Pretenții – accident rutier: culpă comună în producerea evenimentului rutier; daune morale pentru leziunile traumatice suferite

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 11.03.2020 sub nr. ..../299/2020, reclamanta A a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B SA şi intervenientul forţat C, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 euro cu titlu de despăgubiri morale pentru suferinţa fizică şi psihică produsă de leziunile ce i-au fost provocate prin accidentul de circulaţie din data de 06.10.2018, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data de 06.10.2018 se deplasa pe bicicletă pe trotuarul străzii Kos Karoly din Mun. Sf. Gheorghe. După ce a trecut de str. Kriza Janos a fost accidentată de autovehiculul Dacia Logan cu numărul de înmatriculare X, care a ieşit fără să se asigure din parcarea neamenajată a curţii interioare aparţinând imobilului cu nr. 4 de pe str. Kos Karoly. În ciuda faptului că a frânat, reclamanta nu a putut evita impactul.

În urma impactului reclamanta a fost transportată la Spitalul Judeţean de Urgenţă ,,Dr. Fogolyan Kristof’’, unde a rămas internată în perioada 6-9 oct. 2018 cu diagnosticul fractură a unei vertebre lombare nivel L3, hipertensiunea esenţială (primară), mobilitate redusă. La externare i s-a recomandat, printre altele, interdicţia de a călători cu automobile timp de 6 săptămâni, tratament medicamentos, precum şi revenirea la control după acelaşi interval sau la nevoie. Reclamanta a revenit la spital la data de 09.01.2019 pentru control şi i s-a recomandat în continuare evitarea efortului şi suprasolicitării pentru încă 6 luni.

Totalitatea vătămărilor ce i-au fost cauzate, durerile fizice, controalele medicale la care a fost supusă, precum şi tratamentele medicamentoase pe care le-a urmat au dus la restrângerea posibilităţilor de viaţă socială şi familială a reclamantei, punându-şi amprenta asupra psihicului său.

La data accidentului autovehiculul cu numărul de înmatriculare X, condus de intervenientul forţat, era asigurat la pârâta B SA cu poliţă RCA. De asemenea, în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale în persoana lui C.

În drept, au fost invocate prevederile art. 30 C.proc.civ., art. 11, 14, 22 şi 24 din Legea nr. 132/2017, art. 1349, art. 1357, 1381, 1385-1387 şi 1391 C.civ.

În dovedire a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale, a probei cu expertiză medico-legală şi expertiză tehnică auto, înscrisurile fiind depuse la filele 14-66.

A fost achitată taxă judiciară de timbru în cuantum de 2.054 lei (fila 75).

Intervenientul forţat a depus întâmpinare la data de 09.07.2020, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată.

În motivare, acesta a arătat că lipseşte o condiţie a răspunderii civile delictuale şi anume culpa. Acest aspect a fost elucidat prin Ordonanţa de clasare dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sfîntu Gheorghe în dosarul nr. .../P/2018. În esenţă, s-a reţinut că intervenientul, conducând un autoturism, se afla oprit pe trotuar, în vederea asigurării pentru pătrunderea pe carosabil, când a auzit un zgomot pe partea stângă a maşinii, iar când a coborât a găsit-o pe reclamantă căzută lângă bicicleta cu care lovise autovehiculul său.

La data de 10.07.2020 pârâta B SA a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată.

Pe fondul cauzei s-a solicitat, în principal, respingerea acţiunii ca neîntemeiată, şi, în subsidiar, admiterea doar în parte a sumelor solicitate cu titlu de daune morale.

În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că, în cauză, nu s-a efectuat nici un raport de expertiză tehnică auto din care să rezulte că intervenientul forţat se face vinovat de producerea accidentului din data de 06.10.2018. or, din declaraţia acestuia rezultă că acesta era staţionat când a avut loc impactul. Aşadar, acesta nu ar fi putut evita producerea accidentului. Dimpotrivă, reclamanta ar fi putut evita accidentul dacă nu s-ar fi angajat în traversarea trotuarului pe bicicletă.

În subsidiar, în măsura în care ar considera neîntemeiate aceste apărări, pârâta a solicitat admiterea în parte a cererii. Astfel, instanţa trebuie ca, la stabilirea cuantumului daunelor ce urmează a fi acordate, să ţină cont de circumstanţele în care a avut loc accidentul, de consecinţele negative suferite de persoana vătămată, precum şi de importanţa valorilor lezate. Se solicită ca la aprecierea despăgubirilor pentru daunele morale să se aibă în vedere caracterul compensatoriu al acestora, iar nu cel punitiv.

Se solicită respingerea cererii reclamantei de includere în cheltuielile de judecată a costului expertizei extrajudiciare.

În drept, au fost invocate prevederile art. 205 C.proc.civ., Norma 20/2017 şi Legea nr. 132/2017.

În dovedire s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, expertiză tehnică auto şi expertiză medico-legală.

Prin încheierea din data de 30.09.2020 instanţa a respins excepţia netimbrării ca neîntemeiată. De asemenea, prin aceeaşi încheiere a fost încuviinţată în cauză proba cu înscrisuri, cu expertiză medico-legală, cu expertiză auto şi proba testimonială.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

La data de 06.10.2018, pe str. Kos Karoly, pe sensul de mers str. Libertăţii, intersecţia dintre str. Kos Karoly şi str. Fabricii a avut loc un accident de circulaţie în care au fost implicate autovehiculul Dacia Logan cu numărul de înmatriculare X, condus de intervenientul forţat, C şi bicicleta condusă de reclamantă, marca Motobecane. Reclamanta a suferit vătămări corporale, fiind internată cu diagnosticul principal de fractură a unei vertebre lombare nivel L3 iar ca diagnostice secundare hipertensiunea esenţială (primară), mobilitate redusă, consiliere (nespecificată).

La momentul accidentului autovehiculul Dacia Logan cu numărul de înmatriculare X era asigurat cu poliţă RCA la societatea pârâtă, având valabilitate în perioada 04.06.2018-03.06.2019.

Ca urmare a producerii accidentului a fost format dosarul de urmărire penală nr. .../P/2018 pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sfîntu Gheorghe, dispunându-se clasarea cauzei prin Ordonanţa din data de 04.02.2019 deoarece nu au fost întrunite condiţiile de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. 2 şi 3 Cod penal întrucât nu s-au produs urmările prevăzute de art. 194 alin. 1 raportat la art. 196 alin. 2 Cod penal.

Conform art. 1349 C.civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar în cazul în care încalcă această obligaţie răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

De asemenea, instanţa reţine că, potrivit art. 1357 C.civ., cel ce cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. Astfel, pentru a antrena răspunderea civilă delictuală a unei persoane, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să existe un prejudiciu, să existe o faptă ilicită, să existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, să existe vinovăţia autorului faptei ilicite şi prejudiciabile.

Fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale este orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând altei persoane. În ceea ce priveşte vinovăţia, potrivit art. 1357 alin. 2 C.pr.civ., autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

Fapta ilicită a intervenientului forţat a constat în aceea că nu s-a asigurat corespunzător la momentul ieşirii din parcare (curtea unui imobil) pe trotuar, astfel cum s-a concluzionat în raportul de expertiză efectuat în cauză. În cuprinsul acestuia s-a arătat că viteza de deplasare a autovehiculului a fost de circa 12,6 km/h, iar a bicicletei de 11,5 km/h, iar starea de pericol s-a declanşat în momentul în care autovehiculul condus de C a ajuns la nivelul trotuarului străzii Kos Karoly, iar acesta nu a oprit pentru a se asigura şi eventual a acorda prioritate pietonilor sau vehiculelor care circulau pe trotuar şi atunci când reclamanta a decis să efectueze deplasarea pe bicicletă pe trotuar.

Expertul a menţionat că intervenientul forţat a încălcat prevederile art. 134 şi 135 lit. f) din OUG nr. 195/2002 din Regulamentul de punere în aplicare a OUG nr. 195/2002, iar reclamanta pe cele ale art. 161 alin. 1 lit. c) din acelaşi regulament.

Instanţa va înlătura susţinerea intervenientului forţat în sensul că acesta se afla oprit la momentul impactului, iar reclamanta este cea care l-a lovit cu bicicleta deoarece în cuprinsul raportului de expertiză s-a reţinut că acesta se afla în mişcare. Este adevărat că viteza de deplasare era una redusă, de 12,6 km/h, dar tocmai faptul că nu a oprit efectiv pentru a se asigura la momentul pătrunderii pe trotuar, ieşind din curtea unui imobil, a contribuit la producerea accidentului rutier.

Mai reţine instanţa faptul că aceleaşi concluzii au fost exprimate şi în cuprinsul raportului de expertiză auto extrajudiciar, întocmit de domnul expert Ionel Zaharia.

Prejudiciul reprezintă rezultatul negativ al încălcării ilicite a unui drept subiectiv şi trebuie să fie cert şi să nu fi fost reparat încă.

Potrivit art. 2223 alin. 1 C.civ., în cazul asigurării de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde potrivit legii faţă de terţele persoane prejudiciate şi pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil, în timp ce art. 2226 alin. 1 C.civ. stabileşte că asigurătorul plăteşte despăgubirea direct terţei persoane prejudiciate, în măsura în care aceasta nu a fost despăgubită de către asigurat.

Art. 11 alin. 2 din Legea nr. 132/2017 prevede că ,,Fără a se depăşi limitele de răspundere prevăzute în contractul RCA, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (4) şi (5) şi în condiţiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a contractului RCA, asigurătorul RCA acordă despăgubiri în bani pentru: 

a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial; 

b) prejudicii materiale, inclusiv costuri de radiere şi înmatriculare, costuri cu taxe de timbru, cheltuieli cu limitarea prejudiciului, dovedite cu acte, cheltuieli aferente diminuării valorii vehiculului după reparaţii, dovedite cu acte sau expertiză; 

c) costuri privind readucerea vehiculului la starea dinaintea evenimentului asigurat, dovedite cu documente emise prin sisteme specializate sau prin documente emise în condiţiile legii; 

d) prejudicii reprezentând consecinţa lipsei de folosinţă a vehiculului avariat, inclusiv înlocuirea temporară a vehiculului, pe baza opţiunii persoanei prejudiciate; 

e) cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată sau cheltuieli aferente în cazul soluţionării alternative a litigiului dacă soluţia este favorabilă persoanei prejudiciate; 

f) cheltuielile legate de transportul vehiculului avariat, aparţinând terţului păgubit, de la locul accidentului la locaţia în care se găseşte centrul de constatare daune, la unitatea reparatoare aleasă de păgubit în vederea reparării vehiculului, cel/cea mai apropiat/apropiată de locul producerii accidentului sau de domiciliul persoanei prejudiciate, după caz, dacă respectivul vehicul nu se mai poate deplasa prin mijloace proprii, iar asigurătorul nu asigură transportul.’’ 

În ceea ce o priveşte pe reclamanta A, instanţa reţine, conform concluziilor raportului de expertiză medico-legală, faptul că aceasta a prezentat leziuni traumatice care pot data din 06.10.2018 şi care s-au putut produce prin cădere pe suprafeţe dure, posibil în accidentul rutier suferit, victima fiind biciclistă. S-a concluzionat că timpul de îngrijire medicală necesar pentru vindecarea leziunilor traumatice suferite este de 40-45 zile, calculate de la data producerii accidentului. S-a reţinut de asemenea că leziunile traumatice nu i-au pus în primejdie viaţa şi că nu va rămâne cu infirmitate posttraumatică, existând legătură de cauzalitate între leziunile suferite şi accidentul de circulaţie.

Astfel, instanţa apreciază că prejudiciul moral rezultă din suferinţele psihice încercate de reclamantă ca urmare a vătămării corporale suferite.

Potrivit art. 1391 alin. 1 C.civ., în caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, poate fi acordată şi o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială.

Instanţa apreciază că existenţa prejudiciului moral rezultă din înscrisurile medicale depuse la dosar. Prin urmare, având în vedere natura leziunilor traumatice produse, instanţa apreciază că suferinţa psihică pe care a suferit-o reclamanta este inerentă vătămării corporale produse.

De asemenea, instanţa are în vedere faptul că pe parcursul mai multor luni reclamanta a trebuit să urmeze restricţiile impuse de medici în vederea recuperării şi anume imobilizarea, evitarea eforturilor şi suprasolicitării, interdicţia de a călători cu autovehiculul, toate de natură a-i afecta viaţa familială şi pe cea socială. Toate aceste restricţii, cumulate cu suferinţele fizice inerente vătămărilor suferite în mod evident au afectat-o în mod negativ pe reclamantă.

Cu privire la cuantificarea prejudiciului moral, instanţa va avea în vedere circumstanţele concrete ale speţei şi anume că accidentul rutier a fost produs atât din  culpa intervenientului forţat, cât şi din culpa reclamantei.

Pe de altă parte, instanţa are în vedere şi faptul că accidentul rutier nu i-a pus în pericol viaţa reclamantei, că aceasta nu a fost supusă la intervenţii chirurgicale, respectiv că nu a fost făcută nici dovada faptului că accidentul i-ar fi produs consecinţe negative pe termen lung, ci s-a constatat că nu va rămâne cu infirmitate posttraumatică.

Instanţa constată că şi cea din urmă cerinţă a angajării răspunderii civile delictuale, aceea a raportului de cauzalitate între prejudiciu şi fapta ilicită, este îndeplinită în cauză, întrucât, aşa cum rezultă din probele administrate în cauză, efectul produs, adică prejudiciul cauzat, a fost provocat, în parte, de acţiunea cauzatoare, în speţă fapta ilicită săvârşită de către intervenient.

Prin urmare, pentru considerentele expuse, instanţa va acorda reclamantei A jumătate din suma solicitată, adică 5.000 euro cu titlu de daune morale, apreciind că această sumă este de natură să-i asigure o reparare integrală şi echitabilă a suferinţilor cauzate de accidentul rutier în urma căruia s-a produs vătămarea sănătăţii şi integrităţii sale corporale. Totodată, instanţa consideră că reclamanta şi intervenientul forţat au avut contribuţii egale în producerea accidentului rutier, după cum s-a arătat mai sus, fără a se putea reţine o culpă mai mare în sarcina vreunuia dintre ei.

Pe cale de consecinţă, pentru toate aceste considerente, instanţa va admite în parte cererea de chemare în judecată şi va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5.000 euro (echivalentul în lei la data plăţii) cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.

Referitor la plata cheltuielilor de judecată, instanţa reţine că, potrivit art. 453 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, iar când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putându-se dispune compensarea acestora. Aşa cum rezultă din art. 451 C.pr.civ., cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbru judiciar, onorarii avocaţi sau experţi, sume cuvenite martorilor pentru deplasare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului.

Cheltuielile efectuate de reclamantă constau în taxa de timbru în cuantum de 2.054 lei, costuri expertiză extrajudiciară în sumă de 1.000 lei, costuri fotocopiere 15 lei, onorariu avocaţial 3.570 lei şi 500 lei contravaloare expertiză judiciară. Pârâta a achitat suma de 500 lei reprezentând contravaloare expertiză judiciară.

Referitor la cheltuielile de judecată ce pot fi acordate reclamantei, instanţa reţine că aceasta este îndreptăţită la jumătate din contravaloarea taxei de timbru, în raport de pretenţiile admise (1.027 lei), la onorariul avocaţial în integralitate, la suma de 15 lei costuri fotocopiere şi 500 lei contravaloare expertiză judiciară, în total 5.112 lei. Instanţa reţine că reclamanta nu este îndreptăţită la acordarea sumei de 1.000 lei reprezentând costuri expertiză extrajudiciară, având în vedere că în cadrul procesului s-a efectuat o astfel de expertiză, iar pârâta nu ar putea fi obligată să achite şi expertiza extrajudiciară. Astfel, această cheltuială va rămâne în sarcina exclusivă a reclamantei.

Pârâta ar fi îndreptăţită la suma de 500 lei contravaloare expertiză judiciară, având în vedere că această probă a fost comună şi a profitat ambelor părţi, iar cererea de chemare în judecată va fi admisă numai în parte.

Instanţa va compensa în parte cheltuielile de judecată menţionate, urmând ca pârâta să fie obligată la plata către reclamantă a sumei de 4.612 lei cu acest titlu.

Referitor la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intervenientul forţat, instanţa reţine că aceasta este neîntemeiată şi va fi respinsă. Astfel, în cuprinsul întâmpinării a fost menţionat domnul avocat D în calitate de apărător al intervenientului forţat, iar chitanţa în sumă de 1.000 lei a fost emisă de Cabinet de avocat E.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta A, ..... în contradictoriu cu pârâta B SA, cu sediul în ..... şi intervenientul forţat C, cu domiciliul în .....

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5.000 euro (echivalentul în lei la data plăţii) cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.

Respinge în rest cererea ca neîntemeiată.

Compensează în parte cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă şi de pârâtă şi obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4.612 lei cu acest titlu.

Respinge cererea intervenientului forţat de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare ce se va depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată astăzi, 05.03.2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

PREŞEDINTE,GREFIER,

Domenii speta

Spete similare