Actiune pentru constatarea nulitatii absolute a unei oferte de donatie facuta statului

Decizie 1338 din 10.12.2004


Actiune pentru constatarea nulitatii absolute a unei oferte

de donatie facuta statului

Dispozitiile art.46 alin(5) din Legea nr.10/2001 nu sunt aplicabile într-o cauza având ca obiect constatarea nulitatii absolute a ofertei de donatie facuta statului de autoarea reclamantei, ci ele trebuie privite în contextul art.46 alin.(1) - (4) din Legea nr.10/2001, care vizeaza actele de înstrainare realizate de stat catre terte persoane, dupa preluarea bunurilor imobile în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Asadar, art.46 alin.(5) din Legea nr.10/2001 nu priveste lato sensu actele de înstrainare, sfera de aplicare a textului fiind restrânsa doar la constatarea nulitatii absolute a actelor de înstrainare facute de stat catre terti având  ca obiect astfel de imobile.

Instanta de apel a retinut lipsa intentiei de a gratifica a autoarei reclamantei, deci lipsa cauzei juridice a contractului de donatie, iar nu lipsa consimtamântului, care reprezinta o conditie distincta de validitate a actului juridic civil.

Semnarea ofertei de donatie, autentificata la notariatul de stat de catre autoarea reclamantei, nu confera automat valabilitate acesteia sub aspectul cauzei juridice, acest fapt având relevanta doar din perspectiva consimtamântului exprimat.

(Decizia nr.1338 din 10 decembrie 2004 - Sectia a III-a Civila)

Prin cererea înregistrata la 18.03.2003 pe rolul Judecatoriei Giurgiu, reclamanta M.M.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Primaria Giurgiu si Ministerul Finantelor sa se constate nulitatea absoluta a ofertei de donatie autentificata sub nr.56/23.03.1976 privind imobilul situat în Giurgiu, compus din teren în suprafata de 411,40 mp..

Prin sentinta civila nr.1426/13.06.2003, Judecatoria Giurgiu a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de pârâta Primaria Giurgiu, iar pe fondul cauzei, a admis actiunea reclamantei si a constatat nulitatea absoluta a ofertei de donatie autentificata sub nr.56/23.03.1976 de fostul Notariat de Stat Giurgiu.

Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut ca numita M.M., decedata la 8.11.1996 a carei succesoare în drepturi si obligatii este reclamanta avea în proprietate un teren situat în Giurgiu, în suprafata de 411,40 mp..

Sub presiunea exercitata de fostele autoritati comuniste preocupate de sistematizarea zonei si ridicarea de blocuri de locuinte, constând în amenintarea intrarii cu buldozerele pe proprietatea sa, autoarea reclamantei a fost obligata sa semneze oferta de donatie în discutie, prin care contrar vointei sale declara ca ofera spre donatie statului român reprezentat prin Consiliul Popular al Municipiului Giurgiu imobilul mentionat.

Astfel, din probele administrate rezulta ca defuncta M.M. a încheiat oferta de donatie sub imperiul violentei exercitate de functionarii fondului regim, neexistând consimtamântul valabil exprimat al acesteia si neavând astfel intentia de a gratifica statul român prin respectiva oferta de donatie.

Ori, lipsa consimtamântului valabil exprimat cumulativ cu inexistenta intentiei de a gratifica înseamna lipsa scopului imediat al actului juridic si implicit lipsa cauzei ofertei de donatie.

Exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de pârâta Primaria Giurgiu a fost apreciata ca neîntemeiata de prima instanta, întrucât oferta de donatie este lovita de nulitate absoluta, care nu este supusa termenului general de prescriptie, fiind imprescriptibila, iar terenul supus sistematizarii nu este supus restituirii în natura, art.9 din Legea nr.10/2001 statuând si principiul acordarii de masuri reparatorii.

Prin decizia civila nr.436/18.11.2003, Tribunalul Giurgiu a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Ministerul Finantelor - D.G.F.P.J.G..

În considerentele deciziei, tribunalul a retinut ca vicierea consimtamântului defunctei M.M. nu reprezinta în sine un motiv de nulitate a actului de donatie pentru a putea vorbi de nulitatea relativa a actului, violenta psihica constituind doar premisa folosita pentru stabilirea intentiei de a gratifica sau nu statul român, respectiv pentru stabilirea cauzei actului juridic civil.

Ca element esential al actului juridic civil cauza nu se confunda cu consimtamântul si nici cu obiectul unui asemenea act, aspect ce evidentiaza caracterul sau de element independent, de sine statator si posibilitatea unei sanctiunii proprii, respectiv cea a nulitatii absolute.

Tribunalul mentioneaza opinia exprimata în doctrina potrivit careia atunci când lipsa cauzei se datoreaza lipsei intentiei de a gratifica, în actele cu titlu gratuit lipseste un element esential al actului juridic civil, iar lipsa scopului imediat absoarbe eroarea asupra scopului imediat, astfel ca sanctiunea aplicata este aceea a nulitatii absolute.

Ca atare, fiind vorba de nulitatea absoluta a actului de donatie, actiunea formulata de reclamanta este imprescriptibila.

Având în vedere efectul retroactiv al nulitatii actului juridic civil, instanta de apel a retinut ca imobilul în litigiu nu face parte din domeniul public, în urma anularii donatiei, neexistând nici un act care sa justifice trecerea terenului în proprietatea publica a statului, sustinerea apelantei - pârâte fiind astfel nejustificata.

Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta Ministerul Finantelor - D.G.F.P.J.G. care a invocat motivul de casare prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila.

Totodata, recurenta a invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune al reclamantei prin raportare la dispozitiile art.46 alin.5 din Legea nr.10/2001 si pct.46.2 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr.10/2001.

În dezvoltarea motivului de casare prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila recurenta sustine ca în prezent imobilul apartine domeniului public al statului, pe teren aflându-se o parcare, fiind scos din circuitul civil.

Nu se poate retine, pretinde recurenta, ca autoarea reclamantei nu a avut intentia de a gratifica statul român, atâta timp cât ea însasi semneaza oferta de donatie care este perfect valabila fiind autentificata la Notariatul de Stat.

Examinând legalitatea deciziei atacate în raport cu criticile formulate si actele dosarului, Curtea constata ca recursul este nefondat.

Referitor la exceptia prescriptiei dreptului material la actiune întemeiata pe dispozitiile art.46 alin.5 din Legea nr.10/2001, Curtea a retinut ca este neîntemeiata, întrucât dispozitiile art.46 alin.5 din Legea nr.10/2001 nu sunt aplicabile în cauza fata de obiectul actiunii care vizeaza constatarea nulitatii absolute a ofertei de donatie facuta statului de autoarea reclamantei.

Dispozitiile art.46 alin.5 din Legea nr.1072001 trebuie privite în contextul art.46 alin.1-4 din lege, care se refera la actele de înstrainare facute de stat catre terte persoane dupa preluarea bunurilor imobile în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Asadar, art.46 alin.5 din Legea nr.10/2001 nu priveste lato sensu actele de înstrainare, sfera de aplicare a dispozitiei legale fiind restrânsa doar la anularea sau constatarea nulitatii absolute a actelor de înstrainare facute de stat catre terte persoane cu privire la imobilele preluate de stat.

Lipsit de temei este si motivul de casare invocat de recurenta, în raport de dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila.

Astfel, instanta de apel a retinut lipsa intentiei de a gratifica a autoarei reclamantei, deci lipsa cauzei juridice a contractului de donatie, iar nu lipsa consimtamântului, care este o conditie distincta de valabilitate a actului juridic civil.

În acest sens, tribunalul în mod corect a constatat ca fiind un element esential al actului juridic civil cauza nu se confunda cu consimtamântul, aspect ce evidentiaza caracterul sau de element independent de sine statator si posibilitatea unei sanctiunii proprii, respectiv cea a nulitatii absolute.

Prin urmare, semnarea ofertei de donatie autentificata la notarul de stat de catre autoarea reclamantei nu confera automat valabilitate ofertei de donatie sub aspectul cauzei juridice, acest fapt având relevanta în ce priveste consimtamântul exprimat.

Ori, asa cum s-a mentionat, instantele anterioare au constatat nulitatea absoluta a ofertei de donatie pentru lipsa cauzei, iar nu pentru lipsa consimtamântului.

Cât priveste pretinsa apartenenta a imobilului în litigiu domeniului public, sustinerea recurentei nu are un suport probator în acest sens, având în vedere si dispozitiile art.136 alin.3 din Constitutie si anexa 1 din Legea nr.213/1998 care stabilesc bunurile ce alcatuiesc domeniul public al statului.

De altfel, aceasta împrejurare este irelevanta în  cauza de fata de obiectul cererii de chemare în judecata, care nu este o actiune în restituirea bunului imobil, ci o actiune în constatarea nulitatii absolute a unui act juridic, ce presupune verificarea modului de îndeplinire a normelor edictate de lege la momentul încheierii actului.

Pentru toate considerentele expuse, Curtea a mentinut ca legala decizia tribunalului si a respins ca nefondat recursul în conformitate cu art.312 alin.1 Cod procedura civila.

4