Furt calificat. Fapta savârsita intr-un loc public. Înteles.

Furt calificat. Fapta savârsita intr-un loc public.

Înteles.

(decizia penala nr.1851/R/14 oct.2004 -C.A.B. - S I Pen)

Fapta inculpatului de a patrunde într-un spital si de a sustrage dintr-un

salon mai multe bunuri apartinând unui pacient întruneste elementele

constitutive ale infractiunii de furt calificat prevazuta de art.208 al.1, 209

al.1,lit.e Cod penal, spitalul fiind, conform art.152 lit.a Cod penal, un

asezamânt de sanatate care, prin natura si destinatia lui, este totdeauna

accesibil publicului.

Prin sentinta penala nr. 2011 din 17 august 2004 a fost condamnat

inculpatul H A în baza art. 208 alin.  1, 209 alin. 1 lit. e cu aplicarea art. 37 lit. 

b din Codul penal, la 4 ani închisoare.

S-au aplicat dispozitiile art. 71 si  64  din Codul penal,  s-a  mentinut

starea de arest  a inculpatului si s-a dedus din pedeapsa  aplicata durata

arestarii preventive de la 8 iulie  2004  la  zi.

În baza art. 116 din Codul penal s-a luat masura de  siguranta a interzicerii

pentru inculpat de a se afla în Bucuresti 3 ani  dupa executarea pedepsei.

S-a constatat ca partea vatamata nu s-a constituit parte  civila.

Pentru a hotarî astfel, instanta a retinut  în fapt ca în ziua  de  8 iulie  2004 în

jurul orelor  16,30, inculpatul a  patruns  în Spitalul Militar Central, Sectia

Oftalmologie,  Rezerva nr. 12, de unde a sustras doua telefoane mobile 

marca "Sagem" si respectiv "Alcatel" apartinând partii vatamate CH, imediat

dupa savârsirea faptei inculpatul a  fost surprins de personalul de  paza al

spitalului.

Situatia de fapt si vinovatia inculpatului au fost stabilite în  baza

procesului-verbal de constatare a  infractiunii întocmit  de organele  de politie,

a declaratiei partii vatamate C H, a procesulu-verbal de conducere în teren, a

declaratiilor  martorului C D, a  dovezii  de  predare a bunurilor catre partea 

vatamata, probe coroborate  cu recunoasterile depline si amanuntite ale

inculpatului.

S-a stabilit ca fapta a fost comisa în conditiile recidivei prevazuta de 

art. 37 lit. b  Cod penal.

Tribunalul  Bucuresti,  Sectia  a II-a Penala prin decizia penala nr. 1124

din 22  septembrie  2004 a  respins ca nefondat recursul  declarat de inculpat

împotriva sentintei primei instante, considerând nefondata critica formulata  în

sensul gresitei individualizari a pedepsei.

Astfel s-a  apreciat ca sanctiunea a  fost stabilita înspre  minimul

prevazut  de lege si ca  nu exista motive de  reducere  a  acesteia.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul H 

A, care invocând dispozitiile art.  385/9 alin.  1  pct. 14 din Cod procedura

penala,  a sustinut ca pedeapsa aplicata este prea severa si a  solicitat 

reducerea ei.

Recursul declarat este neîntemeiat.

Din examinarea  actelor dosarului se  constata  ca instantele  retinând 

în mod corect, în baza materialului probator al cauzei, vinovatia  inculpatului 

în savârsirea  la 8 iulie 2004, în loc  public, a  infractiunii de furt calificat

prevazuta  de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e din Codul penal au aplicat

acestuia o pedeapsa privativa de libertate orientata înspre minimul prevazut

de lege.

Astfel, potrivit  art. 72 din Codul penal, au fost avute în vedere 

pericolul  social  al faptei, împrejurarile savârsirii acesteia, prejudiciul relativ

scazut cauzat partii vatamate, dar si persoana inculpatului care a dovedit

sinceritate pe parcursul procesului penal  si se afla în  stare de recidiva

prevazuta de  art. 37 lit. b din  Codul penal în raport cu pedeapsa anterioara

de  4 ani si 6 luni închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 1322 din 10

noiembrie 1998 a Judecatoriei Petrosani, executata, potrivit copiei cazierului

judiciar  al inculpatului aflat la dosar.

Se mai constata  ca  pedeapsa aplicata  este de natura a asigura, 

potrivit  art. 52 din codul penal prevenirea  savârsirii de noi infractiuni  si

reintegrarea  în comunitate a  inculpatului.

Deoarece au fost respectate  dispozitiile legale aratate, iar din actele 

dosarului nu rezulta existenta unor temeiuri de  reducere a pedepsei aplicate

critica formulata în sensul gresitei individualizari  a pedepsei aplicate nu

poate fi primita.

Mai este de mentionat referitor la incidenta în cauza a agravantei

prevazuta de art. 209 lit. e din Codul penal, respectiv savârsirea  furtului  în

loc public,  ca  spitalul este conform art. 152 lit. a din acelasi cod  un

asezamânt  de sanatate  accesibil publicului prin natura si destinatia lui, ca

inculpatul patrunzând într-o sectie  a  Spitalului Militar  Central si sustragând 

bunurile persoanei vatamate raspunde penal pentru savârsirea acestei

infractiuni de furt calificat.

Asa fiind,  recursul inculpatului  nu poate fi luat în  considerare din

oficiu sub aspectul încadrarii juridice, conform art. 385/9 alin.  3  din Cod

procedura penala.

Întrucât motivul  de casare invocat este nefondat, iar din examinarea

actelor dosarului nu se  constata  existenta unor cazuri de casare  care pot fi

luate în considerare din oficiu, Curtea , în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b  si a 

art. 192 alin. 2  din Cod procedura penala  urmeaza a respinge recursul

declarat de  inculpat cu obligarea acestuia la  cheltuieli judiciare catre stat.

2

Domenii speta

Spete similare