Plângere contra soluţiei procurorului

Constată că prin sentinţa penală nr. 1011/14 septembrie 2006, Judecătoria S. în baza art. 2781 alin. 8 lit. b C.p.p. admis plângerile formulate de petenţii S.A., domiciliat în P.  şi D. G. domiciliat în P. , în contradictoriu cu intimaţii Consiliul Judeţean A., D.G.F.P.- A., G.M.S., domiciliată în P. şi G.E., domiciliată în P. , împotriva ordonanţei nr. 4738/P/2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria P. şi în consecinţă a desfiinţat ordonanţa nr. 4738/P/2004 din 28.11.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria P. şi rezoluţia nr. 1209/II/2/2005 a prim procurorului de pe lângă Judecătoria P., şi a trimis cauza Parchetului de pe lângă Judecătoria P. pentru redeschiderea urmăririi penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C.p., art. 31 alin. 2 C.p. raportat la art. 289 C.p. faţă de intimatul D. G. şi pentru infracţiunile prevăzută de art. 291 C.p. şi 292 C.p. faţă de intimatul S. A..

Cu ocazia urmăririi penale s-a dispus, să se efectueze o expertiză contabilă având ca obiect stabilirea dacă la datele de 16.05.2003, 25.07.2003, 30.10.2003, 04.02.2004, 06.04.2004, 02.08.2004, 24.08.2004, când s-au emis certificatele fiscale nr.8650/2003, 8434/2003, 12926/2003, 1474/2004, 4307/2004, 10591/2004 şi respectiv 11829/2004 de către intimatul D.G. şi respectiv la datele de 20.07.2003 şi 17.02.2004, 09.04.2004 şi 30.07. 2004, când au fost date declaraţiile de eligibilitate de către petentul S.A. S.C. „V.” S.R.L., avea obligaţii de plată exigibile şi neachitate a impozitelor şi taxelor şi a contribuţiei pentru asigurările sociale de stat; să se efectueze o confruntare între petentul D.G. şi intimatele G.M.S. şi G.E. pentru lămurirea aspectelor legate de comiterea în participaţie improprie a infracţiunii prevăzute de art. 289 C.p.

Pentru a pronunţa această soluţie Judecătoria a relevat că prin plângerea penală înregistrată la parchetul de pe lângă Judecătoria S. sub dosar nr. 4738/P/2004, D.G.F.P.- A. a solicitat efectuarea de cercetări sub aspectul infracţiunilor de fals şi fals intelectual comise de angajaţii săi în legătură cu emiterea a două certificate fiscale emise la solicitările formulate de S.C. „V.” S.R.L., înregistrate sub număr 4307/06.04.2004 şi 10591/02.08.2004.

În motivarea plângerii s-a arătat că cererile au fost primite în cadrul AFP P. ( nu se cunoaşte persoana sau persoanele care le-au primit), nu au ajuns la compartimentele GRCDF şi Colectarea Executare Silită în vederea verificării dosarului fiscal al contribuabilului şi a fişei pentru evidenţa analitică a plătitorului, în vederea stabilirii debitelor restante ( impozite, taxe, contribuţii, dobânzi, penalităţi, etc.), la data solicitării eliberării certificatului de atestare fiscală. Aceste cereri nu au fost primite prin registratura generală a unităţii fiscale, ci prin secretariatul AFP P. ( nerespectându-se nici procedura privind circuitul documentelor), iar în cazul cererii de eliberare a unui certificat de atestare fiscală, care poartă nr. 10591/02.08.2004, acest număr nu este real, deoarece la această poziţie din registru apare o altă operaţiune de intrare, respectiv „Poliţia P.– proces verbal M.G.”. S-a mai arătat că în baza acestor cereri, AFP P. a eliberat două certificate de atestare fiscală, respectiv :

a) certificatul de atestare fiscală nr. 4307/06.04.2004, eliberat cu menţiunea „ Nu figurează cu obligaţii la bugetul general consolidat.” Acest certificat a fost semnat numai de şeful administraţiei, după care exemplarul original a fost înmânat contribuabilului, iar copia depusă la dosarul fiscal al contribuabilului.

Acest certificat de atestare fiscală a fost eliberat cu menţiunea că agentul economic nu are datorii, deşi în realitate figura cu obligaţii restante, în evidenţe ( fişa analitică pe plătitor) în sumă de 2152.970 mii lei.

b) certificatul de atestare fiscală nr. 10591/02.08.2004, eliberat cu menţiunea „ Nu figurează cu obligaţii la bugetul general consolidat”. Acest certificat a fost semnat numai de şeful administraţiei, după care exemplarul original a fost  înmânat contribuabilului, iar copia depusă la dosarul fiscal al contribuabilului. În continuare, s-a menţionat că acest  certificat de atestare fiscală a fost eliberat cu menţiunea că agentul economic nu are datorii, deşi în  realitate figura cu restanţe, în evidenţe ( fişa analitică pe plătitor) în sumă de 1.085.331 mii lei. La date respectivă contribuabilul se afla şi în executare silită, în fază de poprire. S-a precizat că certificatele de atestare fiscală au fost eliberate fără respectarea procedurilor legale, respectiv nu există o verificare a dosarului fiscal al contribuabilului  şi a fişei pentru evidenţa analitică a plătitorului, în vederea stabilirii debitelor restante la data solicitării certificatului de atestare fiscală. De asemenea certificatele au fost completate direct, fără ca cererile să mai fie repartizate compartimentelor de specialitate în vederea verificării documentelor şi efectuarea menţiunilor cu privire la debitele restante pe cerere apoi pe certificat. S-a mai menţionat că nu există, aşa cum în general s-a procedat în celelalte cazuri, şi la o verificare semnare a certificatului de către şeful de serviciu şi/ sau funcţionarul care l-a întocmit, acesta fiind semnat numai de şeful de administraţie.

Eliberarea certificatelor cu menţiunea că societatea nu figurează cu obligaţii la bugetul general consolidat, a facilitat participarea la licitaţii publice şi obţinerea unor punctaje mai mari, în detrimentul altor participanţi cu obligaţiile achitate.

Prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel P. sub număr 4606/VIII/1/04.11.2004 şi apoi la Parchetul de pe lângă Judecătoria P. sub număr 4746/P/2004, partea vătămată Consiliul Judeţean A., a solicitat efectuarea de cercetări faţă de S. A., domiciliat în P. pentru infracţiunile prevăzute de art. 289 C.p. ( fals intelectual), art. 25 C.p. raportat la art. 289 C.p. ( instigare la fals intelectual) şi art. 291 C.p. ( uz de fals).

În motivarea plângerii s-a arătat că, în aplicarea prevederilor art. 4 din O. U.G. nr. 96/2002, a O.U.G. nr. 60/2001, privind achiziţiile publice, şi a O:U.G. nr. 20/2002, privind achiziţiile publice prin licitaţii electronice, Consiliul Judeţean A. a organizat la data de 16.08.2004 o licitaţie electronică pentru atribuirea contractului de aprovizionare - distribuire a produselor lactate şi panificaţie pentru elevii claselor I-IV şi preşcolarii din judeţul A. în anul şcolar 2004-2005.

S-a mai arătat în plângere că S.C. „V.” S.R.L., al cărei administrator este dl. S. A., s-a înscris la licitaţie şi a depus în acest scop documentaţia prevăzută în caietul de sarcini.  Printre actele doveditoare, necesare pentru a fi admis la licitaţie, dl. S.A. a  întocmit pe numele său şi pentru societatea sa un înscris intitulat „ Declaraţie privind eligibilitatea”, data 30.07.2004, în cuprinsul căreia a menţionat că S.C. „V.” S.R.L. nu se află în nici una din situaţiile prevăzute de art. 30 din O.U.G. nr. 60/2001 şi a confirmat că toate informaţiile furnizate sunt complete şi corecte în fiecare detaliu. 

Printre informaţiile solicitate, în scopul verificării capacităţii economico-financiare a societăţii pe care o conduce, în temeiul art. 30 alin. 2 şi art. 32 alin. 4 din O.U.G. nr. 96/2002 i s-a solicitat acesteia să precizeze dacă are datorii faţă de bugetul general consolidat al statului, şi să aducă documente doveditoare ale susţinerilor sale. S-a mai arătat în plângere că, deşi în calitate de administrator dl. S.A. avea obligaţii către bugetul general consolidat al statului, prin declaraţia menţionată mai sus a afirmat contrariul. Mai mult, aceasta i-a determinat pe funcţionarii Administraţiei Finanţelor Publice P. să emită certificatul de atestare fiscală nr. 1059/02.08.2004 din care rezultă că S.C. „V.” S.R.L. nu ar avea obligaţii la bugetul general consolidat.

Atât declaraţia privind eligibilitatea cât şi certificatul de atestare fiscală au fost depuse de către dl. S.A. la dosarul cuprinzând documentaţia de participare la licitaţie a S.C. „V.” S.R.L., iar pe baza conţinutului acestor acte false comisia de evaluare a preselecţiei organizate în vederea atribuirii contractului de aprovizionare-distribuire a produselor lactate şi de panificaţie pentru elevii claselor I-IV şi preşcolarii din judeţul A. în anul şcolar 2004-2005 a emis Hotărârea nr. 1 din 6 august 2004, prin care a aprobat participarea S.C. „V.” S.R.L. la licitaţia respectivă. În continuare s-a arătat că din cuprinsul adresei nr. 53954/19.10.2004 emisă de Direcţia generală a Finanţelor Publice rezultă că la data de 31 iulie 2004, S.C. „V.” S.R.L., avea obligaţii neachitate către bugetul consolidat al statului în cuantum de 1.124.829.435 lei, iar la data de 02.08.2004 în cuantum de 1.086.217.567 lei, situaţie care dacă ar fi fost cunoscută, ar fi condus la excluderea societăţii comerciale respective la licitaţie.

În final, s-a mai arătat că deşi a participat la licitaţie pe baza unor acte false, S.C. „V.” S.R.L. a şi contestat în justiţie rezultatul acesteia, cauza formând obiectul dosarului nr. 1993/CAF/2004 aflat pe rolul Tribunalului A. secţia de contencios administrativ.

La data de 16.03.2005, s-a început urmărirea penală împotriva învinuitului D.G. şi S.A., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 289 C.p. şi 246 C.P. şi respectiv art. 291 C.p. şi art. 292 C.p.

În sarcina învinuitului D.G. s-a reţinut că acesta în calitate de şef al Administraţiei Finanţelor Publice P., cu ştiinţă a semnat şi eliberat în perioada 2003-2004 un număr de şapte certificate de atestare fiscală în care se precizează în mod nereal că S.C. „V.” S.R.L. nu avea datorii curente la bugetul general consolidat al statului.

Pentru învinuitul S.A. s-a reţinut că acesta în calitate de administrator al S.C. „V.” S.R.L. a prezentat un număr de cinci certificate de atestare fiscală din cele precizate mai sus la dosarele depuse în cadrul licitaţiilor publice organizate pentru programul „ Cornul şi Laptele”, de Consiliul Judeţean A. în anii 2003-2004 şi de Consiliul Judeţean V. în anul 2004, precum şi ci ocazia unor selecţii de oferte publice, organizate în anul 2004 de Spitalul TBC P. şi de U:M. 0843 C., în scopul dovedirii unei situaţii fiscale favorabile societăţii.

S-a mai reţinut că în plus, la patru dintre licitaţiile de mai sus, învinuitul S.A. a întocmit declaraţiile privind eligibilitatea firmei sale din datele de 30.07.2003, 17.02.2004, 09.04.2004 şi 10.09.2004, în care a precizat că firma nu are datorii exigibile, în condiţiile în care în evidenţele contabile ale societăţii figurau debite restante,  X4 din ordonanţă – prinsă de copertă.

Prin ordonanţa din 28.11.2004 Parchetul de pe lângă Judecătoria P. a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului D.G., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art, 246 C.p. şi art. 31 alin. 2 C.p. raportat la art. 289 C.p.şi a învinuitului S.A., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 291 C.p., art. 292 C.p., deoarece faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, aplicarea unor sancţiuni cu caracter administrativ, constând în amendă în cuantum de 500 lei ( RON) pentru fiecare învinuit şi obligarea învinuiţilor la plata cheltuielilor judiciare de câte 20 lei ( RON).

Prin aceeaşi ordonanţă s-a mai dispus neînceperea urmăriri penale faţă de G. E. şi G.M.S., cercetate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 289 C.p., deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

În motivarea soluţiei s-a arătat că, potrivit fişei postului, învinuitul D.G., în calitate de şef al A.F.P. P., avea printre atribuţii şi pe  aceea de a urmări aducerea la îndeplinire a prevederilor legale de către compartimentele funcţionale ( f. 197 dosar fond).

În perioada 2003-2004, A.F.P. P. a eliberat S.C. „V.” S.R.L., şapte certificate fiscale, respectiv cu nr. 8650/16.05.2003, 8434/25.07.2003, 12926/30.10.2003, 4307/06.04.2004, 10591/02.08.2004, 1474/04.02.2004 şi 11829/24.08.2004 ( 279), în care s-a menţionat necorespunzător realităţii că societatea nu are obligaţii la bugetul de stat.

Cu toate acestea aşa cum a reieşit din adresa nr. 53954/19.10.2004 a D.G.F.P. A.,  S.C. „V.” S.R.L. avea obligaţii la bugetul consolidat a statului în cuantum de 245.573.974 lei ( ROL) la data de 31.12.2003, ajungând ca la data de 02.08.2004, să aibă obligaţii neachitate de 1.086.217.567 lei ( ROL) ( fila 11 dosar fond).

În plus, s-a reţinut că, certificatele în litigiu au fost eliberate fără îndeplinirea condiţiilor legale, respectiv acestea nu au fost primite de funcţionarul de serviciu, nu s-a verificat fişa analitică a plătitorului şi dosarul fiscal,  certificatul nu a fost completat de funcţionarul de serviciu şi nci eliberat de acesta. În schimb, cererile au fost primite şi înregistrate la secretariatul A.F.P. P., iar certificatele au fost completate de către funcţionarul care îndeplinea calitatea de secretar.

S-a mai arătat că în cauză a fost efectuată o expertiză grafică pentru a se stabili care sunt persoanele care au completat şi semnat certificatele de atestare fiscală.

În concluziile raportului de expertiză ( f. 279 d. fond), s-a stabilit că trei din certificatele în cauză au fost completate de numita G.E. iar alte două de către G.M.S., angajate în cadrul A.F.P. P.. Semnăturile din cele şapte documente aparţineau învinuitului D.G., iar semnăturile din cinci declaraţii privind eligibilitatea au fost executate de învinuitul S.A..

Fiind audiate în cauză, susnumitele au declarat că la solicitarea învinuitului D.G. au completat respectivele certificate şi, fără să facă verificările cu privire la obligaţiile datorate statului de către respectiva S.C. „V.” S.R.L., deoarece nu intră în atribuţiile lor de serviciu, acestea au menţionat că respectiva societate nu avea obligaţii fiscale, întrucât aşa le-a solicitat învinuitul susmenţionat.

S-a mai reţinut în ordonanţă că, prin eliberarea certificatelor în cauză, fără îndeplinirea condiţiilor legale, învinuitul D.G., a încălcat dispoziţiile O.M.F.P. nr. 448/30.04.1999 şi adresa M.F.P. – A. N.A.F. nr. 90304/05.05.2003, conform cărora la semnarea certificatelor de atestare fiscală, conducătorul unităţii are obligaţia să verifice dacă procedura a fost respectată şi anume: dacă s-au respectat obligaţiile de plată, dacă acestea sunt menţionate pe cererea care însoţeşte certificatul şi dacă aceste obligaţii sunt formalizate prin semnătură, de către funcţionarul care a efectuat aceste verificări. De asemenea, urmăreşte dacă certificatul prezentat este semnat de persoana care l-a întocmit.

S-a mai menţionat şi faptul că fiind audiat în cauză, învinuitul D. G., a arătat că a semnat respectivele certificate de atestare fiscală, care se găseau la mapă, fără să verifice dacă a fost îndeplinită procedura de eliberare a lor, aceasta datorită volumului mare de activitate. Totodată arătat că îl cunoaşte pe învinuitul S.A. doar din vedere şi din presă, neavând nici un fel de relaţii cu acesta, afirmaţie combătută cu facturile detaliate pentru numărul de telefon al celui din urmă învinuit, din care reiese că între cei doi învinuiţi au avut loc mai multe convorbiri telefonice în perioada eliberării certificatelor.

Din cele expuse s-a concluzionat în ordonanţă, că s-a dovedit vinovăţia învinuitului D.G., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 şi art. 31 alin. 2 C.p. raportat la art. 289 C.p., însă având în vedere că învinuitul se află la prima confruntare cu legea penală şi că S.C. „V.” S.R.L. nu a câştigat licitaţiile la care a folosit actele false, faptele săvârşite de susnumit nu prezintă gradul de pericol social al unor infracţiuni, putând fi îndreptat prin aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ.

În ceea ce îl priveşte pe învinuitul S.A., s-a arătat că acesta a recunoscut că a semnat cele cinci declaraţii de eligibilitate, pe care apoi le-a folosit la diverse licitaţii publice, însă a invocat în apărare, că , la datele respectivelor declaraţii S.C. „V.”S.R.L. nu avea obligaţii certe şi lichide la bugetul consolidat de stat, apărare care a fost însă infirmată de adresa de la fila 11 dosar fond, de la D.G.F.P. A., din care a rezultat că societatea mai sus menţionată avea obligaţii exigibile către bugetul de stat, procesele verbale de inspecţie întocmite de aceiaşi instituţie la datele de 29.10.2004 ( filele 82-99), precum şi procesul verbal întocmit la data de 30.07.2004 de D.G.F.P. A., din care a rezultat că la data respectivă reprezentanţii S.C.  „V.” S.R.L. au luat la cunoştinţă că aveau datorii la bugetul de star de 1.127.434.640 lei ( ROL) ( fila 59 dosar fond).

Faţă de cele expuse, s-a apreciat că învinuitul S.A., în calitate de administrator al S.C. „V.” S.R.L., conform art. 11 din Legea 82/1991 republicată, „răspunde pentru organizarea şi conducerea contabilităţii, astfel încât la fiecare declaraţie de eligibilitate să cunoască situaţia reală a datoriilor societăţii sale către bugetul de stat”, astfel fiind dovedită vinovăţia acestuia pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 291 C.p. şi art. 292 C.p., însă având în vedere că acesta se află la prima confruntare cu legea penală şi că S.C. „V.” S.R.L. nu a câştigat ici una din licitaţiile la care a folosit documente false, faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, învinuitul putând fi îndreptat prin aplicarea în cauză a unei sancţiuni cu caracter administrativ.

Împotriva acestei soluţii cei doi învinuiţi au formulat plângere, arătând că soluţia de scoatere de sub urmărire penală şi de aplicare a unei sancţiuni cu caracter administrativ este nelegală şi netemeinică, întrucât nu se fac vinovaţi de infracţiunile reţinute în sarcina lor.

Prin ordonanţa dată în dosarul 1209/II/2/2005 prin procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria P. a respins plângerea.

Împotriva soluţiei petentul S.A. a formulat plângere în termen legal la Judecătoria P., înregistrată sub număr 1307/2006.

În dovedirea plângerii petentul a depus la dosar o serie de înscrisuri (filele 23-83).

La termenul de judecată din 23.03.2006 Judecătoria P. a dispus conexarea la dosarul nr. 1307/2006 şi a dosarului 1464/2006 al aceleiaşi instanţe.

În acest din urmă dosar petentul D.G. a formulat plângere împotriva aceleiaşi soluţii a procurorului, solicitând admiterea plângerii, reţinerea cauzei spre judecare şi achitarea sa.

Prin încheierea penală 2125/31.03.2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie  - Secţia penală, a fost admisă cererea formulată de petiţionarul  S.A. şi s-a dispus strămutarea cauzei la Judecătoria S.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei S..

Pe parcursul judecăţii petentul S.A. a depus la dosar un raport de expertiză contabilă extrajudiciară ( f. 42-53), fişele O.R.C. ale S.C. A.I.G. S.A. şi S.C. „L.” S.A. ( f. 82-87 şi 88-92), deciziile nr. 867/2006, 3512/2005 şi 1710/2005 ale Curţii de Apel P. – Secţia Comercială şi de contencios administrativ, cererea de revizuire şi contestaţia în anulare formulate împotriva acestei din urmă decizii ( f. 93-106), încheierea din 04.10.2004 a Tribunalului A. – Secţia Civilă ( dosar nr. 1993/CAF/2004) ( f. 108-109).

Analizând plângerile formulate, instanţa a apreciat că ele sunt întemeiate.

Pentru a pronunţa soluţia de admitere, Judecătoria S. a relevat că potrivit art. 30 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 60/2001 privind achiziţiile publice poate fi exclus dintr-o procedură pentru atribuirea contractului de achiziţie publică, respectiv nu este eligibil, orice ofertant/candidat care nu şi-a îndeplinit obligaţiile de plată exigibile a impozitelor şi taxelor către stat, precum şi a contribuţiei pentru asigurările sociale de stat. 

Conform art. 30 alin. 2 din O.U.G. nr. 60/2001 privind achiziţiile publice, Autoritatea contractantă are dreptul de a solicita candidaţilor/ofertanţilor prezentarea de documente care dovedesc eligibilitatea în sensul prevederilor alin. 1.

În cauză, organele de urmărire penală au considerat că la momentul redactării de către învinuitul S. A. a celor patru declaraţii de eligibilitate ( 30.07.2003, 17.02.2004, 09.04.2004 şi 10.09.2004) S.C. „V.” S.R.L. avea datorii restante, astfel s-a stabilit că învinuitul a comis fapta prevăzută de art. 292 C.p. ( falsul în declaraţii).

Judecătoria S. a evidenţiat însă că încă din cursul urmăririi penale învinuitul a invocat sistematic faptul că S.A. „V.” S.R.L. nu avea datorii restante la bugetul de stat, contestând cele cuprinse în actele de constatare şi în procesele verbale întocmite de D.G.F.P. A. Astfel, la data de 22.04.2005 învinuitul S.A. a depus la dosarul de urmărire penală un memoriu ( f. 452-461) în care a invocat, printre altele, faptul că auditorii interni ai D.G.F.P. A., nu au făcut o analiză financiar – contabilă privind situaţia reală a datoriilor S.C. „V.” S.R.L. faţă de bugetul de stat, fişele fiscale avute în vedere de către aceştia nefiind completate corespunzător şi cuprinzând erori. S-a mai invocat de asemenea faptul că s-a avut în vedere în mod eronat la stabilirea datoriilor  S.C. „V.” S.R.L. faţă de bugetul de stat suma de 5.637.509.296 lei în baza sentinţei civile nr. 2355/2002 a Tribunalului B. Secţia Comercială, prin care s-a anulat contractul de vânzare cumpărare de acţiuni nr. 698/1998 şi a fost obligată pârâta APAPS B. să plătească suma de 6.250.119.296 lei, hotărâre care însă a fost atacată cu recurs şi nepusă în executare ( fila 456), concluzionându-se că de fapt S.C. „V.” S.R.L. a înregistrat o pierdere fiscală şi nu datora impozit pe profit. S-a mai invocat faptul că obligaţiile de plată a S.C. „V.” S.R.L.  nu erau de fapt exigibile, nefiind împlinită scadenţa. La data de 25.05.2005 S.C. „V.” S.R.L. a depus un nou memoriu în care a prezentat detaliat situaţia obligaţiilor fiscale pe care le avea la data emiterii certificatelor de atestare fiscală, contestând susţinerile reprezentanţilor D.G.F.P. A.( f. 462-474).

Potrivit art. 202 C.p.p. intitulat „ Rolul activ al organului de urmărire penală”, organul de urmărire penală este obligat să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului şi pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei soluţionări a acesteia. Organul de urmărire penală adună probele atât în favoarea, cât şi în defavoarea învinuitului sau inculpatului ( alin. 1).

Astfel, instanţa a constatat că deşi învinuitul S.A. a contestat susţinerile D.G.F.P. A. privind obligaţiile fiscale ale S.C. „V.” S.R.L., organele de urmărire penală nu au lămurit cauza sub acest aspect, mai ales că se prezentau de către învinuit concluziile unui raport de audit făcut de către S.C. E. E. S.A. - P. cu privire la aceste obligaţii. Dacă organele de urmărire penală ar fi considerat drept neîntemeiate susţinerile învinuitului din  cuprinsul memoriilor, trebuiau să le înlăture motivat şi să argumenteze reţinerea susţinerilor D.G.F.P. A. S-a mai subliniat că volumul al II-lea al dosarului de urmărire penală conţine nu mai puţin de 178 file referitoare la situaţia financiară a S.C. „V.” S.R.L., iar faţă de complexitatea cauzei se impunea conform art. 116 C.p.p., efectuarea unei expertize contabile prin care să se stabilească dacă la data emiterii certificatelor de atestare fiscală şi a declaraţiilor de eligibilitate S.C. „V.” S.R.L. avea obligaţii de plată eligibile şi neachitate a impozitelor şi taxelor şi a contribuţiei pentru asigurările sociale de stat.

Necesitatea efectuării unei expertize contabile în cauză, s-a apreciat că este întărită şi de raportul de expertiză contabilă extrajudiciară depus la filele 42-53 din dosarul fondului, în care s-a concluzionat că la data redactării declaraţiilor de eligibilitate S.C. „V.” S.R.L. nu avea datorii scadente la bugetul de stat.

În privinţa petentului D.G., instanţa a găsit plângerea împotriva soluţiei întemeiată având în vedere că la data de 16.03.2005 s-a început urmărirea penală împotriva acestuia pentru infracţiunile prevăzute de art. 289 C.p.( fals intelectual) şi art. 246 C.p., reţinându-se că în calitate de şef al Administraţiei Financiare P., cu ştiinţă, a semnat şi eliberat în perioada 2003-2004 un nr. de şapte certificate de atestare fiscală, în care se precizează în mod nereal că S.C. „V.” S.R.L. nu avea datorii curente la bugetul consolidat al statului. Cu toate acestea, prin ordonanţa procurorului s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestuia pentru infracţiunea prevăzută de art. 31 alin. 2 C.p. raportat la art. 289 C.p. ( participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual), reţinându-se că a dat dispoziţie numitelor G.E. şi G.M. să completeze trei, respectiv două dintre aceste certificate, ceea ce au şi făcut, însă cu privire la acestea, procurorul a considerat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual sub aspectul laturii subiective.

S-a constatat astfel că Parchetul de pe lângă Judecătoria P. a dat o soluţie cu privire la o altă infracţiune decât cea pentru care s-a început urmărirea penală, fără a schimba încadrarea juridică a acesteia şi prin urmare nu i s-a dat învinuitului posibilitatea pregătirii şi exercitării apărării în cauză, încălcându-se în mod flagrant prevederile art. 6 C.p.p..

De asemenea pentru a se reţine în sarcina petentului D.G. participaţia improprie la infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 31 alin. 2 C.p. raportat la art. 289 C.p., era imperios necesară efectuarea unei confruntări între acesta şi intimatele G.M.S. şi G.E. pentru lămurirea tuturor contradicţiilor existente între declaraţiile acestora cu privire la condiţiile concrete în care au fost emise aceste certificate, conform art. 87 C.p.p..

Pentru  toate aceste motive Judecătoria S., în baza art. 2781 alin. 8 lit. b C.p.p. a admis plângerile formulate de petenţii S.A. şi D.G. împotriva ordonanţei nr. 4738/P/2004 al parchetului de pe lângă Judecătoria P. şi în consecinţă a desfiinţat ordonanţa nr. 4738/P/2004 din 28.11.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria P. şi rezoluţia nr. 1209/II/2/2005 a prim procurorului de pe lângă Judecătoria P., şi a trimis cauza Parchetului de pe lângă Judecătoria P. pentru redeschiderea urmăririi penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C.p., art. 31 alin. 2 C.p. raportat la art. 289 C.p. faţă de intimatul D. G. şi pentru infracţiunile prevăzută de art. 291 C.p. şi 292 C.p. faţă de intimatul S.A..

A dispus ca în cursul urmăririi penale, să se efectueze o expertiză contabilă având ca obiect stabilirea dacă la datele de 16.05.2003, 25.07.2003, 30.10.2003, 04.02.2004, 06.04.2004, 02.08.2004, 24.08.2004, când s-au emis certificatele fiscale nr.8650/2003, 8434/2003, 12926/2003, 1474/2004, 4307/2004, 10591/2004 şi respectiv 11829/2004 de către intimatul D.G. şi respectiv la datele de 20.07.2003 şi 17.02.2004, 09.04.2004 şi 30.07. 2004, când au fost date declaraţiile de eligibilitate de către petentul S.A. S.C. „V”S.R.L., avea obligaţii de plată exigibile şi neachitate a impozitelor şi taxelor şi a contribuţiei pentru asigurările sociale de stat; să se efectueze o confruntare între petentul D.G. şi intimatele G.M.S. şi G.E. pentru lămurirea aspectelor legate de comiterea în participaţie improprie a infracţiunii prevăzute de art. 289 C.p.

Împotriva hotărârii Judecătoriei S. mai sus menţionate, S.A. a declarat la data de 17.07.2008, recurs (a se vedea f. 5). Prin calea de atac promovată, recurentul S. a invocat netemeinica şi nelegalitatea sentinţei penale nr. 1011/14.09.2006 a Judecătoriei S. motivat de faptul că soluţia instanţei de fond a încălcat principiul neagravării situaţiei învinuitului în propria cale de atac, expunându-l la o situaţie mai grea, inclusiv sub aspectul punerii în mişcare a acţiunii penale şi trimiterii sale în judecată. Recurentul a mai criticat sentinţa atacată, considerând că Judecătoria nu a observat că ansamblul probelor aflate la dosar ( inclusiv noile înscrisuri prezentate de petent) îi permiteau să soluţioneze cauza, evitând trimiterea dosarului la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale, întrucât recurentul nu s-a făcut vinovat de vreo faptă penală, iar judecătorul avea posibilitatea să schimbe temeiul legal de drept al soluţiei procurorului ( conform deciziei nr. 44/13.10.2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie). Recurentul a solicitat casarea în parte a soluţiei Judecătoriei S.  şi rejudecând cauza, să se schimbe temeiul de drept al soluţiei dispuse prin ordonanţa atacată, din art. 10 lit. b1 C.p.p. în art. 10 lit. a C.p.p., urmând în conformitate ci prevederile art. 3857 C.p.p., ca efectul extensiv al recursului să fie aplicat şi faţă de intimatul petent D.G.. Pentru a pronunţa această soluţie, s-a solicitat instanţei de recurs a verifica hotărârea atacată atât pe baza lucrărilor dosarului, dar şi a înscrisurilor noi depuse  - constând în raportul de expertiză contabilă dispus de organele de urmărire penală cu răspunsuri la obiecţiuni.

La termenul de judecată din data de 09.03.2009 a fost pusă în discuţia părţilor excepţia tardivităţii declarării recursului de către petentul S.

Prin încheierea pronunţată la aceeaşi dată, Tribunalul Sibiu, în baza art. 3853 C.p.p. a respins excepţia tardivităţii formulării recursului de către petentul S., constatând că deşi petentul S. nu a fost prezent nici la dezbaterile din data de 30.08.2006 şi nici la pronunţarea sentinţei din 14.09.2006, hotărârea nu i-a fost comunicată, astfel cum imperativ pretind dispoziţiile legale anterior indicate, dar chiar mai mult, în acest sens, s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. XXIX/09 octombrie 2006 asupra recursului în interesul legii, decizie a cărei dispoziţii sunt obligatorii pentru instanţe, conform art. 4142 alin. 3 C.p.p.. Eroarea Judecătoriei de a comunica petentului hotărârea, nu poate fi acoperită în alt mod, decât prin respectarea şi aplicarea dispoziţiilor imperative ale Codului de procedură penală.

În cauză, au fost depuse concluzii şi de către Consiliul Judeţean A., precum şi de Direcţia Generală a Finanţelor Publice A..

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor dosarului, dar şi din oficiu sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, tribunalul apreciază că recursul declarat nu este fondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Referitor la primul motiv de recurs invocat de recurentul S., el nu este întemeiat, şi aceasta faţă de considerentele hotărârii atacate; judecătorul fondului prin sentinţa pronunţată,  a criticat şi evidenţiat că organele de urmărire penală nu au manifestat un rol activ în sensul dispoziţiilor art. 202 C.p.p. , relevând faptul că deşi învinuitul S.A. a contestat susţinerile D.G.F.P.-A. privind situaţia obligaţiilor fiscale ale S.C. „V.” S.R.L., organele de urmărire penală nu au lămurit cauza sub acest aspect, iar pentru a afla adevărul, nu au dispus efectuarea unei expertize contabile care să stabilească - din punctul de vedere al certificatelor de atestare şi a declaraţiilor de eligibilitate - dacă susţinerile învinuitului S. ori cele ale D.G.F.P. –A. sunt reale şi întemeiate. În sprijinul acestor concluzii, instanţa de fond a  subliniat că necesitatea efectuării unei expertize contabilă era impusă şi de raportul de expertiză contabilă depus la dosar.

Prin urmare, faţă de argumentele expuse, se constată că soluţia Judecătoriei S. nu aduce atingere principiului neagravării situaţiei în propria cale de atac, pentru că a fost pronunţată tocmai în vederea lămuririi cauzei în raport de susţinerile şi înscrisurile depuse în apărare de către petentul S.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs învederat în cauză, instanţa consideră că nici acesta nu poate fi primit, susţinerea recurentului că Judecătoria putea pronunţa o soluţie (de achitare) în baza actelor şi lucrărilor de la dosar nefiind  fondată. Argumentele pentru care instanţa de fond a apreciat că organele de urmărire penală nu au lămurit cauza sub toate aspectele, au fost detaliate pe larg în  considerentele hotărârii atacate, iar tribunalul le consideră întemeiate, motiv pentru care le şi împărtăşeşte. Pentru aflarea adevărului în cauză şi pentru a putea pronunţa o soluţie legală şi temeinică, aspectele semnalate de instanţa de fond se impuneau a fi lămurite, în sensul indicat.

Se mai impune a fi evidenţiat, că tribunalul a analizat doar sentinţa atacată, fără a avea în vedere noile lucrări întocmite în dosarul nr. 4378/P/2004, după pronunţarea sentinţei penale nr. 1011/2006 a Judecătoriei S., pentru că recursul declarat de recurentul S. poate viza numai această sentinţă penală, nu şi probele ulterior administrate ori soluţiile date ulterior. Faptul că recurentul a atacat sentinţa penală din 2006 după aproape doi ani, nu poate să îi asigure o poziţie privilegiată, diferită de a unui alt recurent care ar fi atacat hotărârea imediat, într-un termen de zece zile.

Dar chiar mai mult, soluţiile ulterioare pronunţate de Parchet, sunt supuse căilor de atac, în conformitate cu dispoziţiile art. 278 şi urm C.p.p.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul apreciază că Judecătoria a pronunţat o soluţie legală şi temeinică, şi în consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul S. şi de menţinere a sentinţei atacate.

Privitor la cererea reiterată de Consiliul Judeţean A., de respingere a recursului ca fiind tardiv formulat, având în vedere că asupra acestei excepţii tribunalul s-a pronunţat anterior prin încheierea din 09.03.2009, excepţia nu mai poate fi reiterată şi nici primită ori avută în vedere.

Consecinţă a respingerii recursului în temeiul art. 192 alin. 2 C.p.p., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 193 alin. ultim C.p.p. recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către intimatul Consiliul Judeţean A., cheltuieli constând în onorariu avocaţial dovedit cu înscrisurile de la fila 154-155 dosar .

Domenii speta

Spete similare