Pretenţii. necesitatea depunerii actelor prevăzute de art. 5 alin. 3 din ordinul nr. 687/2007 pentru restituirea bonurilor valorice primite cu titlu de sprijin financiar.

Decizie 142 R din 19.02.2010


Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roşiori de Vede la 21 mai 2009 reclamanta APIA – Centrul Judeţean T. a chemat în judecată pe pârâta SC N. SRL  solicitând ca  aceasta să fie obligată să – i  restituie suma de 50.000 lei cu titlu  de plată nedatorată plus dobânda legală precum şi  obligarea la cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1918 din 2 noiembrie 2009 Judecătoria R. de V. a admis în parte cererea şi a obligat pe pârâtă să plătească  reclamantei suma de 50.000 lei plus dobânda legală aferentă acestei sume perceptibilă de la 22 iulie 2008 şi până la achitarea integrală a debitului.

S –a luat act  că reclamanta nu a făcut cheltuieli de judecată în cauză.

Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că pârâta a primit sprijin financiar pentru înfiinţarea culturii de grâu pe suprafaţa de 100 ha , în cuantum de  50.000 lei în toamna anului 20o7.

Prin procesul – verbal  de recepţie întocmit la  12 iunie 2008 reclamanta a constatat că pârâta nu şi –a îndeplinit obligaţia asumată şi nu a înfiinţat  cultura de grâu.

În ceea ce priveşte înscrisurile depuse de către pârâtă acestea nu fac dovada  înfiinţării  culturii, pârâta nerespectând prevederile legale în temeiul cărora a  obţinut sprijinul financiar.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs  pârâta SC N. SRL care arată că sentinţa este nelegală şi netemeinică, întrucât a înfiinţat cultura  de grâu pe  suprafaţa de 82  ha, cultură care a fost asigurată. Această cultură nu a fost verificată de reprezentanţii APIA, procesul – verbal fiind nul, nefiind semnat  şi ştampilat.

Pârâta luând la cunoştinţă  de acest proces - verbal în cursul judecăţii.

Intimata APIA – Centrul Judeţean T.  a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului. Aceasta motivând în esenţă că  recurenta de la data depunerii cererii şi până la  încheierea procesului – verbal  de recepţie, aceasta nu a depus documentele justificative. Aceste documente au fost depuse în timpul judecăţii dar însă numai pentru 82 ha.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul constată că recursul  este fondat, având în vedere  următoarele considerente.

Recurenta SC N. SRL a formulat prin reprezentanţii săi cerere de acordare a sprijinului financiar prin bonuri valorice pentru o suprafaţă de 100 ha, obligându-se să participe la  recepţionarea lucrărilor şi să restituie  sumele reprezentând sprijin financiar nejustificat( fila 5 dosar fond), cuantumul sprijinului financiar fiind de 50.000 lei.

La 12.06.2008  intimata APIA a încheiat procesul -  verbal  de recepţie şi restituire nr, 1092 /2008 prin care s –a  constatat că recurenta nu a cultivat suprafaţa de 100 ha.

Acest proces – verbal  nu este semnat de către reprezentanţii recurentei, că din contractul său nu rezultă  că aceştia au  fost convocaţi să participe la recepţionarea  culturilor. Confirmările depuse sunt  ulterioare  întocmirii procesului verbal, ca atare nu se poate reţine că acestea fac dovada  convocării.

Pe parcursul judecăţii recurenta a depus înscrisuri (filele 28-33 dosar fond) din care rezultă că a  asigurat  suprafaţa de 82 ha cultivată cu grâu, a achiziţionat cu bonuri valorice 6521 kg şi respectiv 6964 kg sămânţă de grâu precum şi îngrăşăminte şi motorină tot cu bonurile valorice primite ca sprijin financiar.

Din aceste înscrisuri rezultând că sprijinul  financiar a fost utilizat pentru înfiinţarea a 82 ha cultură grâu şi nu 100 ha cum  se obligase.

Înscrisurile depuse de către recurentă fac dovada conform art .5 alin 3 din Ordinul 687/2007 a utilizării  de seminţe certificate şi  a asigurării culturii.

Faptul că  recurenta nu a  prezentat aceste acte la  întocmirea procesului – verbal  de recepţie nu îi este imputabil neavând cunoştinţă de data şi locul întocmirii  acestuia.

Totodată atâta timp  cât  recurenta a făcut dovada că pentru 82 ha a folosit sprijin financiar conform destinaţiei nu justifică  pentru suma  echivalentă restituirea.

În acest sens  art 17 din  OUG 123 /2006 prevede în mod expres utilizarea sprijinului financiar  în alte scopuri decât cele pentru  care a fost acordat  este interzisă şi se consideră sprijin financiar necuvenit , ce urmează a fi

Prin urmare numai utilizarea în alte scopuri a sprijinului financiar îi atrage acestuia  caracterul de sprijin necuvenit şi atrage  restituirea  nu şi faptul că  beneficiarul care nu a fost convocat  nu a depus documentele justificative la momentul întocmirii sprijinului financiar.

Prin urmare pentru  suprafaţa de 82 ha sprijinul  financiar a fost utilizat conform  scopului său , altfel că nu trebuie  restituit .

În schimb  sprijinul financiar  pentru cele 18 ha necultivate cu grâu în cuantum  de 9000 lei reprezintă sprijin financiar necuvenit şi  urmează a fi  restituit.

Aşa fiind în temeiul art . 312 Cod procedură civilă tribunalul va admite recursul  şi va modifica sentinţa în sensul că pârâta recurentă va fi obligată la  restituirea sumei de 9000 lei.

Se vor menţine celelalte dispoziţii  ale sentinţei recurate.

Bineînţeles că în ceea  ce priveşte dobânda  aceasta se va datora  la suma de 9000 lei ca urmare a  modificării sentinţei.