Răspunderea solidară a administratorului de fapt şi a administratorului de drept

RĂSPUNDEREA SOLIDARĂ A ADMINISTRATORULUI DE FAPT ŞI A ADMINISTRATORULUI DE DREPT.

Administratorul social de fapt răspunde ca şi administratorul de drept, în materie comercială răspunderea acestora fiind una solidară, conform art. 71 alin. 3 din legea nr. 31/1990.

Sentinţa nr. 109 din 22 februarie 2007

Prin acţiunea formulată la data de 01.06.2006 administratorul judiciar B.E., desemnat să administreze procedura reorganizării judiciare şi a falimentului debitoarei SC A. SA a solicitat antrenarea răspunderii persoanelor vinovate de ajungerea în stare de incapacitate de plată a debitoarei, P.C.G. – administrator social, P.M.O.R. – director comercial, P.L. – consilier tehnic şi obligarea acestora la plata întregului pasiv al debitoarei.

În motivarea acţiunii a arătat că pârâţii se fac vinovaţi de folosirea creditelor acordate societăţii în scop personal, în interes personal fiind folosită linia de credit acordată debitoarei de B. GSG Craiova, de continuarea unei activităţi care ducea în mod vădit persoana juridică la încetare de plăţi prin menţinerea contractului de leasing, de plata cu prioritate a altor creditori.

A precizat că pârâţii au folosit mijloace ruinătoare de procurare de resurse pentru persoana juridică, contractând împrumuturi şi au ascuns o parte din activul societăţii, cerând prelungirea licenţei de transport internaţional.

S-a arătat că prin decizia nr.1720/20.06.2005 Curtea de Apel Craiova a dispus deschiderea procedurii prevăzută de Legea nr.64/1995 împotriva debitoarei SC A. SA, iar persoanele care aveau calitatea de reprezentant al acesteia şi cele cu atribuţii de conducere au refuzat să pună la dispoziţia administratorului judiciar actele contabile prevăzute de lege, situaţie ce a determinat imposibilitatea cunoaşterii tuturor creditorilor şi stabilirea gradului de vinovăţie al fiecărui pârât.

A invocat disp. art. 137 lit.a, c, e, f, g, din lege.

La data de 9.10.2006 pârâţii au formulat întâmpinare prin care s-a invocat lipsa calităţii procesuale pasive a pârâţilor P.L. şi P.O., ca urmare a funcţiilor îndeplinite în cadrul societăţii – de consilier tehnic, respectiv director comercial. Au arătat că în aceste funcţii nu au fost avute în vedere de legiuitor la stabilirea răspunderii conform art.137, cererea fiind astfel inadmisibilă.

Pe fond, au arătat că acţiunea este neîntemeiată şi nedovedită, cererea lichidatorului nefiind susţinută de nici o probă materială, iar pârâţii fiind în imposibilitatea de a face proba contrară.

Au fost depuse la dosar copii contracte de muncă, certificate de furnizare informaţii emise de ORC, fişa de post pentru funcţia de consilier tehnic, de director comercial.

În cauză a fost luat interogatoriu pârâţilor şi a fost ataşat spre observare dosarul de faliment.

Judecătorul-sindic reţine că procedura prev. de Lg.nr.64/1995 împotriva debitoarei a fost deschisă prin dec.nr.1720/30.06.2005 a Curţii de Apel Craiova, prin încheierea nr.596/6.10.2005 a Tribunalului Dolj fiind desemnat administratorul judiciar şi fiind stabilite termenele prevăzute de lege.

În conformitate cu disp. art.39 din lege, în termen de 10 zile, debitoarea avea obligaţia de a depune actele şi informaţiile prev. de art.33: bilanţul şi copii de pe registre, lista bunurilor, lista creditorilor, a plăţilor şi transferurilor patrimoniale efectuate în cele 120 de zile anterioare formulării cererii introductive, contul de profit şi pierderi pe anul anterior depunerii cererii.

Această obligaţie nu a fost îndeplinită de reprezentantul legal al societăţii, pârâtul P.C., care îndeplinea funcţia de administrator social la data deschiderii procedurii, proba negativă neputându-se face în condiţiile art. 1169 C.Civ. În speţă, pârâţii trebuiau să facă dovada îndeplinirii obligaţiei, nu lichidatorul judiciar să facă dovada neîndeplinirii acesteia.

Potrivit art. 137 din legea nr.64/1995, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului ajuns în insolvenţă să fie suportată de către membrii organelor de conducere – administratori, directori, cenzori şi de orice altă persoană – care au contribuit la ajungerea debitorului în această situaţie, prin una dintre următoarele fapte: au folosit bunurile sau creditele societăţii în înţeles propriu sau al unei alte persoane; au făcut acte de comerţ în interes personal, sub acoperirea  persoanei juridice; au dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea în mod vădit societatea la încetare de plăţi; au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea; au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit, în mod fictiv, pasivul acesteia; au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării plăţilor; în luna precedentă încetării plăţilor au plătit sau au dispus să se plătească cu preferinţă unui creditor, în dauna celorlalţi creditori.

In ceea ce priveşte raportul dintre societatea debitoare şi administratorul social, sunt incidente disp. art.72 din legea nr.31/1990, potrivit cărora obligaţiile şi răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispoziţiile referitoare la mandat şi de cele special prevăzute în lege: realitatea vărsămintelor, existenţa reală a dividendelor, existenţa registrelor cerute de lege şi corecta lor ţinere, exacta îndeplinire a hotărârilor adunării generale, stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea şi actul constitutiv le impun.

În exercitarea acestor atribuţii, administratorul social, ca reprezentant al societăţii, avea obligaţia de a depune actele şi informaţiile prev. de art.33 din legea nr.64. Nedepunerea acestora face imposibilă identificarea bunurilor ce pot fi valorificate în cadrul prezentei proceduri, a eventualilor debitori ai societăţii, a creditorilor ( fapt ce a generat nedeterminarea pasivului până la această dată şi depunerea de declaraţii de creanţă după termenul stabilit), dar şi a cauzelor reale ce au determinat insolvenţa.

În cursul soluţionării cererii au fost depuse o serie de acte, nerelevante însă din punctul de vedere al art.33 şi art.56 ( procesul-verbal de control din 4120/30.09.2003, bilanţul,  contul de profit şi pierdere, situaţia activelor imobilizate din  31.12.2003 şi din 31.12.2004, date informative la 31.12.2004, bilanţul din 30.06.2003, contractul de leasing încheiat cu Afin Leasing AG, notificarea rezilierii, procese-verbale de predare-primire a autovehiculelor, certificate înmatriculare). Din aceste acte rezultă totuşi că debitoarea deţine bunuri – imobilizări şi stocuri –  creanţe şi disponibilităţi băneşti. Contrar actelor, pârâţii au declarat că societatea nu deţine active.

Instanţa reţine că după deschiderea procedurii debitoarea a împrumutat sume de bani de la o altă societate al cărei administrator social este pârâta P.O. motivat de faptul că  avea „datorii ce trebuiau achitate”, sume ce au fost distribuite unor furnizori neprecizaţi. (declaraţia pârâtului P. C).

Toate aceste elemente atestă îndeplinirea condiţiilor prev. de art.137 lit. a), c) şi e) din lege în ceea ce-l priveşte pe pârâtul P., neavând importanţă că acesta a acceptat ca administrarea societăţii să se facă în fapt de alte persoane. Mandatul este menţionat în registrul comerţului şi acceptat de pârât, iar obligaţiile legale nu au fost îndeplinite.

Referitor la pârâta P.O., din probele cauzei rezultă că aceasta a fost un administrator de fapt, ocupând un post de conducere (director comercial) şi având putere de decizie în cadrul societăţii. În acest sens, administratorul P. C., fratele pârâtei, a declarat că societatea a fost administrată de către pârâtă şi contabilă, fiind o afacere de familie. De asemenea, această pârâtă a  stabilit modul de distribuire a sumei de bani obţinută în urma împrumutului de la SC S.C.&T. SRL, a predat autovehiculele societăţii de leasing şi se află în posesia tuturor actelor societăţii (conform recunoaşterii prin interogatoriu), nedepunerea acestora atestând un management defectuos.

Fiind un administrator de fapt, pârâta răspunde ca şi un administrator de drept, în comercial răspunderea acestora fiind una solidară, conform art. 71 alin .3 din legea nr.31/1990. Cum art.137 din legea nr.64 se referă la toate persoanele care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvenţă, pârâta P.O. are calitate procesuală pasivă.

Cererea formulată faţă de pârâtul P.L. va fi respinsă, din probele administrate nerezultând că acesta a avut vreo contribuţie la ajungerea debitoarei în încetare de plăţi.

Domenii speta

Spete similare