Recurs împotriva unei sentinţe penale declarat cu 3 luni înainte pronunţării acesteia. Inadmisibilitate.

Decizie 1094 din 05.10.2006


 Prin sentinţa penală nr. 2603/01.06.2006 pronunţată de Judecătoria Iaşi  în dosarul nr. 25410/2005, în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. f) şi art. 284 Cod procedură penală, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului U. M. pentru săvârşirea infracţiunii de „furt calificat pedepsit la plângere prealabilă” prev şi ped. de art. 210 raportat la art.208 alin. 1–209 alin. 1 lit. g) Cod penal, reclamată de partea vătămată Ursu Maria, motivat de tardivitatea plângerii.

În baza disp. art. 14 şi 346 Cod  procedură penală a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea vătămată în cadrul procesului penal.

*  * *

În speţă, la data de 16.03.2006,  a declarat recurs partea vătămată U. M..

În declaraţia de recurs, partea vătămată a făcut referire expresă la dosarul nr. 25410/2005 al Judecătoriei Iaşi şi la inculpatul U. M., precizând că se judecă cu acesta într-un dosar având ca obiect „furt”.

În motivarea căii de atac promovate, partea vătămată U. M. a invocat, în esenţă, că nu s-a putut prezenta în faţa instanţei pe data de 14.03.2006 datorită stării de sănătate şi a vremii.

* * *

Tribunalul, din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii, excepţie care a fost găsită întemeiată, astfel încât, prin decizia penală nr. 1094/05.10.2006 pronunţată în dosarul nr. 11613/2006, a fost respins, ca inadmisibile, recursul declarat de partea vătămată U. M..

 În motivare s-a arătat că din analiza coroborată a art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. a Cod pr. pen. cu referire la art. 385 ind. 1 şi art. 385 ind. 2 Cod pr. pen. rezultă că recursul este inadmisibil şi atunci când se declară cu depăşirea ori încălcarea limitelor legale în care se poate declara de către diferiţii titulari (adică în cazuri şi condiţii neprevăzute de lege).

În concret, partea vătămată U. M. a formulat recurs cu trei luni înainte ca, în speţă, să se fi pronunţat de către Judecătoria Iaşi sentinţa penală nr.2603/01.06.2006. La data de 16.03.2006, în cauză, nu exista pronunţată vreo hotărâre care să poată fi atacată cu recurs. La acea dată, pentru  partea vătămată U. M., nu se născuse dreptul de a ataca cu recurs hotărârea sus-menţionată a Judecătoriei Iaşi. Prin urmare, ea nu putea să exercite un drept eventual. În plus, aceasta nu putea anticipa soluţia primei instanţe în condiţiile în care până la data de 16.03.2006 nici nu se invocase şi nici nu se pusese în discuţia părţilor excepţia tardivităţii introducerii plângerii prealabile.

 În altă ordine de ideii, s-a reţinut că analiza motivelor de recurs relevă faptul că recurenta a avut în vedere, probabil, o altă cauză, deşi a făcut trimitere expresă la o sentinţă penală, dar mai ales la dosarul nr. 25410/2005 al Judecătoriei Iaşi şi la inculpatul U. M.. Într-adevăr, în cauză, nu s-au acordat termene de judecată la datele de 14 ori 16 martie 2006, invocate în declaraţia de recurs. Nici în încheierile de şedinţă din data de 01.03.2006 şi 29.03.2006 nu s-a dispus nimic în legătură cu chestiunile invocate de recurentă în declaraţia sa de recurs (respectiv: în ceea ce priveşte o eventuală lipsă nejustificată a sa), pentru a putea fi interpretată, eventual, această declaraţie de recurs ca fiind una ce ar putea viza o anume încheiere de şedinţă, care oricum nu putea fi atacată separat. După data de 29.03.2006 prima instanţă a mai acordat încă două termene de judecată, la unul din ele (26.04.2006) aceasta fiind reprezentată de avocatul ales, iar la ultimul (din 24.05.2006) fiind prezentă personal. În plus, în speţă, nu s-a pus problema încetării procesului penal pe motiv de lipsă a părţii vătămate la două termene de judecată consecutiv.

S-a constatat deci că recursul părţii vătămate U. M. a fost declarat la data de 16.03.2006 în condiţii nelegale, nevizând, practic, sentinţa penală nr.2603/01.06.2006 a Judecătoriei Iaşi. De aceea, el este inadmisibil şi, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. a Cod pr. pen., a fost respins ca atare.