Acţiune în pretenţii având ca obiect restituirea contravalorii nudei proprietaţi precum şi dreptul de folosinţă asupra terenului indiviz aferent construcţiei

Tribunalul Brăila

Secţia Civilă –Complet de  recursuri civile

Mai 2008

Problemă de drept: Este admisibilă acţiunea în pretenţii având ca obiect restituirea contravalorii nudei proprietăţi precum şi dreptul de folosinţă asupra terenului indiviz aferent construcţiei.

Dosar civil nr. 2640/196/2006; Decizia civilă nr. 35 din 30 ianuarie 2008.

Obiectul cauzei: acţiune în pretenţii având ca obiect restituirea contravalorii nudei proprietăţi precum şi dreptul de folosinţă asupra terenului indiviz aferent construcţiei.

Situaţia de fapt.

Prin sentinţa  civilă nr. 2217 din 11 aprilie 2007 pronunţată în cauza ce formează obiectul dosarului nr.  2640/196/2006,  judecătoria Brăila a respins excepţiile  de  introducere prematură  şi de inadmisibilitate a acţiunii, invocate de  pârâţii B. G. şi B. P.; a admis  acţiunea formulată de reclamantul B. G. împotriva pârâţilor B. G. şi B. P. şi în consecinţă, a obligat pe pârâţi să restituie reclamantului suma de 30.000 lei reprezentând contravaloarea nudei proprietăţi a imobilului situat în Brăila, ansamblul Hristo Botev, str. Humuleşti, nr. 3, bloc C1, ap. 11, format din 3 camere şi dependinţe.

În temeiul art. 274 Cod de procedură civilă  a obligat pe pârâţi  să plătească reclamantului suma de 2625 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În fapt, a reţinut că, din  copia contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 869/2006 rezultă că  reclamantul a vândut  imobilul proprietatea sa exclusivă din Bucureşti str. Frecăţei nr. 4 compus din 2 camere şi dependinţe la preţul de 28.000 Euro , echivalentul sumei de 97.440 lei, care a fost achitat integral  la data de 20.04.3006.

Ulterior, reclamantul a încheiat la 25.04.2006 contractul  nr. 29  cu societatea de intermediere imobiliară din Brăila în vederea achiziţionării unui imobil în municipiul Brăila, iar la data de 27.04.2006 s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare  autentificat sub nr. 1933 cu vânzătorii I. S. B. şi I. R. privind apartamentul situat în Brăila, str. Humuleşti nr. 3, compus din 3 camere şi dependinţe, cu preţul de 60.000 lei primit integral  de către vânzători.

Prin actul de vânzare cumpărare s-a instituit un drept de uzufruct viager, conform înţelegerii cu pârâţii.

Situaţia de fapt menţionată de reclamant în acţiune şi reţinută de instanţa de fond  pe baza probelor administrate în cauză,  a constituit  motivul admiterii acţiunii.

Instanţa a înlăturat  ca nedovedite apărările pârâţilor în sensul că  plata ar fi fost efectuată din banii acestora, fiind  împrumutaţi  de la rude şi cunoştinţe; a considerat că înscrisul sub semnătură privată prezentat de pârâţi nu este relevant întrucât din acesta rezultă că  suma  de 50.000 lei pretinsă ca fiind  împrumutată la data de 16.02.2005 nu a fost destinată cumpărării apartamentului în cauză, la acea dată nu exista intenţia  cumpărării bunului.

Din acest punct de vedere a înlăturat ca nerelevante şi dispoziţiile martorilor pârâţilor, deoarece nici unul nu  a fost prezent când s-a plătit preţul imobilului.

Din coroborarea probelor administrate instanţa a constatat că preţul imobilului a fost plătit de reclamant, chiar dacă în actul autentic s-a consemnat că a fost achitat de către pârâţi.

Considerând că în cauză, pârâţii au realizat o îmbogăţire fără justă cauză şi că sunt îndeplinite condiţiile acţiunii în restituire , având în vedere că patrimoniul pârâţilor s-a mărit ca urmare a dobândirii nudei proprietăţi, iar patrimoniul reclamantului s-a micşorat, instanţa a admis acţiunea  şi a obligat pârâţii la plata  sumei de 30.000 lei  reprezentând contravaloarea nudei proprietăţi.

Împotriva  acestei sentinţe au declarat  recurs în termen legal pârâţii B. G. şi B.P.

În expunerea motivelor de recurs au susţinut că  hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală aducând următoarele critici:

1. Instanţa de fond a respins în mod greşit excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a interpretat eronat cauza juridică;

2. Instanţa de fond  nu a motivat suficient respingerea excepţiei privind introducerea prematură a acţiunii;

3. Pe fond, instanţa  a făcut o analiză greşită a probelor administrate în cauză.

Recurenţii consideră că reclamantul nu a făcut dovada  că ar fi achitat în întregime preţul apartamentului şi că  proba cu martorii audiaţi  nu este relevantă faţă de conţinutul actului autentic de vânzare cumpărare în care se consemnează  o altă situaţie de fapt.

Chiar dacă  s-ar fi dovedit că reclamantul a plătit o sumă de bani pentru cumpărarea apartamentului, acest lucru îi profită întrucât este beneficiarul folosinţei spaţiului pe care îl utilizează în exclusivitate.

Solicită admiterea recursului şi în rejudecare să fie respinsă acţiunea reclamantului.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9  şi art. 304/1 Cod de procedură civilă .

Intimatul B.G. a formulat întâmpinare prin care  a solicitat respingerea recursului ca  nefondat.

Susţine că situaţia de fapt redată de recurenţi nu  este reală în ce priveşte dobândirea apartamentului în litigiu, anume că, între părţi a existat o înţelegere anterioară mutării sale în Brăila .

Conform acestei  înţelegeri  recurenţii i-au propus să renunţe la apartamentul din Bucureşti, să se mute la Brăila cu promisiunea că îl vor îngriji.

În acest sens a făcut demersuri pentru achiziţionarea unui apartament în Brăila şi a înstrăinat apartamentul pe care îl deţinea în Bucureşti.

După perfectarea actelor  la apartamentul în litigiu, pârâţii au început să îl şicaneze spunându-i că sunt proprietari.

Susţinerile recurenţilor sunt nefondate întrucât  nu  aveau interes să cumpere un apartament în care să locuiască o altă persoană.

Consideră  că soluţia instanţei de fond este temeinică şi legală .

A solicitat respingerea recursului şi  obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată

În drept, a invocat dispoziţiile art. 312 alin.1 Cod de procedură civilă.

În recurs nu s-au solicitat şi administrat probe noi cu înscrisuri.

Tribunalul, examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate prin prisma motivelor invocate de recurenţi, a apărărilor formulate de intimat, cât şi sub toate aspectele în conformitate cu dispoziţiile art. 3041 Cod de procedură civilă , constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse.

În fapt:

1. Cu privire la respingerea de către prima instanţă a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, critica formulată de recurent nu este întemeiată.

Excepţia invocată nu îşi găseşte aplicarea în speţa dedusă judecăţii, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată.

Astfel, inadmisibilitatea  acţiunii , sau „fine de neprimire”, constituie o excepţie de procedură  prin care se contestă reclamantului dreptul de a sesiza instanţa de judecată; acţiunile inadmisibile  nu pot fi primite spre a fi judecate deoarece sunt lipsite de temei legal, sunt lipsite de valoare judiciară.

În speţă, acţiunea intentată de reclamant prin care a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 30.000 lei reprezentând parte din preţul  imobilului dobândit prin contribuţie comună, se întemeiază pe dispoziţiile art.992 Cod civil privind îmbogăţirea fără justă cauză.

Prin urmare, acţiunea este admisibilă, având temei legal, iar instanţa  în mod corect a respins excepţia ca neîntemeiată.

2. În ce priveşte excepţia introducerii premature a acţiunii, nici aceasta nu îşi găseşte incidenţa în cauză, cum de altfel a apreciat corect şi prima instanţă.

Dreptul la acţiune privind restituirea unei sume de bani  de care au beneficiat recurenţii pentru achiziţionarea apartamentului  proprietatea acestora, nu este supus unei condiţii  sau împlinirii vreunui termen.

Recurenţii pârâţi  sunt beneficiarii nudei proprietăţi asupra imobilului dobândit  împreună cu  intimatul reclamant, iar acesta  are dreptul să ceară restituirea sumei ce a constituit contribuţia sa la dobândirea acestui bun, asupra căruia nu are decât un drept de uzufruct viager.

Cum părţile nu se mai înţeleg cu privire la respectarea convenţiei de folosinţă, reclamantul  este îndreptăţit să i se restituie suma ce reprezintă contravaloarea nudei proprietăţi de care beneficiază recurenţii.

3. Motivele de recurs ce vizează fondul cauzei, respectiv netemeinicia sentinţei prin prisma aprecierii greşite a probelor administrate în cauză, încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 Cod de procedură civilă , constând în  interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii sau schimbarea  naturii ori înţelesului  lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă , constând în  pronunţarea unei hotărâri lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, sunt neîntemeiate.

Instanţa de fond a analizat  corect actul juridic dedus judecăţii, pe baza  probelor administrate în cauză, atât cele solicitate de reclamant cât şi cele solicitate de pârâţi şi a pronunţat o soluţie  legală şi temeinică .

Astfel, în mod corect a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 1191 Cod Civil, cu privire la administrarea probei cu martori şi acte, peste conţinutul actului de vânzare –cumpărare încheiat în formă autentică, având în vedere gradul de rudenie ( fraţi) dintre părţi.

Părţile au convenit asupra administrării probei cu martori, având în vedere imposibilitatea preconstituirii unei dovezi care să ateste  o altă situaţie de fapt decât ce menţionată în actul autentic.

Ceea ce s-a pus în discuţie nu a fost suma plătită cu titlu de preţ al imobilului , pentru care legea nu permite dovada cu martori, conform art. 1191 alin. 2 Cod Civil, ci o situaţie de fapt legată de procurarea fondurilor băneşti  pentru achiziţionarea imobilului în litigiu, ceea ce este cu totul  alt aspect decât cel relevat de recurenţi.

Succesiunea actelor juridice încheiate de părţi privind dobândirea imobilului în litigiu, dovedeşte că  reclamantul  a contribuit cu bani la achiziţionarea de către pârâţii recurenţi a acestui bun.

Astfel, este de necontestat faptul că reclamantul a vândut  apartamentul  situat în Bucureşti, str. Frecăţei nr. 4, bloc 34, ap. 15, conform contractului de vânzare cumpărare  autentificat sub nr. 869 din 20 aprilie 2006  ( fila 13 fond) cu preţul de 28.000 Euro, echivalentul sumei de 97.440 lei.

La un interval de timp  foarte scurt, respectiv la 25.04.2006, acesta a încheiat contractul de intermediere-cumpărare  imobiliară nr. 29, în vederea achiziţionării  unui apartament în Brăila, intenţie materializată  la data de 27.04.2006 prin încheierea contractului de vânzare cumpărare  autentificat sub nr. 1933/27.04.2006( fila 7 fond).

Din declaraţiile martorilor foştii proprietari ai apartamentului dobândit de părţi, ( filele 52,53 fond), rezultă că  au fost contactaţi de părţi dar  negocierea pentru  apartament a fost purtată numai cu reclamantul, care le-a precizat că banii cu titlu de preţ provin din vânzarea unui imobil din Bucureşti, acesta achitând şi taxele la notar precum şi comisionul la agenţia imobiliară, constatând personal acest lucru.

Potrivit aceloraşi declaraţii, pârâţii nu au dat nici un ban, deşi au fost amândoi prezenţi la întocmirea actului autentic.

Cu ocazia încheierii actului, reclamantul le-a spus celor doi martori, vânzători, că  intenţia sa este de a se muta la Brăila lângă fratele său( pârâtul) şi de aceea  îi trece  pe pârâţi în actul de vânzare – cumpărare.

În mod corect au fost înlăturate depoziţiile martorilor  care au susţinut că  i-au împrumutat pe pârâţi cu bani pentru cumpărarea apartamentului în litigiu. Este posibil să fi acordat un împrumut dar nu în scopul declarat.

Împrumuturile  acordate de aceştia  sunt  cu  mai bine de un an înaintea dobândirii bunului în litigiu, respectiv  16.05.2005 şi 19.02.2007.

Chitanţa  depusă de recurenţi ( fila 75 fond),  este încheiată la data de 19.02.2007, între aceştia şi  martorul M.N. pentru suma de 500 Euro, reprezentând cota parte din  împrumutul  de la data de 16.02.2005, nu poate fi luată în considerare deoarece nu se coroborează cu celelalte dovezi privind plata preţului apartamentului de câtre părţi.

S-a contestat de către recurenţi veridicitatea şi relevanţa probatorică a chitanţelor de schimb valutar depuse de reclamant ( filele 91-96), deoarece acestea ar purta o dată ulterioară încheierii actului autentic.

O parte din acestea sunt încheiate anterior sau chiar în ziua încheierii actului autentic, ceea ce se poate interpreta că vânzătorii nu au primit  toată suma în ziua încheierii actului, dar nu se poate contesta  faptul că sumele au fost plătite de reclamant.

Astfel, din  buletinul de schimb valutar  seria SBnrb nr. 4352871 din data de 27.04.2006 ( data încheierii actului autentic), rezultă că  B.Ghe. a  schimbat  suma de 1800 USD, la cursul de 27.500 lei şi a încasat suma de 49.500.000 lei ROL,  sumă pe care a achitat-o vânzătorilor, conform susţinerilor  martorului, care a precizat că  banii au fost predaţi în numerar şi au fost verificaţi de  fratele său la un birou de schimb valutar.

Din răspunsurile la interogatoriul luat recurenţilor pârâţi, rezultă că a existat o înţelegere între părţi  privind vânzarea apartamentului din Bucureşti de către reclamant şi cumpărarea celui din Brăila, însă contestă contribuţia reclamantului la dobândirea imobilului din Brăila.

Poziţia procesuală a recurenţilor  vine în contradicţie cu probele dosarului, fapt ce dovedeşte  netemeinicia susţinerilor făcute la fond prin întâmpinare şi în recurs prin motivele invocate.

Având în vedere că pârâţii recurenţi au beneficiat atât de parte din preţul plătit de reclamant cât şi de nuda proprietate asupra imobilului dobândit prin contribuţia acestuia, sunt incidente prevederile  Codului civil  privind îmbogăţirea fără justă cauză.

În drept: potrivit art. 992 Cod Civil, cel ce, din eroare sau cu ştiinţă primeşte ceea ce  nu-i este debit, este obligat al restitui aceluia de la care l-a primit.

Pentru considerentele arătate a respins recursul ca nefundat şi a menţinut sentinţa atacată.

Depun alăturat decizia  civilă nr. 178/2007 în copie.

Judecător Voicilă Valerica,

1

Domenii speta

Spete similare