Tip sentinţă
Nr/dată/457/006
Domeniu asociat
Art.3 al.1 Lg.143/2000
Art. 3 alin.1 din Legea 143/2000, privind introducerea în ţară de droguri de risc, fără drept.
Latură obiectivă şi subiectivă .
Infracţiunea prev.de art.3 alin1 din Legea 143/2000, poate fi reţinută decât în condiţiile în care este demonstrat cu probe legale că, inculpatul a săvârşit acte materiale (acte de executare) de introducere în ţară de droguri din categoria celor prevăzute în anexa legii, ori că, a existat o înţelegere între inculpat şi expeditorul unui pachet ce avea în conţinutul său droguri . Simpla existenţă în cauză a unui proces –verbal încheiat de organele de cercetare penală, cu prilejul reţinerii inculpatului, în care s-au făcut menţiuni cu privire la susţinerile inculpatului în legătură cu persoana expeditorului, în măsura în care nu se coroborează cu alte probe, nu poate reprezenta o probă legală, în sensul disp.art.63 c.pr.pen., neputând fi considerată drept o „ declaraţie a învinuitului sau inculpatului „ întrucât nu îndeplineşte condiţiile cerute de art.69 c.pr.pen
( Sent.penală nr.457/28.09.2006 a Tribunalului Mehedinţi, definitivă prin dec.pen.nr.3471/27.06.2007 a Î.C.C.J )
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi , instanţa a fost investită cu judecarea inc.B.I, pentru săvârşirea infr.prev.de art.3 alin.1 din Lg.143/2000, privind introducerea în ţară de droguri de risc , fără drept.
În fapt , s-a reţinut că, la data de 13.01.2006, organele de anchetă au primit informaţii privind introducerea din Spania în România a unor droguri de mare risc(haşiş), de către P.C. drept expeditorul coletului din Spania inculpatului în România, colet ce conţinea droguri, iar la data în cauză inculpatul a fost reţinut de poliţie , în momentul ridicării coletului de la autocarul cu care a fost transportat .
Din actele şi lucrările dosarului , instanţa a reţinut că această faptă pentru care a fost trimis în judecată inculpatul nu a fost dovedită cu probe legal administrate, în condiţiile prev.de art.63 c.pr.pen .
De asemenea s-a considerat că, simpla existenţă în cauză, a unui proces –verbal încheiat de organele de cercetare penală, cu prilejul reţinerii inculpatului, în care s-au făcut menţiuni cu privire la susţinerile inculpatului în legătură cu persoana expeditorului, nu poate reprezenta o probă legală, în sensul disp.art.63 c.pr.pen., neputând fi considerată drept o „ declaraţie a învinuitului sau inculpatului „ întrucât nu îndeplineşte condiţiile cerute de art.69 c.pr.pen., în măsura în care nu s-a coroborat cu alte probe, din care să fi rezultat că inculpatul a comis acte de executare de introducere în ţară de droguri de mare risc, ori că a existat o înţelegere între el şi expeditor.
În raport de aceste considerente , instanţa a tras concluzia că, în speţă, nu s-a demonstrat vinovăţia inculpatului în ce priveşte săvârşirea infr.prev.de art.3 alin.1 din Lg.143/2000, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni .
Tribunalul Galați
Drept penal. Prescriptia speciala a raspunderii penale fata de infracţiunea reclamata printr-o plângere formulată în temeiul art. 278 c. p. pen
Judecătoria Iași
Liberare condiţionată. Respingere pentru neîntrunirea condiţiilor prevăzute de lege.
Judecătoria Oradea
actul sexual cu un minor (art.220 NCP).
Judecătoria Mediaș
Individualizarea pedepsei aplicate pentru infrac?iunea de lovire, prevazuta de art. 180 alin. 2 C.p.. În contextul unei atitudini nesincere a inculpatului manifestata în scopul vadit al sustragerii de la raspunderea penala.
Tribunalul Vâlcea
Aplicarea legii penale mai favorabile