Contestaţie

Procedura administrativă  de soluţionare  a contestaţiilor împotriva raportului de inspecţie fiscală şi a procesului-verbal încheiat de către inspectorii din cadrul Serviciului Control Fiscal persoane  fizice, suspendată până la pronunţarea unei hotărâri definitive pe latura penală, se reia la încetarea motivului care a determinat suspendarea.

În speţă, până la pronunţarea organului competent asupra contestaţiei, nu se poate reţine cu certitudine dacă creanţele pentru care s-a pornit executarea silită sunt datorate sau nu.

Instanţa de fond a admis contestaţia la executare şi a dispus anularea formelor de executare, respectiv somaţiei de plată precum şi un titlu executoriu identificat prin nr. de înregistrare şi data emiterii. În aceiaşi cauză s-a respins cererea de suspendare a executării.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a susţinut următoarele:

Prin titlu executoriu, s-a stabilit că petentul figurează cu o obligaţie de plată faţă de bugetul consolidat al statului în sumă de **** lei.

Prin somaţie, petentului i se aduce la cunoştinţă că figurează în evidenţa fiscală cu suma de **** lei şi că pentru recuperarea acesteia s-a început executarea silită.

Împotriva raportului de inspecţie fiscală, a procesului verbal de inspecţie fiscală şi a deciziilor de impunere petentul a formulat contestaţie.

Biroul de soluţionare a contestaţiilor din cadrul D.G.F.P, prin decizie a suspendat soluţionarea contestaţiei motivat de împrejurarea că, organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele penale, potrivit art. 214(1) lit. „a” până la soluţionarea laturii penale, soluţionarea contestaţiei se suspendă.

Prin urmare, atâta timp cât contestaţia petentului nu a fost soluţionată, nu se poate concluziona că titlul de creanţă a devenit executoriu şi se poate executa silit. Pentru aceste motive, contestaţia la executare a fost admisă.

Împotriva acestei sentinţe intimata a declarat recurs susţinând că sentinţa primei instanţe este criticabilă sub aspectul că, în mod greşit s-a conchis că decizia de impunere nu este titlu de creanţă executoriu fără a mai fi necesară îndeplinirea altor proceduri.

Pe de altă parte, susţine în continuare intimata, petentul nici nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ. În atare situaţie, ar trebui admis recursul, modificată hotărârea instanţei de fond şi rejudecând cauza să se respingă ca nefondată plângerea.

Recursul a fost respins ca nefondat.

În urma suspendării soluţionării contestaţiei depuse de petent, în condiţiile art. 214(1) lit. „a” din OUG 92/2003, procedura administrativă nu s-a mai reluat astfel cum se impune prin alin(3) al aceluiaşi text de lege. Aşa fiind, organul competent nepronunţându-se prin decizie sau dispoziţie asupra contestaţiei petentului rămâne incert dacă acesta are sau nu vreo obligaţie faţă de stat, iar dacă are, în ce constă acesta, care este valoarea ei şi cum s-a determinat această valoare.

Domenii speta

Spete similare