Revizuire

SECTIA COMERCIALA SI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Materie : REVIZUIRE.

Hotarârile pronuntate de judecatorul sindic în cadrul procedurii prev.de Legea nr.64/1995 republicata pot face obiectul unei cereri de revizuire, competenta de solutionare a unei asemenea cereri apartinând tribunalului de la sediul falitei prin judecatorul sindic desemnat în conditiile art.9 din Legea nr.64/1995 republicata.

Prin Încheierea nr. 1221/12.10.2004 Tribunalul Bistrita Nasaud prin  judecator sindic, a respins ca inadmisibila cererea de revizuire a Încheierii nr. 321/10.03.2004 formulata de debitoarea SC M. SA B. în contradictoriu cu creditorii SC E.T.N. SA B., D.G.F.P.B.N., Primaria B., SC FCB B.SRL ,SC Î.SRL B., A V A S Bucuresti , B C R -Sucursala U.B.  si reprezentantul actionarilor SC E.SA B.

Pentru a pronunta astfel , instanta de fond a procedat la examinarea cererii de revizuire prin prisma motivelor invocate  si a temeiurilor legale, respectiv art. 322  cod procedura civila, text de lege care prevede în mod limitativ  care hotarâri pot fi atacate cu revizuirea, respectiv acele  hotarâri prin care s-a rezolvat fondul pretentiei  ce a fost dedusa judecatii, acest caracter neputând fi atribuit unei încheieri prin care s-a luat masura intrarii în faliment în conditiile stabilite de legea speciala, Legea 64/1995 republicata.

Instanta de fond a apreciat ca pentru a fi admisa cererea de revizuire trebuiau îndeplinite cumulativ  mai multe conditii, între care si cele privind  anterioritatea actului în raport de data pronuntarii hotarârii ce se cerea a fi revizuita, imposibilitatea invocarii lui în respectivul proces, respectiv caracterul sau determinant pentru solutionarea cauzei.

Actul nou invocat -adresa nr. 98992 eliberat de BCR- Sucursala Unirea a fost eliberat numai la data de 16 iulie 2004, iar data pronuntarii hotarârii atacate  fiind 29.03.2004.

Împotriva hotarârii pronuntata de judecatorul sindic a declarat recurs în termen si legal timbrat, recurenta SC M.SA B., solicitând instantei admiterea recursului  casarea hotarârii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bistrita Nasaud în vederea analizarii fondului cererii de revizuire.

În dezvoltarea motivelor de recurs, a învederat instantei ca a formulat cerere de revizuire împotriva încheierii nr. 321 din 10 martie 2004 pronuntata de judecatorul sindic în dosarul nr. 107/F/2002 al Tribunalului Bistrita Nasaud, revizuirea fiind solutionata de acelasi magistrat în calitate de judecator sindic desi competenta apartinea Tribunalului, motiv pentru care a apreciat ca instanta care a judecat cererea de revizuire nu a fost alcatuita legal. A aratat ca instanta a pronuntat hotarârea cu aplicarea gresita a legii, considerând inadmisibila cererea de revizuire cu motivarea ca a fost îndreptata împotriva unei încheieri ce nu evoca fondul, fiind una de trecere din procedura de reorganizare în procedura de faliment, însa numai printr-o interpretare gramaticala gresita a disp.art. 322 alin.1 cod procedura civila s-a ajuns la o asemenea concluzie neobservându-se ca evocarea fondului privea hotarârea instantei de recurs, caz ce nu se aplica în speta. De asemenea deciziile luate de judecatorul sindic erau numite întotdeauna încheieri, indiferent de problema rezolvata si ca atare argumentul ca ar fi fost o încheiere si nu o hotarâre, nu avea vreo sustinere în normele speciale ale Legii 64/1995 republicata, iar trecerea de la procedura de reorganizare la procedura falimentului nu putea fi considerata decât o problema de fond care modifica substantial statutul comerciantului aflat în insolventa. Gresit a concluzionat judecatorul sindic ca nu sunt întrunite conditiile legale de revizuire în sensul neîndeplinirii conditiei anterioritatii actului în raport cu data pronuntarii hotarârii, respectiv ca adresa BCR este din 16.07.2004 si privea decizia de acordare a creditului din 29.03.2004, deci ulterioara pronuntarii hotarârii însa prin departajarea între negotium si instrumentum uzuala în doctrina comerciala invocata în cererea de revizuire s-a aratat ca BCR acceptase acordarea creditului pentru finantarea planului de reorganizare cu mult înainte, respectiv la votarea si confirmarea planului de reorganizare  urmând doar a se încheia contractul de creditare ca instrumentum dupa analizele bancare , fapt ce s-a si întâmplat, astfel ca, retinerea ulterioritatii actului era gresita.

De asemenea , în considerentele hotarârii atacate s-au facut referiri ce nu s-au reflectat în dispozitiv privind natura complexa a situatiei ce a determinat trecerea în faliment , neîndeplinirea masurilor din planul de reorganizare, retineri infirmate de probele administrate din care a rezultat ca în perioada de reorganizare s-au îndeplinit masurile propuse si au fost obtinute rezultate pozitive.

Instanta de recurs , analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate cât si din oficiu în baza prevederilor art. 304 1 cod procedura civila a retinut ca este fondat si în baza prevederilor art.8 din Legea 64/1995 republicata, art. 304 punct 9 , 312 alin.3 si 5 cod procedura civila, a dispus admiterea recursului, casarea hotarârii atacate cu trimitere spre o noua judecare la aceeasi instanta pentru urmatoarele considerente:

Prin Încheierea nr. 321 din 10.03.2004 pronuntata de catre judecatorul sindic desemnat în dosar nr. 107/f/2002 al Tribunalului Bistrita Nasaud s-a dispus respingerea contestatiei formulate de debitoarea SC M. SA împotriva masurilor luate de administratorul judiciar, s-au admis cererile formulate de o serie de creditori, dispunându-se intrarea în procedura de faliment a debitoarei SC M. SA cu toate consecintele ce decurg din aceasta dispozitie, s-a luat act de renuntarea creditorului D.G.F.P. la capatul de cerere privind predarea averii debitoarei în vederea valorificarii, respingându-se si cererile de compensare formulate de doi dintre creditorii debitoarei.

Împotriva acestei hotarâri a formulat cerere de revizuire debitoarea SC M.SA, invocându-se aplicabilitatea prevederilor art. 322 punct 5 cod procedura  civila, cale de atac solutionata de judecatorul sindic prin încheierea atacata prin prezentul recurs.

În privinta primului motiv de recurs invocat de recurenta vizând compunerea gresita a instantei ce a solutionat cererea de revizuire respectiv  faptul ca competenta de solutionare a revizuirii apartinea tribunalului si nu judecatorului sindic, instanta de recurs a retinut ca acest motiv este nefondat deoarece , conform prevederilor art. 323 alin.1 cod procedura  civila , cererea de revizuire se îndreapta la instanta care a dat hotarârea ramasa definitiva si a carei revizuire se cere, iar în speta , fiind vorba despre o hotarâre pronuntata de Tribunal prin judecatorul sindic, cererea de revizuire trebuia îndreptata spre aceasta instanta. Aceasta cu atât mai mult cu cât , desfasurarea procedurii de reorganizare judiciara si faliment este supusa prevederilor speciale cuprinse în Legea 64/1995 republicata , care la art.6 stipuleaza expres ca toate procedurile prevazute de lege cu exceptia recursului prevazut la art.8 sunt de competenta exclusiva a tribunalului si sunt exercitate de3 un judecator sindic desemnat în conditiile art.9 de presedintele tribunalului, iar dispozitiile acestei legi speciale privind competenta exclusiva se completeaza cu cele cuprinse în codul de procedura civila.

Aceasta competenta de solutionare este prevazuta expres si exclusiv în favoarea judecatorului sindic, atributiile sale în desfasurarea procedurii cuprinse la art.11 din lege, nefiind prevazute limitativ, ci enumerativ, în competenta sa putând intra si solutionarea altor cereri incidentale ivite pe parcursul desfasurarii procedurii, astfel ca în speta solutionarea cereri de revizuire era de competenta tribunalului prin judecatorul sindic desemnat în dosarul respectiv.

În privinta motivului de recurs vizând gresita aplicare a legii, respectiv , respingerea ca inadmisibila a cererii de revizuire , motivat pe faptul ca s-a îndreptat împotriva unei încheieri ce nu evoca fondul, instanta de recurs a retinut ca este fondat.

Conform prevederilor art.322 alin.1 cod procedura civila sunt supuse revizuirii hotarârile ramase definitive în instanta de apel sau prin neapelare precum si hotarârile date de o instanta de recurs atunci când evoca fondul. Hotarârea atacata în speta cu calea de atac a revizuirii, denumita încheiere a fost pronuntata de judecatorul sindic, fiind definitiva si executorie , atacabila cu recurs. Conditia evocarii fondului vizeaza a doua categorie de hotarâri ce fac obiect al revizuirii respectiv cele pronuntate de catre instanta de recurs, conditie ce nu este prevazuta în privinta hotarârilor pronuntate în prima instanta sau în apel, conditie impusa în cazul acestor hotarâri fiind ca ele sa fie definitive. Hotarârile pronuntate de judecatorul sindic indiferent daca sunt denumite încheieri sau sentinte, prin care se rezolva o problema juridica legata de modul de desfasurare a procedurii prevazuta de Legea 64/1995 republicata, a etapelor prevazute de lege, este o hotarâre care rezolva fondul etapei respective având consecinte juridice asupra modului de desfasurare a procedurii, nefiind doar o încheiere preparatorie sau una prin care se rezolva un incident procedural.

Astfel, deoarece prevederile speciale ale Legii 64/1995 republicata, se completeaza cu dispozitiile prevazute în codul de procedura civila, hotarârile pronuntate de judecatorul sindic de natura celei din speta prin care s-a dispus trecerea în procedura falimentului din procedura de reorganizare judiciara pot face  obiect al unei cereri de revizuire în conditiile prevazute de lege, retinerea inadmisibilitatii caii de atac prin hotarârea atacata , de catre judecatorul sindic fiind gresita.

De asemenea, analizarea în subsidiar tot prin prisma inadmisibilitatii a conditiilor prevazute de lege, pentru motivul de revizuire invocat de revizuienta , în cazul acceptarii tezei contrare exceptiei principale retinute, era superflua si neavenita atâta vreme cât în principal s-a retinut ca hotarârea atacata nu putea face obiectul unei cereri de revizuire, analizarea prin prisma prevederilor legale a îndeplinirii sau nu, a conditiilor aferente motivului invocat putând avea loc doar în situatia în care se retinea ca hotarârea putea face obiectul unei cereri de revizuire.

Ori, în situatia în care se retinea ca hotarârea atacata cu revizuire nu era o hotarâre susceptibila de a fi atacata cu aceasta cale de atac extraordinara si retinerea inadmisibilitatii declararii caii de atac, analizarea în subsidiar si ipotetic a îndeplinirii cerintelor legate de fondul cererii de revizuire si a conditiilor impuse de lege, nu putea fi retinuta drept o cercetare corespunzatoare prin prisma prevederilor legale a cererii de revizuire, astfel ca, instanta de recurs retinând ca fondat motivul de recurs vizând gresita retinere a inadmisibilitatii caii de atac a revizuirii, a dispus admiterea recursului, casarea în totalitate a hotarârii pronuntate cu trimitere spre o noua judecare la aceeasi instanta - judecator sindic în vederea cercetarii corespunzatoare a conditiilor de fond si de drept a cererii de revizuire formulate de revizuienta.

De asemenea, cu ocazia rejudecarii cauzei, instanta va analiza si argumentele invocate de recurenta revizuienta si intimati în faza procesuala a recursului, referitoare la fondul cererii de revizuire formulate.

Sursa primara

Încheierea nr.1221/12.10.2004 a Tribunalului Bistrita Nasaud;

Decizia nr.247/23.06.2005 a Curtii de Apel Oradea - Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal;

Dosar 2352/C/2005;

Temei de drept

- art.6,8,9,11 din Legea nr.64/1995 republicata;

- art.322  al.1 Cod procedura civila .

SECTIA COMERCIALA SI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Materie : Obiectul  cererii de chemare în judecata. Prescriptia dreptului la actiune.

Calificarea gresita a obiectului cererii de chemare în judecata de catre instanta de fond drept o actiune în anularea transferului fraudulos introdusa de catre lichidatorul falitei în loc de o actiune în recuperarea debitelor falitei duce la aplicarea gresita a dispozitiilor legale privind prescriptia dreptului la actiune.

Prin Sentinta nr. 2265/LC din 03.11.2003, Tribunalul Satu Mare a admis exceptia prescrierii dreptului la actiune ridicata de pârâtul T.V. în nume propriu  cât si  pentru pârâta SOCIETATEA AGRICOLA L.D.U., si a respins actiunea formulata de reclamanta SC C.LJ 2000 SA în calitate de lichidator judiciar al falitei SC A.SA, în temeiul art. 23 lit.g si art.42 din Legea 64/1995, împotriva pârâtilor: S.A.L.D., R.V.,R.M.si T.V., actiunea comerciala fiind prescrisa în temeiul art. 46 din L.64/1995 republicata cu modificarile ulterioare.

Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca potrivit prev.art.44 din L.64/1995, lichidatorul putea introduce la tribunal actiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitori în dauna drepturilor creditorilor în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, acestea fiind actiuni pentru reîntregirea patrimoniului debitorului. În speta s-a deschis procedura falimentului si s-a desemnat lichidator prin încheierea judecatorului sindic din data de 20.04.2000, dosar nr. 4028/1999 .

Potrivit art.46 punct 1 din lege , actiunea lichidatorului întemeiata pe disp.art.44 sau 45 putea fi introdusa în termen de 1 an de la deschiderea procedurii , iar prezenta actiune a fost introdusa de lichidator la data de 27.11.2002, deci peste termenul de 1 an prevazut de lege, motiv pentru care s-a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune al lichidatorului si s-a respins actiunea formulata de acesta.

Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs, reclamanta SC A.SA prin lichidator SC C.LJ 2000 SA, solicitând admiterea recursului, schimbarea în tot a hotarârii atacate si admiterea actiunii asa cum a fost formulata.

În motivare s-a aratat ca este nelegala solutia pronuntata de catre prima instanta, de respingere a actiunii ca fiind prescris dreptul la actiune, în temeiul art. 44- 46 din Legea 64/1995, deoarece actiunea avea ca temei de drept disp.art. 969 , 1703,1080, 1361 si urmat. din codul civil art. 21 din Legea 36/1991 si nu disp.prevazute de legea privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului.

Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate si din oficiu, în temeiul art. 3041 cod procedura  civila, instanta a constatat ca recursul este întemeiat.

Prin actiunea formulata de lichidatorul debitoarei SC A.SA s-a solicitat instantei obligarea pârâtilor la plata în solidar catre debitoare a sumei de  65.845.160 lei, reprezentând contravaloare produse livrate si neachitate, avans ridicat si contravaloare prestari servicii agricole efectuate de catre aceasta. În drept au fost invocate disp.art.23 lit.g si art. 42 din Legea 64/1995, art. 21 din Legea 36/1991 si art. 25 din Statut.

Instanta nu a fost însa sesizata cu o actiune pentru anularea unui transfer cu caracter patrimonial, în temeiul art.44 sau 45 din Legea 64/1995, chiar daca au fost invocate disp. prevazute de art. 23 lit.g si art. 42 din aceasta lege. Dispozitiile invocate de reclamant se refereau la atributia lichidatorului de a urmari încasarea creantelor din averea debitorului, rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani, efectuat de acesta înainte de deschiderea procedurii (art.23 lit.g) , respectiv la scutirea de la plata taxei de timbru a actiunilor introduse de lichidator sau administrator în aplicarea dispozitiilor cuprinse în Sectiunea a III-a din Legea privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului (art. 42 ).

Chiar în situatia indicarii gresite a temeiului de drept al actiunii, instanta nu era tinuta de textul de lege invocat de parte, aceasta având obligatia stabilirii naturii juridice a pricinii si a temeiului de drept în functie de situatia de fapt descrisa, în virtutea principiului rolului activ al instantei judecatoresti.

În speta, reclamantul nu a calificat actiunea ca fiind o actiune de anulare a unui act fraudulos, întemeiata pe disp.art.44 sau 45 din L.64/1995 ci dimpotriva, facea referire la prevederile art.25 lit.g din aceasta lege care confera dreptul lichidatorului de a urmari încasarea creantelor debitorului de la proprii debitori. Din situatia de fapt expusa în actiune si din înscrisurile depuse în probatiune, rezulta ca natura juridica a pricinii era aceea de actiune în pretentii, întemeiata pe dispozitiile dreptului comun, urmarindu-se încasarea creantelor pe care debitoarea SC A.SA le avea la diversi debitori, dreptul la actiune prescriindu-se în termenul general de 3 ani prevazut de dispozitiile cuprinse în Decretul nr.167/1958, care trebuia avut în vedere de instanta si nu termenul special de prescriptie de un an prevazut de art. 46 din Legea 64/1995.

Prin urmare, solutia instantei de admitere a exceptiei  prescrierii dreptului la actiune ,în temeiul art. 46 alin.1 din Legea 64/1995 este nelegala.

Pentru aceste considerente în temeiul art.312 alin.5 teza I cod procedura  civila, a fost admis recursul, casata în tot hotarârea atacata si trimisa cauza spre rejudecare aceleasi instante.

Sursa primara

Sentinta nr.2265/3.11.2003 a Tribunalului Satu Mare;

Decizia nr.251/23.06.2005 a Curtii de Apel Oradea - Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal;

Dosar 1871/C/2005;

Temei de drept

- art.44 - 45 din Legea nr.64/1995;

- Decretul nr.167/1958;

- art.312  al.5 teza I Cod procedura civila.

SECTIA COMERCIALA SI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Materie : Sechestru asigurator.

Una dintre conditiile de admisibilitate ale unei cereri de înfiintare a sechestrului asigurator este existenta unei creante certe, lichide si exigibile; respingerea ca prescrisa a actiunii în realizarea creantei, duce la neîndeplinirea  conditiei exigibilitatii creantei invocate în cererea de înfiintare a sechestrului asigurator.

Prin încheierea nr. 4/6.01.2005, Tribunalul Bihor, a admis cererea formulata de catre reclamantul S.I.G., în contradictoriu cu pârâta SC C.I.SRL, dispunând instituirea sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile si imobile ale societatii pârâte  pâna la  concurenta sumei de 39.140 USD si 142.491.380 lei, cu conditia achitarii de catre reclamant a unei cautiuni în suma de 2.000.000 lei în termen de 4 zile.

Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca urmare a analizarii cererii în baza art. 592 cod procedura civila ca aceasta este întemeiata, creanta reclamantului în suma de 39.140 USD si 142.491.380 lei fata de societatea pârâta fiind constatata prin act scris respectiv scrisoarea societatii pârâte nr. 28/4.12.2000, depusa la dosar. Aceasta creanta a ajuns la scadenta, reclamantul dovedind  ca a intentat actiune pentru recuperarea acestei sume. Astfel ca s-a apreciat ca sunt îndeplinite conditiile  înfiintarii unui sechestru asigurator si s-a dispus aceasta masura.

Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs  în termen si legal timbrat pârâta SC C.I.SRL , solicitând admiterea recursului, casarea  încheierii atacate si respingerea cererii de instituire a sechestrului asigurator formulata de reclamantul S.I.G.

În motivarea recursului s-a aratat ca cererea de instituire a sechestrului asigurator este  inadmisibila deoarece, actiunea pentru emiterea somatiei de plata în temeiul OG 5/2001 nu avea caracterul unei actiuni de fond  asa cum prevad disp.art.591 cod procedura civila. Pe de alta parte, cererea de instituire a sechestrului asigurator estre  lipsita de interes si neîntemeiata întrucât prin AGA de la SC C.I.SRL, s-a hotarât ca vânzarea oricarui mijloc fix cu valoare de peste 500.000 lei se va face numai cu acordul tuturor asociatilor, deci inclusiv acordul reclamantului intimat, situatie în care instituirea sechestrului asigurator nu avea temei, din moment ce bunurile societatii nu puteau fi înstrainate fara acordul intimatului.

Sub aspectul cautiunii,  recurenta a aratat ca suma de 2.000.000 lei la care a fost obligat reclamantul cu titlu de cautiune era atât de derizorie încât nu exista si a solicitat în subsidiar,daca se va aprecia de catre instanta întemeiata cererea formulata de reclamantul S.I.G., sa se fixeze o cautiune de 100.000.000 lei.

Prin întâmpinarea formulata, intimatul a solicitat respingerea recursului si mentinerea încheierii nr. 4/2005 prin care s-a dispus instituirea sechestrului asigurator, întrucât actiunea prin care a solicitat instantei pronuntarea unei ordonante privind somatia de plata întemeiata pe disp.OG 5/2001 , facea dovada îndeplinirii conditiei prevazuta de art.591 cod procedura civila a intentarii actiunii , prin actiune întelegându-se toate cererile adresate instantei care aveau obiect patrimonial. Intimatul a mai aratat ca luarea acestei masuri asiguratorii era întemeiata, urmarindu-se prin aceasta asigurarea recuperarii creantei sale , atunci când va avea un titlu executoriu în acest sens, cu plata unei cautiuni legale.

Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate si din oficiu în temeiul art.304 ind.1 cod procedura civila, instanta a constatat ca recursul este întemeiat.

Una din conditiile prevazute de art. 591 cod procedura civila pentru instituirea masurii sechestrului asigurator o reprezenta intentarea actiunii civile, deoarece aceasta era o masura  asiguratorie temporara, destinata sa indisponibilizeze bunurile mobile sau imobile ale pârâtului pâna la terminarea procesului , în scopul de a garanta reclamantului posibilitatea de a-si realiza creanta constatata prin hotarârea ce se va pronunta.

În speta reclamantul intimat a facut dovada introducerii actiunii prin cererea pentru emiterea somatiei de plata , dar prin sentinta comerciala nr. 199/5.04.2005 s-a admis exceptia prescrierii dreptului la actiune si s-a respins cererea pentru emiterea somatiei de plata, aceasta hotarâre judecatoreasca fiind irevocabila.

Prin urmare , fata de solutionarea actiunii principale în sensul respingerii ca fiind prescris dreptul la actiune, printr-o hotarâre irevocabila, instanta a constatat ca creanta creditorului intimat S.I.G. nu era exigibila, conditie prevazuta de asemenea de disp.art.591 cod procedura civila pentru înfiintarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor debitorului.

Intimatul nu a facut dovada faptului ca, debitorul a micsorat prin fapta sa asigurarile date creditorului sau nu a dat asigurarile promise sau exista pericolul ca debitorul sa se sustraga de la urmarire sau sa-si ascunda ori risipeasca averea conform art. 591 alin.3 cod procedura civila, situatie în care fata de împrejurarea ca creanta nu era exigibila, mentinerea masurii dispusa prin încheierea nr. 4/6.01.2005 nu se justifica.

Formularea unei contestatii în anulare împotriva sentintei comerciale nr. 199/5.04.2005 nu avea relevanta întrucât contestatia în anulare este o cale de atac extraordinara, de retractare a hotarârii.

Pentru aceste considerente în temeiul art.304 ind.1 si art.312 alin.1 cod procedura civila a fost admis recursul, modificata încheierea atacata si respinsa cererea formulata de reclamant pentru înfiintarea sechestrului asigurator.

Motivele invocate de recurent, privind intentarea unei actiuni , respectiv lipsa de interes a cererii de instituire a sechestrului asigurator erau neîntemeiate întrucât si actiunea  pentru emiterea somatiei de plata, având ca scop obtinerea unui titlu executoriu, facea dovada intentarii actiunii prevazuta de disp.art. 591 cod procedura civila, situatie în care pâna la obtinerea titlului executoriu , creditorul avea dreptul sa-si sigure valorificarea creantei prin instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor debitorului.

Sursa primara

Încheierea nr.4/COM/6.01.2005 a Tribunalului Bihor;

Decizia nr.248/23.06.2005 a Curtii de Apel Oradea - Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal;

Dosar 722/C/2005;

Temei de drept

- art.591 si urm. Cod procedura civila ;

- art.3041, 312 Cod procedura civila.

Domenii speta

Spete similare