Contract de mandat. Anularea Deciziei emisă de conducerea asociaţiei în baza hotărârii luate în acest sens de adunarea generală extraordinară a proprietarilor reconvocat

2. Sentinţa  civilă  nr. 1001 din data de  10 Decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. 3914/90/2009

Contract de mandat. Anularea Deciziei  emisă de conducerea asociaţiei în baza hotărârii luate în acest sens de adunarea generală extraordinară a proprietarilor reconvocat şi pentru plata sumei de 300 lei cuvenită acesteia, cu titlu de diferenţă remuneraţie neacordată în baza contractului de mandat, potrivit dispoziţiilor art. 969, 970, 998 şi 999 C.pr.civ. şi clauza prevăzută la art. 2 şi 3 pct. 1 lit. a din contractul de mandat.

Prin acţiunea în pretenţii înregistrată sub nr.3914/90/2009, reclamanta G. E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Asociaţia de Proprietari 1 Mai Rm. Vâlcea, obligarea acesteia la plata sumei de 300 lei, datorată cu titlu de remuneraţii, conform contractului de mandat încheiat la data de 1 aprilie 2009, până la data revocării din comitetul asociaţiei, conform statutului asociaţiei şi Legii nr.230/2007, respectiv anularea deciziei nr.7/2009 şi revenirea sa în comitet, cu acordarea de cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii a arătat că, în baza Hotărârii Adunării Generale din 31.03.2009, a încheiat cu pârâta un contract de mandat la data de 1 aprilie 2009, ca membru în comitet, iar conform art. 2 din contract, pârâta s-a obligat la plata sumei nete de 500 lei, plătibilă la data de 10 iunie 2009, însă din aceasta a primit la începutul lunii iulie 2009 doar suma de 200 lei, rămânând neachitată suma de 300 lei; a încercat soluţionarea litigiului pe cale amiabilă conform notificării din 10 august 2009, dar aceasta a fost returnată fără a se ajunge la niciun rezultat.

În drept au fost invocate prevederile art. 969, 970, 998 şi 999 C.pr.civ. şi clauza prevăzută la art. 2 şi 3 pct. 1 lit. a din contractul de mandat.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia  necompetenţei materiale a Tribunalului Vâlcea, deoarece între părţi nu au existat raporturi contractuale de muncă, cât şi excepţia tardivităţii acţiunii deoarece, potrivit Legii 230/2007, Hotărârile Adunării Generale se contestă în termen de 45 de zile, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea pretenţiilor formulate, deoarece emiterea deciziei s-a făcut cu respectarea actului normativ menţionat şi a statutului asociaţiei, reclamanta fiind remunerată până la revocarea din funcţie.

În şedinţa publică fiind pusă în discuţie prima excepţie invocată de pârâtă, în considerarea dispoziţiilor art.137 alin.(1) C.pr.civ., s-a constat că aceasta este întemeiată, urmând să fie admisă potrivit considerentelor ce succed:

Astfel cum rezultă din petitul acţiunii introductive de instanţă şi cum ambele părţi au precizat în şedinţă publică, reclamanta a înţeles să cheme în judecată Asociaţia de Proprietari pentru anularea Deciziei nr.7 din data de 25.06.2009 emisă de conducerea asociaţiei în baza hotărârii luate în acest sens de adunarea generală extraordinară a proprietarilor reconvocată, din data de 24.06.2009 (fila 6 dosar), cât şi pentru plata sumei de 300 lei cuvenită acesteia, cu titlu de diferenţă remuneraţie neacordată în baza contractului de mandat şi în calitatea acesteia de membru al Comitetului de conducere al asociaţiei - pârâte.

Prin urmare, în cadrul procesual creat de reclamantă, fiind vorba de executarea unui contract de mandat, în privinţa drepturilor băneşti pretinse şi, respectiv, de solicitarea de anulare a unei decizii a organului de conducere al Asociaţiei de Proprietari, emisă în aplicarea dispoziţiilor Legii nr.230 din 06.07.2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari şi ale Statutului asociaţiei, prin raportare la cele ale art.969-970 C.civ., competenţa materială de soluţionare a ambelor capete de cerere aparţine judecătoriei, în temeiul prevederilor art.1 pct.1 C.pr.civ., ca instanţă de drept comun, iar nu tribunalului, dat fiind că litigiul dedus judecăţii nu are ca obiect un conflict de drepturi sau pretenţii de natură salarială derivate din raporturile de muncă care să atragă incidenţa art.2 pct.1 lit.c) C.pr.civ. şi art.284 din C. muncii.

Pe cale de consecinţă, pentru că excepţia de necompetenţă după materie prevalează, întrucât între părţi în proces nu au existat raporturi de muncă, nefiind încheiat un contract individual de muncă, ci un contract de mandat, pe baza textelor de lege menţionate, apreciind că respectiva excepţie este întemeiată, aceasta a fost admisă şi, conform dispoziţiilor art.158 alin.(1) şi (3) C.pr.civ. Tribunalul a declinat  competenţa materială în favoarea Judecătoriei Rm. Vâlcea.

Domenii speta

Spete similare