Învestire cu formulă executorie.

Decizie 679/R-C din 18.05.2005


ÎNVESTIRE CU FORMULĂ EXECUTORIE.

Art.269, art.374-377 şi art.7208 Cod pr.civilă

Învestirea cu formulă executorie se poate face şi numai

pentru parte din obligaţiile stabilite printr-o hotărâre

judecătorească emisă în condiţiile O.G. nr.5/2001, atunci când

aceasta a rămas irevocabilă doar pentru unul sau unii dintre

pârâţi.

(Decizia nr.679/R-C/18 mai 2005)

Prin cererea formulată creditoarea S.C. „A.R.” S.A. Bucureşti a

solicitat învestirea cu formulă executorie a sentinţei nr.432/C/2002,

pronunţată de Secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului

Vâlcea.

Această instanţă a respins cererea prin încheierea

nr.475/COM/2003, reţinând că debitorul principal „G.I.” se află încă în

termenul prevăzut de art.8 din O.G. nr.5/2001, pentru formularea unui act 

în anulare, întrucât comunicarea către el a fost restituită cu menţiunea

„necunoscut”.

Astfel, s-a arătat că, potrivit art.3 alin.2 din acest act normativ, nu

poate fi învestită cu formulă executorie decât hotărârea pronunţată în somaţie

de plată, care a devenit irevocabilă. Cum unul dintre debitori se află încă în

termenul prevăzut de lege pentru a formula acţiune în anulare, hotărârea nu

este irevocabilă şi, deci, cererea nu poate fi admisă.

Recursul creditoarei a fost admis de Curtea de Apel Piteşti, prin

decizia nr.679/R-C/2005, a fost modificată în parte încheierea şi s-a dispus

învestirea titlului, numai în ceea ce-i priveşte pe pârâţii faţă de care hotărârea

este irevocabilă.

Pentru a ajunge la această concluzie instanţa a reţinut că, prin

excepţie de la dispoziţiile art.7208 alin.1 Cod pr.civilă, în materia somaţiei de

plată învestirea cu formulă executorie se face numai după rămânerea

irevocabilă a hotărârii, aşa cum, de altfel, prevăd şi dispoziţiile art.376-377 din

acelaşi act normativ.

Spre deosebire de prima instanţă, care a înţeles noţiunea de

hotărâre irevocabilă ca un tot-unitar, instanţa de control judiciar a apreciat că

noţiunea trebuie interpretată ca având în vedere dispoziţia dată de organul

judecătoresc şi care urmează a fi adusă la îndeplinire, eventual, pe cale silită,

separat pentru fiecare debitor solidar.

În cauză, calitate de debitori aveau nu numai „G.I.” ci şi garanţii

fidejusori „S.M. şi B.V.”, iar pentru aceştia din urmă dispoziţiile instanţei au

rămas irevocabile şi fiecare din ei poate răspunde pentru întreaga creanţă.

Faţă de această concluzie şi de caracterul unipatrimonial al

executării silite s-a apreciat că se poate dispune învestirea cu formulă

executorie numai în parte a hotărârii, în privinţa celor doi debitori faţă de care

sentinţa a rămas irevocabilă.