Suplinire acord parental

Cod ECLI ECLI:RO:TBDLJ:2020:165.000450

Dosar nr.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA I CIVILĂ

 Decizia civilă nr. 450/2020

Şedinţa publică de la 18 Mai 2020

Completul compus din:

PREŞEDINTE: 

Judecător:

Grefier:

Pe rol, pronunţarea asupra dezbaterilor care au avut loc în şedinţa publică de la 15.05.2020 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la aceeaşi dată care face parte integrantă din prezenta decizie privind judecarea apelului formulat de apelanta-reclamantă S. G. împotriva sentinţei civile nr. 2643/21.04.2020, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. ..., în contradictoriu cu intimatul-pârât B.I.D., intimat-autoritate tutelară P.M.C., având ca obiect ordonanţă preşedinţială SUPLINIRE CONSIMŢĂMÂNT.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică de la 15.05.2020 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la aceeaşi dată care face parte integrantă din prezenta decizie, pronunţarea amânându-se pentru termenul din 18 mai 2020.

T R I B U N A L U L

Asupra apelului civil de faţă:

Prin sentinţa civilă nr. 2643/21.04.2020, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. ..., a fost respinsă excepţia  necompetenţei instanţelor române.

A fost respinsă cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta Ş.G.,  împotriva pârâtului B.I.D., şi în contradictoriu cu  P.M.C.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa, analizând excepţia necompetenţei instanţelor române în soluţionarea cauzei, instanţa a respins-o deoarece prin probele administrate în cauză, în mod sumar de altfel, nu s-a făcut dovada de către părţi  a reşedinţei acestora şi a minorei în Anglia, simplele afirmaţii ale lor nefăcând dovada certă a reşedinţei în străinătate, iar înscrisurile depuse în limba engleză nu au valoare probatorie, atât timp cât nu au fost traduse în limba română, conform dispoziţiilor art. 150 alin. 4 c.proc.civ.

De asemenea prin hotărârea de divorţ s-a stabilit locuinţa minorei rezultată din căsătoria părţilor, la mama reclamantă, care are domiciliul în .....

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a constatat faptul că, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, părţile s-au căsătorit la data de 26 august 2012, din relaţiile lor a rezultat o minoră, iar ulterior s-a dispus desfacerea acestei căsătorii, în urma pronunţării sentinţei civile nr. 2193/16.02.2017 dată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. ...., rămasă definitivă, reluarea de către pârâtă a numelui purtat anterior căsătoriei, acela de Ş., exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorei B.D.A, născută la data de ...., în comun, de către ambii părinţi precum şi stabilirea locuinţei minorei la mamă, pârâtul fiind obligat la plata unei pensii de întreţinere lunare în cuantum de 2000 lei, începând cu data introducerii acţiunii – 18.10.2016 şi până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligaţiei; totodată, s-a încuviinţat un program de legături personale ale tatălui reclamant cu minora.

Prin prezenta cerere s-a solicitat suplinirea consimţământului pârâtului, în calitate de tată al minorei B.D.A., născută la data de 19 aprilie 2013, în vederea deplasării reclamantei împreună cu minora în străinătate, pe o perioadă de 3 ani precum şi autorizarea reclamantei să îndeplinească toate formalităţile necesare deplasării în străinătate a minorei, inclusiv emiterea paşaportului său.

Potrivit prevederilor art. 997 din Codul de Procedură Civilă: " Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări ".

Aşadar, condiţiile de admisibilitate ale unei cereri de ordonanţă preşedinţială, care trebuie îndeplinite în mod cumulativ, sunt: aparenţa dreptului, caracterul provizoriu al măsurii ce urmează a fi luată pe această cale, existenţa unor cazuri grabnice şi neprejudecarea fondului cauzei.

Spre deosebire de acţiunile civile de drept comun, ordonanţa preşedinţială nu presupune dovedirea de către reclamant a temeiniciei pretenţiei formulate, în condiţiile art. 32 alin. 1 lit. c raportat la prevederile art. 249 alin. 1 teza I din Codul de Procedură Civilă, iar aparenţa de drept este în favoarea reclamantului dacă poziţia acestuia, în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanţa preşedinţială, este preferabilă din punct de vedere legal, în condiţiile unei sumare caracterizări şi analize a situaţiei de fapt.

Pe calea ordonanţei preşedinţiale se pot lua doar măsuri reversibile, fiind inadmisibil a se lua măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt anterioare; de asemenea, se pot lua numai măsuri vremelnice, întrucât caracterul definitiv al acestora ar echivala cu soluţionarea în fond a pricinii.

Totodată, necesitatea înlăturării piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul executării silite, inclusiv folosind procedura ordonanţei preşedinţiale, este impusă chiar prin dispoziţiile art. 626 din Codul de Procedură Civilă, care vorbeşte despre executarea în mod prompt a titlurilor executorii.

Dispoziţiile art. 997 alin. 5 teza I C.Proc.Civ. exclud din domeniul de aplicare al procedurii ordonanţei preşedinţiale cererile de luare a unor măsuri care  presupun realizarea definitivă a fondului dreptului, astfel încât condiţia neprejudecării fondului dreptului a limitat judecarea pe calea acestei proceduri speciale, doar la verificarea aparenţei dreptului afirmat de către reclamant.

În cuprinsul dispoziţiilor art. 920 din Codul de Procedură Civilă se prevede că : " Instanţa poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi la folosirea locuinţei familiei ".

Ordonanţa preşedinţială poate fi astfel folosită pentru luarea unor măsuri de ocrotire a minorilor, însă, o atare soluţie, se impune doar atunci când există urgenţă şi dacă sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale cererii de ordonanţă preşedinţială prevăzute în art. 997 din Codul de Procedură Civilă; aşadar, necesitatea stopării unor comportamente samavolnice permite luarea unor măsuri provizorii pe care procedurii ordonanţei preşedinţiale.

Potrivit art. 263 alin. 1 c.civil, „ Orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului”; în cuprinsul prevederilor art. 505 alin. 2 din codul civil se prevede că  „ Dacă părinţii copilului din afara căsătoriei nu convieţuiesc, modul de exercitare a autorităţii părinteşti se stabileşte de către instanţa de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispoziţiile privitoare la divorţ ”,  iar conform art. 31 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 exercitarea drepturilor şi îndatoririlor părinteşti trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului.

În speţă, instanţa a constatat că, după cum rezultă din recunoaşterea reclamantului şi înscrisurile depuse, minora B.D.A., născută la data de ...., se află în îngrijirea exclusivă a mamei reclamante, care îi oferă condiţii corespunzătoare de creştere şi educare, iar minora are paşaportul valabil pe perioada 21 iulie 2018 – 21 iulie 2021, în baza consimţământului dat de ambii părinţi, la întocmirea lui.

De asemenea, din probele sumar administrate – înscrisuri, rezultă că pârâtul nu s-a opus ca reclamanta să părăsească ţara cu minora, astfel el şi-a dat acordul în acest scop, fiind emis prezentul paşaport depus la dosar; aşadar, deci cererea reclamantei nu justifică nici o urgenţă, în sensul că interesul minorei nu este afectat în vreun mod din punct de vedere negativ, iar pârâtul nu are o astfel de culpă referitor la îndeplinirea îndatoririlor sale părinteşti, care să pună în pericol dezvoltarea fizică a minorei şi care să justifice suplinirea consimţământului său pentru părăsirea ţării, pe cale de ordonanţă preşedinţială.

Aceasta în condiţiile în care nu este îndeplinită condiţia urgenţei cauzei, deoarece minora beneficiază de paşaport valabil până la data de 20 iulie 2021, iar prin soluţionarea favorabilă a prezentei pricini s-ar încălca şi condiţia vremelniciei cauzei, în condiţiile în care nu există un dosar de fond între părţi.

Pe de altă parte, instanţa a apreciat că cererea reclamantei privind suplinirea consimţământului pârâtului la deplasarea minorei în Anglia pe o perioadă de trei ani, echivalează cu lipsirea tatălui pârât de drepturile părinteşti prin punerea acestuia în imposibilitate de a exercita ocrotirea părintească, având în vedere drepturile şi îndatoririle care privesc persoana şi bunurile copilului şi care aparţin în mod egal ambilor părinţi, în sensul prevederilor art. 483 şi urm., art. 503 şi urm. C.civ., iar o astfel de măsură, care distinct de faptul că nu întruneşte în mod cumulativ condiţiile de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale( vremelnicia şi neprejudecarea fondului  dreptului), contravine interesului superior al copilului.

Având în vedere aceste considerente precum şi faptul că nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condiţiile specifice de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 997 C.proc.civ., instanţa a respins cererea de ordonanţă preşedinţială ca fiind neîntemeiată. 

Împotriva sentinţei civile nr. 2643/21.04.2020, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. .... a formulat  apel reclamanta Ş.G., prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a sentinţei civile apelate, cu consecinţa admiterii cererii aşa cum a fost formulată; în subsidiar, a cerut modificarea, în parte a sentinţei civile nr. 2643/21.04.2020 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosar nr. .... cu consecinţa admiterii în parte a ordonanţei preşedinţiale în ceea ce priveşte căpătul de cerere vizând consimţământul pârâtului B.I.D. cu privire la deplasarea minorei B.D.A. în străinătate faţă de expirarea la data de 03.07.2020.

În esenţă, apelanta a arătat că, în mod greşit instanţa de fond nu a avut în vedere dovezile aflate la dosarul cauzei referitoare la locuinţa statornică şi frecventarea şcolii şi afterschool-ului în Anglia, nici cele referitoare la locuinţa statornică şi locul de muncă al  intimatului-pârât şi mai ales la atitudinea acestuia faţă de minoră, pretinsa soluţionare a capătului 2 de cerere vizând suplinirea consimţământului intimatului-pârât în ceea ce priveşte declaraţia necesară pentru călătoria în străinătate, nefiind raportată la niciuna din dovezile încuviinţate şi administrate, ci fiind respinsă pe motiv de pretinsa lipsei a intimatului de drepturile părinteşti prin punerea în imposibilitate de a exercita autoritatea părintească.

A arătat  că a dovedit cu înscrisurile depuse la dosar că minora B.D.A. frecventează cursurile şcolare si de afterschool în Anglia (Londra), cât şi faptul însuşi că intimatul are locuinţa şi locul de muncă stabilit în Anglia (Birmingham) – aproximativ 200 kM, de locuinţa minorei), aspect învederat de altfel de chiar intimatul-pârât prin întâmpinarea depusă.

Interesul intimatului-pârât în ceea ce priveşte minora a încetat de aproximativ 6 luni de când acesta nu mai plăteşte sau plăteşte partial pensia de întreţinere minorei B.D.A., iar relaţiile personale cu aceasta sunt sporadice.

Principiul interesului superior al copilului prevalează în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii fiind consacrat, printre altele, si de art. 3 al. 1 din Convenţia O.N.U. pentru Drepturile Copilului conform căruia ‘‘în toate acţiunile care privesc copiii, întreprinse de instituţiile de asistenţă socială publice sau private, de instanţele judecătoreşti, autorităţile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala.

Cu privire la drepturile la drepturile copilului, CEDO a statuat că autorităţile trebuie să ţină seama, în special de interesul superior al copilului şi de drepturile sale stipulate în art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, iar în ipoteza în care contactele cu părinţii riscă să ameninţe aceste interese sau să încalce drepturile respective, autorităţile naţionale trebuie să vegheze la stabilirea unui raport de proporţionalitate între ele.

Între drepturile copilului se înscrie şi acela de a creşte în familie şi a avea legături cu familia extinsă (bunici şi alte rude), precum şi dreptul la educaţie astfel încât, în contextul în care parte din membrii familiei, în speţă, atât bunicii paterni cât şi rudele pe linie maternă locuiesc în România, iar pe de altă parte minora este înscrisă la o formă de învăţământ în Anglia, astfel că este în interesul minorei B.D.A. de a călători în ţară în vederea păstrării relaţiilor de familie, în virtutea relaţiilor de familie extinsă, pentru asigurarea dezvoltării armonioase a copilului, precum şi de a beneficia de forma de învăţământ la care este înscrisă de 3 ani.

În continuare, apelanta a invocat prevederile articolului 2 alin. 2 din Legea nr. 248/2005 şi art. 30 alin. 1 lit.b) din Legea nr. 248/2005.

A arătat faptul că intimatul-pârât, neîntemeiat şi abuziv, ştiind că fără acordul său minora B.D.A. nu poate călători, nici în Romania şi nici înapoi în Anglia, unde urmează cursurile unei şcoli şi unui afterschool, refuză a-şi da acordul pentru eliberarea declaraţiei pentru ca minora să călătorească în străinătate, precum şi pentru eliberarea unui nou act de călătorie.

Noţiunea de "ocrotite părintească " presupune îndatorirea de a creşte copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, psihică şi intelectuală, de educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însuşirilor şi nevoilor copilului, obligaţii care trebuie exercitate numai in interesul minorului.

Prin plasarea interesului intimatului-pârât la rang superior faţă de interesul minorei, instanţa de fond a procedat nelegal, trebuind să aprecieze primordial şi să vizeze în primul rând interesul minorului şi abia ulterior al părintelui, aşa cum este prevăzut atât în Codul Civil (art. 483 si urm NCC), Legea nr. 272/2004, CEDO şi Convenţia ONU pentru Drepturile Copilului. Intimatul-pârât nu-şi respectă una din obligaţiile care intră în sfera autorităţii părinteşti, respectiv obligaţia de a acorda întreţinerea minorei, obligaţie stabilită prin hotărâre judecătorească.

Or, atâta timp cât intimatul-pârât nu-şi execută în mod continuu obligaţia de întreţinere, obligaţie cu executare succesivă cel puţin până la majoratul minorei sau până la apariţia unei cauze de încetare, este evident ca dreptul acestuia la exercitarea autorităţii părinteşti nu poate fi apreciat în mod absolut în condiţiile neexecutării culpabile de către acesta a obligaţiei corelative.

De altfel, avand în vedere că intimatul-pârât locuieşte la aprox. 200 km de locuinţa minorei din Anglia, este evident ca în măsura în care ar dori, ar putea păstra relaţii personale cu aceasta, fiind de altfel mult mai uşor păstrarea acestor relaţii atât timp cât şi minora şi intimatul-pârât locuiesc în Anglia, faţă de situaţia în care, pe fondul refuzului abuziv al intimatului-pârât, minora ar trebui să se întoarcă în Romania definitiv sau cel puţin până când intimatul-pârât îşi va da din nou acordul pentru călătoria acesteia în străinătate.

Cu alte cuvinte, dreptul şi interesul superior al minorei depinde la acest moment de arbitrariul voinţei intimatului şi nicidecum nu este urmărit prin acţiunile şi inacţiunile acestuia.

De altfel, în raport de dispoziţiile art. 425 N.C.P.C., instanţa ar fi trebuit să aprecieze asupra admisibilităţii capătului de cerere vizând suplinirea consimţământului intimatului cu privire la declaraţia necesară călătoriei în străinătate, prin raportare nu numai la normele ce vizează autoritatea părintească, cât şi la probele administrate care ar putea susţine soluţia.

Or, probele aflate la dosarul cauzei infirmă soluţia instanţei, nesprijinind un mod normal de  exercitare a autorităţii părinteşti de către intimat.

Nu în ultimul rând, chiar dacă paşaportul minerei B.D.A. urmează se expire în iulie 2021, pe fondul locuinţei acesteia în Anglia, precum şi pentru neaglomerarea utilă a instanţelor judecătoreşti cu cereri ce se pot soluţiona printr-un singur demers, a solicitat instanţei să dispună suplinirea consimţământului acestuia şi cu privire la eliberarea unui paşaport pentru minoră, astfel încât, şi acest capăt de cerere este întemeiat, instanţa apreciind asupra acestuia decât sub aspectul urgenţei, concluzionând că restul condiţiilor necesare sunt îndeplinite.

Apelanta a arătat, de asemenea, că solicită suplinirea consimţământului pârâtului pentru un termen de 3 ani, întrucât termenele mai scurte ar determina-o să introducă în mod repetat cereri pe rolul instanţei faţă de refuzul neîntemeiat şi şicanatoriu al intimatului de a elibera declaraţia şi acordul pentru actele de călătorie.

Este relevant şi dreptul minorei la libera circulaţie aşa cum este acesta edictat de Protocolul 4 la CEDO, drept prin prisma căruia minora beneficiază nu numai de vacanţe în străinătate împreună cu şi oferite de apelantă, în calitate de mamă, dar şi de educaţia pe care o implica orice călătorie în străinătate.

Drepturile copilului nu sunt şi nu pot fi inferioare celor unei persoane majore, după cum nici exercitarea acestora nu trebuie să fie limitată sau afectată în moduri care sunt incompatibile cu exercitarea acestor drepturi de către persoanele majore. Cu alte cuvinte, copiii se bucură de aceleaşi drepturi şi libertăţi ca şi persoanele majore, aspect care se desprinde atât din CEDO, cât şi din Convenţia ONU pentru drepturile copilului, limitarea acestora trebuie să fie justificată exclusiv de interesul copilului, nu de arbitrariul persoanelor chemate să le susţină interesele prin invocarea de plano a unor drepturi, după cum drepturile şi libertăţile individuale (ale persoanelor majore) nu pot fi limitate în mod arbitrar şi fără suport legal.

În drept, apelul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 997 şi urm. NCPC, art. 470 şi urm. NCPC, art. 486 NCC, Legea nr. 248/2005, Legea nr. 272/2004, HG nr. 94/2006, HG nr. 557/2006, Convenţia ONU pentru drepturile copilului, Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, Protocolul 4 la CEDO, precum şi orice alte dispoziţii legale incidente.

Apelanta a solicitat proba cu acte, interogatoriul intimatului-pârât, martori – S.L. şi a depus la dosar extras de cont 01.01.2020 - 30.04.2020 cu privire la obligaţia de plată a pensiei întreţinere, Bilete de avion 2017-2019 şi rezervare vacanţă, împuternicire avocaţială.

Apelul a fost timbrat cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei, achitată online la Primăria Municipiului Craiova la data de 14.05.2020.

Deliberând asupra apelului, Tribunalul reţine următoarele:

Potrivit art. 23 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată, deplasarea copiilor în străinătate se realizează cu respectarea prevederilor Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr.248 din 20 iulie 2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, cetăţenii români minori pot călători în străinătate numai însoţiţi, cu acordul părinţilor ori al reprezentanţilor legali, în condiţiile prezentei legi. În sensul prezentei legi, prin reprezentant legal se înţelege persoana desemnată, potrivit legii, să exercite drepturile şi să îndeplinească obligaţiile părinteşti faţă de minor.

În conformitate cu art. 30 lit.b) din acelaşi act normativ, minorului care este titular al unui document de călătorie individual ori, după caz, al unei cărţi de identitate/cărţi electronice de identitate şi călătoreşte în străinătate împreună cu unul dintre părinţi i se permite ieşirea în aceleaşi condiţii şi împreună cu acesta numai dacă părintele însoţitor prezintă o declaraţie a celuilalt părinte din care să rezulte acordul acestuia cu privire la efectuarea de călătorii în străinătate, pentru o perioadă care să nu depăşească 3 ani de la data întocmirii acesteia sau, după caz, face dovada decesului celuilalt părinte.

Ieşirea din România a minorilor, în situaţia în care există neînţelegeri între părinţi cu privire la exprimarea acordului ori unul dintre părinţi se află în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 30 alin. (2) şi (3), se permite numai după soluţionarea neînţelegerilor de către instanţa de judecată, în condiţiile legii, astfel cum prevede art. 31 alin. (3) din Legea nr. 248/2005.

Aşadar în ipoteza în care unul dintre părinţi refuză să-şi dea consimţământul la părăsirea ţării de către minor, acesta poate fi suplinit de către instanţa de judecată.

Se poate dispune contrar voinţei părintelui numai atunci când refuzul acestuia la exprimarea consimţământului este unul abuziv şi contrar interesului superior al minorului.

Din această perspectivă, în jurisprudenţă s-a considerat că refuzul părintelui de a-şi da acordul la deplasarea în străinătate a minorului poate fi considerat abuziv dacă nu este fundamentat pe argumente şi elemente obiective referitoare la starea de bine a minorului şi nu este în interesul superior al acestuia. Tocmai de aceea, la momentul analizării cererii, instanţa trebuie să aibă în vedere un ansamblu de circumstanţe şi împrejurări obiective şi să se raporteze la elemente factuale concrete şi determinante.

În speţă, intimatul – pârât a refuzat emiterea unei declaraţii prin care să-şi dea acordul pentru deplasarea minorei în străinătate din două motive, anume faptul că apelanta – reclamantă Ş.G. l-ar fi împiedicat să păstreze legături personale cu minora după pronunţarea hotărârii judecătoreşti de divorţ (motiv menţionat în răspunsul la notificare) precum şi neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale  - lipsa caracterului vremelnic şi al neprejudecării fondului (motiv menţionat în întâmpinarea depusă la prima instanţă).

Tribunalul consideră că refuzul intimatului - pârât  B.I.D. de a-şi da consimţământul pentru a face posibilă călătoria minorei în străinătate nu are o justificare bazată pe argumente concrete şi obiective. Simpla afirmaţie menţionată în răspunsul la notificare şi reluată apoi în cuprinsul întâmpinării privind imposibilitatea sau derularea defectuoasă a modului de  exercitare a legăturilor sale personale cu minora după momentul încredinţării acesteia la mamă nu este suficientă pentru a fi luată în seamă, în lipsa unor dovezi concrete în acest sens.

Potrivit art. 249 Noul Cod de Procedură Civilă, cel care face o susţinere în cursul procesului, trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.

Or intimatul – pârât  nu a dovedit împrejurarea că apelanta – reclamantă l-ar fi împiedicat în vreun fel în ceea ce priveşte modul de exercitare a legăturilor personale cu minora, astfel încât refuzul său de a-şi da acordul cu privire la deplasarea minorei în străinătate din acest motiv  apare  nejustificat.

Chiar dacă s-ar fi dovedit din probe susţinerea intimatului, această împrejurare nu era de natură oricum, să explice  atitudinea sa, întrucât posibilitatea minorei de a se deplasa în străinătate este benefică pentru o creştere  şi dezvoltare psihică şi mentală armonioasă, ştiut fiind că întotdeauna orizontul de cunoaştere al unei persoane,  viziunea asupra lumii, cu atât mai mult ale unui copil se îmbogăţesc printr-o călătorie într-o ţară străină. Se creează  posibilitatea de a cunoaşte culturi diferite, stiluri diferite de viaţă, de a lua contact cu oameni cu care nu ai putea vorbi în alte circumstanţe, a pune bazele învăţării unei limbi străine, este o modalitate de a înţelege complexitatea diferenţelor sau asemănărilor între oameni astfel încât privarea minorei în vârstă de 7 ani de o posibilă experienţă educaţională şi mai ales de cunoaştere a "rădăcinilor" în ipoteza în care deplasarea s-ar face în ţara natală, este în mod evident o măsură contrară interesului său superior.

Faptul că intimatul - pârât ar avea o dificultate în modul de exercitare a legăturilor personale de până acum îl poate îndreptăţi, în măsura în care va dovedi susţinerile sale, în a cere concursul instanţei de judecată şi a întreprinde demersuri juridice specifice în cazul nerespectării unei hotărâri judecătoreşti nefiind însă un motiv de "a sancţiona indirect" minora prin refuzul de a-şi da acordul la deplasarea în străinătate a acesteia pe viitor.

În ceea ce priveşte neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale,  Tribunalul apreciază că într-adevăr nu se justifică urgenţa referitoate la primul petit al acţiunii constând în suplinirea consimţământului pârâtului la eliberarea paşaportului.

Prima instanţă a reţinut în mod corect că minora are un paşaport valabil pe perioada 21 iulie 2018 – 21 iulie 2021. Aşadar, cum termenul de valabilitate a paşaportului expiră abia peste mai mult de un an de la data introducerii prezentei acţiuni, nu poate fi vorba despre o situaţie caracterizată prin urgenţă.

În schimb, declaraţia iniţială de consimţământ autentificată sub nr. 71-17-46391/04.07.2017 la Ambasada României la Londra vizează acordul intimatului - pârât  ca minora să călătorească în străinătate însoţită de mama sa pe perioada 04.07.2017 – 03.07.2020. Aşadar, în mai puţin de două luni, expiră termenul ce-i permite minorei deplasarea în străinătate, fiind justificată urgenţa suplinirii acordului. În lipsa unui acord sau a unei hotărâri judecătoreşti de suplinire a acordului parental, minora s-ar afla în imposibilitate de a călători într-o perioadă favorabilă vacanţelor şcolare şi posibilităţii de deplasare pe termen lung şi în zone geografice mai depărtate.

Nu poate fi vorba nici despre neprejudecarea fondului cauzei întrucât o astfel de măsură se solicită doar pe cale de ordonanţă preşedinţială, neexistând acţiune pe dreptul comun având acest obiect.

În ceea ce priveşte condiţia vremelniciei, Tribunalul are în vedere că măsura ce se cere a fi luată este limitată în timp pe durata a trei ani, nefiind necesar să existe un proces asupra fondului în paralel cu ordonanţa preşedinţială.

Potrivit art. 997 alin. (2) Noul Cod de Procedură Civilă ordonanţa este provizorie şi executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata sa şi nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului.

Această sintagmă trebuie înţeleasă în sensul că determină limita maximă a duratei măsurilor dispuse în procedura ordonanţei preşedinţiale. În fapt, este posibil ca măsurile luate pe calea ordonanţei preşedinţiale să rămână definitive, dacă partea împotriva căreia au fost luate, convingându-se de justeţea lor, nu mai urmează calea dreptului comun, împrejurare ce nu schimbă însă caracterul provizoriu al acestui demers: există posibilitatea discutării fondului dreptului în instanţa de drept comun, deci ordonanţa îşi va produce efectele până la pronunţarea unei hotărâri pe fond.

Având în vedere considerentele expuse, reţinând că deplasarea minorei în străinătate este benefică dezvoltării intelectuale şi sociale a acesteia, că nu contravine intereselor acesteia şi că opunerea intimatului - pârât de a-şi exprima acordul în acest sens este abuzivă, ţinând cont totodată că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 997 Noul Cod de Procedură Civilă în ceea ce priveşte cel de-al doilea petit al acţiunii, Tribunalul, în baza art. 480 alin. (2) Noul Cod de Procedură Civilă, va admite apelul şi va schimba în parte sentinţa apelată în sensul admiterii  în parte a cererii de chemare în judecată şi suplinirii  consimţământului tatălui pârât pentru deplasarea  minorei  în străinătate, pe o durată de 3 ani, începând cu 04.07.2020, urmând a menţine restul dispoziţiilor sentinţei privind respingerea petitului având ca obiect suplinirea consimţământului pârâtului la eliberarea unui paşaport pentru minoră.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite apelul declarat de apelanta-reclamantă Ş.G., CNP .....,  cu domiciliul în .... şi cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Individual de Avocatură I.F., cu sediul în..., împotriva sentinţei civile nr. 2643/21 aprilie  2020, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. ...., în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi B.I.D., CNP ....,  cu domiciliul în ...., având domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat P.I., cu sediul în .... şi P.M.C., cu sediul în  ....

Schimbă în parte sentinţa apelată în sensul că:

Admite  în parte cererea de chemare în judecată.

Suplineşte  consimţământul tatălui pârât pentru deplasarea  minorei  în străinătate, pe o durată de 3 ani, începând cu 04.07.2020.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.

Definitivă.

Pronunţată azi, 18.05.2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin grefa instanţei.

Preşedinte,

 Judecător,

Grefier,

Red.jud.I.G.Ş.

18.05.2020

Tehnored.S.V./5 ex.

Jud.fond.R.B.

Domenii speta

Spete similare