Lipsa din dispozitivul sentinţei a soluţiei asupra acţiunii reconvenţionale atrage nulitatea acesteia, chiar dacă în considerentele hotărârii se motivează în fapt şi în drept soluţia preconizată asupra cererii reconvenţionale.

Prin sentinţa civilă nr. 2216/2006 pronunţată de Judecătoria Bistriţa la data de 22.08.2006 , s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta M.A., împotriva pârâtului M.L., ca fiind întemeiată şi în consecinţă:

- s-a desfăcut căsătoria încheiată între părţi la data de 25.09.l999 şi înregistrată în Registrul de stare civilă al comunei Budeşti sub nr. l0/l999 din vina ambelor părţi;

- s-a dispus ca reclamanta să-şi reia numele de familie avut anterior căsătoriei, acela de F..

A fost încredinţat reclamantei spre creştere şi educare minorul M.A.L. născut la data de l9.03.200l şi a fost obligat  pârâtul la plata unei pensii de întreţinere pe seama minorului în cuantum de 82,5 lei  lunar, începând cu data pronunţării hotărârii şi până la majoratul minorului.

A fost obligat şi la plata sumei de 539,3 lei cheltuieli de judecată  în favoarea minorului.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond în baza probelor administrate a reţinut următoarea stare de fapt:

Părţile s-au căsătorit la data de 25.09.l999 la Primăria Comunei Budeşti, căsătorie înregistrată  în registrul stării civile sub nr. l0/l999, iar din convieţuirea acestora a rezultat minorul M.A.L., născut la data de l9.03.200l. După data încheierii căsătoriei părţile au locuit până în toamna anului 2000 la o mătuşă a pârâtului în localitatea Zoreni, iar ulterior şi-au stabilit domiciliul  la părinţii pârâtului în aceeaşi localitate pentru o perioadă de aproximativ un an. Ulterior, părţile şi-au edificat o casă tot în localitatea Zoreni, unde s-au mutat împreună.

Din declaraţia martorei F.M.- sora reclamantei a reieşit şi faptul că au apărut neînţelegeri generate de faptul că mama pârâtului se implică în relaţia de familia a soţilor, pârâtul recunoscând că într-adevăr mama lui este mai rea şi se cam amestecă. Martorul F.D.– fratele reclamantei – a arătat că a vizitat-o o singură  dată pe aceasta, deoarece mama pârâtului nu i-a dat voie şi nici nu a lăsat-o să vină  să-l viziteze, iar din sat a început să audă că familia pârâtului îşi bate joc de reclamantă. Cei doi martori au afirmat că au aflat de problemele soţilor doar în luna ianuarie 2006, când au avut o discuţie cu pârâtul, care a afirmat că nu are ce să-i reproşeze soţiei, însă mama lui se amestecă şi îl influenţează. Ulterior acestei discuţii pe care pârâtul  a avut-o cu rudele reclamantei, pârâtul a venit şi a adus-o pe reclamantă la sora acesteia din Budeşti-Fânaţe, lăsând-o acolo, dată de la care soţii sunt despărţiţi în fapt.

Din declaraţia martorului F.D. a reieşit faptul că pârâtul o bătea pe reclamantă şi chiar ar fi lovit-o cu  furca, împrejurări pe care le-a auzit de la cunoştinţe din sat.  Reclamanta s-a plâns şi martorei F.M. de faptul că pârâtul era agresiv şi nu o lăsa s-şi viziteze rudele.

Martora F.M.a relatat faptul că pârâtul a căutat-o pe reclamantă şi i-a cerut să se reîntoarcă , însă acesta l-a refuzat, fapt confirmat şi de martorul F.T.– unchiul pârâtului, acesta arătând că pârâtul a mers chiar de vreo şase ori pentru a o chema pe reclamantă înapoi, însă acesta a refuzat spunând că a fost slugă destul. Acest martor a mai arătat faptul că în urmă cu câteva luni şi reclamanta a revenit la vechiul domiciliu însoţită de poliţie, probabil pentru a-şi vedea copilul , însă pârâtul nu le-a dat voie să intre în curte , fiind amendat de poliţie.

In cauză a fost audiată şi soacra reclamantei, martora M.E., care a considerat că reclamanta a fost rea, şi-a bătut joc de fiul ei, întrucât  nu mergea la munca câmpului, nu spăla, dormea ziua până la amiază, iar pe ascuns fuma şi bea vinars. Martora consideră că nu s-a amestecat în relaţie celor doi soţi, însă îi mai atrăgea atenţia reclamantei , de exemplu că sunt prea multe haine murdare în baie.

Ţinând seama de aceste considerente şi având în vedere disp.art. 37 alin.2 şi 38 alin.l Cod familiei,  instanţa  a constatat că raporturile dintre părţi sunt grav vătămate, iar continuarea căsătoriei nu  mai este posibilă  din vina ambilor soţi,  care datorită neputinţei de aşi rezolva singuri problema s-au despărţit în fapt, ulterior ambii refuzând să reia relaţia de căsătoriei, motiv pentru care a admis acţiunea civilă şi a dispus desfacerea prin  divorţ a căsătoriei, din vina ambilor soţi.

In baza art. 40 alin. ultim Cod familiei, s-a dispus ca reclamanta să-i reia numele de familie avut anterior căsătoriei, acela de „F.”.

Văzând concluziile anchetelor sociale, declaraţiile martorilor audiaţi, vârsta fragedă de doar 5 ani a minorului, instanţa a respins ca neîntemeiată cererea reconvenţională  formulată de pârât , iar în baza art. 86 şi 94 Codului familiei, a obligat pârâtul la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului în cuantum de 82,5 lei lunar, cu raportare la nevoile privind creşterea şi întreţinerea minorului, cât şi nivelul salariului minim brut pe ţară, începând cu data pronunţării  prezentei hotărâri (întrucât pârâtul a contribuit până în prezent la cheltuielile de întreţinere a acestuia), şi până la majoratul minorului.

In baza art.274 Cod procedură civilă, a fost obligat  pârâtul să  plătească  reclamantei, la cererea acesteia,  cheltuieli de judecată constând în 500 lei onorariu avocat,  39 lei taxă judiciară de timbru şi 0,3 lei timbru judiciar.

Împotriva sentinţei expuse a declarat apel în termen pârâtul M.L., solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinţei atacate în sensul încredinţării  minorului spre creştere şi educare către el, şi exonerarea obligării sale la plata cheltuielilor de judecată .

In motivarea apelului pârâtul arată că în mod greşit, ca urmare a aprecierii greşite a probelor, minorul a fost încredinţat mamei reclamante, deşi copilul a fost crescut de la naştere în familia bunicilor paterni, părţile locuind împreună cu aceştia, fiind puternic ataşat de tată şi de bunici , iar reclamanta  nu are condiţii materiale necesare creşterii şi educării minorului.

Pârâtul critică sentinţa şi în ceea ce priveşte obligarea sa la suportarea integrală a cheltuielilor de judecată, deşi divorţul s-a pronunţat  din vina ambilor soţi, caz în care acestea trebuiau acordate numai la jumătatea cuantumului lor.

Verificând sentinţa atacată , instanţa de apel din oficiu a pus în discuţia părţilor faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra acţiunii reconvenţionale formulate în cauză.

Faţă de motivul de nelegalitate invocat,  apelantul a solicitat  admiterea apelului, desfiinţarea cu trimitere a sentinţei  atacate pentru  ca instanţa să se pronunţe şi asupra acţiunii reconvenţionale formulate în cauză, arătând că  deşi în considerentele sentinţei instanţa a motivat respingerea acestei cereri  în dispozitivul sentinţei nu s-a mai pronunţat asupra reconvenţionalei.

Apelul declarat în cauză este fondat.

Analizând sentinţa atacată prin prisma motivului de nelegalitate invocat, tribunalul apreciază că aceasta este nelegală fiind dat motivul de desfiinţare prev.de art. 297 teza I Cod procedură civilă,  deoarece din dispozitivul sentinţei atacate lipseşte  modul de  soluţionare a cererii reconvenţionale formulate în cauză de către pârât.

Verificând dosarul instanţei de fond se constată că pârâtul M.L. a formulat în cauză  acţiune reconvenţională (f.46-47) prin care a solicitat în cadrul procesului de divorţ încredinţarea către el spre creştere şi educare a minorului M.A.L., născut la data de l9.03.200l.

Potrivit art.ll9 şi urm. Cod procedură civilă, cererea reconvenţională trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecată şi de regulă se judecă o dată cu cererea principală, în speţă acţiunea de divorţ  a reclamantei.

Prin prisma acestor condiţii hotărârea pronunţată trebuie să îndeplinească cerinţele  art.26l Cod procedură civilă, iar dispozitivul acesteia trebuie să cuprindă modul de rezolvare a tuturor capetelor de cerere din acţiunea principală şi din celelalte cereri incidente în cauză, în categoria cărora intră şi cererea reconvenţională.

Absenţa din dispozitiv a soluţiei cu privire la cererea reconvenţională formulată în cauză, chiar dacă în considerentele sentinţei sunt  expuse  motivele de fapt şi drept cu privire la soluţia preconizată cu privire la aceasta, atrage nelegalitatea sentinţei şi echivalează cu nepronunţarea asupra acesteia.

Având în vedere motivul de nelegalitate expus şi potrivit art. 397 teza I Cod procedură civilă s-a admis apelul declarat în cauză, s-a desfiinţeze sentinţa atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleaşi instanţe de fond.

Domenii speta

Spete similare