Contencios administrativ. Anulare permis port armă.

Pe rol fiind judecarea cauzei Contencios administrativ şi fiscal privind pe contestator AP şi pe intimat IPJ - SERVICIUL ARME, EXPLOZIVI ŞI SUBSTANŢE PERICULOASE, având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal dispoziţie anulare autorizare şi retragere permis de armă.

Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de faţă :

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. X/99/2019 reclamantul AP a chemat în judecată pe pârâtul IPJ,  solicitând instanţei ca,prin  hotărârea  pe care o va pronunţa, să anuleze Dispoziţia de anulare a autorizării si retragere a permisului de arma nr. 249346 din 08.11.2018.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat în primul rând că, deşi la data de 03.12.2018 a formulat, în termen legal, plângere împotriva Dispoziţiei de anulare a autorizării si retragerii permisului de arma nr. 249346 din 08.11.2018, nici până la data introducerii acţiunii aceasta nu fusese soluţionată.

A mai arătat reclamantul că,  prin dispoziţia a cărei anulare o solicită, i s-a adus la cunoştinţa împrejurarea ca s-a dispus măsura anularii autorizării pentru a deţine, purta si folosi arme si muniţii letale, deoarece la data acordării permisului de arma nu îndeplinea condiţiile prevăzute de lege pentru portul si folosirea armelor, conform prvederilor art. 14 al.1, lit.i din Legea 295/2004.

Cu privire la situaţia de fapt, reclamantul a învederat faptul că,  prin procesul verbal de contravenţie seria PA nr. 1893742 din 17.09.2015, a fost sancţionat contravenţional cu "avertisment" si s-a dispus măsura complementara de anulare a dreptului de deţinere, port si folosire a armamentului din dotare iar la data  de 17.09.2015, prin Dispoziţia nr.93073 emisa de IPJ, în conformitate cu prevederile art.45 alin.1 lit.c si f si art.59 alin.l lit.d si f si art. 130 al.2 lit.b din Legea 295/2004, s-a dispus măsura anularii autorizării pentru a deţine, purta si folosi pistolul neletal, pentru muniţie si proiectil de cauciuc marca MAUSEER WERKE, destinat pentru autoapărare.

Susţine reclamantul că, în ziua de 18.08.2015, a fost anunţat ca o ruda a suferit un accident vascular cerebral, fapt ce i-a produs un atac de panica, nemaiputându-se concentra iar la întoarcerea acasă a  constatat că a pierdut pistolul cu bile de cauciuc, de fapt uitând ca acesta era in maşina proprietate personala motiv pentru care a  crezut ca l-am pierdut si a anunţat Poliţia însă, când au sosit organele de politie, in ziua de 19.08.2015, au găsit pistolul in maşina, fapt ce l-a determinat sa semneze procesul verbal, crezând ca nu va păţi nimic.

Precizează reclamantul că,  a acceptat  sancţiunea şi faptul că  urmează să aştepte doi ani pentur o nouă autorizare  motiv pentru care,  a  depus arma  la magazinul de armament iar după doi ani, s-a prezentat la sediul IPJ Iasi- Serviciul AESP si i-a fost eliberat permisul de tip B seria BB nr.0002975 la data de 20.10.2017, dupa ce s-a constatat ca îndeplineşte condiţiile legale pentru autorizare, port, folosire arme din dotare. Cu toate acestea, după trei săptămâni a primit Dispoziţia nr. 249346 din 08.11.2018, prin care s-a dispus măsura anularii autorizării pentru a deţine, purta si folosi arme letale, deoarece la data acordării permisului de arma nu indeplineam condiţiile prevăzute de lege, conform prevederilor art. 14 alin.l lit.i din Legea 295/2004.

În final, reclamantul susţine că  măsura dispusă  nu este legală deoarece, în procesul verbal încheiat la data de 17.09.2015 nu s-a descris fapta contravenţionala cu indicarea orei si locului unde a fost săvârşita si arătarea tuturor imprejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitaţii faptei si la evaluarea pagubelor produse, deci nu se poate aprecia ca şi-am pierdut arma si, deci, aceast apreciere nu subzista.

Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile  Legii nr.295/2004.

Reclamantul a ataşat cererii de chemare în judecată, în copii, înscrisuri.

Pârâtul IPJ, a formulat întâmpinare, prin care a invocat în principal excepţia litispendenţei, întrucât pe rolul Tribunalul Iaşi se află înregistrat dosarul nr. XXX/99/2018, care are acelaşi obiect, cauză şi părţi.

Pe fond, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii  ca neîntemeiată.

În motivarea poziţiei procesuale, acesta a arătat că, la data de 19.08.2015, reclamantul  a învederat  autorităţilor faptul că în ziua de 18.08.2015, în împrejurări necunoscute, a pierdut pistolul neletal cu proiectiv de cauciuc marca Mausser Werke seria RG 003499, cal. 10X22T, pentru autoapărare, pe care îl deţinea în baza permisului de armă tip B, seria B nr. 028943/18.08.2009 iar pentru acest motiv, reclamantul a fost sancţionat contravenţional, totodată fiindu-i anulat dreptul de deţinere, port şi folosire a armelor şi muniţiilor prin Dispoziţia Şefului IPJ Iaşi nr. 93073/17.09.2015.

A mai arătat pârâtul că, în conformitate cu prevederile art. 14 alin. 1, lit. I din Legea nr. 295/2004, reclamantul nu poate deţine, purta şi folosi arme şi muniţii până la data de 17.09.2020, motiv pentru care  s-a dispus anularea autorizaţiei şi retragerea a permisului de armă.

Pârâtul a ataşat întâmpinării, în copii, înscrisuri.

La data de 19 aprilie 2019, reclamantul şi-a completat acţiunea, solicitând şi anualrea Adresei nr. 5340/21.12.2018 prin care intimata susţine ca a soluţionat plângerea prealabilă.

Reiterând faptul că împotriva Dispoziţiei de anulare a autorizării si retragerii permisului de arma nr. 249346 din 08.11.2018, nici până la data introducerii acţiunii aceasta nu fusese soluţionată, reclamantul a precizat că, prin adresa nr.03/18.02.2019, primita de pârât la 20.02.2019 a solicitat un răspuns la plângerea prealabilă, ocazie cu care i s-a comunicat că ar fi primit răspunsul la contestaţia formulata de subsemnatul la data de 05.12.2018 la domiciliul ales, astfel încât,  la 21 martie2019, i s-a comunicat si o copie dupa acel răspuns- Adresa nr.5340/21.12.2018, pe care, o contestă, desi, din punctul nostru de vedere nu imbraca forma prevăzuta de lege (fiind o simpla adresa, si nu o Decizie/Dispoziţie, asa cum s-ar fi impus)..

La data de 10 iulie 2019, pârâtul a invocat excepţia autorităţide lcuru judecat, învederând că prin sentinţa nr. 682/2019 din 2 mai 2019, pronunţată în dosarul nr. XXX/99/2018, Tribunalul Iaşi a  respins ca inadmsibilă cererea reclamantului, hotărârea fiind definitivă prin nerecurare.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de către părţi.

Din oficiu, instanţa a procedat la ataşarea sentinţei nr. 682/2019 din 2 mai 2019, pronunţată în dosarul nr. XXX/99/2018 de către Tribunalul Iaşi.

La termenul din 17 octombrie 2019, instanţa a acordat cuvântul părţilor asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat şi  cu privire la fondul cererii.

Analizând actele şi lucrările dosarului,  asupra fondului cauzei, instanţa  reţine următoarele :

Aşa dupăcum reiese din actele şi lucrările dosarului, procesul verbal de contravenţie seria PA nr. 1893742 din 17.09.2015 ( fila 16), reclamantul a fost sancţionat contravenţional cu "avertisment" si s-a dispus măsura complementara de anulare a dreptului de deţinere, port si folosire a armamentului din dotare iar la data  de 17.09.2015, prin Dispoziţia nr.93073 emisa de IPJ Iasi, în conformitate cu prevederile art.45 alin.1 lit.c si f si art.59 alin.l lit.d si f si art. 130 al.2 lit.b din Legea 295/2004, s-a dispus măsura anularii autorizării pentru a deţine, purta si folosi pistolul neletal, pentru muniţie si proiectil de cauciuc marca MAUSEER WERKE, destinat pentru autoapărare ( fila 16).

Ulterior, la data de 20.10.2017, reclamantului i-a fost eliberat permisul de tip B seria BB nr.0002975 însă, prin  Dispoziţia nr. 249346 din 08.11.2018 emisă de către pârât, s-a dispus măsura anularii autorizării pentru a deţine, purta si folosi arme letale, deoarece la data acordării permisului de arma nu îndeplinea condiţiile prevăzute de lege, conform prevederilor art. 14 alin.l lit.i din Legea 295/2004 ( fila 27).

Analizând cu prioritate excepţia autorităţii de lucru judecat acţiunii, în conformitate cu prevederile art. 248 alin 1 Cod procedură civilă,  instanţa reţine că aceasta este nefondată.

În acest sens, Tribunalul reţine că, prin înregistrata la Tribunalul Iași sub nr.XXX/99/2018, AP a formulat, în contradictoriu cu IPJ, Servicii Arme, Explozivi si Substanțe Periculoase, a formulat  contestație împotriva Dispoziției de anulare a autorizării si retragerii permisului de arma nr.249346/08.11.2018, pentru ca prin hotărârea pronunțata sa se admită contestația formulata si sa se dispună anularea Dispoziției de anulare a autorizării si retragerii permisului de arma nr.249346 din 08.11.2018

 Ulterior, prin sentinţa nr. 682/2019 din 2 mai 2019, pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. XXX/99/2018, PRINTRE ALTELE, a  fost admisă excepția inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile, respingându-se ca inadmisibilî acţiunea formulată de AP, în contradictoriu cu IPJ.

Sentinţa a rămas definitivă prin nerecurare.

Autoritatea lucrului judecat, excepţie reglementată în art.431 Cod procedură civilă, are la bază regula că o acţiune nu poate fi judecată decât o singură dată şi că o constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă printr-o altă hotărâre.

Principiul puterii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi purtat între aceleaşi părţi, chiar cu poziţia procesuală inversată, ci şi contrazicerile dintre două hotărâri judecătoreşti, în sensul că drepturile recunoscute unei părţi printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară, pronunţată într-un alt proces.

Autoritatea de lucru judecat interesează ordinea publică şi are de scop să evite pronunţarea de hotărâri contradictorii. Pentru ca să existe autoritate de lucru judecat este necesar ca, cele două cereri, între aceleaşi părţi şi în aceeaşi calitate, să aibă acelaşi obiect şi aceeaşi cauză.

În speţa de faţă,  nu este îndeplinită condiţia premisă impusă de alin 1 al art. 430 Cod procedură civilă, acela al evocării fondului. Astfel,  instanţa reţine că,  sentinţa nr. 682/2019 din 2 mai 2019, pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. XXX/99/2018 nu evocă fondul şi nu se poate  impune părţilor cu autoritate de lucru judecat atât timp cât nu vizează rejudecarea cauzei.

Pentru aceste considerente urmează a fi respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat.

În al doilea rând, Tribunalul reţine că, sentinţa nr. 682/2019 din 2 mai 2019, pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. XXX/99/2018 nu operează ca o prezumţie de autoritate de lucru judecat cu privire la legalitatea Dispoziţiei nr. 249346 din 08.11.2018  emisă de către pârât.

Prezumţia de lucru judecat, impune consecvenţa în judecată, astfel că ceea ce s-a constatat şi statuat printr-o hotărâre nu trebuie să fie contrazis printr-o altă hotărâre.

Ori, în timp ce, în dosarul nr. XXX/99/2018 instanţa a  analizat exclusiv îndeplinirea procedurii prealabile, nestatuând asupra legalităţii dispoziţiei contestate, în prezenta cauză este în discuţie  numai legalitatea măsurii anulării autorizării reclamantului pentru a deţine, purta si folosi arme letale.

Ceea ce s-ar impune cu putere de lucru judecat în prezenta cauză ar fi statuările definitive cu privire la  procedura prealabilă însă,  acest aspect nu a fost invocat de către pârât în prezenta cauză, nici prin întâmpinare, nici ulterior.

 Aşadar, cum prin sentinţa nr. 682/2019 din 2 mai 2019 Tribunalul Iaşi nu a dat o  dezlegare asupra problemei de drept dedusă judecăţii - legalitatea Dispoziţiei nr. 249346 din 08.11.2018, nu se poate da eficienţă prezumţiei de lucru judecat, întrucât nu a mai fost odată dezlegată chestiunea litigioasă.

Pe fond, acţiunea reclamantului nu este întemeiată.

Dispoziţii legale incidente:

Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor: art. 14 lit.1 lit. i: „ (1) Autorizaţia de procurare a armelor letale se acordă persoanelor prevăzute la art. 13 alin. (2) - (5), dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii: i) nu au pierdut sau nu le-au fost sustrase în ultimii 5 ani arme letale sau arme neletale supuse autorizării, din motive imputabile lor, procurate în condiţiile prezentei legi.;”;  art. 45 alin 1 lit. g: „ (1) Anularea dreptului de port şi folosire a armelor letale se dispune de către organele competente dacă titularul dreptului se află în una dintre următoarele situaţii: g) se constată că, la data acordării permisului de armă, nu îndeplinea condiţiile prevăzute de lege pentru portul şi folosirea armelor; ;”

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma prevederilor legale incidente, instanţa constată că acţiunea reclamantului nu este întemeiată, Dispoziţia nr. 249346 de anulare a autorizării si retragere a permisului de arma emisă de către IPJ la data de 08.11.2018 fiind legală şi temeinică.

Aşa după cum se poate observa din cuprinsul acţiunii, singurul motiv de nelegalitate invocat de către reclamant cu privire la Dispoziţia nr. 249346  din 08.11.2018 îl constituie faptul că, în procesul verbal încheiat la data de 17.09.2015 nu s-a descris fapta contravenţionala cu indicarea orei si locului unde a fost săvârşita si arătarea tuturor imprejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitaţii faptei si la evaluarea pagubelor produse, deci nu se poate aprecia ca şi-a pierdut arma si, deci, aceast apreciere nu subzista ( fila 7, paragraf final – fila 8 primul paragraf).

Această apărare nu poate fi reţinută de către instanţă ca motiv de nelegalitate al Dispoziţiei nr. 249346  din 08.11.2018 deoarece vizează temeinicia procesului verbal de constatare a contravenţie, act ce are o cale specială de atac.Mai mult decât atât, potrivit art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul contravenţiilor: „Procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.”.

Aşadar,  reclamantul nu mai poate pune în discuţie  legalitatea şi temeinicia procesului verbal.

Pe de altă parte, Tribunalul reţine că, raportat la situaţia de fapt reţinută în procesul verbal de constatare a contravenţiei seria PA nr. 1893742 din 17.09.2015, Dispoziţia nr. 249346  din 08.11.2018. În conformitate cu  prevederile art. 14 alin 1 lit. i din Legea nr. 29572004, reclamantului i se putea elibera autorizaţia de deţinere a armei numai dacă, nu a pierdut sau nu i-a fost sustrase în ultimii 5 ani arme letale sau arme neletale supuse autorizării, din motive imputabile lor, procurate în condiţiile prezentei legi.

Ori, aşa după cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, la 18.08.2015 reclamantul a pierdut pistolul neletal cu proiectiv de cauciuc marca Mausser Werke seria RG 003499, cal. 10X22T, pentru autoapărare, pe care îl deţinea în baza permisului de armă tip B, seria B nr. 028943/18.08.2009, motiv pentru care i-a fost anulat dreptul de deţinere, port şi folosire a armelor şi muniţiilor prin Dispoziţia Şefului IPJ nr. 93073/17.09.2015 ( filele 14, 16).

Faţă de această situaţie de fapt, în conformitate cu prevederile legale, reclamantul nu mai putea fi autorizat să deţină arme până în anul 2020 drept pentru care, în mod temeinic şi legal,  prin  Dispoziţia nr. 249346 din 08.11.2018 emisă de către pârât, s-a dispus măsura anularii autorizării pentru a deţine, purta si folosi arme letale. De asemenea, în  od temeinic şi legal, pârâtul a  refuzat să revină asupra dispoziţiei de anulare a permisului.

Pentru aceste considerente, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată acţiunea reclamantului, aşa după cum aceasta a a fost completată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepţia autorităţii de lucru judecat.

Respinge  cererea formulată de reclamantul AP, în contradictoriu cu  pârâtul IPJ.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, recurs ce va fi depus la

Dosar nr. -/99/2019

CURTEA DE APEL IAŞI

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 113/2020

Şedinţa publică de la 24 Februarie 2020

Pe rol se află judecarea cauzei în materia contencios administrativ şi fiscal privind pe recurentul AP şi pe intimatul IPJ - Serviciul Arme, Explozivi şi Substanţe Periculoase, având ca obiect recursul declarat împotriva sentinţei numărul 1459/2019/CA a Tribunalului Iaşi.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică răspunde şi depune delegaţie pentru intimat, consilier juridic Coşan Andrei. Lipseşte recurentul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, din care reies aspectele anterior - menţionate cu privire la obiectul cauzei, prezenţa părţilor, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare şi stadiul procesual al dosarului, acesta aflându-se la primul termen de judecată ţi că instituţia intimată a formulat întâmpinare.

Întrucât reprezentantul intimatei arată că nu are alte solicitări prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în combaterea recursului declarat împotriva sentinţei numărul 1459/2019/CA a Tribunalului Iaşi.

Reprezentantul convenţional al intimatului solicită respingerea recursului şi păstrarea ca temeinică şi legală a sentinţei recurate.

În fapt, arată că la data de 19.08.2015 recurentul a reclamat autorităţilor faptul că a pierdut  pistolul neletal pe care îl deţinea în baza permisului de armă. Ca urmare a acestui fapt  a fost sancţionat contravenţional fiindu-i anulat, totodată dreptul de deţinere , port şi folosire a armelor şi muniţiilor.

Apreciind că sentinţa recurată este legală şi temeinică, reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului declarat de AP.

La interpelarea instanţei, reprezentantul intimatului precizează că IPJ avea posibilitatea să anuleze permisul de post armă al recurentului în termen de un an.

Declarând închise dezbaterile, Curtea, reţine cauza în pronunţare cu privire la recursul declarat împotriva sentinţei numărul 1459/2019/CA a Tribunalului Iaşi.

Curtea de Apel,

Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de faţă :

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. X/99/2019 reclamantul AP a chemat în judecată pe pârâtul IPJ,  solicitând instanţei ca,prin  hotărârea  pe care o va pronunţa, să anuleze Dispoziţia de anulare a autorizării si retragere a permisului de arma nr. 249346 din 08.11.2018.

Prin sentința civilă nr. 1459/2019/CA din 13.11.2019.Tribunalul Iași, a respins cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul AP invocând ca motive de nelegalitate dispozițiile art. 488 alin. 6 și 8 Cod procedură civilă.

Prin prima critică, recurentul susține că sentința primei instanțe nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

În ceea ce privește respectarea normelor de drept material, aferente motivului de casare de la art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă recurentul susține că perioada de interdicție prevăzută de Legea nr. 295/2004 nu trebuia să depășească doi ani.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de dispoziţiile legale incidente, motivele de recurs invocate de parți sau din oficiu, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

În fapt, prin procesul verbal de contravenție seria PA nr. 1893742 din 17.09.2015 recurentul AP a fost sancționat cu „avertisment” și s-a dispus sancțiunea complementară a anulării dreptului de deținere, port și folosire a armamentului din dotare ca urmare a pierderii unui pistol neletal destinat autoapărării prin Dispoziția Șefului IPJ Iași nr. 93073 din 17.09.2015.

După trecerea a doi ani, recurentul a obținut un nou permis port armă, respectiv tip B seria BB nr. 0002975 din 20.10.2017 care însă a fost anulat prin Dispoziția nr. 249346 din 08.11.2018 ca urmare a faptului că la data eliberării nu îndeplinea condițiile prevăzute de art. 14 alin. 1 lit. i din Legea nr. 295/2004.

Potrivit acestui text normativ autorizarea de procurare a armelor letale se acordă dacă în ultimii 5 ani solicitantul nu a pierdut sau nu i-au fost sustrase în ultimii 5 ani arme letale sau arme neletale supuse autorizării.

Prin cererea de chemare în judecată recurentul a solicitat anularea Dispoziției nr. 249346 din 08.11.2018, considerând, în esență, că a fost sancționat de două ori pentru aceeași faptă.

Tribunalul Iași, a respins cererea de chemare în judecată prin sentința civilă nr. 1459/2019/CA din 13.11.2019.

Prin cererea de recurs, curtea constată că s-a invocat ca motive de nelegalitate dispozițiile art. 488 alin. 6 și 8 NCPC.

Prin prima critică, recurentul susține că sentințe primei instanțe nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

Analizând hotărârea primei instanțe, curtea constată că în considerente judecătorul fondului a precizat argumentele de fapt dar și de drept care au condus la respingerea cererii de chemare în judecată arătând că măsura de anulare a permisului luată prin Dispoziția nr. 249346 din 08.11.2018 se încadrează în prevederile art. 14 alin. 1 lit. i din Legea nr. 295/2004 raportat la motivul de sancționare a recurentului prin procesul verbal de contravenție seria PA nr. 1893742 din 17.09.2015, respectiv a pierderii armei din dotare. 

Nu este absolut necesară o motivare foarte amplă ci doar ca instanța să răspundă în mod efectiv fiecărui capăt de cerere sau apărare invocată de către părți astfel încât acestea să poată percepe pe deplin argumentele folosite de judecător pentru a da o anumită soluție. Or, această exigență este îndeplinită în prezenta cauză.

În consecință, curtea constată că acest prim motiv de casare este nefondat.

În ceea ce privește respectarea normelor de drept material, aferente motivului de casare de la art. 488 alin. 1 pct. 8 curtea constată că și acesta este neîntemeiat.

Recurentul susține fără temei că perioada de interdicție prevăzută de Legea nr. 295/2004 nu trebuia să depășească doi ani, însă curtea, analizând dispozițiile legale incidente în prezenta cauză, respectiv art. 14 alin. 1 lit. 1 constată că obținerea unei noi autorizații de procurare a armelor nu se poate elibera mai devreme de 5 ani în cazul pierderii armei. Aceeași interdicție era valabilă și la data constatării faptelor (17.09.2015), actul normativ nesuportând modificări în acest sens de la acel moment până în prezent.

Este adevărat că în cuprinsul Dispoziției nr. 93073 din 17.09.2015 au fost menționate, ca motivare în drept a măsurii de anulare, pe lângă dispozițiile art. 45 alin. 1 lit. c și ale art. 59 alin. 1 lit. f din Legea nr. 295/2004 valabile în cazul pierderii armei și a dispozițiilor de la art. 45 alin. 1 lit. d și art. 59 alin. 1 lit. f aplicabile în cazul sancționării contravenționale a titularului, în speță, însă, reclamantul se află neîndoielnic în prima ipoteză, respectiv în cea a pierderii armei, ce conduce la interdicția eliberării unei noi autorizații timp de 5 ani de la data constatării faptei. În aceste condiții, recurentului nu i s-a produs practic nicio vătămare, Dispoziția nr. 249346 din 08.11.2018 având menirea de a corecta tocmai eroarea săvârșită inițial prin eliberarea tip B seria BB nr. 0002975 din 20.10.2017, mai devreme de termenul de 5 ani prevăzut de art. 14 alin. 1 lit. 1 din Legea nr. 294/2005. În consecință, actul contestat nu este afectat de vicii de legalitate.

Faţă de considerente arătate mai sus, în baza art. 496 NCPC şi art. 20 din Legea nr. 554/2004,  apreciind că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică, curtea urmează să respingă recursul declarat de recurentul APîmpotriva sentinţei civile nr. 1459/2019/CA pronunţată de Tribunalul Iaşi, sentinţă pe care o va menţine.

Domenii speta

Spete similare