Revocarea masurii arestarii preventive. Art. 148 lit. h Cod procedura penala. Lipsa probelor certe care din care sa rezulte ca lasarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publica

Decizie 702/R din 16.11.2005


DECIZIA NR. 702/R din 16 noiembrie 2005

Revocarea masurii arestarii preventive. Art. 148 lit. h Cod procedura penala. Lipsa probelor certe care din care sa rezulte ca lasarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publica.

Emitent: Curtea de Apel Oradea - Sectia penala si pentru cauze cu minori

Prin încheierea penala nr. 136 din 9.11.2005, Tribunalul Bihor, în baza art. 300/1 rap. la art. 160/b Cod procedura penala, a constatat legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive luata fata de inculpatul A.O. si a dispune mentinerea acestei masuri.

Prin aceeasi încheiere a fost respinsa cererea formulata de inculpat privind înlocuirea masurii arestarii preventive cu cea a obligarii de a nu parasi tara, respectiv localitatea.

Tribunalul a retinut ca în speta continua sa fie incidente dispozitiile art. 143 Cod procedura penala, coroborat cu art. 148 lit. h Cod procedura penala si ca, prin lasarea în libertate a inculpatului alte persoane ar putea fi încurajate sa comita fapte asemanatoare.

Cu privire la cererea formulata de inculpat, privind înlocuirea masurii arestarii preventive cu una dintre cele prevazute de art. 136 lit. b Cod procedura penala, tribunalul a retinut ca o asemenea cerere nu se poate discuta în acest cadru procesual si ca dispozitiile art. 300/1 Cod procedura penala au în vedere verificarea legalitatii, dar si a temeiniciei masurii arestarii preventive ceea ce presupune, implicit, raportarea la dispozitiile art. 139 Cod procedura penala.

S-a mai apreciat ca la alegerea masurii dispuse fata de inculpat s-au avut în vedere toate criteriile revazute de art. 136 alin. final din Codul de procedura penala, inclusiv starea de sanatate si vârsta inculpatului iar, pe de alta parte motivul invocat de inculpat, respectiv ca ar suferi de o boala care nu poate fi tratata în reteaua medicala a Directiei Generale a Penitenciarelor, nu  poate constitui temei al înlocuirii masurii arestarii preventive, ci eventual unul de revocare a acesteia,

Curtea a retinut ca, asa cum rezulta din actele de la dosar, inculpatul a fost trimis în judecata, în stare de arest preventiv, pentru savârsirea infractiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. 2 Cod penal si loviri sau alte violente, prev. si ped. de art. 180 alin. 2 Cod penal, aflate în concurs real.

Potrivit dispozitiilor art. 149/1 Cod procedura penala, judecatorul poate dispune arestarea preventiva a inculpatului daca sunt întrunite conditiile prevazute de art. 143 Cod procedura penala si exista vreunul dintre cazurile prevazute în art. 148 Cod procedura penala.

Cum din probele de la dosar rezulta ca sunt indicii temeinice ca inculpatul a savârsit o fapta prevazuta de legea penala, s-a apreciat ca în speta sunt întrunite conditiile prevazute de art. 143 Cod procedura penala, aspect ce nu comporta discutii, dar nu exista probe certe din care sa rezulte ca lasarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publica.

Art. 148 lit. h din Codul de procedura penala reglementeaza situatia în care inculpatul a savârsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si exista probe certe ca lasarea sa în libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.

Aceasta ultima cerinta a textului de lege trebuie motivata în mod special, deoarece nu rezulta din pericolul social al faptei savârsite si nici nu se confunda cu aceasta, ci  trebuie constatata pe baza altor împrejurari privind în principal persoana faptuitorului. Or, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este tânar, în vârsta de 19 ani si este încadrat în munca.

Pericolul pe care l-ar prezenta pentru societate lasarea în libertate a unui inculpat nu se presupune generic, ci el trebuie sa fie de ordinul evidentei si mai ales nemijlocit dovedit, el neputând fi prezumat.

Fata de considerentele mai sus aratate, curtea a admis recursul inculpatului, a casat încheierea tribunalului în sensul ca a revocat masura arestarii preventive inculpatului si a dispus punerea acestuia în libertate.