Termenul de recurs de 24 h. Modalitate de calcul. Consecinţe.

Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, încheierea nr. 78/R/09.06.2010

Tribunalul Bistriţa-Năsăud prin încheierea penală nr.26/CC din 28 mai 2010, a admis propunerea formulată de procurorul din cadrul DIICOT - Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud privind pe inculpatul C.F.C şi a dispus arestarea preventivă a inculpatului C.F.C., cercetat pentru comiterea infracţiunilor de trafic de droguri prev. de art.2 al.1 din Legea nr.143/2000 (patru fapte), art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 (două fapte) şi art.4 al.2 din Legea nr.143/2000 modificată, cu aplic.art.41 al.2 C.pen., toate cu aplic.art.33 lit.a C.pen. pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 28.05.2010, orele 23,00 şi până la data de 26.06.2010, orele 23,00.

S-a dispus emiterea în mod corespunzător a mandatului de arestare preventivă.

S-a respins propunerea de arestare preventivă faţă de inculpaţii: A.M.F.  cercetat pentru comiterea a patru infracţiuni de trafic de droguri prev. de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 modificată prin O.U.G nr.6/2010 (patru fapte), art.2 al.1 din Legea nr.143/2000 modificată, art.4 al.2 din Legea nr.143/2000 modificată, cu aplic.art.41 al.2 C.pen., cu aplic.art.37 lit.b C.pen. şi art.33 lit.a C.pen. şi M.P.T. cercetat pentru comiterea infracţiunilor prev. de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 modificată prin O.U.G nr.6/2010-2 fapte, art.2 al.1 din Legea nr.143/2000, art.4 al.2 din Legea nr.143/2000 modificată, cu aplic.art.41 al.2 C.pen., toate cu aplic.art.33 lit.a C.pen., iar în baza art.1451 C.proc.pen. s-a faţă de aceşti doi inculpaţi măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.

Conform art. 145/1 alin.2 rap. la art. 145 alin. 1/1 C.proc.pen. pe durata măsurii obligării de a  nu părăsi ţara inculpaţii au fost obligaţi să respecte următoarele obligaţii:

a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori sunt chemaţi;

b) să se prezinte la Inspectoratul Judeţean de Poliţie Bistriţa-Năsăud, conform programului de supraveghere  întocmit de acest organ sau ori de câte ori este chemat;

c) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea organului judiciar care a dispus măsura;

d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme.

S-a pus  în vedere inculpaţilor disp. art. 145/1 alin.2 rap. la art. 145 alin. 2/2 C.proc.pen. şi s-a dispus punerea de îndată în libertate a acestora, dacă nu sunt arestaţi în altă cauză.

S-a dispus comunicarea prezentei încheieri organelor şi instituţiilor arătate în art. 145 alin.2/1 C.proc.pen.;

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:

Prin cererea înregistrată la  această instanţă  sub  nr. de mai sus DIICOT- Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud a solicitat în temeiul art. 149/1 C.proc.pen. arestarea preventivă a  inculpaţilor: C.F.C. cercetat pentru comiterea infracţiunilor de trafic de droguri prev. de art.2 al.1 din Legea nr.143/2000 (patru fapte), art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 (două fapte) şi art.4 al.2 din Legea nr.143/2000 modificată, cu aplic.art.41 al.2 C.pen., toate cu aplic.art.33 lit.a C.pen.; A.M.F. cercetat pentru comiterea a patru infracţiuni de trafic de droguri prev. de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 modificată prin O.U.G nr.6/2010 (patru fapte), art.2 al.1 din Legea nr.143/2000 modificată, art.4 al.2 din Legea nr.143/2000 modificată, cu aplic.art.41 al.2 C.pen., cu aplic.art.37 lit.b C.pen. şi art.33 lit.a C.pen. şi M.P.T. cercetat pentru comiterea infracţiunilor prev. de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 modificată prin O.U.G nr.6/2010-2 fapte, art.2 al.1 din Legea nr.143/2000, art.4 al.2 din Legea nr.143/2000 modificată, cu aplic.art.41 al.2 C.pen., toate cu aplic.art.33 lit.a C.pen. pe o durată de 29  de zile, începând  cu data de 29 mai 2010.

În motivarea propunerii s-a arătat că a fost pusă în mişcare acţiunea penală  faţă de  inculpaţi prin ordonanţa din 28 mai 2010 şi că sunt întrunite condiţiile  prev. de art. 148  lit. f  C.proc.pen. în sensul că pedeapsa  prevăzută de lege este mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea inculpaţilor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea  publică, prin aceea că ar putea comite noi infracţiuni, fie de aceeaşi natură, precum cele care au fost reţinute în sarcina lor, fie alte infracţiuni, raportat la uşurinţa cu care, potrivit probatoriului administrat, inculpaţii sunt predispuşi la comiterea de  infracţiuni  de trafic de droguri.

De asemenea, s-a  arătat că luarea măsurii  arestării preventive  faţă de  inculpaţi  este necesară pentru buna desfăşurare a urmăririi penale în cauză, prin evitarea  oricărei tentative  de sustragere a  inculpaţilor  de la urmărirea penală şi a  oricărei încercări din partea  acestora  sau a unor  persoane  desemnate  de  ei, de a  influenţa  martorii sau pe  vreuna  dintre  persoanele  audiate în cauză în calitate de învinuit, în scopul obţinerii  unor  declaraţii  favorabile  lor.

S-a  mai  reţinut că :

1. Inculpatul C.F.C este cercetat pentru comiterea infracţiunilor de trafic de droguri prev. de art.2 al.1 din Legea nr.143/2000 (patru fapte), art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 (două fapte), art.4 al.1 din Legea nr.143/2000 şi art.4 al.2 din Legea nr.143/2000 modificată, cu aplic.art.41 al.2 C.pen., toate cu aplic.art.33 lit.a C.pen..

În sarcina  acestuia  s-a  reţinut că :

În data de 12.12.2008, în mun. Bistriţa, a vândut cu suma de 200 RON  cantitatea  de  1,4  gr. de canabis investigatorului sub acoperire cu numele de cod M.C., cumpărarea fiind efectuată prin intermediul colaboratorului său autorizat M.O., căruia inculpatul i-a  spus  că „marfa” pe care o vinde este „iarbă”.

În data de 12.01.2009 inculpatul a vândut pe raza mun. Bistriţa, cu suma de 100 RON, cantitatea de 0,4 gr. de canabis investigatorului sub acoperire cu numele de cod  M.C., cumpărarea fiind efectuată tot prin intermediul colaboratorului său autorizat, M.O.

În data de 19.06.2009, în mun. Bistriţa, inculpatul a vândut cu suma de 80 RON cantitatea de 0,3 gr. de canabis investigatorului sub acoperire cu numele de cod G.O. cumpărarea fiind efectuată prin intermediul colaboratorului său autorizat cu numele de cod A.P.,  căruia  inculpatul i-a spus că „marfa” pe care o vinde este „haşiş”.

În data de 14.02.2010, inculpatul a vândut  pe  raza  mun. Bistriţa cu suma de 40 RON, cantitatea  de 0,2  gr. de canabis investigatorului sub acoperire cu numele de cod F.M. cumpărarea fiind efectuată prin intermediul colaboratorului său autorizat cu numele de cod A.F. căruia inculpatul i-a spus că „marfa”  pe care o vinde este „haşiş”.

În data de 1.03.2010, în zona pietonalului de pe str. Liviu Rebreanu  din Bistriţa, C.F.C. împreună cu A.M.F. au vândut cu suma de 80 RON cantitatea de 1,9 gr. din  drogul  de mare  risc „ JWH018” investigatorului sub acoperire cu numele de cod ”F.M.” care  a realizat  cumpărarea  prin  intermediul colaboratorului său autorizat cu numele de  cod „ A.F.” , căruia inculpatul C.F.C. i-a spus că îi vinde „chill”, iar după ce A.M.F. i-a  remis cele două pliculeţe cu drog de mare risc, inculpatul C.F.C. a preluat de la  colaboratorul autorizat suma de 80 RON reprezentând contravaloarea drogului vândut.

În cursul zilei de 8.03.2010, în timp ce se aflau  pe raza mun. Bistriţa, inculpatul C.F.C. împreună cu inculpatul A.M.F. au procurat în scop de vânzare respectiv vândut  cu suma de 80 RON cantitatea de 1,9 gr. din drogul de mare risc ”JWH018” investigatorului sub acoperire cu numele de cod ”F.M.” care a realizat cumpărarea prin intermediul colaboratorului său autorizat cu numele de cod „A.F.” căruia inculpatul C.F.C. i-a spus  că îi vinde „chill” şi că are „marfa” (aflată în două pliculeţe) de la A.M.F.

În cursul anului 2009 şi începutul anului 2010 a cumpărat în mai multe rânduri drogurile de risc cannabis sau rezină de canabis pentru consum propriu, pe care le-a  consumat prin fumare, confecţionându-şi ţigări de tip „joint” din amestec de tutun şi  cannabis.

În perioada  martie - aprilie 2010  a deţinut, în mai multe rânduri, drogul de mare  risc „JWH018” denumit popular „chill”, pentru consum propriu, pe care l-a consumat  prin fumare în amestec cu tutun.

2.Inculpatul A.M.F., cercetat pentru comiterea a patru infracţiuni de trafic de droguri prev. de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 modificată prin O.U.G nr.6/2010 (patru fapte), art.2 al.1 din Legea nr.143/2000 modificată, art.4 al.1 din Legea nr.143/2000, art.4 al.2 din Legea nr.143/2000 modificată, cu aplic.art.41 al.2 C.pen., cu aplic.art.37 lit.b C.pen. şi art.33 lit.a C.pen., în sarcina  acestuia  s-a  reţinut  că :

În ziua  de  1.03.2010, în  zona  pietonalului  de pe  str. Liviu  Rebreanu  din Bistriţa inculpatul A.M.F. împreună cu  inculpatul C.F.C.  au  vândut cu  suma de 80 RON  cantitatea  de  1,9 gr. din drogul de  mare  risc „JWH018” investigatorului  sub acoperire  cu numele de  cod „ F.M.” care a realizat cumpărarea prin intermediul  colaboratorului  său  autorizat  cu numele de cod „ A.F.”, căruia  inculpatul C.F.C.  i-a  spus  că „ marfa”  este  „ chill”, iar  după  ce A.M.F. i-a  remis cele două pliculeţe  cu  drog de  mare  risc, inculpatul C.F.C. a  încasat de la colaboratorul  autorizat suma de 80 RON  reprezentând  contravaloarea drogului vândut.

În cursul  zilei de 8.03.2010, în timp ce se aflau pe  raza  mun. Bistriţa, inculpatul  A.M.F. împreună cu inculpatul C.F.C. au procurat în scop de vânzare cu suma de 80 RON cantitatea de 1,9 gr. din drogul de mare risc „JWH018” investigatorului sub acoperire cu numele de cod ”F.M.” care a realizat cumpărarea prin intermediul  colaboratorului său autorizat cu numele de  cod „A.F.„, căruia inculpatul C.F.C. i-a  spus  că îi vinde  „chill”  şi că are „marfa” (aflată în două  pliculeţe)  de la  A.M.F..

În data de  9.03.2010, în  mun. Bistriţa, inculpatul A.M.F.  a  vândut  cu  suma de 40 RON cantitatea  de 0,9 gr.  din drogul de mare  risc „JWH 018” investigatorului  sub acoperire cu numele de cod „F.M.” care a realizat cumpărarea prin intermediul colaboratorului său autorizat cu numele de cod „B.I.” căruia inculpatul i-a spus că „marfa”  este „chill”.

În ziua de  8.04.2010, în mun. Bistriţa, inculpatul A.M.F. împreună cu  M.P.T. au  vândut cu suma de 100 RON  cantitatea  de  1,8 gr. din drogul de  mare  risc „JWH 018” investigatorului sub acoperire cu numele de cod ”F.M.” care a realizat  cumpărarea  prin intermediul colaboratorului său autorizat cu numele de cod  „B.I.”, căruia  inculpaţii  i-au spus  că „marfa”  este „ chill”.

În seara  zilei de  26/27.05.2010, după  ce  a  cumpărat  drogul de  risc  rezină de  cannabis, a confecţionat joint-uri  din amestec  de tutun şi cannabis, din care a dat  să  consume  fumând,  învinuiţilor H.I.  ş.a..

În seara  zilei de 26.05.2010 a  cumpărat  drogul de  risc  cannabis, din care  şi-a  confecţionat ţigări de  tip joint  din amestec de tutun şi cannabis, pe care  le-a consumat  fumând.

În perioada  martie – aprilie  2010 a deţinut, în mai multe  rânduri, drogul de mare  risc  JWH 018 denumit  popular „chill”, pentru consum propriu, pe care  l-a  consumat  fumând  în amestec  cu tutun.

3. Inculpatul M.P.T., cercetat pentru comiterea infracţiunilor prev. de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 modificată prin O.U.G nr.6/2010-2 fapte, art.2 al.1 din Legea nr.143/2000, art.4 al.2 din Legea nr.143/2000 modificată, cu aplic.art.41 al.2 C.pen., toate cu aplic.art.33 lit.a C.pen., în sarcina  acestuia  s-a  reţinut că :

În data de  3.04.2010, în timp ce  se afla pe  raza  mun. Bistriţa, inculpatul M.P.T. a  vândut  cu suma de 70 RON  cantitatea  de  0,7 gr. din drogul de mare risc „JWH018” investigatorului sub acoperire cu numele de cod „F.M.” care a realizat cumpărarea prin intermediul colaboratorului său autorizat cu numele de cod „B.I.”, căruia  inculpatul i-a  spus că îi vinde „chill”.

În ziua de  8.04.2010, în Bistriţa, inculpatul M.P.T. împreună cu inculpatul  A.M.F. au  vândut cu suma de 100 RON cantitatea de 1,8 gr. drogul de mare risc  „JWH018” investigatorului sub acoperire cu numele de cod „F.M.” care a realizat cumpărarea prin intermediul colaboratorului său autorizat cu numele de cod „B.I.”, căruia inculpaţii i-au spus  că „marfa”  este „chill”.

În cursul lunii februarie 2009 a  vândut  cantitatea  de cca  2 grame  din drogul de  mare risc rezină de cannabis numiţilor L.B.S. şi M.Şt.F., pentru  consum, cu suma de 150 lei.

În perioada  martie - aprilie  2010 a  deţinut, în mai multe  rânduri, drogul de mare  risc „JWH018” denumit popular „chill”, pentru consum propriu, pe care  l-a consumat fumând în amestec cu tutun.

În cuprinsul referatului se mai arată că a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva inculpaţilor prin Ordonanţele date de procuror la data de 28 mai 2010, şi că aceştia au fost reţinuţi, începând cu data de 28 mai 2010, ora 2,30 (inculpatul C.F.C.), data de 28.05.2010 ora 1,25 (inculpatul M.P.T.) şi respectiv cu data de 28 mai 2010 ora 4,30 (inculpatul A.M.F.).

Fiind ascultaţi în prezenţa avocaţilor, după ce li s-a adus la cunoştinţă învinuirea, încadrarea juridică a faptelor, propunerea de arestare preventivă şi li s-a explicat conţinutul dispoziţiilor art. 70 C.proc.pen., inculpaţii au arătat că îşi menţin declaraţiile date până în prezent, nedorind să le detalieze în faţa judecătorului.

Inculpatul C.F.C., ascultat fiind în faţa magistratului, a arătat că îşi menţine declaraţia dată în faţa procurorului (f.223, vol.I), în cadrul căreia a arătat că în interpretarea sa permisivitatea Ordonanţei nr.6/2010 privind  operaţiunile legate de noile substanţe interzise era de o lună şi nu de 10 zile, că avea cunoştinţă de faptul că în acest interval de timp, magazinele care comercializau astfel de produse puteau să-şi epuizeze stocurile, astfel că din acest motiv a vândut cantităţi mici de „chill”,şi după această perioadă, procurându-şi-l pentru consum propriu.

Nu a recunoscut faptul că a consumat cannabis, a declarat că nu mai consumă niciun drog de circa o săptămână şi jumătate, fiind „jurat la biserică”, familia sa determinându-l să facă acest lucru, şi că a fost amendat penal în trecut, pentru consum de droguri, comis în perioada 2003-2004, în anul 2008 fiindu-i aplicată o sancţiune administrativă de către procuror pentru fapte similare.

Inculpatul A.M.F., audiat fiind în faţa judecătorului, a arătat că îşi menţine declaraţia dată în faţa procurorului (f.232, vol.I), în cadrul căreia a arătat că în ziua când a apărut ordonanţa era plecat în localitatea Topliţa, de unde, după o săptămână s-a întors, spunându-i-se de către un cunoscut că a fost interzisă comercializarea chill-ului, de atunci nemaiconsumând drogul respectiv. A mai arătat că a vândut doar chill legal, mai slab decât 018, după intrarea în vigoare a actului normativ menţionat, că nu ţine minte să-l fi vândut împreună cu C.F.C. şi că a cumpărat 3-5 g de cannabis, pe care l-a fumat cu o altă persoană, restul fiind predat poliţiştilor, împreună cu chill-ul legal.

Inculpatul M.P.T., audiat fiind în faţa judecătorului, a arătat că îşi menţine declaraţia dată în faţa procurorului (f.246, vol.I), nerecunoscând faptul că a vândut numiţilor M.Şt.F. şi L.B.S. cannabis, că după ce s-au închis magazinele etnobotanice o perioadă n-a mai fumat chill, dar fiind dependent deja, la un moment dat nu a mai rezistat tentaţiei şi şi-a comandat online, drogul livrat fiind însă un chill mai „slab” decât cel comercializat de magazinele etnobotanice, întrucât efectul său dura mai puţin, cca 20 min.

Analizând actele şi lucrările dosarului de cercetare penală nr. 31 D/P/2010 al DIICOT – Biroul Teritorial Bistriţa Năsăud, instanţa a constatat că propunerea de arestare preventivă formulată de procuror este întemeiată doar în ceea ce îl priveşte pe inculpatul C.F.C., faţă de ceilalţi inculpaţi dispunându-se măsura obligării de a nu părăsi ţara.

Din actele dosarului de urmărire penală rezultă că împotriva inculpaţilor, pentru motivele expuse, a început urmărirea penală, prin Rezoluţia din data de 25.05.2010, iar prin Ordonanţele din data 28 mai 2010, a fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru săvârşirea în concurs real prev. de art. 33 lit. „a” C.pen., a infracţiunilor pentru care sunt cercetaţi.

Din probele administrate până în această fază de urmărire penală rezultă indicii temeinice şi presupunerea rezonabilă că inculpaţii au comis infracţiunile pentru care sunt cercetaţi, fiind incidente dispoziţiile art. 143 C.proc.pen.. fiind relevante îndeosebi următoarele probe: declaraţiile inculpaţilor, transcrierile interceptărilor telefonice, rapoartele investigatorilor sub acoperire şi cele ale colaboratorilor sub acoperire, declaraţiile martorilor audiaţi.

Faţă de inculpatul C.F.C. sunt incidente disp. art. 148 lit. „f” C.proc.pen., întrucât pedepsele prevăzute de lege pentru infracţiunile pentru care este cercetat sunt  mai mari de 4 ani închisoare, iar lăsarea  acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Pericolul pentru ordinea publică al cercetării inculpatului în stare de libertate rezultă în cauza de faţă, din însăşi pericolul social al infracţiunilor pentru care este cercetat (trafic de cannabis, drog arhicunoscut), din reacţia publică la comiterea unor astfel de fapte, din posibilitatea săvârşirii unor fapte asemănătoare sau diferite şi de către inculpat şi de către alte persoane, în lipsa unei reacţii corespunzătoare manifestată de organele judiciare faţă de cei bănuiţi ca autori ai unor astfel de infracţiuni.

În conformitate cu art. 5 din CEDO şi art. 23 din Constituţie, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârşit o infracţiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârşirii unor noi infracţiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, precum şi desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal.

Propunerea de arestare preventivă a inculpaţilor A.M.F. şi M.P.T. nu a fost  însuşită de către instanţă, luîndu-se faţă de aceştia, în baza art. 149/1 rap. la art. 146 alin.11/1 , art. 145 C.proc.pen., măsura obligării de a nu părăsi ţara, pe durata a 30 de zile.

În privinţa inculpatului A.M.F., este de reţinut faptul că acesta a fost adus în faţa judecătorului pentru faptul că în perioada 1.03.2010-8.04.2010 a vândut investigatorilor sub acoperire F.M., prin intermediul colaboratorilor A.F. şi B.I., cantitatea de 1,9 g la data de 1.03.2010, 1,9 g la data de 8.03.2010, 0,9 g la data de 9.03.2010, 1,8 g la data de 8.04.2010 din drogul JWH018, iar la data de 26/27.05.2010 a cumpărat o cantitate neprobată de rezină de cannabis, amestecată cu tutun în jointuri, din care i-a dat numitului H.I. să consume pentru fumat.

Inculpatul M.P.T. a fost acuzat de faptul că în perioada 3.04.2010-8.04.2010 a vândut investigatorilor sub acoperire F.M., prin intermediul colaboratorului B.I., cantitatea 0,7 g la data de 3.04.2010, 1,8 g la data de 8.04.2010 din drogul JWH018, în cursul lunii februarie 2009 vânzând cantitatea de 2 g de rezină de cannabis numiţilor M.Şt.F. şi L.B.S..

Este de menţionat faptul că apărarea inculpaţilor a fost construită în esenţă pe faptul că actul normativ care interzice consumul drogului JWH018 a intrat în vigoare la data de 15.02.2010, şi că nu au avut cunoştinţă de normele respective, fiind în eroare asupra perioadei în care trebuia să se debaraseze de cantitatea de drog pe care eventual o mai deţinea, evaluată la intervalul de o lună de zile, potrivit informaţiilor preluate din mass-media, fiind excesivă luarea măsurii arestării preventive raportat la insuficienta sa informare.

Chiar dacă infracţiunile legate de droguri sunt grave, şi este necesară pedepsirea acestora, în ceea ce priveşte luarea măsurii arestării preventive, raportat la persoana inculpaţilor, la perioada scurtă (10 zile) în care actul normativ, la art.III al.1 prevede că de la data intrării în vigoare, proprietarul, posesorul ori deţinătorul cu orice titlu al plantelor şi substanţelor prevăzute la art.I şi II are obligaţia să distrugă, pe cheltuiala proprie, cu respectarea prevederilor legale, plantele şi substanţele pe care le deţine, iar la al.2 stabileşte că „în perioada prevăzută la alin.1, cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, introducerea sau scoaterea din ţară, precum şi importul ori exportul plantelor şi substanţelor prevăzute sunt interzise”, şi la faptul că, întrucât cantitatea de chill era achiziţionată în perioada când acest lucru era permis, contra unei sume de bani, iar starea financiară a inculpaţilor era relativ precară, aceştia au preferat să înstrăineze cantitatea pe care o aveau contra unei sume de bani, şi nu să o distrugă sau să se debaraseze de ea într-un alt mod.

 În condiţiile în care înainte de intrarea în vigoare a legii erau permise operaţiunile legate de drogul JWH018, acesta fiind ulterior incriminat chiar ca şi drog de mare risc, raportat la faptul că actele materiale pentru care se solicită arestarea preventivă sunt comise la un interval relativ scurt de la implementarea actului normativ, chiar dacă ulterior instituirii interdicţiei, conform declaraţiilor martorilor (H.I.), magazinele etnobotanice continuau să comercializeze produsele ce conţineau substanţele nou-interzise (f.251), cantităţile traficate sunt mici, iar actul material de la data de 26/27.05.2010, când inculpatul A.M.F. a cumpărat o cantitate neprobată de rezină de cannabis, pe care a amestecat-o cu tutun în jointuri, din care i-a dat şi numitului H.I., vechi consumator de droguri, să consume prin fumare-cantitate oricum redusă, este izolat (cel puţin privit prin prisma probaţiunii), instanţa a apreciat că pericolul social există cu certitudine, dar nu justifică luarea măsurii arestării preventive, cea mai severă măsură permisă de legislaţia procedural-penală, chiar dacă inculpatul are în antecedentele sale o condamnare pentru infracţiuni la Legea nr.143/2000.

Aceeaşi apreciere a fost făcută în cazul inculpatului M.T., în privinţa căruia, raportat la aspectele arătate mai sus, legate de drogul JWH018 şi la singurul act de traficare a rezinei de cannabis, în cantitate de 2 g, din cursul lunii februarie a anului 2009, în privinţa căruia fac declaraţii martorii M.Şt.F., arestat preventiv la rândul său pentru trafic de droguri, şi L.B.S.)-s-a apreciat că măsura obligării de a nu părăsi ţara este corespunzătoare în cazul său, nu aceeaşi situaţie fiind în cazul inculpatului C.F.C., care, a vândut drogul cannabis, drog cunoscut deja ca fiind interzis, chiar dacă era în cantitate mică, traficarea având loc sistematic, pe parcursul a patru acte materiale, la datele de 12.12.2008, 12.01.2009, 19.06.2009, 14.02.2010, relativ recent, apoi vânzând drogul JWH018 la datele de 1.03.2010 şi 8.03.2010.

De altfel, acest inculpat, conform propriei declaraţii, a mai fost condamnat la amendă administrativă conform art. 18/1 Cp.pentru consum de droguri, comis în perioada 2003-2004, iar în anul 2008 i-a fost aplicată de către procuror o amendă „nepenală”.

În privinţa măsurii obligării de a nu părăsi ţara au fost instituite doar obligaţiile ca inculpaţii să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori sunt chemaţi, să se prezinte la Inspectoratul Judeţean de Poliţie Bistriţa-Năsăud, conform programului de supraveghere  întocmit de acest organ sau ori de câte ori este chemat; să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea organului judiciar care a dispus măsura; să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme, fără interdicţia de a comunica cu alte persoane, dat fiind faptul că actele şi lucrările dosarului nu indică activităţi de încercare a influenţa martori (mai ales că martorii esenţiali au identitate atribuită), sau de obstrucţionare a cercetărilor.

Este de menţionat faptul că la percheziţiile domiciliare efectuate inculpaţilor, au fost ridicată şi identificată doar o cantitate redusă de cannabis (pentru a cărui deţinere în vederea consumului, nu s-a solicitat luarea măsurii arestării preventive) precum şi cantităţi din substanţa JWH073, substanţă permisă a fi consumată şi comercializată, conform dispoziţiilor legale.

Pentru aceste considerente, în baza art.149/1 alin.9 C.proc.pen., a fost admisă propunerea formulată de procurorul din cadrul DIICOT - Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud privind pe inculpatul C.F.C., cercetat pentru comiterea infracţiunilor de trafic de droguri prev. de art.2 al.1 din Legea nr.143/2000 (patru fapte), art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 (două fapte) şi art.4 al.2 din Legea nr.143/2000 modificată, cu aplic.art.41 al.2 C.pen., toate cu aplic.art.33 lit.a C.pen. pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 28.05.2010, orele 23,00 şi până la data de 26.06.2010, orele 23,00, dispunându-se emiterea în mod corespunzător a mandatului de arestare preventivă.

În baza art.149/1 al.9 C.proc.pen. a fost respinsă propunerea de arestare preventivă faţă de inculpaţii A.M.F. şi M.P.T., iar în baza art.1451 C.proc.pen. va fi luat faţă de aceşti doi inculpaţi măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.

Conform art. 1451 alin.2 rap. la art. 145 alin. 11 C.proc.pen. pe durata măsurii obligării de a  nu părăsi ţara inculpaţii au fost obligaţi să respecte următoarele obligaţii: a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori sunt chemaţi; b) să se prezinte la Inspectoratul Judeţean de Poliţie Bistriţa-Năsăud, conform programului de supraveghere  întocmit de acest organ sau ori de câte ori este chemat; c) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea organului judiciar care a dispus măsura; d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme.

Le-au fost  puse  în vedere inculpaţilor disp. art. 1451 alin.2 rap. la art. 145 alin. 22 C.proc.pen. şi se va dispune punerea de îndată în libertate a acestora, dacă nu sunt arestaţi în altă cauză, cu comunicarea prezentei încheieri organelor şi instituţiilor arătate în art. 145 alin.21 C.proc.pen.;

În baza art.192 alin.3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare, incluzând onorariu avocaţial din oficiu în sumă de 100 de lei au rămas în sarcina statului.

Împotriva soluţiei instanţei de fond au declarat recurs inculpatul C.F.C. şi DIICOT Biroul Teritorial Bistriţa Năsăud.

Prin recursul scris şi oral, inculpatul C.F.C. a solicitat revocarea măsurii arestării preventive şi luarea faţă el a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea prev.de art.145 C.proc.pen..

DIICOT, - Biroul Teritorial Bistriţa, a solicitat prin motivele de recurs admiterea acestuia casarea încheierii instanţei de fond şi rejudecând cauza, admiterea propunerii de arestare preventivă şi în privinţa inculpaţilor A.M.F. şi M.P.T., fiind întrunite cerinţele art. 143, 136 şi 148 lit. f C.proc.pen., pe o durată de 29 de zile, măsura luată de Tribunalul Bistriţa Năsăud fiind netemeinică, putând periclita desfăşurarea în bune condiţii a urmăririi penale, inculpaţii fiind cunoscuţi ca vechi consumatori de droguri şi traficanţi a acestor produse.

Cu privire la recursul inculpatului C.F.C., Curtea, examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a constat următoarele:

Instanţa de fond în mod judicios a apreciat că sunt prezente prevederile art.143 şi 148 lit.f C.proc.pen., arestarea inculpatului impunându-se în vederea efectuării urmăririi penale, a unei bune administrări a probelor, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Inculpatul este cercetat pentru comiterea infracţiunilor de trafic de droguri prev. de art.2 al.1 din Legea nr.143/2000 (patru fapte), art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 (două fapte) şi art.4 al.2 din Legea nr.143/2000 modificată, cu aplic.art.41 al.2 C.pen., toate cu aplic.art.33 lit.a C.pen., de către DIICOT – Biroul Teritorial Bistriţa Năsăud.

La data de 28 mai 2010  s-a emis împotriva inculpatului mandatul de arestare preventivă nr.17 din data de 28 mai 2010 de către Tribunalul Bistriţa-Năsăud pe o durată de 29 de zile, măsura arestării preventive care este contestată potrivit art.149/1 alin.13 C.proc.pen.

Măsura arestării inculpatului s-a luat cu respectarea disp.art.143 şi 148 lit.f C.proc.pen., în sarcina inculpatului reţinându-se infracţiuni pentru care pedeapsa prevăzută de lege depăşeşte 4 ani închisoare, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Astfel, din probele administrate până în această fază a urmăririi penale, rezultă indicii temeinice şi presupunerea rezonabilă  că inculpatul ar fi comis faptele pentru care este cercetat, fiind incidente temeiurile arestării preventive prev.de art.148 lit.f C.proc.pen.

Împrejurarea că inculpatul susţine că este nevinovat de comiterea infracţiunilor pentru care este cercetat reprezintă o prezumţie legală, respectată de autorităţi şi care subzistă până la momentul pronunţării unei hotărâri judecătoreşti definitive de condamnare.

În consecinţă, prin luarea măsurii arestării preventive, nu s-a înlăturat această prezumţie, ci doar s-au verificat condiţiile limitative prevăzute de art.148 şi următoarele C.păroc.pen., în raport de materialul probator administrat până în această fază a urmăririi penale.

Aprecierea probelor se va face de către instanţa de fond sub aspectul reţinerii sau nu a vinovăţiei inculpatului.

Analizând încheierea atacată din perspectiva art.5 din CEDO, referitor la cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate, curtea apreciază că sunt respectate şi aceste dispoziţii, în sensul că inculpatul recurent a fost iniţial arestat în vederea aducerii în faţa instanţei competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune.

În legislaţia română motivele limitative pentru care o persoană poate fi privată de libertate se regăsesc în disp.art.148 C.proc.pen., iar în prezenta cauză, sunt incidente disp.art.148 lit.f C.proc.pen.

 În ceea ce priveşte condiţia ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, conform art.148 lit.f C.proc.pen., este, desigur, adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esenţială a infracţiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracţie de gravitatea faptei; sub acest aspect, existenţa pericolului public poate rezulta, între altele, şi din însuşi pericolul social al infracţiunilor de care este învinuit inculpatul, de reacţia publică la comiterea unor astfel de infracţiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacţii corespunzătoare faţă de cei bănuiţi ca autori ai unor astfel de fapte.

Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, cum se susţine, ci şi date referitoare la fapte, nu de puţine ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credinţa că justiţia, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acţionează îndeajuns împotriva infracţionalităţii.

Probele şi indiciile temeinice în speţă sunt: declaraţiile inculpatului date în faţa instanţei, rapoartele investigatorilor sub acoperire şi cele ale colaboratorilor sub acoperire, transcrierile convorbirilor telefonice ale inculpaţilor interceptate şi înregistrate coroborate cu declaraţiile inculpaţilor şi ale martorilor M.Şt. şi L.B.

În conformitate cu art.5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art.23 din Constituţie, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârşit o infracţiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârşirii unor noi infracţiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, precum şi desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal.

În plus, Curtea reţine că existenţa şi persistenţa unor indicii grave de vinovăţie constituie, conform jurisprudenţei CEDO „ factori pertinenţi care legitimează o detenţie provizorie ”, măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art. 5 al CEDO.

Curtea apreciază că în baza art. 136 C.proc.pen. pentru desfăşurarea în condiţii corespunzătoare a procesului penal şi pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărire penală sau de la judecată este oportună măsura arestării preventive, subzistând temeiurile invocate de procuror şi reţinute de judecătorul fondului.

Faţă de aceste considerente, curtea în baza art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen. s-a respis recursul inculpatului ca nefondat.

Văzând disp.art.192 alin.2 C.proc.pen. recurentul a fost obligat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu privire la recursul DIICOT - Biroul Teritorial Bistriţa Năsăud:

Inculpatul A.M.F., prin apărătorul său ales, a invocat excepţia tardivităţii recursului promovat în cauză de DIICOT Biroul Teritorial Bistriţa Năsăud, precizând că acesta a fost declarat la data de 31 mai 2010 ora 12,50, iar hotărârea a fost pronunţată la data de 28 mai 2010 , ora 23.00.

Potrivit dispoziţiilor art. 186 alin. 1 C.proc.pen., la calcularea termenelor procedurale, se porneşte de la ora, ziua, luna sau anul menţionat în actul care a provocat curgerea termenului, iar prorogarea prevăzută de alin. 4 al art. 186 C.proc.pen., nu este incidentă în cazul termenelor procedurale calculate pe ore. Împrejurarea că dispoziţiile art. 186 alin. 4 C.proc.pen. au în vedere doar termenele procedurale care se calculează pe zile, luni sau ani rezultă în primul rând din interpretarea literală a acestor dispoziţii legale care se referă la „ultima zi a unui termen” nu şi la ultima oră a unui termen ceea ce conduce la concluzia că legiuitorul a urmărit prorogarea doar a termenelor socotite pe zile, pe ani sau pe luni. Este evident că „ultima zi” nu poate fi decât a unui termen socotit pe zile, pe luni ori pe ani, termenul pe ore calculându-se pe unităţi libere de ore astfel că, dacă s-ar fi dorit ca termenul procedural pe ore să fie prorogat în procesul penal s-ar fi adoptat expresia folosită în art. 101 alin. 5 C.p.cv.: „ termenul care se sfârşeşte ….”

De asemenea, aceste termene se întâlnesc în principal în materia căilor de atac îndreptate împotriva încheierilor prin care s-a dispus asupra măsurilor preventive privative ori restrictive de libertate şi îşi au raţiunea în urgentarea declaraţiei de recurs tocmai pentru ocrotirea în cât mai bune condiţii a libertăţii persoanei. Dacă s-ar admite că operează prorogarea legală şi în cazul termenelor pe ore s-ar ajunge ca un termen stipulat în favoarea părţii, prin prorogare să se întoarcă împotriva acesteia. Astfel, având în vedere că există posibilitatea ca durata zilelor nelucrătoare să se extindă la 3,5 sau chiar 7 zile, o prorogare a termenului de recurs este contrară termenului scurt care guvernează detenţia preventivă.

Cele relevate mai sus, corespund practicii instanţei supreme care în cursul anului 2009 s-a şi pronunţat printr-o decizie de speţă, în acest sens.

Astfel potrivit art. “ 186 al.1 C.proc.pen.. , la calcularea termenelor procedurale se porneşte de la ora, ziua, luna, sau anul menţionat in actul care a provocat curgerea termenului, cu excepţiile prevăzute de lege. Termenele pe ore, cum este şi cazul în speţă, se calculează pe unităţi libere de timp potrivit art. 186 al.2 C.proc.pen.. , în sensul că ora de la care începe să curgă termenul şi ora în care termenul se împlineşte nu intră în durata termenului.”

De asemenea, în conformitate cu art. 140 ind. 3 alin.1 C.proc.pen.. împotriva încheierii prin care judecătorul dispune, în timpul urmăririi penale, luarea unei măsuri preventive , revocarea, înlocuirea …… precum şi împotriva încheierii de respingere a propunerii de arestare preventivă, învinuitul sau inculpatul şi procurorul pot face recurs în termen de 24 de ore de la pronunţare pentru cei prezenţi , şi de la comunicare , pentru cei lipsă.

De altfel, potrivit art. 385 ind.3 rap.la art. 363 al.2 C.proc.pen.. termenul de declarare al recursului pentru procuror, curge de la pronunţare atunci când a fost prezent la dezbateri.

Aşa cum rezultă din practicaua încheierii penale nr. 26 din 28 mai 2010 a Tribunalului Bistriţa Năsăud, procurorul care a promovat recursul a fost prezent la dezbaterea cauzei pe fond, astfel că termenul de recurs curgea de la pronunţare.

Pe cale de consecinţă, recursul DIICOT – Biroul Teritorial Bistriţa, pentru a fi declarat in termenul legal prevăzut in art. 140 ind. 3 al.1 C.proc.pen., trebuia formulat până la data de  30 mai 2010 ora 1.00  având in vedere că durata termenului este mai mare cu 2 unităţi de timp , respectiv 2 ore, decât termenul procedural în sine.

Curtea constată că în cauză nu este aplicabilă prorogarea termenelor prevăzută în art. 186 al.4 C.proc.pen.. , potrivit căreia atunci când ultima zi a unui termen este o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârşitul primei zile lucrătoare care urmează.

După cum rezultă din interpretarea disp.art 186 al.4 C.proc.pen. , prorogarea generală a termenelor este aplicabilă celor procedurale a căror durată este fixată pe zile, luni sau ani si nicidecum celor calculate pe ore .

Încheierea atacată a fost pronunţată în şedinţa publică din data de 28 mai 2010 orele 23.00, astfel că pentru procuror termenul de recurs începea să curgă de la pronunţare, urmând să se împlinească în data de 30 mai 2010 orele 1.00.

Cum în speţă termenul procedural de declarare a recursului este de 24 de ore, nefiind aplicabilă prorogarea generală reglementată în textul de lege anterior citat, rezultă că, pentru formularea în termen a recursului , acesta trebuia să fi fost declarat până la 30 mai 2010 orele 1.00 .

În consecinţă, având in vedere că recursul DIICOT Biroul Teritorial Bistriţa Năsăud a fost declarat în data de 31 mai 2010 orele 12,50 , deci după expirarea termenului prevăzut de lege, Curtea îl va respinge ca tardiv  în baza art-. 385 ind. 15 pct-.1 lit.a C.proc.pen..

Având in vedere excepţia invocată, însuşită şi de avocaţii celorlalţi inculpaţi, precum şi de către instanţă, nu s-a examinat pe fond recursul DIICOT .

În baza art.189 C.proc.pen. s-a stabilit în favoarea Baroului de avocaţi Cluj suma de câte 25 lei onorariu parţial pentru apărătorii din oficiu ai inculpaţilor C.F.C. şi A.M.F., şi suma de 100 lei ca onorariu pentru apărătorul din oficiu al inculpatului M.P.T.,  sume ce se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

În baza art.192 alin.3 C.proc.pen. celelalte cheltuieli judiciare au rămas în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare