Prescripţie. Data la care se naşte dreptul la prescripţie

Prescripţie. Data la care se naşte dreptul la prescripţie

În condiţiile în care însuşi dreptul principal la acţiune s-a prescris rezultă că operează şi prescripţia dreptului accesoriu conform dispoziţiilor art.12 din Decretul nr.167/1958.

Dreptul la acţiune în transformarea daunelor cominatorii în daune compensatorii trebuie privit ca un întreg, independent de faptul că daunele cominatorii curg pentru fiecare zi de întârziere, deoarece stabilirea unui anumit cuantum şi indicarea unităţii de timp pentru care se calculează au doar rolul dea putea stabili cuantumul total datorat, fără a transforma obligaţia într-una cu executare succesivă.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a  VI-a Comercială la data de 24.05.2005, reclamanta SC Mentora Invest SRL a chemat in judecată pe pârâta SC Simtex  SA solicitând instanţei ca prin hotărârea care se va pronunţa să se transforme daunele interese cominatorii acordate prin sentinţa 1080/2001 a Tribunalului Bucureşti – Secţia Comercială, pronunţată în dosarul nr.7703/2000 in daune interese compensatorii ; să fie obligată pârâta la plata sumei reprezentând echivalentul daunelor interese compensatorii de la data rămânerii definitive a  sentinţei 1080/2001 şi până la data rămânerii definitive a hotărârii pronunţate in prezenta cauză să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

In motivarea cererii sale, reclamanta arată că pârâta a scos la vânzare prin licitaţie imobilul format din construcţie P+trei şi terenul aferent, situat in Bucureşti, B-dul Basarabia nr.250, sector 3, la licitaţia din 22.03.2000 câştigând Simon Emil, la preţul de adjudecare de  2.625.000.000 lei. Pârâta a amânat insă succesiv încheierea contractului de vânzare-cumpărare subsecvent licitaţiei, astfel că Simon Emil a formulat acţiune in justiţie, iar prin sentinţa civilă nr.1080/2001, irevocabilă prin decizia nr.2884/2002 a Curţii Supreme de Justiţie, a fost admisă acţiunea şi obligată pârâta să încheie contractul de vânzare-cumpărare, precum şi la plata de daune cominatorii de 10.000.000 lei pe fiecare zi de întârziere până la  executarea obligaţiei de a face, respectiv de a încheia contractul de vânzare-cumpărare in formă autentică a imobilului ce a făcut obiectul licitaţiei.

Mai arată că Simon Emil a încercat in câteva rânduri să pună in executare titlul său, insă instanţa de executare a refuzat să încuviinţeze executarea in ceea ce priveşte obligarea la plata daunelor, motivat de faptul că acea creanţă nu este certă, lichidă şi exigibilă, daunele cominatorii nefiind decât o sancţiune civilă. Se mai arată că prin contractul de cesiune de creanţă autentificat sub nr.1773/5.08.2004 la BNP Maria Gabura, reclamanta a dobândit, de la cedentul Simon Emil, creanţa in sumă de  11.580.000.000 lei, precum şi dreptul asupra daunelor cominatorii care vor curge de la 5.08.2004 şi până la data executării obligaţiei.

 In temeiul dispoziţiilor art.1, 3 şi 7 din Decretul nr.167/1958, tribunalul a apreciat ca întemeiată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a admis-o, respingând cererea, ca fiind prescris dreptul material la acţiune.

 Potrivit dispoziţiilor art.1 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, dreptul la acţiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege, termen care este de 3 ani, potrivit dispoziţiilor art.3 din acelaşi act normativ.

In conformitate cu dispoziţiile art.7 din Decretul nr.167/1958, prescripţia începe să curgă de la data la care se naşte dreptul la acţiune.

In cauză, obiectul cererii îl reprezintă transformarea unor daune cominatorii in daune compensatorii şi obligarea pârâtului la plata acestora.

Daunele cominatorii in discuţie au fost stabilite prin sentinţa civilă nr.1080/15.02.2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia Comercială, in dosarul nr.7703/2000.

Prin această hotărâre, definitivă prin decizia nr.886/4.06.2001 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială şi irevocabilă prin decizia nr.2834/18.04.2002, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie – Secţia Comercială in dosarul nr.7295/2002 (filele 13-15 şi 62-67 dosar), a fost admisă cererea reclamantului Simon Emil şi s-a dispus obligarea pârâtei SC Simtex SA să încheie cu acesta contractul de vânzare-cumpărare a imobilului P+3, situat in Bucureşti, B-dul Basarabia nr.250, sector 3, conform  rezultatului licitaţiei din 22.03.2000. De asemenea, pârâta a fost obligată la plata sumei de 10.000.000 lei/zi de întârziere, cu titlu de daune cominatorii, care se vor calcula de la data rămânerii definitive a sentinţei.

In conformitate cu dispoziţiile art.374, 376 şi 377 Cpc, sentinţa civilă nr.1080/15.02.2001 a rămas definitivă la data de 4.06.2001 (data pronunţării deciziei in calea de atac a apelului), dată de la care putea fi pusă in executare silită şi de la care, conform art.7 din Decretul nr.167/1958, s-a născut dreptul la acţiune, inclusiv în a solicita transformarea daunelor cominatorii in daune compensatorii.

Ca atare, in temeiul art.1, 3 şi 7 din Decretul nr.167/1958 (anterior expuse), termenul de prescripţie s-a împlinit la data de 4.06.2004, situaţie in care formularea prezentei cereri la data de 24.05.2005 apare ca fiind efectuată cu depăşirea termenului de prescripţie.

 Intr-adevăr, in conformitate cu dispoziţiile art.16 alin.1 lit.b din Decretul nr.167/1958, introducerea unei cereri de chemare in judecată constituie un act interuptiv al cursului prescripţiei. In cauză, reclamanta  a făcut dovada introducerii unei acţiuni având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare, la data de 1.09.2004, ce a format obiectul dosarului  nr.10075/2004, prin sentinţa comercială nr.2652/3.06.2005 acţiunea fiind respinsă, ca neîntemeiată (filele 89-91 dosar), insă cauza se află in calea de atac a apelului (dosar nr.4501/2005 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială – fila 94 dosar).

Existenţa acestei acţiuni nu poate reprezenta însă  cazul interuptiv al cursului prescripţiei în  acţiunea cu a cărei judecată a fost sesizată prezenta instanţă.

Astfel, obiectul prezentei pricini îl reprezintă transformarea daunelor cominatorii in daune compensatorii şi obligarea pârâtei la plata acestora, daune cominatorii acordate prin sentinţa civilă nr.1080/2001, ca o garanţie a executării in natură a obligaţiei principale a pârâtei SC Simtex SA de a încheia cu Simon Emil contractul de vânzare-cumpărare a imobilului licitat la data de 22.03.2000.

O nouă acţiune, având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare este total diferită de o cerere privind obligarea la încheierea contractului de vânzare-cumpărare (care apare ca o obligaţie de a face) şi cu atât mai mult nu are nici o legătură cu obligaţia la plata daunelor cominatorii (instituită ca o garanţie a executării in natură a obligaţiei de a încheia contractul de vânzare-cumpărare). In aceste condiţii, această nouă acţiune nu poate reprezenta un caz interuptiv al cursului prescripţiei dreptului la acţiune in transformarea daunelor cominatorii in daune compensatorii (cele două acţiuni având un obiect şi o cauză esenţial diferite) şi, ca atare, nu poate fi reţinută incidenţa dispoziţiilor art.16 alin.1 lit.b din Decretul nr.167/1958.

Instanţa nu poate reţine nici susţinerile pârâtei in sensul că nu operează prescripţia datorită caracterului accesoriu al dreptului pretins, in temeiul art.12 din Decretul nr.167/1958.

In acest sens, tribunalul reţine că, intr-adevăr, daunele cominatorii acordate prin sentinţa civilă nr.1080/2001 au un caracter accesoriu, de  „pedeapsă” civilă, in vederea garantării executării in natură a obligaţiei principale. Contrar susţinerilor reclamantei, tribunalul subliniază însă că dreptul principal (şi, totodată, obligaţia principală corelativă) vizează încheierea contractului de vânzare-cumpărare al imobilului adjudecat la licitaţie, astfel cum rezultă din sentinţa civilă nr.1080/2001, faţă de aceasta fiind accesorie plata daunelor cominatorii. Caracterul accesoriu al acestora nu este, cum susţine reclamanta, faţă de noua acţiune formulată (având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare), ci faţă de obligaţia instituită prin sentinţa civilă nr. 1080/2001.

Ca atare, in condiţiile in care însuşi dreptul principal la acţiune s-a prescris (la data de 4.06.2004, astfel cum s-a expus anterior), rezultă că operează şi prescripţia dreptului accesoriu, in conformitate cu dispoziţiile art.12 din Decretul nr.167/1958.

Tribunalul mai apreciază că prescripţia operează chiar şi pentru daunele cu scadenţă în ultimii trei ani. Aceasta deoarece dreptul la acţiune in transformarea daunelor cominatorii în daune compensatorii trebuie privit ca un întreg, independent de faptul că daunele cominatorii curg pentru fiecare zi de întârziere, deoarece stabilirea unui anumit cuantum şi indicarea unităţii la timp pentru care se calculează au doar rolul de a se putea stabili cuantumul total datorat, fără  a transforma obligaţia intr-una cu executare succesivă. O obligaţie cu executare succesivă (care ar prescrie in mod diferit dreptul la acţiune pentru fiecare prestaţie) presupune executări diferite, la intervale succesive de timp, ceea ce nu este cazul in speţă, deoarece debitorul avea doar obligaţia de plată a daunelor cominatorii, numai cuantumul acestora stabilindu-se in funcţie de numărul de zile trecător de la data scadenţei: 4.06.2001 (data naşterii dreptului la acţiune, astfel cum s-a reţinut anterior).

Tribunalul nu poate retine nici susţinerea  reclamantei in sensul că data naşterii dreptului la acţiune o reprezintă momentul când s-a refuzat executarea hotărârii definitive şi irevocabile. Aceasta deoarece dreptul la acţiune curge de la data rămânerii definitive a sentinţei 1080/2001 care a stabilit dreptul la daunele cominatorii, introducerea unei cereri de executare silită putând constitui un eventual caz de întrerupere a cursului prescripţiei (situaţie care nu poate fi reţinută însă in cauză, faţă de dispoziţiile art.16 alin.1 lit.c coroborate cu art.16 alin.2 din Decretul nr.167/1958, in condiţiile in care cererea de încuviinţare a executării silite a fost respinsă, prin decizia comercială nr.278/8.06.2004 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a V-a Comercială – fila 72 dosar).

Domenii speta

Spete similare