieli executare, întocmită conform art. 670 alin. 1 Cod procedură civilă, în care executorul trebuie să arate cheltuielile de executare pe care le poate anticipa şi cuantifica la respectivul moment. În condiţiile art. 657 alin. 2 Cpc, intervine o nulitate expresă condiţionată, vătămarea produsă fiind prezumată, conform art. 175 alin. 2 C.proc.civ..

Or, Încheierea din data de 09.12.2019, contestată în cauza de față, nu cuprinde natura cheltuielilor necesare în cuantum de 150 lei+TVA ce se impun a fi avansate de către creditoare cu valoare de titlu executoriu, respectiv demersurile pe care executorul judecătoresc urmează a le întreprinde în dosarul de executare pentru care este necesară avansarea sumei de 150 lei +TVA.

Faţă de caracterul exemplificativ al art. 670 alin. 3 C.proc.civ., instanţa reţine că, pentru a intra sub incidenţa textului analizat,  o cheltuială de executare trebuie să fie expres prevăzută de lege ori să fie necesară desfăşurării executării silite. BEJ T G L nu a indicat o anumită cheltuială de executare prevăzută de lege drept corespondent al sumei de 150 lei + TVA şi nici nu a explicitat în conţinutul încheierii de ce această sumă este necesară continuării executării silite.

Aşadar, în ceea ce privește suma de 150 lei + TVA stabilită cu titlu de avans cheltuieli de executare suplimentare, necesare continuării procedurii de executare silită,  tribunalul constată că în încheiere este stabilit doar cuantumul, fără o detaliere a modului de calcul al acestei sume, fără a se preciza de către executorul judecătoresc ce reprezintă aceste cheltuieli, activitățile  avute în vedere de executorul judecătoresc şi  care impun avansarea sumei de către creditoare.

Mai mult, executorul a întocmit deja Încheierea de stabilire cheltuieli iniţială, în care a detaliat cheltuieli efectuate până la acel moment, în sarcina debitorului, iar de la data stabilirii acestor cheltuieli de executare, executorul judecătoresc nu a învederat ce demersuri fac dovada necesităţii avansării altor sume pretinse în dosarul de executare, nefiind efectuat şi un calcul al cheltuielilor efectuate până în prezent în etapa executării silite şi nefiind justificată de către executorul judecătoresc necesitatea stabilirii ulterioare a unui avans cheltuieli necesare continuării  procedurii de executare silită de 150 lei+TVA în sarcina creditoarei.

 Aceste elemente din cuprinsul încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare sunt necesare, raportat și la dispozițiile art.670 alin. 4 Cod procedură civilă, potrivit cărora: „aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare pe calea contestației la executare formulată de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta”, dar și la dispozițiile art.670 alin.5 Cod procedură civilă: „în cazul în care sumele stabilite potrivit alin.4 nu pot fi recuperate de la debitor, din lipsa bunurilor urmăribile sau din alte asemenea cauze, acestea, cu excepția onorariului executorului judecătoresc, vor fi plătite de creditor, care le va putea recupera de la debitor când starea patrimonială a acestuia o va permite, înăuntrul termenului de prescripție”.

Tribunalul apreciază, astfel, că este întemeiată critica apelantei, deoarece lipsa elementelor de identificare a acestor cheltuieli de executare (în sensul de a se menționa în mod explicit căreia dintre categoriile prevăzute în art.670 alin.3 pct.1-7 Cod procedură civilă se subsumează) atrage imposibilitatea verificării legalității acestor cheltuieli, dar și a modalității de recuperare.

Aceste elemente sunt indispensabile, în condițiile în care art.670 Cod procedură civilă stipulează în mod expres că sumele stabilite cu titlu de cheltuieli de executare pot fi cenzurate de instanță la cererea oricăreia dintre părți care prezintă un interes, în cenzurarea lor urmând să se aibă în vedere și dispozițiile art.670 alin.5 Cod procedură civilă referitoare la partea care datorează executorului judecătoresc aceste sume și categoria de cheltuieli de executare care poate fi suportată de creditor, creditorul având doar posibilitatea recuperării ulterioare de la debitor înăuntrul termenului de prescripție.

Or, în încheierea contestată nu se menționează dacă suma de 150 lei la care se adaugă TVA reprezintă taxe de timbru necesare declanșării executării silite, onorariu executor judecătoresc, onorariu avocat în faza executării silite, onorariu expert, traducător sau interpret, cheltuieli pentru respectarea publicității procedurii de executare silită sau cu efectuarea altor acte, cheltuieli de transport sau alte cheltuieli prevăzute de lege cu indicarea dispozițiilor legale respective, iar creditorul este vătămat în drepturile sale, deoarece nu este în măsură să cunoască dacă aceste sume stabilite de executorul judecătoresc urmează să fie percepute de la creditor sau de la debitor în condițiile art.670 alin.5 Cod procedură civilă (după cum este sau nu vorba despre onorariul executorului judecătoresc sau despre alte cheltuieli), dar și dacă pot fi recuperate pe calea executării silite direct de la creditor, în condițiile în care încheierea reprezintă titlu executoriu.

Faţă de prevederile art. 657 alin. 2 Cpc, intervine o nulitate condiţionată expres prevăzută de lege, vătămarea produsă fiind prezumată, conform art. 175 alin. 2 Cpc. Însă, tribunalul reține și o vătămare produsă părții prin nerespectarea dispozițiilor art.670 Cod procedură civilă, întrucât lipsa mențiunilor arătate pune în imposibilitate creditorul să conteste oportunitatea sau cuantumul acestor cheltuieli în raport de stadiul executării silite și de celelalte cheltuieli de executare stabilite deja în același dosar de executare silită.

Totodată, vătămarea nu poate nu poate fi înlăturată fără anularea încheierii, prin îndreptarea acesteia şi nici prin comunicarea ulterioară în cursul judecării prezentului dosar de către executorul judecătoresc a unor elemente de identificare a acestor cheltuieli de executare, deoarece, fiind vorba despre un act autentic în sensul prevăzut de art.269 Cod procedură civilă, încheierea emisă de executorul judecătoresc în condițiile art.670 Cod procedură civilă nu poate fi completată sau motivată ulterior, în ceea ce privește sensul și tipul sumelor de bani stabilite cu titlu de cheltuieli de executare prin informații ulterioare furnizate de autorul actului într-un litigiu aflat pe rolul instanței, informații care nu fac corp comun cu actul în sine și care reprezintă simple aprecieri personale ale emitentului. Pentru a îndeplini cerința previzibilității sale, Încheierea contestată trebuie să conțină chiar în cuprinsul său elementele prevăzute în mod expres de art. 657 alin. (1) lit. g) și alin. (2) Cpc, sub sancțiunea nulității, iar aceste elemente nu pot fi suplinite printr-o adresă emisă de executorul judecătoresc.

Prin urmare, întrucât nu s-a precizat de către executorul judecătoresc în ce constau cheltuielile de executare de 150 lei+TVA şi actele de executare silită pentru care se avansează,  tribunalul, faţă dispoziţiile art. 657 alin. (1) lit. g) Cod procedură civilă coroborate cu cele ale art. 670 Cpc, va reține că încheierea  din data de 09.12.2019 este lovită de nulitate absolută, deoarece nu cuprinde motivele de fapt care au stat la baza emiterii ei.

Deși s-a reținut un motiv de nulitate absolută a încheierii contestate, tribunalul va analiza și celelalte motive de nulitate invocate de apelanta - contestatoare, cu respectarea prevederilor art. 425 Cod procedură civilă și a jurisprudenței CEDO, potrivit căreia, pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil, motivarea trebuie să evidențieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale care i-au fost prezentate, argumentele prezentate de părți putând fi sintetizate în acest sens.

 Astfel, s-a invocat de către apelanta - contestatoare lipsa semnăturii şi a ştampilei executorului judecătoresc şi necomunicarea actului în original.

Observând încheierea criticată, tribunalul reţine că aceasta cuprinde semnătura şi ştampila executorului judecătoresc. Contestatoarea nu a dovedit aspectul potrivit căruia semnătura nu ar fi executată olograf,  iar ştampila ar reprezenta o simplă copie.

În ceea ce priveşte necomunicarea originalului încheierii date de executorul judecătoresc, instanţa reţine că  potrivit art. 657 alin. 3 C.proc.civ., obligaţia impusă executorului judecătoresc este de comunicare a actului de executare, nefiind impusă o anumită formă  a acestei comunicări sub sancţiunea nulităţii, finalitatea comunicării prevăzută de lege fiind aceea de a se lua cunoştinţă de dispoziţia luată de executorul judecătoresc.

Astfel, atât timp cât legea nu impune expres comunicarea originalului sub sancţiunea nulităţii, instanţa apreciază că este suficient ca actul să fie comunicat în copie părţilor interesate (dispoziţie aplicabilă, de altfel, şi instanţelor de judecată).

Scopul comunicării încheierii executorului judecătoresc este acela de a se aduce la cunoştinţa părţii interesate conţinutul actului de executare dispus. Aşadar, scopul legiuitorului la reglementarea  acestei norme este atins prin simpla comunicare a unei copii, nefiind incidentă o normă specială care să impună comunicarea în acest caz a originalului. Dispoziţiile art. 672 C.proc.civ. nu prevăd o anumită formă a comunicării, de natura celei invocate de către contestatoare.

De asemenea, tribunalul reține că, formal, Încheierea atacată cuprinde mențiuni privind motivele în drept,  pentru stabilirea de către BEJ T G L a sumei de 150 lei + TVA cu titlu de avans cheltuieli necesare continuării procedurii de executare silită, în sarcina contestatoarei fiind avute în vedere dispoziţiile art. 697 şi următoarele şi art. 670 alin. 2 şi 6 C.proc.civ. Se reține o indicare eronată a prevederilor art.697 și următoarele Cod procedură civilă - dispoziții ce vizează instituția perimării executării silite și nu reglementează stabilirea cheltuielilor de executare - și chiar neindicarea prev. art. 670 alin. 1 Cpc, pentru Încheierea de avans cheltuieli, astfel cum este denumită. Însă, Tribunalul apreciază această critică ca neîntemeiată, indicarea greșită de către executorul judecătoresc a dispoziției legale în baza căreia a emis actul de executare putând fi calificată ca o eroare materială, care poate fi remediată pe altă cale legală. Astfel, este evident că eroarea parțială cu privire la temeiul de drept nu poate atrage nulitatea absolută a actului.

Tribunalul reține și faptul că apelanta - contestatoare nu a formulat veritabile critici cu privire la caracterul de titlu executoriu al Încheierii din data de 09.12.2019, emisă de BEJ T G L în dosarul de executare nr. X/E/2016, pentru a se analiza acest aspect  raportat și la Decizia (HP) nr.15 la data de 23.05.2016 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.741 din data de 23.09.2016), prin care s-a statuat că art.3717 Vechiul C.pr.civ. (aceleaşi dispoziţii se regăsesc şi în art.670 alin.1 Noul C.pr.civ.) face referire la două categorii de cheltuieli, respectiv cheltuieli avansate în vederea executării şi cheltuieli efectuate cu actele de executare întocmite, iar valoarea de titlu executoriu a procesului - verbal în care sunt consemnate cheltuielile executării silite împotriva creditorului, este dată de situaţia suportării acestor cheltuieli (care trebuiau avansate de către creditor) de către executorul judecătoresc în locul creditorului.

Nefiind formulate în mod expres critici în primă instanță și nici în apel referitoare la caracterul de titlu executoriu al Încheierii din data de 09.12.2019 , tribunalul nu va analiza aceste aspecte și nici dacă executorul judecătoresc T G L a suportat cheltuielile necesare continuării executării silite ce cădeau în sarcina creditorului şi pe care acesta din urmă nu le-a avansat (în cuantum de 150 lei +TVA), pentru a fi în măsură să emită o încheiere executorie în care să stabilească această obligaţie.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. 2 Cpc, tribunalul va admite apelul declarat de apelanta-contestatoare U P I L SA, va schimba în parte sentinţa apelată, în sensul că va admite contestaţia la executare şi va anula Încheierea din data de 09.12.2019, de stabilire a sumei de 150 lei +TVA, avans cheltuieli necesare continuării procedurii de executare silită, în sarcina contestatoarei, emisă de BEJ T G L în dosarul de executare nr. X/E/2016.

Cu privire la cheltuielile de judecată, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată (art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă), iar partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei (art. 452 din Codul de procedură civilă).

Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată (art. 453 alin. 2 din Codul de procedură civilă).

Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului (art. 451 alin. 1 din Codul de procedură civilă).

În cazul contestației la executare sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie proporțional cu admiterea contestației, la cererea petiţionarului, în situaţia în care contestaţia la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă (art. 45 alin. 1 lit. f și alin. 2 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru).

Prin urmare, în temeiul art. 45 alin. 1 lit. f şi alin. 2 din OUG 80/2013, apelanta-contestatoare are posibilitatea de a solicita restituirea taxei judiciare de timbru achitată, atât la fond, cât și în apel, cerere care nu a fost formulată în cauza de față.

În temeiul art. 453 Cpc, reţinând culpa procesuală a intimatului, se va admite în parte cererea contestatoarei de acordare a cheltuielilor de judecată la fond, în sensul că va obliga debitorul la plata în favoarea contestatoarei a sumei de 140,42 lei cu titlu de cheltuieli fotocopiere dosar (dovada depusă la fila 155 ds.fond).

Însă, se va respinge, ca neîntemeiată, cererea de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată în apel,  nefiind făcută dovada unor astfel de cheltuieli.

În temeiul art. 720 alin. 4 Cpc, prezenta se comunică, din oficiu şi de îndată,  BEJ T G L.

Data publicarii pe porta: 09.11.2020

Domenii speta

Spete similare