Contestaţie la tabelul preliminar al creditorilor

Pe rol fiind judecarea cauzei privind pe contestator D.G.R.F.P IAŞI-ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE A  IAŞI şi pe debitor SC S SRL, lichidator CII A, creditor SCS, având ca obiect contestaţie la tabelul preliminar al creditorilor - BPI nr. 21594/18.12.2020.

Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 05.02.2021, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanţa, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea pentru astăzi, 18.02.2021, când :

Judecătorul Sindic,

Deliberând asupra contestaţiei de faţă:

Prin încheierea din data de 22.10.2020, pronunţată în dosarul de bază nr.  4654/99/2020 al Tribunalului Iaşi,  s-a deschis  procedura simplificată a insolvenţei faţă de debitorul SC S SRL Iaşi, fiind numit lichidator judiciar CII A.

În exercitarea atribuţiilor conferite de lege, la data de 18.12.2020,  lichidatorul judiciar a publicat în BPI tabelul preliminar al creanţelor întocmit faţă de averea debitorului, tabel în care creditorul SCS a fost înregistrat cu o creanţă chirografară în cuantum de 1.395.083,21 lei.

Împotriva tabelului preliminar a formulat contestaţie creditorul D.G.R.F.P – ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE IAŞI prin care a solicitat înlăturarea de la masa credală a  creditorului-contestat pentru următoarele motive:

In primul rând,  tabelul preliminar de creanţe a fost întocmit în mod deficitar întrucât administratorul judiciar nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 106 din Legea nr. 85/2014, care statuează in sarcina acestuia obligaţia de a proceda, de indata, la verificarea fiecarei creanţe , a documentelor depuse si de a efectua o cercetare amănunţita pentru a stabili legitimitatea, valoarea exacta si prioritatea flecarei creanţe.

La baza tabelului preliminar de creanţe contestat, nu a stat un  raport intocmit de administratorul judiciar privind analiza declaraţiei de creanţa si a documentelor depuse de către creditorul SCS in susţinere, precum si concluziile cercetării amănunţite a acestora. Lipsa unui astfel de raport conduce la concluzia că unele sume înscrise in acest tabel, nu au suport legal.

Administratorul judiciar nu a consemnat nici un detaliu cu privire la suma solicitata, respectiv cea admisa, din care sa rezulte componenta acesteia (debit, dobânzi, penalităţi de intarziere) si nici cu privire la titlurile de creanţa in baza cărora creditorul contestat a solicitat inscrierea sumei. De asemenea, nici încadrarea in termenul de prescripţie nu a fost verificata.

 In acest sens, se impune verificarea de către administratorul judiciar a evidentei financiar contabile a debitoarei prin raportare la prevederile art. 106 din legea 85/2014 si la creanţa solicitata de către creditorul SCS, care sa dovedească realitatea si veridicitatea operaţiunilor/actelor juridice in baza cărora a solicitat inscrierea la masa credala (contracte, chitanţe, facturări, declaraţii de creanţa, deconturi de TVA .etc).

De asemenea, sumele datorate de către debitoarea SC S SRL către persoanele fizice, asociaţi/acţionari sau alte categorii ar fi trebuit să se reflecte în ultimul bilanţ depus de către societate la organul fiscal, în speţă Bilanţul depus la 31.12.2018. Sumele datorate acţionarilor/asociaţilor se pot identifica în Contul 455 din Bilanţul contabil. Aşa cum se poate observa în bilanţul depus la 31.12.2018, ataşat în copie la prezenta, se regăseşte suma de 273.886 lei înscrisă în contul 455, si nu suma de 1.395.083,21 lei, solicitata de creditorul SCS.

Cu referire la operaţiunea de creditare a societăţii se impun următoarele precizări:

 Contractul de creditare a societăţii de către asociaţi sau administratori apare ca necesitate atunci când asociaţii sunt nevoiţi să vina cu bani de acasă" pentru a asigura acoperirea cheltuielilor iniţiale pe care le presupune demararea unor afaceri sau demarea unui flux investiţional.

În cazul unor astfel de contracte, chiar dacă există un asociat unic, Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990 prevede, la art. 15, că toate contractele între societatea cu răspundere limitată şi persoana fizică sau persoana juridică, asociat unic al celei dintâi, se încheie obligatoriu în formă scrisă sub sancţiunea nulităţii absolute.

Înregistrarea acestor contracte în contabilitate este obligatorie, înregistrarea în contabilitate a contractului de creditare are în vedere respectare prevederilor Legii nr. 82/1992 şi a cerinţelor legale impuse prin OMFP nr. 3055/2010. În acest context, aceste înregistrări trebuie să fie efectuate numai în baza documentelor justificative şi să reflecte adevărul economic, fără să înşele încrederea publică,

 La baza acestor împrumuturi(credite) trebuie să existe un contract de împrumut, între persoana juridică şi persoana fizică, iar dacă suma depăşeşte 100.000 lei se face adresă către Oficiul de Spălare a Banilor, se înregistrează, se face gradul de împrumut si dacă este sub 3 se deduce si o dobândă afişată de BNR la depozit sau actualizată suma la rata inflaţiei.

Situaţiile financiare ale unei societăţi comerciale trebuie să reflecte realitatea economică reală, corectă şi concretă a tuturor elementelor de natură patrimonială. În acest context, efectuarea cu ştiinţă de înregistrări inexacte, precum şi omisiunea cu ştiinţă a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de activ şi de pasiv ce se reflectă în bilanţ, constituie infracţiunea de fals intelectual, (temeiul legal: art. 43 din Legea contabilităţii nr. 82/1992, republicată).

 Totodată, viramentul sumelor avansate de asociaţi trebuie să fie efectuat prin conturi bancare, deoarece pot interveni probleme cum ar fi imposibilitatea recuperării sumelor avansate societăţii cu titlu de împrumut, imposibilitatea justificării provenienţei acestor sume etc.

 Acordarea de împrumuturi cu sau fără dobânda atât asociaţilor, cât si terţilor trebuie să fie tranzacţii ocazionale în caz contrar, aceste tranzacţii se consideră a fi acte de comerţ,

 Nu se poate verifica dacă unele cheltuieli au fost efectuate în interesul societăţii şi pentru imaginea acesteia, în baza principiului libertăţii de gestiune şi în scopul realizării de operaţiuni taxabile.

 Faţă de lipsa legăturii cu obiectul de activitate al societăţii, este posibil să fi fost considerate ca nedeductibile anumite cheltuieli în această ipoteză ele trebuiau încadrate ca dividende.

 Deşi plata unor bunuri şi servicii s-a făcut din conturile societăţii, acestea pot să nu aibă nicio legătură cu activitatea firmei si nu concură la realizarea veniturilor acesteia, fiind utilizate de asociatul unic, motiv pentru care se justifică tratarea lor ca dividende pentru care se datorează impozitul afferent.

 Existenta unor documente-suport deşi întocmite potrivit legii, prin care se face dovada efectuării operaţiunilor nu este neapărat suficientă pentru justificarea deductibilităţii cheltuielilor.

 Creditoarea trebuie să fie pregătită să argumenteze şi documenteze caracterul economic al unei cheltuieli, adică faptul că respectiva cheltuială este necesară desfăşurării activităţii.

 Legea stipulează obligativitatea încheierii de contracte comerciale între două societăţi: serviciile trebuie să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract încheiat între părţi sau în baza oricărei forme contractuale prevăzute de lege; justificarea prestării efective a serviciilor se efectuează prin: situaţii de lucrări, procese-verbale de recepţie, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piaţă sau orice alte materiale corespunzătoare. Contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităţilor desfăşurate.

Potrivit informaţiilor O.R.C. de pe langa Tribunalul lasi,  SCS deţine calitatea de asociat al debitoarei S.C. S S.R.L.. iar prin înscrierea acestui creditor in tabelul preliminar se urmăreşte, de fapt, diminuarea puterii de decizie a creditorului fiscal cu privire la toate actele ce se vor îndeplini in cursul procedurii (confirmarea administratorului judiciar si stabilirea remuneraţiei acestuia, modalitatea de valorificare a bunurilor, preţul de vânzare, distribuirile sumelor, acţiunea întemeiata pe prevederile art. 169 din Legea nr, 85/2014).

Procentele si rangul creanţei ce se vor stabili ca revin fiecărui creditor vor avea influenta directa asupra tuturor acestor decizii din procedura, având in vedere ca creanţa deţinuta de creditorul SCS reprezintă 81.095% dinponderea totala inscrisa la masa credala.

Indiferent de teoria împărtăşita, raportat la dreptul de vot al titularilor creanţelor provizorii, definitivarea tabelului creanţelor în maniera reglementata de art. 111 alin. (6) teza finala din Legea insotventei poate avea consecinţe deosebit de negative asupra derularii acestei proceduri, urmări cu caracter ireversibil. Exista posibilitatea ca soarta creditoarei sa fie decisa de persoane ce se vor dovedi ulterior lipsite de orice drept în acest sens.

Prin întâmpinarea formulată, lichidatorul judiciar a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată , invocând următoarele aspecte:

Lichidatorului judiciar nu îi revine sarcina de a întocmi un raport separat in care să consemneze rezultatul analizei amănunţite a declaraţiilor de creanţa si a inscrisurilor depuse de către creditori, ci doar obligaţia de a le verifica, de a le proba exactitatea si concordanta. Mai mult, contestatoarea nu a precizat în concret în ce constă neregularitatea semnalată si nici nu a probat ce anume împrejurare i-a format convingerea că nu au fost efectuate de către lichidatorul judiciar verificările impuse de prevederile art. 106 din Legea 85/2014.

O definiţie clară a tabelului preliminar de creanţe este dată de art.5 pct.69 din Legea 85/2014: "tabelul preliminar de creanţe cuprinde toate creanţele scadente sau nescadente, sub condiţie sau în litigiu, născute înainte de data deschiderii procedurii, acceptate de către administratorul judiciar în urma verificării acestora. În tabel vor fi menţionate atât suma solicitată de către creditor, cât şi suma acceptată şi rangul de prioritate, iar în situaţia creditorului aflat în procedura insolvenţei se va arăta şi administratorul judiciar/lichidatorul judiciar desemnat." În acelaşi timp, conform art.106 alin.1 din Legea 85/2014, "administratorul judiciar va proceda de îndată la verificarea fiecărei cereri şi a documentelor depuse şi va efectua o cercetare amănunţită pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă şi prioritatea fiecărei creanţe". Textul sus-amintit nu trasează astfel nici o îndatorire în sarcina administratorului judiciar de a întocmi un raport separat în care să consemneze rezultatul analizei amănunţite a declaraţiilor de creanţă şi a înscrisurilor depuse de creditori, ci doar obligaţia de a le verifica amănunţit, de a le proba exactitatea şi concordanţa, procedeu de natură internă, finalizat cu înscrierea sau nu a creanţei pe tabel.

Ar fi excesiv ca la fiecare creanţă să se întocmească un raport în care să se redea raţionamentul avut în vedere de către administratorul judiciar în admiterea cererii de creanţă, în condiţiile în care fiecare cerere se bazează pe înscrisuri doveditoare, care pot fi contestate.

De altfel, se observă că nici în privinţa contestatoarei nu s-a întocmit un raport amănunţit cu privire la cererea sa de creanţă, aspect pe care omite sa-l indice, si poate conduce la acelaşi raţionament al contestatoarei, ca suma cu care creditoara Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice laşi, a fost inscrisa in tabelul preliminar, nu are support legal.

In ceea ce priveşte solicitarea creditorului contestator de a fi obligat lichidatorul judiciar la întocmirea unui raport amănunţit cu privire la cererile de creanţa, aceasta este vădit neîntemeiată, întrucât dispoziţiile art 106 din Legea 85/2014 nu prevăd obligaţia întocmirii unui raport amănunţit.

Relativ la critica referitoare la lipsa dovezilor în sprijinul cererii de creanţă ,  aceasta nu are suport, raportat la înscrisurile doveditoare ataşate cererii de creanţă şi depuse şi la prezentul dosar.

Cu privire la faptul că lichidatorul judiciar nu a consemnat nici un detaliu cu privire la suma solicitată de creditorul contestat din care să rezulte componenţa acesteia ( debit, dobânzi, penalităţi de întârziere) şi nici cu privire la titlurile de creanţă - precizam ca dispoziţiile art 110 alin 2) din Legea 85/2014 prevăd obligativitatea menţionării titlului din care izvorăşte creanţa, a rangului acesteia şi a motivelor care au determinat înscrierea parţială a creanţei, dacă este cazul, numai în cazul creanţelor care beneficiază de drepturi de preferinţă.

Ori, creanţa creditorului contestat a fost trecută integral în tabel preliminar cu rangul de creanţă subordonată conform art. 161 pct. 10 din Legea 85/2014, prin urmare, lichidatorul judiciar nu avea obligaţia efectuării de menţini suplimentare cu privire la această creanţa, aşa cum în mod netemeinic pretinde contestatoarea, întrucât art. 110 alin. 2 din Legea 85/2014 prevede expres situaţia în care se vor efectua menţiuni suplimentare.

Astfel, creanţa contestată are la baza, contracte de creditare, balanţa verificare aferenta lunii octombrie 2020, dispoziţii de incasare, fise cont 455 pentru perioada 2012- iunie 2020 si fise cont 462 pentru perioada 2012- iunie 2020.

Dacă reprezentanţii DGRFP - AJFP Iasi procedau la studierea amănunţită a dosarului, cu siguranţa ar fi observat faptul că cererea de creanţă este însoţita de documente justificative. Pe baza acestor documente s-a stabilit legitimitatea, întinderea şi valoarea creanţelor, stabilindu-se rangul de prioritate conform art.161 pct. 10 lit. a din Legea 85/2016.

In susţinerea corectitudinii menţiunilor din tabelul preliminar de creanţe vin si aserţiunile cuprinse în documentele contabile depuse de către debitoarea SC S SRL odată cu cererea de deschidere a procedurii (bilanţul aferent anului 2019 şi balanţa aferentă lunii august 2020 unde in contul 455 se regăseşte un sold de 294.515,66 lei iar in contul 462 un sold 1.104.174,99 lei, aferente creanţei SCS, fapt care atesta existenţa şi veridicitatea sumelor cu care creditorul contestat a solicitat înscrierea la masa credală.

Examinînd contestaţia cu care a fost investită, prin prisma actelor depuse în dovedirea  declaraţiei  de creanţă  şi a dispoziţiilor legale incidente în speţă, instanţa constată că aceasta este neîntemeiată.

Astfel,  creditorul bugetar  contestă de principiu suma cu care a fost înregistrat în tabelul preliminar creditorul  SCS, în calitate de acţionar/administrator al societăţii debitoare, susţinând că suma solicitată nu a fost dovedită cu documente justificative, iar lichidatorul judiciar nu a întocmit un raport amănunţit cu privire la această sumă, respectiv componenta acesteia (debit, dobânzi, penalităţi de întârziere) şi nici cu privire la contractele de împrumut sau la titlurile de creanţă în baza cărora această sumă ar fi datorată de către societatea debitoare.

Susţinerea nu poate fi primită.

Astfel, conform art. 5 pct. 69 din Lg.85/2014, tabelul preliminar de creanţe cuprinde toate creanţele scadente sau nescadente, sub condiţie sau în litigiu, născute înainte de data deschiderii procedurii, acceptate de către administratorul/lichidatorul  judiciar în urma verificării acestora.

Potrivit art. 106 alin.1 din Lg.85/2014, administratorul / lichidatorul  judiciar va proceda de îndată la verificarea fiecărei cereri şi a documentelor depuse şi va efectua o cercetare amănunţită pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă şi prioritatea fiecărei creanţe.

Prin urmare ,  rezultatul verificării fiecărei creanţe se va  concretiza  prin întocmirea  tabelului preliminar, fiind  lesne  de observat că dispoziţiile legale nu impun practicianului în insolvenţă să facă menţiuni de genul celor arătate de contestator, respectiv să detalieze componenta sumei (debit, dobânzi, penalităţi de întârziere) sau să indice  contractele de împrumut ori  titlurile de creanţă în baza cărora această sumă ar fi datorată de  societatea debitoare.

În conformitate cu art 249 Cod  proc. civ.,  cel ce face o propunere în faţa instanţei trebuie să o dovedească.

În speţă, creditoarea-contestatoare nu a dovedit în niciun fel  că suma  cu care a fost înregistrat  în tabelul preliminar creditorul-contestat  nu are corespondent în realitate, pretenţii care au fost verificate de către administratorul/lichidatorul judiciar cu ocazia exercitării atribuţiilor conferite de art. 105 alin.1 din Lg.85/2014.

Dealtfel, creditorul-contestat a ataşat declaraţiei de creanţă o serie de contracte de creditare a societăţii ( fila 24 vol.3- fila 72 vol.4 dosar bază), acte necontestate de creditorul bugetar.

În ceea ce priveşte solicitarea creditorului-contestatator de înscriere provizorie în tabelul creditorilor a creditorului-contestat  până la soluţionarea prezentei contestaţii, instanţa  reţine că,  potrivit art. 111 alin.6 din Lg.85/2014, se poate dispune înscrierea în mod provizoriu în tabelul definitiv a creanţelor contestate. Ori, în speţă nu este cazul.

Raportat celor prezentate, contestaţia creditorului bugetar va fi respinsă.

HOTĂRĂŞTE

Respinge contestaţia creditorului D.G.R.F.P – ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE IAŞI, formulată în contradictor cu creditorul SCS, împotriva tabelului preliminar al creanţelor întocmit de către lichidatorul judiciar CII A,  faţă de averea debitorului SC S SRL Iaşi.

Executorie.

Domenii speta

Spete similare