Divorţ. Criterii de atribuire a beneficiului contractului de închiriere a unei locuinţe sociale dobândită în timpul căsătoriei

Divorţ. Criterii de atribuire a beneficiului contractului de închiriere a unei locuinţe sociale dobândită în timpul căsătoriei.

Tip: Decizie Nr./Dată 111 (12.03.2009)

Domenii asociate:

Locaţiune. Închiriere

Divorţ. Criterii de atribuire a beneficiului contractului de închiriere a unei locuinţe sociale dobândită în timpul căsătoriei.

Tribunalul Mehedinţi. Secţia Civilă. Decizia civilă nr.111/A/12.03.2009

Rezumat. Judecător Mazilescu Cristina

Prin cererea înregistrata la Judecătoria Drobeta Turnu Severin  la data de  23.04.2008  reclamantul pârât C.C  a chemat în judecata pe pârâta reclamantă C.D solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa  să se dispună desfacerea  căsătoriei .

A  motivat că s-au căsătorit la data de  4 august 2001, iar din căsătorie nu au rezultat minori. La circa un an după încheierea căsătoriei au intervenit discuţii cu privire la copii pârâtei reclamante rezultaţi dintr-o căsătorie anterioară acestea degenerând în conflicte ce au determinat grav relaţiile de familie. Locuinţa actuală este atribuită din fondul social al Primăriei Dr. Tr. Severin deoarece a locuit împreună cu părinţii săi în Dr. Tr. Severin, str. Traian nr.36, fiind chiriaşi şi astfel li s-a atribuit locuinţa actuală.

Acţiunea nu a fost motivată în drept.

Ulterior reclamantul pârât a precizat acţiunea , în sensul că a solicitat să-i fie atribuit  beneficiul contractului de închiriere pentru apartamentul situat în Dr. Tr. Severin b-dul N. Iorga nr.3, bl. DO4,sc.1, ap.17. A motivat că apartamentul are regim de locuinţă specială , făcând parte din fondul de locuinţe sociale administrat de Consiliul Local  al municipiului Dr. Tr. Severin.

Aceasta locuinţă i-a fost repartizată ca urmare a faptului că a locuit împreună cu părinţii într-o casă naţionalizată ce a fost restituită fostului proprietar , casă situată în str. Traian nr.36 şi pentru care exista contractul de închiriere nr.1709/17.09.1980. Contractul de închiriere pentru apartamentul din litigiu a fost încheiat tocmai în baza acestui contract de mai sus , iar regimul juridic al contractului de închiriere pentru o locuinţă socială  este  reglementat de dispoziţiile OUG 40/1999 privind  protecţia chiriaşilor si de dispoziţiile Legii 114/1996 republicată  şi ale Legii 10/2001.

In aceste acte normative este prevăzută procedura  prelungirii contractelor de închiriere de către proprietarii care au redobândit case  naţionalizate grevate de contracte de închiriere. De asemenea acelaşi acte normative prevăd si dreptul chiriaşilor din  aceste case naţionalizate , restituite foştilor proprietari  de a beneficia de locuinţe sociale administrate de Consiliul Local. 

Chiar daca parata reclamanta si fiul sau au figurat ca membrii de familie in acest contract, apreciază că aceasta nu poate beneficia de locuinţa sociala deoarece nu a avut calitatea de chiriaşi intr-o casa naţionalizată anterior retrocedării .

Mai arată reclamantul – parat că  întrucât proprietari ai imobilul neati0onalizat nu au mai fost de acord sa înnoiască contractul de închiriere încheiat in baza OUG 40/1999 şi Legii 10/2001,  s-a adresat primăriei Dr. Tr. Severin solicitând repartizarea unei locuinţe la data de 24.03.2001.

La 19.12.2003 în temeiul Legii 114/1996 a fost  încheiat contractul de închiriere pentru apartamentul din litigiu  şi pentru tot ceea ce a precizat mai sus consideră că este singurul îndreptăţit la atribuirea beneficiului contractului de închiriere.

Prin aceeaşi precizare reclamantul – pârât a arătat că pârâta reclamanta a avut un apartament proprietate personală, atribuit in urma partajului cu fostul soţ pe care l-a înstrăinat după 1990 astfel că nu mai poate dobândi o locuinţa socială. In plus,  fiul pârâtei reclamante C.D.S este student la Timişoara si locuieşte efectiv acolo.

Pârâta reclamantă a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională. Prin întâmpinare a arătat că reclamantul pârât , în mod eronat susţine că neînţelegerile au intervenit din cauza copiilor săi pentru că acestea sunt majori şi s-au înţeles bine cu reclamantul pârât. Motivul destrămării relaţiilor dintre ei l-a constituit faptul că acesta avea un comportament violent, îi adresa diverse injurii şi insulte , întreţinea relaţii extraconjugale.

Reconvenţional a solicitat desfacerea  căsătoriei din vina exclusivă a reclamantului pârât şi atribuirea beneficiului contractului de închiriere. A motivat că relaţiile de familie s-au înrăutăţit din vina reclamantului pârât care a intrat in diverse relaţii extraconjugale  si deşi a încercat să menţină familia nu a reuşit , reclamantul – parat fiind si o fire foarte geloasă  şi având in permanenţă o stare de nemulţumire.

Referitor  la capătul de cerere privind atribuirea beneficiului contractului de închiriere, precizează că fostul proprietar din respectiva casa naţionalizată  le-a încheiat contract de închiriere pentru o perioada de 5 ani, perioada care a expirat şi apoi au fost obligaţi sa facă demersuri la primărie in vederea obţinerii unei locuinţe.

Pentru ca au îndeplinit condiţiile legale, punctajul  cerut de lege , le-a fost repartizat apartamentul in care locuiesc. Având in vedere că nici ea si nici fiul sau C. S. , nu mai au o altă locuinţă, apreciază că este îndreptăţită să i se atribuie beneficiul contractului de închiriere.

Sub aspectul materialului probator a fost administrată proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtei reclamanta şi proba testimonială cu martorii

Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin sentinţa civilă nr.5137 din 11.11.2008 a admis în parte  acţiunea principală formulată de  reclamantul pârât C.C. împotriva pârâtei reclamante  C.D.; a admis cererea reconvenţională, formulată de pârâta reclamantă C. D.;  a desfăcut căsătoria încheiată la data de 4 august 2001 şi trecută în registrul stării civile al  Primăriei Drobeta Tr. Severin, la nr. 390, din vina ambilor soţi; pârâta – reclamantă va purta pe viitor numele B. ; a atribuit pârâtei – reclamante  beneficiul  contractului de închiriere nr. 133/19.12.2003 şi a compensat cheltuielile de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat  apel reclamantul C. C criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă că, instanţa de fond a interpretat eronat probele administrate în cauză şi a făcut o greşită aplicare a legii atunci când  a admis  petitul  cererii pârâtei reclamantă reconvenţional cu privire la atribuirea beneficiului contractului de închiriere; că în realitate  fiul acesteia are 28 de ani  şi locuieşte în Timişoara unde are o locuinţă proprie, iar susţinerile sale în sensul că este îndreptăţit la atribuirea beneficiului contractului de închiriere deoarece a avut calitatea de chiriaş în casă naţionalizată, în care a locuit împreună cu părinţii săi, nu a avut niciodată o locuinţă în proprietate, pe când pârâta reclamantă a înstrăinat un apartament proprietate personală după anul 1990 şi nu a avut calitate de chiriaş într-un imobil naţionalizat, nu au fost analizate de instanţa de fond.

A depus la dosar  s.c.nr.5996/1997, contract  de închiriere, act adiţional la contractul de închiriere.

 Intimata a formulat întâmpinare  prin care a solicitat respingerea apelului susţinând că, instanţa de fond a interpretat corect probele administrate , că la obţinerea punctajului în vederea atribuirii locuinţei sociale s-a avut în vedere numărul membrilor de familie,  aceasta şi fiul său au contribuit la obţinerea punctajului necesar , iar  susţinerea apelantului  că fiul său are o locuinţă în Timişoara, că este căsătorit nu este reală, ci acesta se află în continuarea studiilor .

Examinând sentinţa  în raport de probele administrate şi criticile formulate se constată că apelul este fondat  şi urmează a fi admis din următoarele considerente : 

Din contractul de închiriere încheiat la 17.09.1980 şi fişa suprafeţei locative (f.36 până la 38) rezultă în mod cert că apelantul împreună cu părinţii săi au avut calitatea de chiriaş într-un imobil naţionalizat până în anul 2001  când  s-a încheiat un nou contract de închiriere între numita M. E. în calitate de proprietară a aceluiaşi imobil, ce i-a fost retrocedat şi apelantul C. C., cu dreptul de a-l folosi numai ca spaţiu de locuit cu membrii familiei sale , intimata C.D. şi fiul acesteia C.D. S..

Ulterior  la 24.09.2001 apelantul  a solicitat  repartizarea unei locuinţe sociale, locuinţă atribuită la 19.12.2003.

Dispoziţiile art.43 din Legea nr.114/1996 prevăd condiţiile în care se poate repartiza o locuinţă socială, respectiv tineri căsătoriţi care au fiecare vârsta de până la 35 de ani,iar în art.48 din aceeaşi lege se prevede în mod expres că nu pot beneficia de locuinţe sociale persoanele sau familiile care au înstrăinat o locuinţă după 1 ianuarie 1990.

De asemenea, şi dispoziţiile art.15 (5) din Legea nr.10/2000 privind regimul juridic  al unor imobile preluate abuziv reglementează situaţia chiriaşilor  din imobilele restituite în natură foştilor proprietari prin trimitere la dispoziţiile  Legii nr.114/1996,statuând că au  prioritate la acordarea înlesnirilor prevăzute de legea locuinţei .

În speţă, din probele administrate în cauză rezultă în mod cert că apelantul reclamant C. C. a avut calitatea de chiriaş într-un imobil naţionalizat în care a locuit împreună cu părinţii săi din anul 1980 , nu a deţinut niciodată în proprietate o altă locuinţă şi are vârsta de 35 ani impusă de lege  pentru a beneficia de o locuinţă socială, aspecte ce conduc la concluzia că, contractul de închiriere a fost încheiat în consideraţia persoanei apelantului.

Este adevărat că, la obţinerea punctajului s-a avut în vedere şi numărul membrilor de familie, respectiv 3 persoane , însă în raport de situaţia intimatei pârâte C. D.  care a avut în proprietate un apartament  obţinut în urma partajului bunurilor comune cu fostul soţ , atribuit în lotul său pentru că locuia în acesta cu fii săi dintr-o căsătorie anterioară şi nu deţinea o altă locuinţă, pe care l-a înstrăinat în anul 1998, că nu a avut calitatea de chiriaş într-un imobil naţionalizat,contractul de închiriere invocat fiind încheiat cu fostul proprietar în urma retrocedării, dar nici vârsta necesară obţinerii unei locuinţe sociale, se apreciază că aceste aspecte invocate de intimată nu au fost determinante la încheierea contractului de închiriere .

 Faţă de cele expuse, constatând că sentinţa  este parţial nelegală şi netemeinică în baza art.296 C. pr. civ., apelul va fi admis ca fondat,  modifică sentinţa  în sensul admiterii în totalitate a acţiunii precizată de reclamantul C.  C.  şi în parte a cererii reconvenţionale în sensul respingerii petitului cererii privind atribuirea beneficiului contractului de închiriere pârâtei reclamante C. D. urmând a atribui reclamantului pârât C. C. beneficiul contractului de închiriere.

Domenii speta

Spete similare