Litigiu privind achizitiile publice. Neefectuarea lucrărilor edilitare de către pârât. Reziliere contract. Reducere onorariu avocat.

În conformitate cu art. 1020 şi 1021 Cod civil, doctrina a stabilit că temeiul juridic al rezoluţiunii îl constituie reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor din contractul sinalagmatic, respectiv împrejurarea că fiecare dintre obligaţiile reciproce este cauza juridică a celeilalte, astfel că neîndeplinirea culpabilă a uneia dintre obligaţii lipseşte de suport juridic obligaţia reciprocă.

 Prin urmare, neefectuarea lucrărilor edilitare aferente celor 18 blocuri, imputabilă recurentului pârât care nu a asigurat finanţarea necesară finalizării lucrărilor, o împiedică pe reclamantă să-şi îndeplinească propriile obligaţii, iar acţiunea în rezoluţiune este deschisă tocmai acelei părţi care a executat sau care se declară gata să execute contractul.

În ceea ce priveşte cuantumul onorariului de avocat, potrivit art. 451 alin.2 Cod procedură civilă, instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariului avocaţilor atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.

Art.970 Cod civil

Cauza Weissman şi alţii c. României

Art. 451 alin.2 Cod procedură civilă

Prin cererea formulată la data de 6.10.2015 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal sub numărul …/118/2015  reclamanta SC [...] SRL Constanţa a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Constan?a:

-în principal, să se dispună rezilierea Contractului de prestări de servicii de consultanţă tehnică de specialitate nr. [...] din 1 aprilie 2009, încheiat între reclamantă şi pârât, faţă de încălcarea de către pârâtul a unor obligaţii contractuale esenţiale, şi pe cale de consecinţă obligarea pârâtei la restituirea sumei de 61.404,17 de lei, constituită de reclamantă cu titlu de garanţie de bună-execuţie,

-în subsidiar, să se constate neîntemeiat refuzul pârâtei de a restitui suma de 60.489,73 de lei constituită de reclamantă cu titlu de garanţie de bună-execuţie şi, în consecinţă, să fie obligată la restituirea acesteia.

Prin Sentinţa civilă nr.78/22.01.2016 Tribunalul Constanţa a admis acţiunea, a dispus rezilierea Contractului de prestări de servicii de consultanţă tehnică de specialitate nr. 430681/01.04.2009 încheiat între Municipiul Constanţa  şi SC [...] SRL, a obligat pârâtul Municipiul Constanţa la restituirea către reclamantă a sumei de 61.404,17 lei reprezentând garanţie de bună-execuţie şi la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 1.270 lei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Municipiul Constanţa, care a criticat soluţia instanţei de fond sub aspectul motivului de casare prevăzut de art.488 alin.1 pct.8 Cod procedură civilă.

Având în vedere că sesizarea instanţei s-a făcut sub imperiul legii noi de procedură, în cauză sunt aplicabile disp. art.499 NCPC, potrivit cu care „Prin derogare de la prevederile art.425 alin.1 lit. b, hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.”

Recurentul consideră soluţia instanţei de fond ca fiind netemeinică şi nelegală, hotărârea fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

Apreciază că în mod greşit instanţa de fond a dispus rezilierea Contractului de prestări servicii consultanţă tehnică de specialitate nr. [...]/01.04.2009 încheiat între părţi, în condiţiile în care în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 1020 şi art.1021 Cod civil.

Astfel, potrivit art.1020 Cod civil, condiţia rezolutorie este subînţeleasă în contractele sinalagmatice, numai în cazul în care una din părţi nu îşi îndeplineşte angajamentul său.

Potrivit disp.art.16.1 din Contractul susmenţionat încheiat între părţi, Prestatorul are dreptul de a rezilia contractul de plin drept, fără îndeplinirea altor formalităţi şi fără intervenţia instanţei judecătoreşti, numai în cazul în care Achizitorul nu efectuează plata după împlinirea termenelor prevăzute de art.11.3 si art.11.6 din Contract.

Aşadar, obligaţiile achizitorului faţă de prestator sunt stipulate la art.11 din contract şi vizează obligaţia de plată a serviciilor prestate în conformitate cu prevederile contractului.

Din acest punct de vedere, deşi a dispus rezilierea contractului …/01.04.2009, instanţa de fond nu a reţinut în cauză încălcarea acestei obligaţii de plată a prestatorului de către recurentul achizitor, pentru a se putea face aplicarea dispoziţiilor art. 1020 şi ale art. 1021 Cod civil, ci şi-a motivat soluţia pe o pretinsă imposibilitate a reclamantei de a-şi executa obligaţiile asumate contractual, care la rândul ei ar fi determinată de o aşa-zisă imposibilitate a unui alt contractant - SC [...] SRL - de a executa lucrările edilitare fie ca urmare a lipsei finanţării pentru blocurile de locuinţe în sine, fie ca urmare a finanţării pentru lucrările edilitare ca obiectiv separat.

Dincolo de faptul că această împrejurare excede condiţiei prevăzute de art. 1020 Cod civil, întrucât nu suntem în situaţia neîndeplinirii obligaţiei asumate de către achizitor faţă de prestator prin contractul nr. …/01.04.2009 de a efectua plata serviciilor prestate, imposibilitatea executării lucrărilor edilitare de către SC [...] SRL, ca urmare a lipsei finanţării, a fost în mod greşit reţinută de instanţa de fond.

Astfel, nici prin răspunsul la interogatoriu (cel iniţial sau cel ulterior) nu s-a învederat de către recurent faptul că nu s-a asigurat finanţarea pentru lucrările edilitare ce urma a fi realizate de către SC [...] SRL ci doar împrejurarea că la un moment dat au fost probleme în sensul asigurării finanţării blocurilor de locuinţe, însă această problemă nu este actuală şi nu este de natură a o împiedica pe SC [...] să realizeze lucrările tehnico-edilitare în legătură cu care există obligaţii asumate contractual de către reclamantă, ce trebuie îndeplinite.

De altfel, însăşi instanţa reţine faptul că din totalul celor 18 blocuri edificate prin Programul derulat de municipalitate în legătură cu ansamblul de locuinţe [...], potrivit proceselor-verbale de recepţie la terminarea lucrărilor şi documentaţia aferentă acestora, ansamblul de locuinţe [...] a fost finalizat în ceea ce priveşte realizarea blocurilor de locuinţe, ultimul bloc fiind recepţionat la data de 16.12.2013, context în care instanţa a reţinut împrejurarea că e o chestiune de notorietate locală, ce nu mai trebuie dovedită, faptul că ansamblul respectiv este funcţional.

Din acest punct de vedere, în mod greşit instanţa de fond a reţinut că lucrările edilitare nu au putut fi executate de SC [...] SRL întrucât nu au fost puse în funcţiune blocurile, iar blocurile nu au fost puse în funcţiune întrucât nu s-au asigurat surse de finanţare de către investitori.

De asemenea, este greşită şi reţinerea instanţei potrivit cu care SC [...] SRL este condiţionată în îndeplinirea obligaţiilor contractate de realizarea altor lucrări, de către alţi investitori, în condiţiile în care blocurile de locuinţe au fost finalizate, rămânând de realizat numai lucrările tehnico-edilitare.

În acest context, apreciază recurentul că în mod greşit instanţa a concluzionat în sensul că imposibilitatea executării contractului este una permanentă, întrucât ea se fundamentează pe o interpretare greşită a situaţiei de fapt de către instanţa de fond, fără a exista înscrisuri care să conducă la o astfel de concluzie.

De altfel, instanţa de fond nici nu a solicitat pârâtului să precizeze vreun moment estimativ la care lucrările s-ar putea relua, motiv pentru care concluzia caracterului permanent al imposibilităţii executării contractului este una eronată.

Mai susţine recurentul că hotărârea recurată este data cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor contractuale din contractul nr.[...]/01.04.2009.

Astfel, potrivit disp.art.5.1 din contract „Durata prezentului contract este de minim de 24 luni, începând de la data semnării acestuia de către ambele părţi”

Potrivit clauzelor contractului încheiat între părţi, art.5.2 stabileşte că „este în mod expres convenit că prezentul contract va produce efecte până la data emiterii ultimului proces-verbal de recepţie finală semnat fără obiecţiuni pentru toate lucrările Proiectului, respectiv până la expirarea ultimei perioade de garanţie acordată lucrărilor civile şi/sau tehnico-edilitare.”

De asemenea, potrivit disp.art.15.2 alin.2 din Contract, „ în cazul în care este necesară actualizarea şi prelungirea graficului de prestare, pentru punerea în concordanţă cu graficele de execuţie ale lucrărilor ce constituie obiectul prestării serviciilor din prezentul contract, în funcţie de data începerii acestuia sau achiziţia lor, atunci părţile vor revizui, de comun acord, perioada de prestare fără costuri suplimentare, prin act adiţional”.

În raport de aceste dispoziţii contractuale în temeiul cărora părţile au convenit că durata contractului este minim de 24 de luni, precum şi faptul că acesta va produce efecte până la data emiterii ultimului proces verbal de recepţie finală semnat fără obiecţiuni pentru toate lucrările proiectului, inclusiv pentru lucrările tehnice edilitare, în mod greşit instanţa a considerat că s-ar afla în situaţia unor obligaţii aşa-zise cu caracter viager întrucât părţile au înţeles de comun acord că perioada/durata contractului este până la momentul ultimului proces verbal de recepţie finală semnat fără obiecţiuni pentru toate lucrările proiectului.

Pe de alta parte, în condiţiile în care reclamanta nu prestează recurentului vreun serviciu de consultanţă tehnică de specialitate în referire la obligaţiile ce incumbă raportat la urmărirea lucrărilor tehnico-edilitare rămase de executat ori cu privire la recepţia acestora, în mod greşit instanţa de fond a reţinut faptul că pârâtul pretinde reclamantei a rămâne într-o relaţie contractuală perpetuă generatoare de cheltuieli, întrucât aceste cheltuieli sunt generate pentru pârât numai în situaţia în care prestează serviciul de consultanţă şi îi sunt imediat plătite de către achizitor ca şi până în prezent, pe baza facturilor emise şi înscrisurilor doveditoare.

Astfel, apreciază că instanţa a făcut o greşită aplicare a clauzelor contractului nr. [...]/01.04.2009 în temeiul căruia reclamanta are o serie de obligaţii esenţiale, pe care urmează să îndeplinească cu prilejul recepţiei la terminarea lucrărilor şi recepţiei finale, precum şi în condiţiile în care, aşa cum a învederat anterior, recurentul şi-a îndeplinit obligaţia de plată a serviciilor prestate până în prezent de către reclamantă; este evidentă împrejurarea că nu se află în situaţia unei încălcări a obligaţiilor de către recurent care să atragă rezilierea contractului, ci dimpotrivă, în situaţia în care, fără a i se reţine vreo culpă, prestatorul doreşte să scape de obligaţiile asumate prin contract prin obţinerea rezilierii acestuia în instanţă.

Solicită a se avea în vedere că pretinsa culpă a recurentului de neasigurare a finanţării proiectului, astfel cum este reţinută de către instanţă, este nu doar un aspect străin raporturilor contractuale asumate de părţi prin Contractul [...]/01.04.2009 a cărui reziliere se solicită, dar este şi un aspect nereal, ce urmăreşte crearea unei pretinse culpe a recurentului în raport nu de reclamantă, ci faţă de executanţii lucrărilor, care să creeze legitimitatea solicitării de reziliere.

În ceea ce priveşte obligarea la restituirea sumei de 61.404.17 lei, constituită cu

titlu de garanţie de bună-execuţie, aceasta este greşit pronunţată de către instanţa de fond, în condiţiile în care restituirea garanţiei de bună-execuţie are loc numai în temeiul art. 13.7 din Contractul încheiat între părţi, care reprezintă legea părţilor, sens în care nu se poate aprecia asupra unui refuz nejustificat al recurentului.

Astfel, potrivit disp.art.13.7 din Contract garanţia de bună execuţie va fi restituită în cel mult 14 zile de la data îndeplinirii de către prestator a tuturor obligaţiilor asumate prin contract, cu condiţia ca achizitorul să nu fi ridicat până la acea dată pretenţii asupra ei.

Întrucât în momentul de faţă nu au fost îndeplinite toate obligaţiile asumate de către executanţi şi, în consecinţă, nu s-a realizat recepţia finală a tuturor lucrărilor inclusiv cele edilitare, moment în raport cu care reclamantei îi incumbă o serie de obligaţii în virtutea calităţii de consultant de specialitate, solicită a se observa că nu se află în situaţia îndeplinirii de către aceasta a tuturor obligaţiilor asumate prin contract şi nu se poate dispune asupra restituirii garanţiei de bună-execuţie a contractului fără încălcarea dispoziţiilor art.13.7 din contract.

Din acest punct de vedere, apreciază că este prematur a di[...]a despre ridicarea sau nu a unor pretenţii asupra garanţiei de bună-execuţie câtă vreme acest drept este conferit recurentului achizitor până la momentul îndeplinirii tuturor obligaţiilor asumate prin contract de către prestator, care nu poate fi mai devreme de momentul recepţiei finale.

În concluzie,  solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Prin întâmpinare, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând cauza sub aspectul criticilor susţinute, Curtea constată că recursul este nefondat.

Recurentul consideră că soluţia instanţei de fond a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a disp. art. 1020 şi 1021 Cod civil, în condiţiile în care s-a dispus rezilierea contractului …/01.04.2009 fără a se reţine în cauză încălcarea vreunei obligaţii de plată de către recurentul achizitor.

Se constată că între părţi s-a încheiat Contractul de execu?ie lucrări nr. …/01.04.2009, având ca obiect prestarea serviciilor de consultanţă tehnică de specialitate la execuţia lucrărilor privind programul de construire de locuinţe ieftine pentru tineri în vederea cumpărării - 18 blocuri de locuinţe din ansamblul [...], inclusiv pentru execuţia lucrărilor tehnico-edilitare - drumuri, platforme, parcări, spaţii verzi, iluminat stradal, reţeaua de alimentare cu energie electrică, racorduri de utilităţi.

În baza contractului, prestatorul avea obligaţia de a supraveghea, verifica şi confirma cantitatea şi calitatea lucrărilor executate de antreprenorii ce executau în concret lucrările de construire, precum şi de a supraveghea comportarea în timp a construcţiilor pe perioada de garanţie a acestora în schimbul preţului convenit la art. 4 din contract.

Instanţa de recurs observă că solicitarea de reziliere a contractului nu se întemeiază pe o eventuală neîndeplinire a obligaţiei de plată a preţului din partea achizitorului, fapt ce ar fi atras, conform pactului comisoriu de gradul al patrulea inserat la art.16.1 din contract, rezilierea de plin drept a contractului, fără a fi necesară intervenţia instanţei, ci reclamanta invocă o imposibilitate obiectivă pentru ea de a-şi executa în continuare contractul, imposibilitate  determinată de culpa pârâtului. În acest context, apărările recurentului privind efectuarea plăţilor pentru lucrările prestate de reclamantă nu prezintă niciun fel relevanţă în cauză.

În ceea ce priveşte condiţiile impuse de art.1020 şi 1021 Cod civil, reţinute de prima instanţă ca fiind îndeplinite pentru a dispune sancţiunea rezilierii contractului, Curtea reţine că, într-adevăr, doctrina a stabilit că temeiul juridic al rezoluţiunii îl constituie reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor din contractul sinalagmatic, respectiv împrejurarea că fiecare dintre obligaţiile reciproce este cauza juridică a celeilalte, astfel că neîndeplinirea culpabilă a uneia dintre obligaţii lipseşte de suport juridic obligaţia reciprocă.

Ori, chiar dacă pârâtul şi-a îndeplinit obligaţia principală de plată a preţului, este evident că, faţă de obiectul contractului – prestarea de servicii de consultanţă tehnică de specialitate la execuţia lucrărilor de construire pentru un număr de 18 blocuri de locuinţe şi lucrările edilitare aferente –, executarea propriilor obligaţii de către reclamantă este strâns legată şi condiţionată de efectuarea lucrărilor de construire specificate, lucrări ce cad în sarcina altor persoane. În atare situaţie, sancţiunea rezilierii contractului trebuie analizată nu doar printr-o raportare strictă la contractul de faţă, ci în ansamblul obligaţiilor asumate de părţi, având în vedere deci şi obligaţiile pe care achizitorul trebuie să le îndeplinească astfel încât lucrările de construire să fie executate.

Prin urmare, neefectuarea lucrărilor edilitare aferente celor 18 blocuri, imputabilă recurentului pârât care nu a asigurat finanţarea necesară finalizării lucrărilor, o împiedică pe reclamantă să-şi îndeplinească propriile obligaţii, iar acţiunea în rezoluţiune este deschisă tocmai acelei părţi care a executat sau care se declară gata să execute contractul.

Curtea consideră că elementul esenţial în a determina dacă imposibilitatea executării contractului este una suficient de importantă pentru a pronunţa rezilierea este durata contractului, durată nespecificată în mod riguros de către părţi.

Astfel, deşi s-a convenit o limită minimă de 24 luni, nu s-a stipulat şi o dată certă de finalizare a relaţiei contractuale, făcându-se trimitere doar la ultimul proces-verbal de recepţie finală semnat fără obiecţiuni pentru toate lucrările proiectului, respectiv la expirarea ultimei perioade de garanţie acordată lucrărilor civile şi/sau tehnico edilitare.

În acord cu opinia judecătorului fondului, Curtea apreciază însă că neindicarea unui termen final nu poate fi interpretată ca fiind de natură a păstra părţile într-o relaţie contractuală perpetuă, ci trebuie făcută aplicarea art.970 Cod civil, care impune ca executarea convenţiilor să se facă cu bună – credinţă, ele obligând nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligaţiei după natura sa.

Prin urmare, văzând că de la data încheierii contractului – 01.04.2009 – şi până la momentul formulării acţiunii – 06.10.2015 – a trecut o perioadă de timp mai mult decât rezonabilă, în care pârâtul nu a făcut dovada diligenţelor depuse pentru finalizarea lucrărilor edilitare rămase de executat (într-un procent redus, de aproximativ 2%), în mod corect s-a apreciat că neexecutarea propriilor obligaţii de către pârât se impune a fi sancţionată prin rezilierea contractului.

În ceea ce priveşte restituirea garanţiei de bună-execuţie, constituită de reclamantă în derularea contractului, Curtea constată că soluţia pronunţată este legală, fiind întemeiată pe probele administrate în cauză din care rezultă că pentru lucrările executate reclamanta şi-a îndeplinit obligaţiile asumate, fiind încheiate procesele verbale de recepţie finală la expirarea perioadei de garanţie fără ca pârâtul să formuleze pretenţii legate de calitatea lucrărilor, în timp ce pentru lucrările neexecutate, având în vedere rezilierea pronunţată, obligaţia de garanţie nu mai subzistă.

Pentru considerentele expuse, apreciind că motivul invocat de recurent este nefondat, urmează a respinge recursul ca atare, în baza art.496 alin.1 Cod procedură civilă. 

Conform dispoziţiilor art. 453 Cod procedură civilă, recurentul, ca parte căzută în pretenţii, va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimata reclamantă.

În ceea ce priveşte cuantumul onorariului de avocat ce va fi acordat, se reţine că, potrivit art. 451 alin.2 Cod procedură civilă, instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariului avocaţilor atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.

În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut că prerogativa instanţei de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocaţial convenit, prin prisma proporţionalităţii sale cu amplitudinea şi complexitatea activităţii depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenţii, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să îi fie opozabil. Or, opozabilitatea sa faţă de partea potrivnică, care este terţ în raport cu convenţia de prestare a serviciilor avocaţiale, este consecinţa însuşirii sale de instanţă prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanţa dobândeşte caracter cert, lichid şi exigibil. (decizia nr.401/14.07.2005 prin care s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.274alin.3 din vechiul Cod de procedură civilă)

De asemenea, practica Curţii Europene a Drepturilor Omului (hotărârea din 24 mai 2006 în cauza Weissman şi alţii v. României,  hotărârea din 5 aprilie 2005 din cauza Monory v. României, hotărârea din 24 mai 2005 cauza Buzescu v. României) a statuat că acordarea cheltuielilor de judecată se poate dispune numai în măsura în care acestea constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil.

Instanţa de recurs apreciază că onorariul în valoare de 5.430 lei solicitat de intimată este vădit disproporţionat faţă de munca avocatului acesteia, de valoarea şi complexitatea cauzei, precum şi de apărările susţinute prin întâmpinare în raport de soluţia pronunţată de prima instanţă. Curtea apreciază că, în condiţiile date, suma de 2.700 lei corespunde scopului impus de art.453 Cod procedură civilă, care obligă partea căzută în pretenţii la suportarea cheltuielilor de judecată suportate de partea adversă, păstrând raportul între culpa recurentului şi prejudiciul real suportat de intimată prin implicarea sa în demersul judiciar.

Domenii speta

Spete similare