Desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă. aprecierea greşită a stării de fapt de către instanţa de fond.

DESFACEREA DISCIPLINARĂ A CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE

MUNCĂ.  APRECIEREA GREŞITĂ A STĂRII DE FAPT DE CĂTRE

INSTANŢA DE FOND.

Prin sentinţa civilă nr. 1226/LM/2009:

-s-a respins excepţia tardivităţii emiterii Deciziei

nr.120/25.11.2008, invocată de reclamanta  MM;

-s-a admis acţiunea în conflict de drepturi formulată  de

reclamantă pârâtei CB SA;

-s-a anulat Decizia de concediere nr.120/25.11.2008, emisă de

conducerea pârâtei şi s-a dispus reîncadrarea reclamantei pe

postul deţinut anterior emiterii deciziei,  respectiv acela de casier;

-a fost obligată pe pârâtă să-i plătească reclamantei despăgubiri

băneşti egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate,

precum şi cu celelalte drepturi cuvenite,  de la data concedierii  şi

până la reintegrarea efectivă.

a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 2000 lei reprezentând

cheltuieli de judecată.

Cu privire la excepţia tardivităţii emiterii deciziei, s-a reţinut că

pârâta a luat cunoştinţă de existenta furtului din cadrul Agenţiei nr. 1, care a stat

la baza sancţionării disciplinare a reclamantei chiar în ziua săvârşirii faptei,

respectiv în 24.10.2008. Verificând termenul de 30 de zile prevăzut de lege în

funcţie de această dată, instanţa a apreciat că în raport cu prev.art.268 alin.1

Codul Muncii, coroborat cu art. 101 alin.1 Cod procedură civilă, în cauză, acest

termen a fost respectat de pârâtă, decizia fiind emisă la data de 25.11.2008,

deci în interiorul acestui termen.

Cu privire la excepţia nulităţii deciziei de concediere pentru

nerespectarea prev.art.267 alin.1 din Codul Muncii, instanţa a reţinut

următoarele:

In conformitate cu prev.art.63 Codul Muncii, concedierea pentru

săvârşirea unei abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile de

disciplină a muncii poate fi dispusă numai după îndeplinirea de către angajator

a cercetării disciplinare prealabile şi în termenele stabilite de prezentul cod, iar

raportat la prev.art.267 alin 1 „Sub sancţiunea nulităţii absolute, nici o măsură,

cu excepţia …nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări

disciplinare prealabile”, prevederi legale preluate în Regulamentul Intern al

pârâtei.

Din referatul nr.10069/27.12.2008, a rezultat că în data de

24.10.2008, Direcţia Control din cadrul pârâtei a fost anunţată că la Agenţia nr.1

Deva a avut loc un furt provocat de o persoana necunoscută. In aceeaşi zi au

fost anunţate persoanele din conducerea băncii precum şi organele de poliţie,

s-au vizionat imaginile înregistrate pe camerele video, constatându-se că o

persoană necunoscută, identificată de reprezentanţii politiei prezenţi la faţa

locului, ca fiind un minor care se afla în vizorul organelor de politie şi care nu

era la prima tentativă de furt, a intrat pe geamul ghişeului unde funcţiona

singura casierie deservită de reclamantă, sustrăgând iniţial telefonul mobil al

acesteia, iar apoi numerarul din primul sertar al seifului aflat în interiorul

ghişeului. Prin acelaşi referat s-a concluzionat că reclamanta a părăsit locul de

muncă pentru a-şi preda actele în vederea verificării, s-a constatat că suma

sustrasă se ridică la valoarea de 7352,98 lei şi s-a consemnat faptul că au fost

luate în data de 24.10.2008 note explicative celor 3 salariate prezenţi în

agenţie, inclusiv reclamantei.

 Prin procesul verbal de şedinţă nr.51/27 din 28.10.2008, Comitetul

de Direcţie al CEC Bank  a luat act de furtul produs în data de 24.10.2008 din

gestiunea reclamantei şi a hotărât „cercetarea disciplinară de urgentă a

acesteia urmată de desfacerea contractului individual de muncă …. pentru

încălcarea reglementarilor interne şi conduita neglijentă în timpul serviciului”.

Ulterior acestei date, la nivelul pârâtei s-a constituit Comisia de

cercetare disciplinară a reclamantei, prin decizia nr.49/10.11.2008, reclamanta

a fost convocată în aceeaşi zi pentru cercetare şi a dat a treia notă explicativă

în data de 17.11.2008.

Prin referatul nr.10719/17.11.2008 Comisia de disciplină formată din

3 persoane, a propus cu majoritatea conducerii unităţii, aplicarea sancţiunii

desfacerii contractului de muncă al reclamantei

Analizând starea de fapt în lumina prev.art.63, art.267 Codul Muncii

şi art.43 din Regulamentul Intern, instanţa a constat că acestea nu au fost

respectate.

Astfel, din conţinutul procesului verbal de şedinţă nr.51/27 din

28.10.2008 rezultă fără echivoc faptul că măsura desfacerii contractului

individual de muncă al reclamantei a fost dispusa în mod direct de către

Comitetul de Direcţie al băncii, în lipsa şi anterior efectuării vreunei proceduri de

cercetare disciplinară, aşa cum este aceasta definită în Codul Muncii.

Individualizarea sancţiunii ce a fost aplicată reclamantei a fost

prestabilită şi nu a fost circumstanţiată în nici un fel de către Comitetul de

Direcţie, deşi la momentul întrunirii şedinţei, la dispoziţia acestora existau, sau

trebuiau să existe,  atât prima notă explicativă a reclamantei cât şi referatul

Direcţiei de control nr. 10069/27.10.2008, acte în care au fost pe larg detaliate

împrejurările concrete ale săvârşirii furtului.

In plus, la data dispunerii măsurii de concediere disciplinară

(27.10.2008) Comisia de cercetare nu fusese constituită, numirea comisiei fiind

făcută doar prin Decizia nr. 49/10.11.2008, iar reclamanta nu fusese convocată

la cercetarea prealabilă.

Efectuarea pur formală a procedurii de cercetare disciplinară în

cazul reclamantei, ulterior luării deciziei de sancţionare cu desfacerea

disciplinară a CIM, rezultă şi din ignorarea de către conducerea pârâtei a

împrejurării că la nivelul Comisiei de disciplină nu a existat un punct de vedere

unanim cu privire la sancţiunea efectivă ce ar fi trebuit aplicată după o

circumstanţiere efectivă a abaterii.

Instanţa a reţinut că aceste încălcări echivalează cu lipsa efectuării

procedurii de cercetare disciplinară prealabilă, sub aceste aspecte, decizia de

sancţionare fiind lovită de nulitate absolută.

Cu privire la temeinicia Deciziei de concediere nr.120/2008, s-a

reţinut că aceasta a fost emisă pentru încălcarea de către reclamantă a

prevederilor Normelor şi Procedurilor interne privind securitatea bunurilor şi

valorilor şi cea privind operaţiunile de casă, prin părăsirea locului de muncă,

neînchiderea şi neasigurarea valorilor şi numerarului din gestiunea sa,

determinând prin acţiunile sale de neglijentă în serviciu, crearea condiţiilor

săvârşirii unui furt.

Instanţa, analizând existenta abaterii disciplinare şi a vinovăţiei

reclamantei a opinat că atât din notele explicative luate reclamantei cât şi din

rapoartele întocmite de Direcţia de control rezultă cu certitudine că fapta

reclamantei a fost pe larg circumstanţiată de contextul zilei de 24.10.2008, în

sensul că reclamanta era singura casieră din agenţie, că a avut în acea zi un

număr mare de operaţiuni pe care trebuia să le supună spre verificare la fiecare

3 ore, că în măsura în care acest lucru a fost posibil, a îndeplinit la timp toate

obligaţiile de serviciu, în acest context, reclamantei nerevenindu-i culpa

exclusivă a favorizării săvârşirii furtului.

S-a concluzionat că pârâta nu a făcut aplicarea prev.art.266 Codul

muncii în ce priveşte stabilirea gradului de vinovăţie al reclamantei şi nici nu a

analizat abaterea în funcţie de consecinţele faptei sale, decizia de concediere

fiind netemeinică.

 Sentinţa a fost modificată prin Decizia nr. 276/2010 a Curţii de Apel

Alba Iulia, ca urmare a admiterii recursului declarat de pârâtă, în sensul

respingerii acţiunii formulate de reclamantă, instanţa de recurs constatând că

decizia şi procedura prealabilă concedierii respectă dispoziţiile imperative ale

art. 63 şi 267 – 268 C. muncii, sub aspectul legalităţii şi temeiniciei acesteia, iar

hotărârea instanţei de fond s-a bazat pe o interpretare eronată a dispoziţiilor

legale incidente şi a situaţiei de fapt.

3

Domenii speta

Spete similare