Partaj succesoral

Cod ECLI ECLI:RO:TBDLJ:2020:165.000920

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA I CIVILĂ

Dosar nr. 6244/215/2018

DECIZIE Nr. 920/2020

Şedinţa publică de la 16 Iulie 2020

Completul constituit din:

PREŞEDINTE: C.M.D.

Judecător: R.S.

Grefier: G.D.

Pe rol pronunţarea  apelului  formulat de reclamantul  S.FOST C.M. împotriva sentinţei nr. 5619/13.05.2019  şi a încheierii din 23.09.2019 pronunţate de Judecătoria Craiova în dosar nr. 6244/215/2018 şi a apelului formulat  de pârâtul C. N. împotriva sentinţei nr. 5619/13.05.2019 2019 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosar nr. 6244/215/2018 ,  având ca obiect partaj judiciar.

Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 09.07.2020, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre şi când având nevoie de timp pt. a delibera, instanţa a amânat pronunţarea la  termenul de azi, 16.07.2020.

T R I B U N A L U L

Asupra apelului civil de faţă;

Prin sentinţa civilă nr. 5619/13.05.2019  şi a încheierii din 23.09.2019 pronunţate de Judecătoria Craiova în dosar nr. 6244/215/2018 a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul S.(FOST C.) M., în contradictoriu cu  pârâtul C.N..

S-a dispus ieşirea din indiviziune în varianta 1 de lotizare astfel cum s-a propus prin raportul de expertiză efectuat de expert B.D..

S-a atribuit reclamantului S.(fost C.) M. lotul 1 format din: T62, P159, P159/1, P159/2 şi P159/3  din suprafaţa de teren de 7717 mp; T54, P7 din suprafaţa de teren  de 32900 mp; T62, P115, P115/1 din suprafaţa de teren de 2776 mp; T61,P8  din suprafaţa de teren de 4300 mp; T124,P188 şi P188/1 intravilan; 1/2 din construcţia casă.

S-a atribuit pârâtului C.N. lotul 2 format din: T62 , P159, P159/1, P159/2 şi P159/3  din suprafaţa de teren de 7717 mp; T54,P7 din suprafaţa de teren  de 32900 mp; T62,P115, P115/1 din suprafaţa de teren de 2776 mp; T62,P166  din suprafaţa de teren de 800 mp; T61,P8 din suprafaţa de teren de 4300 mp, T124, P188 şi P188/1 intravilan - 1/2 din construcţia casă.

A fost obligat pârâtul să achite către reclamant sultă în cuantum de 1650 lei.

Au fost compensate cheltuielile de judecată

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul S.(FOST C.) M. a chemat în judecată  pe pârâtul C.N., solicitând ieşirea din indiviziune  în cote de  câte ½ pentru fiecare parte, asupra următoarelor  imobile: teren în suprafaţa de 8.600 m.p. situat în Tarlaua 61, Parcela 8, având categoria de folosinţă arabil, ca vecinătăţi : teren în suprafaţa de 1600 m.p. situat în ...., având categoria de folosinţă arabil, ca vecinătăţi : ...; teren în suprafaţa de 10.166 m.p. situat în ..., având categoria de folosinţă arabil, ca vecinătăţi : ....; teren în suprafaţa de 800 m.p. situat în Tarlaua 62. Parcela 166. având categoria de folosinţă arabil, ca vecinătăţi : .... ; teren în suprafaţa de 5.000 m.p. situat în Tarlaua 62. Parcela 1 15. având categoria de folosinţă arabil, ca vecinătăţi : ....; teren în suprafaţa de 1.000 m.p. situat în Tarlaua 62, Parcela 159-1. având categoria de folosinţă păşuni, ca vecinătăţi : ....; teren în suprafaţa de 2.668 m.p. situai în larlaua 62. Parcela 159-3. având categoria de folosinţă păduri, ca vecinătăţi : ....: teren în suprafaţa de 522 m.p. situat în larlaua 62, Parcela 1 15-1. având categoria de folosinţă păduri, ca vecinătăţi : .... .

 Imobil situat in Comuna Bucovăt. Sat Sărbătoarea, judeţ Dolj compus din casă de locuit cu trei camere, construită din cărămidă în anul 1931, în suprafaţă desfăşurată de 49 m.p. şi regim de înălţime parter, înscrisă sub A 1.1 cu nr. cadastral 32514 - CI în Cartea Funciară nr. 325 14 a Unităţii Administrativ Teritoriale Bucovăt şi teren în suprafaţă de 7.034 m.p. situat astfel : teren în suprafaţa de 6.034 m.p. situat în larlaua 124. Parcela 188/1, având categoria de folosinţă arabil ca vecinătăţi : .... .

Imobilele, terenuri în litigiu au fost dobândite de către pârâtul C. Gh. N. ( sau N., conform adeverinţei de notorietate nr. 9303 din data de 25.10.201 1 eliberate de către Primăria Comunei Bucovăt ) împreună cu tatăl reclamantului, C.Gh. C. de pe urma defunctului lor tată, C.F. G. prin Titlurile de proprietate nr. 2218 - 60686 din data de 01.02.2000 şi cu nr. 2264 - 60686 din data de 05.10.2000 eliberate de către Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Dolj (filele11-15) .

Urmare Actului de Partaj voluntar încheiere de autentificare nr. 1422 din data de 20.11.2013, a încheierii de rectificare nr. 19 din data de 20.05.2015,a  încheierii de rectificare nr. 23 din data de 16.06.2015 a S.P.N. Balaci Eugen toate bunurile imobile, proprietatea autorului C.Gh. Constantin care reveneau acestuia în cotă de 1/2 şi care formează obiectul prezentului litigiu au fost atribuite de bună voie în totalitate acestuia .

In aceste condiţii, în prezent, dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile în cauză se exercită, în indiviziune, în cote de câte 1/2 pentru fiecare dintre părţi, prin acţiunea de faţă solicitând ieşirea din indiviziune şi atribuirea loturilor în mod egal.

În drept, potrivit. 669 şi 670 NCC, în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, încetarea coproprietăţii prin partaj poate fi cerută oricând, afară de cazul în care partajul a fost suspendat prin lege, act juridic ori hotărâre judecătorească, partajul putând fi făcut prin bună învoială sau prin hotărâre judecătorească în condiţiile legii.

Potrivit art. 676 NCC partajul bunurilor comune se va face în natură, proporţional cu cota-parte a fiecărui coproprietar. În situaţia în care bunul este indivizibil ori nu este comod partajabil în natură, partajul se va face în unul dintre următoarele moduri:

a)atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unuia ori a mai multor coproprietari, la cererea acestora;

b)vânzarea bunului în modul stabilit de coproprietari ori, în caz de neînţelegere, la licitaţie publică, în condiţiile legii, şi distribuirea preţului către coproprietari proporţional cu cota-parte a fiecăruia dintre ei.

Totodată, din coroborarea art. 984 C.pr.civ. şi art.988 C.pr.civ. rezultă că la formarea şi atribuirea loturilor, instanţa va ţine seama de propunerile făcute prin raportul de expertiză şi după caz de acordul părţilor, mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor, faptul că unii dintre coproprietari înainte de a se cere împărţeala au făcut construcţii, îmbunătăţiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea. Enumerarea criteriilor de atribuire a loturilor este deci exemplificativă şi nu limitativă.

Criteriile legale prevăzute de art. 988 C.pr.civ. sunt justificate raţional şi obiectiv, pentru a îndruma instanţa şi a evita arbitrariul în formarea loturilor, ele nefiind stabilite într-o ordine de preferinţă, astfel că toate aceste dispoziţii trebuie aplicate coroborat, pentru a se respecta drepturile tuturor copărtaşilor şi a se face o împărţeală echitabilă.

Instanţa a reţinut însă că în prezenta speţă, niciunul din criteriile mai sus indicate nu pot fi aplicate, având în vedere că ambii coproprietarii au cote egale asupra imobilului din masa succesorală, şi nici unul nu a probat vreo susţinere în sensul că ar fi avut posesia terenului şi că s-ar fi preocupat de el. Din înscrisurile depuse la dosar reiese că pe unul dintre contractele de arendare pentru terenul extravilan sunt trecute ambele părţi , iar într-un contract doar C.N.  De altfel până la efectuarea suplimentului la raportul de expertiză nu a fost agreată nici o variantă de lotizare, pârâtul nefiind de cord cu nici una dintre variante. De fapt părţile vor să evite atribuirea terenului pe care se află construcţia veche şi inutilizabilă şi de aici au apărut şi neînţelegerile.

Faţă de cele ce preced, instanţa a optat pentru varianta I din raportul de expertiză topografică întocmit de expert P. A. şi a dispus partajarea celor terenurilor şi a construcţiei edificate în natură prin formarea a două loturi, ce au fost atribuite astfel: reclamantului S.(fost C.) M. lotul 1 şi pârâtului C.N. lotul 2.

Totodată, în vederea egalizării valorice a loturilor a obligat pârâtul să achite către reclamant sultă în cuantum de 1650 lei.

În privinţa cheltuielilor de judecată, instanţa a dispus compensarea acestora.

Împotriva acestei sentinţe civile sentinţei civile nr. 5619/13.05.2019 şi a încheierii de la 23.09.2019, a declarat apel reclamantul S.M., iar pârâtul C.N. a declarat apel împotriva sentinţei civile nr. 5619/13.05.2019 , pronunţată de Judecătoria Craiova.

În apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 5619/13.05.2019, apelantul-reclamant S.M. arată că, prin cererea de chemare în judecată a investit instanţa de judecată cu o cerere prin care a solicitat partajarea unor bunuri imobile reprezentate de o construcţie şi terenuri, proprietate comună în cote - părţi de câte 1/2 pentru fiecare parte

În fapt, în ceea ce priveşte masa partajabilă, am arătat că, în cauză, atât cu privire la cota parte de 1/2 , care îi revine fiecărei părţi, precum şi la unele dintre îmbunătăţirile aduse la imobilul teren categoria intravilan curţi construcţii, de către pârât, deci a posesiei exercitate de acesta, chiar dacă nu s-a făcut dovada acestora, dar de care a avut cunoştinţă, nu au existat contestaţii din partea ambelor părţi.

În ceea ce priveşte omologarea uneia dintre variatele de lotizare propuse de către experţi, toate respectă condiţia atribuirii în natură prevăzută de dispoziţiile art. 676 alin. 1) Cod Civil şi art. 984 alin. 2) prima parte c.p.c. însă, în opinia sa, varianta nr. 5 este cea mai apropiată de echitate, atât prin valoarea mică a sultei, cât şi prin respectarea criteriului atribuirii către coproprietarul care a adus îmbunătăţiri, prevăzute de dispoziţiile art. 988 c.p.c., dar mai ales prin respectarea criteriului nediminuării valorii bunului prin împărţire, prevăzut de dispoziţiile art. 989 c.p.c. .

În aceste condiţii, varianta nr. 1 solicitată de către pârât, va conduce la o fărâmiţare neeconomică şi nerezonabilă a terenului intravilan (prin atribuirea a câte două loturi pentru fiecare parte intercalate de loturile celeilalte părţi, un lot reclamantul urmat de cel al pârâtului), de menţinerea unei situaţi litigioase în ceea ce priveşte datoriile comune rezultate din coproprietate şi care nu au făcut obiect al unei cereri reconvenţionale, în pretenţii, a pârâtului, dar şi a unui acces aproape imposibil, în ceea ce priveşte loturile de teren extravilan, prin stabilirea unei lăţimi la calea de acces chiar de 5 m.l.

Solicitarea sa de omologare a variatei nr. 5 are în vedere atribuirea terenurilor extravilane a unor parcelelor întregi din T.D.P. şi nu la înjumătăţirea acestora, tocmai pentru a se păstra valoarea lor economică, dar mai ales menţinerea unui acces practicabil la acestea.

De asemenea, apelantul a susţinut atribuirea unui singur lot sau cel mult două a terenului intravilan către una dintre părţi, chiar către pârât în considerarea posesiei şi unor lucrări efectuate de acesta pe el, împărţirea în patru, fiind nerezonabilă şi chiar neechitabilă, întrucât creează disfuncţionalităţi de acces pentru terenul de 2150 m.p din partea stângă, atribuit în lotul 2 prin raport.

Instanţa de fond atunci când a agreat varianta de lotizare nr. 1 nu a şi arătat care sunt argumentele acesteia care au condus la adoptarea soluţiei sale, motivarea lipsind cu desăvârşire.

Astfel, obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 c.p.c. are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico- juridic care a fundamentat soluţia adoptată .

A nu motiva o hotărâre şi a nu prezenta argumentele pentru care au fost înlăturate susţinerile părţilor, echivalează cu o necercetare a fondului cauzei.

Această obligaţie nu presupune existenţa unor răspunsuri detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real problemele esenţiale care au fost supuse spre judecată instanţei, iar în considerentele hotărârii trebuie să se regăsească argumentele care au stat la baza pronunţării acesteia .

Ori, în prezenta cauza soluţia instanţei de fond nu îndeplineşte aceste cerinţe de legalitate, făcând astfel imposibil controlul judecătoresc instanţei de control, în calea de atac a apelului .

Practic, Judecătoria Craiova, arată că nu poate aplica niciunul dintre criteriile prevăzute de art. 984 şi 988 c.p.c., că până la depunerea suplimentului pârâtul nu a fost de acord cu nici una dintre variante şi că părţile doresc evitarea atribuirii terenului pe care se află construcţia veche şi inutilizabilă, de aici apărând neînţelegerile.

Instanţa de fond a admis acţiunea, aşa cum a fost formulată şi nu acţiunea aşa cum a fost modificată, greşind şi atunci când a admis-o în varianta nr. 1, dar a inversat atribuirea loturilor fără a face vreo menţiune în acest sens.

În temeiul 480 alin. 3) c.p.c. solicită admiterea apelului aşa cum a fost acesta a fost formulat, anularea în totalitate a sentinţei civile apelate şi, rejudecând cauza, admiterea acţiunii aşa cum a fost aceasta modificată.

Prin apelul formulat împotriva încheierii din data de 23.09.2019 pronunţată în dos 6244/215/2018 de către Judecătoria Craiova, se arată că, prin cererea formulată de către pârât la data de 30.07.2019, s-a solicitat instanţei de judecată îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei civile nr. 5619 pronunţată în cauza pendinte, arătându-se că, Judecătoria Craiova, din eroare, la omologarea variantei de lotizare nr. 1, loturile atribuindu-le invers de cum a făcut-o expertul desemnat în cauză.

Astfel, instanţa de judecată, a atribuit lotul nr. 1 reclamantului S.M. şi lotul nr. 2 pârâtului C.N., deşi raportul de expertiză atribuise invers lotul nr. 1 pârâtului şi lotul nr. 2 reclamantului.

Prin soluţia Judecătoriei Craiova a fost admisă cererea de îndreptare eroare materială, considerându-se că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 442 c.p.c.

Pe fond, apelantul arată că, această soluţie a instanţei de fond este nelegală, în principal pentru că şi de această dată Judecătoria Craiova nu a motivat in concreto, la caracteristicile speţei îndeplinirea condiţiilor pentru a dispune îndreptarea erorii materiale.

Astfel, instanţa de judecată a reprodus textul art. 442 c.p.c. şi constată direct fără a aduce vreun argument că, în litigiul pendinte s-a produs o eroare materială.

Consideră, contrar celor susţinute de către pârât şi reţinute de către Judecătoria Craiova că, în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile necesare pentru a se dispune îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul hotărârii noastre .

Astfel, în opinia sa, pe calea îndreptării erorii materiale nu pot fi corijate decât erorile materiale strecurate, cu ocazia redactării ori tehnoredactării, în cuprinsul minutei, practicalei, considerentelor sau dispozitivului unei hotărâri, erori materiale pot viza numele, calitatea şi susţinerile părţilor ori pot fi erori de calcul sau orice alte erori materiale, enumerarea cuprinsă în text fiind una exemplificativă .

Soluţia instanţei de fond nu reprezintă o eroare de judecată, atâta timp cât, pe de o parte, ea reprezintă chestiune de fond care poate fi îndreptată numai prin formularea unei căi de atac.

Şi, mai mult decât atât, instanţa de judecată, nu este ţinută să atribuie loturile cuprinse în variantele de lotizare propuse de către expert, exact în forma propuse de acesta, având puterea să inverseze loturile .

De asemenea, trebuie avut în vedere că, dispozitivul hotărârii era în acord cu considerentele şi mai ales cu minuta, ceea ce face, în opinia sa, inadmisibilă procedura îndreptării erorii materiale strecurate în dispozitiv .

Nu în ultimul rând, arată că, în apelul său a criticat sentinţa nr. 5619 şi pentru aceste motive, a inversării loturilor fără ca cererea şi omologarea să fie admise în parte.

Apelantul-pârât C.N. arată, în apelul formulat, că cele reţinute în sentinţa civilă la pag. 7, ultim alineat "Instanţa va reţine însă că în prezenta speţă niciunul din criteriile mai sus indicate (art. 988 C.proc.civ.), nu pot fi aplicate ... şi nici unul nu a probat vreo susţinere în sensul că ar fi avut posesia terenului şi că s-a preocupat de el, încalcă starea de fapt, recunoaşterile tacite ale reclamantului care nu a contesta afirmaţiile pârâtului privind posesia şi îmbunătăţirile şi opinia experţilor care, prin varianta 1, au respectat posesia prin atribuirea lotului 1 ce urma a fi atribuit pârâtului.

Instanţa de fond a omologat raportul de expertiză în varianta 1, încălcând încă o dată starea de fapt, posesia şi îmbunătăţirile necontestate de reclamant, luate în consideraţie de experţi, potrivit constatărilor din teren a dispus : lotul nr. 1 i-a fost atribuit reclamantului, nu lui C.N., fără a motiva.

Pârâtul şi-a exprimat nemulţumirea faţă de evaluarea bunurilor ce alcătuiesc masa partajabilă, pentru care a formulat şi obiecţiuni, dar a fost de acord cu varianta 1 de lotizare, aşa cum rezultă din concluzii, depuse la fila 165 şi 170, pârâtul fiind în continuare deschis a încheia o tranzacţie.

Solicită admiterea apelului, omologarea raportului de expertiză efectuat în cauză şi atribuirea lotului nr.  lui C.N. şi lotul nr. 2  reclamantului S.M..

Solicită proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului, cu martorii C. N. şi S. T., pentru dovedirea posesiei, a îmbunătăţirilor şi amenajărilor realizate de C.N. şi, eventual un supliment de expertiză.

Examinând sentinţa apelată, prin prisma motivelor de apel şi a dispoziţiilor legale aplicabile, conform disp. art. 476, 477 N. C.proc.civ., tribunalul constată că apelurile sunt fondate pentru considerentele ce succed:

În motivarea sentinţei, după ce a expus obiectul învestirii sale prin cererea de chemare în judecată şi existenţa unei cote de ½ din bunurile imobile moştenite de părţi de la C.Ghe.N. (N.), în alegerea modalităţii de partajare a terenurilor şi casei, instanţa de fond a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 984 C.pr.civ. şi art. 988 C.pr.civ., redând conţinutul acestora, dar a apreciat că "în prezenta speţă, niciunul din criteriile mai sus indicate nu pot fi aplicate, având în vedere că ambii coproprietarii au cote egale asupra imobilului din masa succesorală, şi nici unul nu a probat vreo susţinere în sensul că ar fi avut posesia terenului şi că s-ar fi preocupat de el. Din înscrisurile depuse la dosar reiese că pe unul dintre contractele de arendare pentru terenul extravilan sunt trecute ambele părţi, iar într-un contract doar C.N..  De altfel până la efectuarea suplimentului la raportul de expertiză nu a fost agreată nici o variantă de lotizare, pârâtul nefiind de acord cu nici una dintre variante. De fapt părţile vor să evite atribuirea terenului pe care se află construcţia veche şi inutilizabilă şi de aici au apărut şi neînţelegerile".

Faţă de cele ce preced, instanţa de fond a optat pentru varianta I din raportul de expertiză topografică întocmit de expert P. A. şi a dispus partajarea terenurilor şi a construcţiei edificate în natură prin formarea a două loturi, ce au fost atribuite astfel: reclamantului S.(fost C.) M. lotul 1 şi pârâtului C.N. lotul 2.

Totodată, în vederea egalizării valorice a loturilor a obligat pârâtul să achite către reclamant sultă în cuantum de 1650 lei.

În privinţa cheltuielilor de judecată, instanţa de fond a dispus compensarea acestora, fără a motiva soluţia adoptată.

Procedând în această manieră, tribunalul reţine că instanţa de fond nu a motivat soluţia adoptată, nu a efectuat o analiză concretă a susţinerilor părţilor, inclusiv cu privire la posesia terenului intravilan necontestată de reclamant, dar nici nu a analizat criteriile legale prevăzute de art. 988 C.proc.civ. cu referire la solicitările fiecărei părţi, cu atât mai mult cu cât fiecare parte a solicitat o altă variantă de lotizare, având argumente ce nu au fost analizate de instanţa de fond.

Nici în privinţa compensării cheltuielilor de judecată, instanţa de fond nu a prezentat considerentele pentru care a ales să compenseze în totalitate cheltuielile efectuate de părţi, cu atât mai mult cu cât părţile au efectuat cheltuieli diferite ca şi cuantum, iar cota lor succesorală din bunurile supuse partajării era o cotă egală de ½.

 In aceasta situaţie, în lipsa analizării tuturor susţinerilor si apărărilor părţilor, cărora să le răspundă punctual, şi în lipsa arătării considerentelor de fapt si de drept pentru care instanţa si-a întemeiat soluţia, fără a arata considerentele pentru care nu a ţinut cont de susţinerile şi solicitările diferite ale părţilor, tribunalul constata ca sunt întemeiate criticile apelantului-reclamant privind nelegalitatea hotărârii instanţei de fond pentru nemotivarea soluţiei instanţei, în înţelesul art. 425 C.proc.civ.

Potrivit art. 425 alin. 1 Cod procedură civilă, hotărârea trebuie să cuprindă partea introductivă, considerentele şi dispozitivul, iar în cuprinsul considerentelor se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 CPC, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

Motivarea hotărârilor judecătoreşti se impune din perspectiva dreptului la un proces echitabil, întrucât numai pe această cale se poate verifica maniera în care, în circumstanţele concrete ale cauzei, a fost soluţionat procesul. Exigenţa motivării este esenţială în administrarea adecvată a justiţiei, în condiţiile în care considerentele reprezintă partea cea mai întinsă a hotărârii, locul în care se indică motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei.

În cadrul dreptului la un proces echitabil se analizează şi dreptul oricărei părţi în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanţei observaţiile, argumentele şi mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părţi ca aceste observaţii şi argumente să fie examinate în mod efectiv. Cu privire la aceste aspecte, obligaţia instanţei de motivare a deciziilor sale este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea lor.

Motivarea este de esenţa hotărârilor, reprezentând o garanţie pentru părţi că cererile lor au fost analizate cu atenţie. Practica instanţei supreme este orientată în acest sens, afirmând constant că inexistenţa motivării atrage casarea hotărârii, la fel şi o motivare necorespunzătoare. Cu alte cuvinte, o motivare excesiv de succintă sau necorespunzătoare în raport cu complexitatea cauzei echivalează, practic, cu inexistenţa motivării.

Aceeaşi concluzie se desprinde şi din jurisprudenţa deja consacrată a Curţii Europene a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil. Astfel, Curtea arată că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din Convenţie, înglobează, între altele, dreptul părţilor unui proces de a-şi prezenta observaţiile pe care le apreciază ca fiind pertinente cauzei lor. Cu alte cuvinte, art. 6 implică, mai ales, în sarcina „tribunalului”, obligaţia de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor şi cererilor de probă ale părţilor sub rezerva aprecierii pertinentei acestora” . Din alt punct de vedere, necesitatea motivării hotărârii în sensul indicat de normele imperative ale art. 261 alin. 1 pct. 5 înlătură arbitrariul şi face posibil controlul judiciar.

Motivarea hotărârii judecătoreşti presupune obligaţia de a prezenta motive concrete care sa susţină concluziile ( CEDO - Dumitru c. Romaniei Cererea nr. 4710/04).

Dreptul părţilor la un proces echitabil, aşa cum este reglementat în practica instanţei de contencios european al drepturilor omului, prin raportare la art. 6 din CEDO, presupune deci  obligaţia instanţei de a analiza susţinerile părţilor,  acceptând sau înlăturând motivat apărările acestora ( CEDO, cauza Ruiz Torija c.Spaniei, Hotărârea din 9 decembrie 1994).

Curtea europeană a apreciat ca nefiind satisfăcută cerinţa unei motivări adecvate şi suficiente, ignorarea de către instanţă  a obligaţiei de a examina efectiv mijloacele, argumentele şi propunerile de probă ale părţilor, fără a aprecia pertinenţa lor ( cauza van de Hurk c. Olandei, Hotărârea din 19 aprilie 1994).

În cauza Luka împotriva României, hotărârea din  21.07.2009, Curtea europeană a decis că omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unui motiv de recurs constituie o încălcare a dreptului de acces la instanţă. Aceste argumente sunt valabile şi pentru judecata în fond  a pricinii, nepronunţarea asupra susţinerilor si probelor propuse de părţi in acest mod semnifică încălcarea substanţei dreptului la apărare şi pune instanţa de recurs în imposibilitate de a exercita controlul judiciar în limitele prevăzute de art. 304  si 304 indice 1 Cod procedură civilă.

În hotărârea pronunţată, instanţa trebuie sa arate în concret, în raport de probele dosarului, situaţia de fapt pe care o reţine în cauză şi sa demonstreze aplicarea regulii de drept incidente, referirea generică la probele administrate, fără a se indica în ce constau aceste probe, nefiind suficientă pentru a satisface standardele normei, a căror încălcare va conduce la desfiinţarea hotărârii, întrucât aceasta constituie, în realitate, o lipsă a motivării. Nici motivarea sumară a hotărârii judecătoreşti nu corespunde exigenţelor textului pentru că lipsa de consistenţă a acesteia poate face imposibilă realizarea controlului judiciar; totodată, considerentele hotărârii judecătoreşti trebuie să răspundă comandamentelor logicii, să fie clare, concise, ferme, lipsite de contradicţii, bazate pe probe incontestabile, coroborate între ele şi menite a impune o concluzie, elemente de natură a fundamenta puterea de convingere şi a exclude arbitrariu, în absenţa motivării, dezlegările instanţei neputând  fi cenzurate de instanţa de  control judiciar.

Din examinarea conţinutului considerentelor sentinţei civile nr. 5619/13.05.2019, se constată că instanţa de fond nu a respectat nici una din cerinţele acestui text, motivarea lipsind cu desăvârşire. Simpla redare a conţinutului textelor de lege incidente în speţă nu constituie o motivare corespunzătoare, în condiţiile în care nu este urmată şi de aplicarea dispoziţiilor legale la situaţia juridică a părţilor şi la argumentele invocate de fiecare parte. Or, instanţa de fond doar a reţinut că scopul părţilor este acela de a evita atribuirea casei în lotul vreuneia dintre ele, deşi prin motivele invocate părţile au susţinut cu totul alte aspecte, după care a optat pentru una din variantele de lotizare propuse de expert, fără a arăta un minim argument juridic pentru care a ales acea variantă.

Motivarea instanţei de fond nu răspunde exigenţelor legale anterior expuse, deoarece nu examinează în concret susţinerile părţilor privind modalitatea de partajare şi formare a loturilor, pârâtul invocând posesia exercitată asupra unor părţi din terenul intravilan în baza unei înţelegeri cu autorul reclamantului, iar reclamantul solicitând partajarea astfel încât terenurile să nu fie excesiv fărâmiţate şi să poată fi folosite conform destinaţiei, solicitări şi argumente cărora să le răspundă punctual, astfel că, în absenţa motivării, dezlegările instanţei nu pot fi cenzurate de instanţa de  apel.

Lipsa motivării sentinţei se răsfrânge şi asupra încheierii din 23.09.2019 prin care instanţa de fond a admis cererea pârâtului C.N. şi a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei civile nr. 5619/13.05.2019, în sensul că se va consemna corect că pârâtul primeşte lotul 1, iar reclamantul lotul 2  stabilite de expertul B.D. în varianta 1 de lotizare.

Or, cât timp instanţa de fond nu a arătat în sentinţa civilă care sunt considerentele pentru care optează pentru varianta 1 de lotizare, nu se poate reţine că simpla inversare a loturilor propuse de expert în această variantă, este rezultatul unei erori materiale, pentru a fi incidente dispoziţiile art. 442 C.proc.civ.

Astfel, exigenta motivării impune prezentarea coerenta si efectiva a examenului critic al magistratului de natura să susţină rezultatul deliberării, dar si concordanta argumentelor cu aspectele deduse în judecata de către parte.

Tribunalul are in vedere ca motivarea este o parte importanta a hotărârii si ca obligaţia judecătorului fondului de a demonstra în scris de ce s-a oprit la soluţia data, pentru ce a admis susţinerile unei parţi si le-a respins pe ale celeilalte, pentru ce motive a apreciat că o variantă de lotizare solicitată de pârât este mai bună decât cea propusă de cealaltă parte, este o obligaţie esenţiala, a cărei încălcare duce la desfiinţarea hotărârii.

Lipsa motivării, aşa cum s-a arătat în precedent, nu poate fi suplinită în calea de atac a apelului, prin pronunţarea unei hotărâri definitive, întrucât ar presupune analizarea pentru prima oară a susţinerilor si probelor unei părţi, care astfel ar conduce la imposibilitatea  pentru toate părţile de a contesta în faţa unei instanţe de control judiciar, modul de stabilire a stării de fapt şi de aplicare a legii.

Nemotivarea unei hotărâri judecătoreşti echivalează practic cu soluţionarea procesului fără a intra în fondul acţiunii, de natura prin urmare sa justifice anularea hotărârii cu reţinere spre rejudecare, în temeiul prevederilor art. 480 CPC.

Atâta timp cât în considerente instanţa nu analizează probele care au fost administrate, nu stabileşte împrejurările de fapt esenţiale în cauza, nu face aplicarea în speţă a normelor substanţiale si procedurale incidente, ci doar redă conţinutul acestora, soluţia exprimata prin dispozitiv rămâne nesusţinută si pur formala, nefiind corolarul motivelor ce o preced. O astfel de hotărâre devine arbitrara si nu permite exercitarea controlului judiciar.

Drept urmare, apreciind că instanţa de fond nu a realizat o cercetare a cauzei raportat la starea de fapt invocată şi la pretenţiile părţilor, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile în speţă, apreciază că atât sentinţa, cât şi încheierea de îndreptare eroare materială sunt lovite de nulitate şi în consecinţă, în temeiul art. 480 alin. 3 C.proc.civ., va admite apelurile declarate de reclamant împotriva sentinţei şi a încheierii de îndreptare eroare materială, iar ca o consecinţă a acestei soluţii va admite şi apelul pârâtului, şi va anula sentinţa civilă nr. 5619/13.05.2019 şi încheierea din 23.09.2019, pronunţate de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 6244/215/2018, reţinând cauza spre rejudecare întrucât niciuna din părţi nu a solicitat trimiterea cauzei la instanţa de fond spre rejudecare.

Analizând pe fond cererea de chemare în judecată, tribunalul reţine că potrivit art. 728 alin.1 C.civ., „nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Un coerede poate oricând cere împărţeala succesiunii, chiar când ar exista convenţii sau prohibiţii contrare.”

Tribunalul reţine că masa bunurilor de împărţit este formată din mai multe terenuri extravilane şi intravilane menţionate în titlurile de proprietate nr. 2218-60689/01.02.2000 şi nr. 2264- 60689/05.10.2000, precum şi dintr-o casă din cărămidă edificata în anul 1931 pe terenul intravilan situat în T 124 P 188, cota părţilor fiind de ½ fiecare, aspect necontestat de acestea.

În privinţa terenurilor extravilane, acestea au categorii diferite, fiind arabile, păşuni sau  păduri, iar terenul intravilan se compune dintr-o suprafaţă de 6034 mp arabil şi 1000 mp curţi construcţii, pe acesta din urmă fiind construită casa ce face obiectul partajului.

Observând variantele de lotizare propuse de expert B.D., se constată că variantele 1-3 propun aceeaşi lotizare a terenurilor extravilane, lotizare ce presupune partajarea la jumătate a fiecărei parcele, mai puţin cea arabilă situată în T 62 P 166 de 800 mp care este atribuită în integralitate. Prin aceste variante propuse se ajunge ca fiecare parcelă să fie împărţită pe lungimea sa, iar în privinţa terenurilor situate în T 62 P 159 (arabil), 159/1 (păşuni), 159/2 (arabil) şi 159/3 (păduri) ce se află situate unul în continuarea celuilalt s-ar ajunge ca fiecare parte să primească o porţiune de teren foarte îngustă de aproximativ 12 ml şi cu o lungime de 632,95 ml.

Aceeaşi fărâmiţare se constată şi în privinţa terenurilor situate în T 62 P 115 şi 115/1 (arabil şi păduri), ajungându-se ca fiecare parte să primească un teren îngust de 5 ml şi cu o lungime de 556,84 ml.

Şi cu privire la împărţirea terenului arabil situat în T 61 P 8 în suprafaţă de 8600 mp, varianta de lotizare propusă ar determina loturi cu o lăţime de 12,4 ml şi o lungime de 347,16 ml.

Apreciază tribunalul că aceste variante de lotizare a terenurilor extravilane nu ar respecta decât criteriul cotei ce revine fiecărui coproprietar, iar nu şi celelalte criterii prevăzute de art. 988 C.pro.civ., respectiv natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor, faptul că unii coproprietari au exercitat o posesie şi, totodată, ar determina o fracţionare excesivă a fiecărei suprafeţe de teren, astfel încât nu s-ar mai putea utiliza potrivit destinaţie şi categoriei de folosinţă, în condiţiile în care loturile astfel formate ar cuprinde la rândul lor porţiuni de teren de categorii diferite. Spre exemplu, în cazul terenurilor situate în T 62 P 159, 159/1, 159/2 şi 159/3, s-a ajunge ca fiecare parte să primească porţiuni de teren arabil cu o lăţime foarte mică şi o lungime foarte marte, intercalat apoi cu teren categoria păşuni, apoi iar arabil şi ulterior păduri, ceea ce ar împiedica o exploatare corespunzătoare a terenurilor.

E adevărat că fiecare parte trebuie să primească bunuri în natură de aceeaşi categorie de folosinţă, dar această condiţie poate fi îndeplinită şi prin atribuirea unor parcele de teren integrale, dar de aşa manieră încât să beneficieze de toate categoriile de folosinţă, iar în speţă se constată că este posibilă o astfel de atribuire întrucât prin cele două titluri de proprietate emise în temeiul legilor fondului funciar a fost reconstituit dreptul de proprietate al părţilor asupra mai multor parcele de teren, cu suprafeţe considerabile, având categoria de folosinţă arabilă, dar şi asupra a două parcele categoria păduri.

O împărţire care să respecte acest criteriu, al atribuirii de bunuri de aceeaşi natură şi categorie de folosinţă s-ar putea realiza prin atribuirea efectivă a unor parcele integral, fără a se înjumătăţi fiecare parcelă.

Or, niciuna din variantele 1-3 propuse de experţi nu realizează o astfel de împărţire, acesta fiind motivul pentru care tribunalul apreciază că variantele propuse nu corespund scopului instituit de art. 948 şi art. 988 C.pro.civ., dar nici unei utilizări corespunzătoare potrivit destinaţiei.

În privinţa terenului intravilan ce este compus din 6034 mp teren arabil şi 1000 mp curţi-construcţii, tribunalul reţine că varianta 1 propusă de expertul judiciar B.D. şi solicitată de pârât, presupune o adevărată descompunere a terenurilor, prin formarea unor loturi ale părţilor intercalate, ajungându-se ca pârâtul să primească prima porţiune de la E ce include şi terenul curţi-construcţii, apoi reclamantul să primească o suprafaţă de 1448 mp, urmând ca pârâtul să primească următoarea suprafaţă de 2402 mp, iar reclamantul ultima suprafaţă de 2150 mp având o formă neregulată, cu o deschidere de doar 8,92 ml întrucât în faţa acesteia s-ar situa pe o lăţime de 33,35 mp terenul unui terţ.

Tribunalul apreciază că această variantă de lotizare, singura agreată de pârât, nu respectă criteriile legale întrucât ceea ce interesează este ca părţile să primească, pe cât posibil, bunuri de aceeaşi natură, fără a fi necesar ca fiecare parte să primească porţiuni din aceeaşi parcelă, dacă prin aceasta s-ar ajunge la o mărunţire excesivă ce ar împiedica o folosinţă potrivit destinaţiei. Este clar că, în această variantă, suprafaţa de 2150 mp de la Vest ce ar reveni reclamantului nu ar putea fi folosită.

În privinţa variantelor 2 şi 3 de lotizare a terenurilor intravilane, deşi acestea ar fi corespunzător formate, tribunalul aminteşte că nu acelaşi aspect l-a reţinut cu privire la împărţirea terenurilor extravilane propuse prin aceste variante.

Prin urmare, varianta 1 este necorespunzătoare atât în privinţa terenului intravilan, cât şi a celor extravilane, întrucât nu ar respecta decât mărimea cotei părţilor, iar nu şi asigurarea unei utilizări corespunzătoare, iar variantele 2 şi 3 nu realizează o lotizare corespunzătoare a terenurilor extravilane.

Acestea sunt considerentele pentru care tribunalul optează pentru varianta 5 de lotizare propusă de experţi, variantă în care fiecare parte ar primi terenuri arabile cu o suprafaţă considerabilă, ce pot fi astfel folosite potrivit destinaţiei, dar şi păduri, iar pârâtul ar primi în plus şi teren intravilan, atât categoria arabil cât şi categoria curţi-construcţii, teren pe care a susţinut că l-a împrejmuit şi a făcut îmbunătăţiri. În această modalitate de împărţire, s-ar respecta nu doar criteriile atribuirii de bunuri în natură de acelaşi fel, al mărimii cotei părţilor ori a naturii bunurilor, dar şi criteriul posesiei pârâtului necontestate de reclamant, valoarea loturilor fiind, de asemenea, apropiată.

Prin urmare, în raport de toate aceste considerente, tribunalul va admite cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată prin cererea adiţională depusă la 14.08.2018 prin care reclamantul S.M. a solicitat includerea în masa partajabilă şi a terenului intravilan curţi-construcţii situat în T 124 P 188.

Va dispune ieşirea din indiviziune a părţilor asupra terenurilor situate în ...., menţionate în titlurile de proprietate nr. 2218-60689/01.02.2000 şi nr. 2264- 60689/05.10.2000 şi asupra casei din cărămidă edificate în anul 1931 pe terenul intravilan situat în T 124 P 188.

Va omologa raportul de expertiză completat întocmit de experţii tehnici judiciari B. D. şi P. A., în varianta 5 de lotizare.

Va atribui în natură reclamantului S.M. lotul 1 compus din: teren extravilan situat în T 54 P 7 în suprafaţă de 65800 mp şi teren extravilan situat în T 62 P 115 şi P 115/1 în suprafaţă de 5552 mp, în valoare totală de 242.000 lei.

Va plăti sultă lotului 2 al pârâtului în cuantum de 5350 lei.

Va atribui în natură pârâtului C.N. lotul 2 compus din: teren extravilan situat în T 62 P 159, P 159/1, P 159/2 şi P 159/3 în suprafaţă de 15434 mp, teren extravilan situat în T 62 P 166 în suprafaţă de 800 mp, teren extravilan situat în T 61 P 8 în suprafaţă de 8600 mp, teren intravilan situat în T 124 P 188 şi P 188/1 în suprafaţă de 7034 mp din acte (7196 mp din măsurători) şi casa edificată în anul 1931 pe acest teren intravilan, toate în valoare de 231.300 lei.

Va primi sultă de la lotul 1 al reclamantului în cuantum de 5350 lei.

Va obliga reclamantul să plătească pârâtului sultă în cuantum de 5350 lei.

În privinţa cheltuielilor de judecată efectuate de părţi în faza de judecată la fond, tribunalul reţine că reclamantul a efectuat următoarele cheltuieli: 2000 taxă timbru, 3000 lei onorariu avocat (chitanţa nr. 42/03.09.2018, fila 166 vol I) şi 1200 lei onorariu expert, în total 6200 lei, iar pârâtul a efectuat următoarele cheltuieli: 1200 lei onorariu expert şi 1200 lei onorariu avocat (chitanţa nr. 1943/05.04.2019, f. 164 vol I), în total 2400 lei.

Părţile au achitat, deci, în cuantum egal onorariile de expert.

Având în vedere că părţile au cote egale de ½ din bunurile supuse partajului, rezultă că şi cheltuielile de judecată efectuate trebuie suportate în aceeaşi cotă.

Prin urmare, reclamantul ar trebui să primească suma de 3100 lei şi să plătească pârâtului suma de 1200 lei, iar prin compensarea în parte a cheltuielilor de judecată efectuate de părţi la fond, tribunalul va mai obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1900 lei.

În privinţa cheltuielilor de judecată efectuate în apel, reclamantul a efectuat următoarele cheltuieli: 3000 lei onorariu avocat (chitanţa nr. 38/21.08.2019- f.67) şi 1253 lei taxa de timbru, în total 4253 lei, iar pârâtul a efectuat următoarele cheltuieli: 1000 lei onorariu avocat (chitanţa  seria BM din 20.12.2019-f.69), în total 2253 lei.

Prin urmare, reclamantul ar trebui să primească suma de 2126,5 lei şi să plătească pârâtului suma de 1126,5 lei, iar prin compensarea în parte a cheltuielilor de judecată efectuate de părţi în apel, tribunalul va mai obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite apelurile declarate de apelantul-reclamant S.M., CNP ...,  cu  domiciliul  ...., jud.  Dolj, împotriva sentinţei civile nr. 5619/13.05.2019 şi a încheierii din 23.09.2019, pronunţate de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 6244/215/2018.

Admite apelul declarat de apelantul-pârât C.N., CNP ...., cu domiciliul în ..., jud. Dolj, împotriva sentinţei civile nr. 5619/13.05.2019 pronunţate de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 6244/215/2018.

Anulează sentinţa civilă nr. 5619/13.05.2019 şi încheierea din 23.09.2019, pronunţate de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 6244/215/2018 şi rejudecând:

Admite cererea de chemare în judecată astfel cum a fost modificată, formulată de reclamantul S.M., în contradictoriu cu pârâtul C.N..

Dispune ieşirea din indiviziune a părţilor asupra terenurilor situate în comuna Bucovăţ sat Sărbătoarea, menţionate în titlurile de proprietate nr. 2218-60689/01.02.2000 şi nr. 2264- 60689/05.10.2000 şi asupra casei din cărămidă edificate în anul 1931 pe terenul intravilan situat în T 124 P 188.

Omologhează raportul de expertiză completat întocmit de experţii tehnici judiciari B. D. şi P. A., în varianta 5 de lotizare.

Atribuie în natură reclamantului S.M. lotul 1 compus din: teren extravilan situat în T 54 P 7 în suprafaţă de 65800 mp şi teren extravilan situat în T 62 P 115 şi P 115/1 în suprafaţă de 5552 mp, în valoare totală de 242.000 lei.

Va plăti sultă lotului 2 al pârâtului în cuantum de 5350 lei.

Atribuie în natură pârâtului C.N. lotul 2 compus din: teren extravilan situat în T 62 P 159, P 159/1, P 159/2 şi P 159/3 în suprafaţă de 15434 mp, teren extravilan situat în T 62 P 166 în suprafaţă de 800 mp, teren extravilan situat în T 61 P 8 în suprafaţă de 8600 mp, teren intravilan situat în T 124 P 188 şi P 188/1 în suprafaţă de 7034 mp din acte (7196 mp din măsurători) şi casa edificată în anul 1931 pe acest teren intravilan, toate în valoare de 231.300 lei.

Va primi sultă de la lotul 1 al reclamantului în cuantum de 5350 lei.

Obligă reclamantul să plătească pârâtului sultă în cuantum de 5350 lei.

Compensează în parte cheltuielile de judecată efectuate de părţi la fond şi mai obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1900 lei.

Compensează în parte cheltuielile de judecată efectuate de părţi în apel şi mai obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1000 lei.

Definitivă.

Pronunţată azi, 16 iulie 2020. prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.

PREŞEDINTE   JUDECĂTOR

C.-M. D. R.S.

GREFIER

G.D.

Domenii speta

Spete similare