Acţiune. Micşorarea cuantumului pretenţiior. Obligaţia instanţei.

Acţiune. Micşorarea cuantumului pretenţiilor. Obligaţia instanţei.

C. pr. civ. – art. 129 alin. 6, art. 132 alin. 2 pct. 2

În conformitate cu cerinţele art. 132 alin. 2 pct. 2 C. pr. civ., acţiunea nu se socoteşte modificată atunci când reclamantul micşorează câtimea obiectului cererii, însă instanţa de fond are obligaţia de a consemna în încheierea de şedinţă declaraţia verbală a părţii.

Lipsa acestor menţiuni atrage obligativitatea instanţei de a se pronunţa asupra obiectului cererii, astfel cum a fost dedus judecăţii (art. 129 alin. 6 C. pr. civ.).

Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă– complet specializat de litigii de muncă şi asigurări sociale, decizia nr. 1007 din 26 aprilie 2006

Prin sentinţa civilă nr. 385 din 16 februarie 2006 Tribunalul Caraş-Severin a admis acţiunea astfel cum a fost precizată de reclamantul A.C.-N. şi a dispus obligarea pârâtei S.C. „E., M., B., C., V.B. şi C.” S.A. B. la plata drepturilor salariale cuvenite angajatului pentru perioada octombrie 2005 – ianuarie 2006, actualizate cu rata inflaţiei la data plăţii.

Totodată pârâta a fost obligată la restituirea cotizaţiei de sindicat reţinută şi nevirată, apreciindu-se că drepturile băneşti pretinse prin acţiunea introductivă îşi au izvorul în contractul individual de muncă încheiat între părţi şi că pârâta a nesocotit obligaţia contractuală reglementată de art. 156 din Codul Muncii.

Recursul declarat de reclamant nu a fost motivat în drept, iar în fapt s-a susţinut, în esenţă, că în mod greşit prima instanţă a luat act că nu înţelege să mai solicite drepturile băneşti cuvenite pentru lunile august – septembrie 2005, întrucât o cerere în acest sens nu a fost formulată.

În urma examinării cauzei, atât prin prisma motivelor invocate în scris cât şi în limitele conferite de art. 3041 C. pr. civ., se constată că recursul este fondat urmând a fi admis întrucât susţinerile formulate se încadrează în situaţia prevăzută de art. 304 pct. 9 C. pr. civ.

Va fi modificată în parte hotărârea instanţei de fond şi se va dispune obligarea pârâtei la achitarea drepturilor băneşti cuvenite reclamantului şi pentru lunile august-septembrie 2005.

Prin acţiunea introductivă reclamantul a pretins ca pârâta să-i achite salariile restante cu începere din luna august 2005 şi să fie obligată să-i restituie cotizaţia de membru de sindicat reţinută şi nevirată, iar din actele şi lucrările dosarului instanţei de fond nu rezultă că ar fi formulat în scris o precizare a acţiunii în sensul art. 132 alin. 2 pct. 2 C. pr. civ., astfel cum în mod greşit a apreciat tribunalul atunci când a considerat că partea a înţeles să micşoreze obiectul cererii sale şi să nu mai pretindă drepturile cuvenite pentru lunile august şi septembrie 2005. 

De altfel, cu privire la acest aspect, prin concluziile scrise se menţionează că reclamantul solicită admiterea acţiunii „astfel cum a fost formulată” şi obligarea pârâtei la achitarea drepturilor salariale cuvenite pentru perioada 1.08.2005-1.02.2006.

Pentru considerentele expuse s-a apreciat ca fondat recursul declarat în cauză.

1

Domenii speta

Spete similare