Plângere împotriva soluţiei procurorului de netrimitere în judecată. Admisibilitate.

Prin sentinta penala nr. 46 din 9 aprilie 2008 a Judecatoriei Târgu Lapus, s-a respins ca nefondata plângerea formulata de petentul C.N.P.– C.t. al I.P.J. M. împotriva ordonantei date la 12 decembrie 2007 de Parchetul de pe lânga Tribunalul Maramures în dosarul nr. 303/P/2007, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a intimatilor-învinuiti P.M.G. si D.I.F. pentru infractiunea prev. de art. 11 pct.4 din Legea nr. 61/1991 republicata, aplicându-se acestora sanctiunea administrativa a amenzii în suma de câte 700 lei.

Petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.

În considerentele sentintei, s-a retinut faptul ca prin ordonanta procurorului de la Parchetul de pe lânga Tribunalul Maramures s-a dispus conexarea mai multor cauze care aveau ca obiect cercetarea unor fapte savârsite la data de 12 august 2007 de cei doi faptuitori (politisti) si alte persoane.

Prin rezolutiile din data de 9.10.2007 si respectiv 26.11.2007, procurorul a dispus începerea urmaririi penale fata de numitul I.S.D. pentru savârsirea infractiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C.pen. si fata de numitii D.I.F. si P.M.G. pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 11 pct. 4 din Legea nr. 61/1991 asa cum a fost modificata.

Prin ordonanta nr. 303/12.12.2007 procurorul Parchetului de pe lânga Tribunalul Maramures a dispus scoaterea de sub urmarire penala a învinuitului I.S.D. sub aspectul savârsirii infractiunii prev. de art. 246 C.pen., precum si scoaterea de sub urmarire penala a învinuitilor P.M.G. si D.I.F. cu privire la infractiunea prev. de art. 11 pct.4 din Legea nr. 61/1991 republicata,  aplicându-li-se fiecaruia dintre acestia sanctiunea cu caracter administrativ a amenzii în suma de câte 700 lei.

Plângerea formulata de catre petent a vizat doar solutia data cu privire la numitii P.M.G. si D.I.F., iar în ceea ce priveste legitimarea procesuala a petentului, instanta a apreciat ca din acest punct de vedere plângerea este admisibila, având în vedere dispozitiile Legii nr. 212/2002, ale HGR nr. 1305/2002 si ale Legii nr. 360/2002 care stabilesc faptul ca aceasta organizatie, prin consiliile sale teritoriale, reprezinta interesele membrilor sai, atât profesionale, cât si cele referitoare la onoarea si demnitatea acestora.

Cu privire la situatia de fapt, instanta a retinut ca în noaptea de 11/12 august 2007 a avut loc un conflict între numitul T.C. si politistii de la Postul de Politie Suciu de Sus, printre care s-a aflat si învinuitul I.S., generat de faptul ca, primul a fost oprit în trafic în mod nejustificat, dupa parerea sa, de catre cei din urma. Pentru ca T.C. a refuzat sa prezinte actele în vederea controlului devenind violent si existând suspiciunea ca s-a urcat la volan dupa ce consumase bauturi alcoolice, patrula a solicitat ajutorul colegilor de la Politia Tg. Lapus. Dupa sosirea acestora, la locul incidentului s-au strâns mai multe persoane, printre care si cei doi intimati din prezenta cauza. Pentru ca T.C.  a refuzat sa se legitimeze si sa se supuna testarii în vederea stabilirii alcoolemiei, politistii l-au imobilizat, punându-i catusele, l-au introdus cu forta în autoturismul Politiei Tg. Lapus.

Învinuitii P.M.G. si D.I.F., verisori ai numitului T.C., l-au încurajat pe acesta sa nu se supuna cererilor politistilor.

Ulterior T.C. a formulat plângere împotriva politistilor, prezentând un act medico-legal din care rezulta ca a prezentat leziuni ce au necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale.

Din probatoriul  cauzei a rezultat ca numitul P.M.G. si D.I.F. au creat scandal în împrejurarile descrise mai sus în încercarea lor de a împiedica introducerea numitului T.C. care era imobilizat, în autoturismul politiei, realizându-se elementele constitutive ale infractiunii pentru care au fost cercetati.

Având însa în vedere împrejurarile în care au fost savârsite aceste fapte, care, în continutul lor concret, prezinta un grad de pericol mai redus decât acela al unei infractiuni, în mod corect s-a retinut ca intimatilor-învinuiti li se pot aplica sanctiuni cu caracter administrativ.

Pentru considerentele expuse mai sus instanta a apreciat ca în mod just procurorul a retinut ca sunt incidente în cauza disp. art. 10 lit.g1 C.pr.pen. rap.la art. 181 C.pen. si art. 91 alin.1 lit.c C.pen, si în consecinta a respins plângerea petentului ca fiind nefondata.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs petentul care a solicitat schimbarea încadrarii juridice date faptelor intimatilor-învinuiti P.M.G. si D.I.F în infractiunea de ultraj prev.de art. 239 C.pen. si „tragerea la raspundere penala” a acestora.

Aceasta cererea a fost motivata cu aceea ca faptele intimatilor-învinuiti întrunesc elementele constitutive ale infractiunii de ultraj prev. de art. 239 C.pen., deoarece unul dintre intimati a comis fapta în stare de recidiva postexecutorie  iar raportat si la aceasta situatie, nu se poate aprecia ca faptele acestora sunt lipsite de importanta sau ca nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.

În subsidiar, petentul a solicitat admiterea plângerii si condamnarea intimatilor – învinuiti pentru infractiunea prev. de art. 11 pct.4 din Legea nr. 61/1991 republicata.

Prin decizia penala nr. 403/R/19.12.2008 s-a respins exceptia  inadmisibilitatii recursului declarat de petentul C.N.P. – C.t. Maramures, invocata de intimatul – învinuit P.M.G., tribunalul retinând ca recurentul are calitate procesuala întrucât în cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 49 alin. 2 din Legea nr. 360/2002 potrivit carora petentul C.N.P. promoveaza interesele politistilor si apara drepturile lor iar în conformitate cu art. 50 lit. g din acelasi act normativ, acelasi petent are calitatea de a reprezenta profesia de politist în raporturile cu institutiile publice, si cu alte persoane fizice si juridice.

Prin aceeasi decizie s-a admis recursul declarat de petent, a fost casata integral sentinta si în consecinta, în temeiul art.2781 alin.8 lit. b C.pr.pen. s-a admis plângerea formulata de petent împotriva ordonantei data la 12 dec.2007 de Parchetul  de pe lânga Tribunalului Maramures în dos.nr.303/P/2007, ordonanta  pe care a desfiintat-o în parte (cu privire la solutia de scoatere de sub u.p. a învinuitilor P.M.G. si D.I.F. pentru infractiunea prev. de art.11 pct.4 din L.nr.61 /1991), si s-a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lânga Tribunalul Maramures pentru redeschiderea urmaririi penale  fata de acesti învinuiti, sub aspectul  infractiunii de ultraj prev. de art.239 C.pen.

S-au mentinut restul dispozitiilor cuprinse în  ordonanta.

În considerentele deciziei de casare tribunalul a retinut ca din probele administrate în cauza a rezultat ca la data de 14 august 2007 numitul T.C. a fost oprit de un echipaj de politie în localitatea Suciu de Jos, apoi acesta a refuzat sa efectueze alcooltestul si sa urce în autoturismul organelor de politie pentru  a  se  deplasa  la  sediul  lor.  În acest sens intimatii-învinuiti P.M.G. si D.I.G. i-au cerut sa nu dea curs solicitarii acestora. S-a procedat la încatusarea numitului T.C. si înainte de a urca în autoturism cei doi intimati-învinuiti i-au tras de mâini si de haine pe agentii de politie, le-au adresat expresii injurioase si amenintari, iar intimatul-învinuit D.I.F. a lovit cu picioarele autoturismul aflat în dotarea organelor de politie, apoi ambii au urcat în autoturismul cu care venisera si au încercat sa blocheze si astfel sa împiedice autovehiculul organelor de politie sa se deplaseze înspre sediul lor. În final, agentii de politie au reusit sa ocoleasca acest autoturism si sa se deplaseze înspre Tg.Lapus.

Raportat la aceasta stare de fapt tribunalul a apreciat ca faptele intimatilor-învinuiti P.M.G. si D.I.F. întrunesc elementele constitutive ale infractiunii de ultraj prev. de art. 239 C.pen. si nu pe cele ale art. 11 pct.4 din Legea nr. 61/1991.

În motivare s-a retinut ca, în conformitate cu ultimului text legal mentionat, constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amenda daca fapta nu constituie o infractiune mai grava, împiedicarea sub orice forma a organului de urmarire penala sau de mentinere a ordinii publice de a-si îndeplini obligatiile de serviciu privind legitimarea sau conducerea unei alte persoane la sediul politiei sau a altui organ de stat, de a lua masurile necesare pentru mentinerea sau stabilirea ordinii publice.

Având în vedere limitele de pedeapsa prevazute de art. 239 C.pen. s-a constat ca infractiunea de ultraj constituie o infractiune mai grava în raport de cea prevazuta de art. 11 pct.4 din Legea nr. 61/1991. Pentru aceste motive, vazând si faptul ca actele de amenintare si de violenta savârsite de cei doi intimati-învinuiti împotriva agentilor de politie întrunesc elementele constitutive ale infractiunii de ultraj prev. de art. 239 C.pen., s-a dispus trimiterea cauzei aceluiasi parchet pentru redeschiderea urmaririi penale fata de acestia, urmând sa se procedeze la cercetarea lor pentru aceasta infractiune si la administrarea oricarei probe pertinente si utile în acest sens.

Drept urmare, recursul petentului a fost admis si s-a facut aplicarea art.  2781 alin. 8 lit. b din Codul de procedura penala cu privire la plângerea formulata de acesta.

Domenii speta

Spete similare