Recurs litigii cu profesionisti. Procedura insolventei. Prescrierea dreptului la actiunea în anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor.

SECTIA A II – A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.

RECURS LITIGII CU PROFESIONISTI. Procedura insolventei. Prescrierea dreptului la actiunea în anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor.

- Art. 79, 80 si 81-85 din Legea nr. 85/ 2006

Decizia nr. 335/ C/ 04. 11. 2014 a Sectiei a II –a civila, de contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel Oradea

Dosar 2964/111/ 2010/a4

Prin Sentinta nr. 1573/F/2014, Tribunalul B. a respins ca nefondata cererea de repunere în termen formulata de administratorul judiciar Cabinet Individual de Insolventa A.F.

A fost admisa exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de catre pârâta S.C. P. P. S.R.L. cu sediul în Bucuresti.

A fost respinsa ca prescrisa actiunea în anulare formulata de administratorul judiciar Cabinet Individual de Insolventa A.F., în contradictoriu cu debitorul S.C. C. T. H. R. P. S.R.L. prin administratorul special A. V. si pârâta S.C. P. P. S.R.L.

Pentru a hotarî astfel, instanta a retinut în fapt ca prin sentinta nr. 2484/F/13.10.2010 a fost deschisa procedura insolventei fata de debitorul S.C. C. T. H. R. P. S.R.L., fiind desemnat în calitate de administrator judiciar provizoriu Cabinet Individual de Insolventa A.F.

Deschiderea procedurii insolventei produce o serie de consecinte în ceea ce priveste capacitatea persoanei juridice fata de care a fost ea declansata. Tinând seama de faptul ca ajungerea în stare de insolventa se datoreaza unor acte desfasurate anterior acestui moment si ca debitorul îsi cunoaste cel mai bine situatia patrimoniala, legiuitorul a avut în vedere si posibilitatea anularii unor acte încheiate înainte de acest moment si situate într-un interval de maxim 3 ani.

În acest sens art. 79 si 80 din Legea nr. 85/2006 instituie posibilitatea anularii actelor încheiate frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii. Fiind vorba despre o actiune speciala în cadrul procedurii insolventei, stabilirea regulilor vizând calitatea procesuala activa, conditiile de admisibilitate si termenul în care poate fi formulata sunt supuse prevederilor speciale cuprinse în acest act normativ.

În acest sens art. 81 alin. 1 prevede ca administratorul judiciar poate formula o asemenea actiune în termen de un an de la data expirarii termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevazut la art. 20 alin. 1 lit. b ), dar nu mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii. Examinarea dispozitiei legale conduce la concluzia ca a fost stabilit un termen maxim pâna la care poate fi formulata o asemenea cerere, termen care se calculeaza în raport de un element obiectiv - data deschiderii procedurii. Stabilirea acestui moment conduce la concluzia ca nu este posibila depasirea lui sub nici o forma întrucât s-ar ajunge la modificarea unei prevederi legale de catre un alt organ al statului decât cel împuternicit în acest sens - Parlamentul.

Asa fiind, judecatorul sindic a retinut ca de la momentul deschiderii procedurii insolventei si pâna la data la care a fost depusa prezenta cerere au trecut mai mult de 16 luni, augmentarea acestui termen nefiind posibila sub nici o forma.

Pe de alta parte, regimul juridic al prescriptiei extinctive se impune a fi examinat prin prisma Decretului nr. 167/1958, art. 19 alin. 2 stabilind ca cererea de repunere în termen va putea fi facuta numai în termen de o luna de la încetarea cauzelor care justifica depasirea termenului de prescriptie. Chiar daca actul normativ nu defineste natura juridica a termenului de o luna, raportat la scopul instituirii sale, judecatorul sindic retine ca el este unul de decadere. Sanctiunea nerespectarii lui este neîndoielnic pierderea dreptului de a solicita repunerea în termen, examinarea motivelor invocate în sustinerea cererii neputând avea loc.

Din aceasta perspectiva a retinut ca la filele 11-93 din vol. III se face referire la pretinse transferuri frauduloase. Aceeasi mentiune este reiterata în procesul-verbal aflat la fila 173 din vol. III, proces-verbal întocmit la data de 19 octombrie 2012. Simpla comparare a acestor date cu cea a depunerii prezentei cereri conduce la concluzia ca a fost depasit termenul de o luna pentru formularea cererii de repunere în termen, administratorul judiciar având cunostinta despre ele de la acel moment.

Fata de toate acestea, s-a respins ca nefondata cererea de repunere în termen formulata de administratorul judiciar Cabinet Individual de Insolventa A.F., s-a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de catre pârâta si s-a respins ca prescrisa actiunea în anulare.

Împotriva acestei sentinte, a declarat recurs reclamantul lichidator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENTA A.F., în calitate de administrator judiciar al SC C. T. H. R. P. SRL B., solicitând, în temeiul art. 304 pct. 7, 8 si 9 coroborate cu art. 304 indice 1 Cod de procedura civila Vechi, modificarea sa în sensul admiterii cererii de chemare în judecata si constatarii nulitatii absolute a actelor atacate.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arata ca hotarârea cuprinde motive contradictorii si straine de natura pricinii, instanta de fond a interpretat gresit actul dedus judecatii, a schimbat natura, întelesul lamurit si vadit neîndoielnic al acestuia, este lipsita de temi legal si a fost data cu aplicarea gresita a legii, iar instanta de fond nu s-a pronuntat asupra capatului de cerere privind nulitatea absoluta a actelor atacate.

Astfel, doctrina, practica judiciara si în mod special, noua si vechea reglementare, sunt unanime si consacra prescrierea dreptului la actiune în cazul neexercitari sale în termenul prevazut de lege. În cazul nulitatilor relative, termenul general de prescriptie este cel stabilit de lege, iar în cazul nulitatilor absolute, termenul de introducere a actiunii este imprescriptibil. Deosebit de termenele de prescriptie sunt cele de decadere din dreptul de a formula o actiune.

În cadrul acestui litigiu, instanta considera ca în materia insolventei nulitatea absoluta a unui act juridic nu poate fi invocata. Faptul este deosebit de grav, deoarece se încalca flagrant regulile aplicabile în materie de nulitate absoluta care sunt urmatoarele: nulitatea absoluta poate fi invocata de catre oricine are interes, precum si din oficiu, oricând, pe cale de actiune sau de exceptie, fiind imprescriptibila, si nu poate fi acoperita prin confirmare. Prin sintagma „termenul de 16 luni nu poate fi depasit sub nici o forma „, judecatorul – sindic a respins implicit, în mod nelegal si netemeinic, exceptia si motivele de nulitate absoluta.

În loc sa puna în discutia partilor înscrisurile, sa compare stampilele, judecatorul – sindic a solutionat cererea tinând seama doar de argumentele pârâtei. S-au invocat filele 11-93 si 173 din vol. III. Or, la filele indicate se afla depus planul de reorganizare, care în tot cuprinsul sau nu face referire la actul solicitat a fi anulat, respectiv procesul – verbal din 19.10.2012, si care, de asemenea, nu indica actul ce face obiectul actiunii, pentru simplul motiv ca nu era cunoscut. Care este atunci momentul care marcheaza data nasterii dreptului la actiune si de la care începe sa curga termenul de prescriptie ce argumente a retinut judecatorul – sindic pentru a combate si înlatura motivele de nulitate absoluta. Judecatorul – sindic nu a raspuns argumentelor sale, desi erau obligatorii fata de prevederile art. 261 Cod de procedura civila.

Intimata pârâta SC P. P. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecata. Arata ca, cu privire la imprescriptibilitatea actiunii, pe de o parte, doar o mica parte din motivele invocate sunt de nulitate absoluta si sunt nefondate, iar pe de alta parte, reclamantul face o confuzie grava între imprescriptibilitatea unei actiuni de drept comun în anularea unui act lovit de nulitate absoluta si imprescriptibilitatea acestei actiuni, întemeiata pe art. 79 din Legea nr. 85/2006, adica o lege speciala. Privitor la motivele depasirii termenului de prescriptie, arata ca în cuprinsul planului de reorganizare, administratorul judiciar a facut referire la asa-zisele transferuri frauduloase si la formularea unei actiuni în anularea lor. În plus, situatia putea fi cunoscuta printr-o simpla studiere a colilor de CF.

La termenul de judecata din data de 09.09.2014, noul administrator judiciar desemnat în cauza, P & L I. IPURL, a depus note de sedinta prin care a aratat ca îsi însuseste actiunea si recursul formulate de fostul administrator judiciar, precum si motivele invocate prin aceste cereri.

 Totodata, s-a depus raspuns la întâmpinare, de catre debitoare, prin noul administrator judiciar, prin care s-a solicitat respingerea apararilor intimatei pârâte, având în vedere motivele din recurs, completate cu argumentele expuse prin prezentul înscris.

Verificând hotarârea atacata, prin prisma motivelor de recurs cât si din oficiu, conform art.304/1 Cod procedura civila, Curtea de Apel a retinut urmatoarele:

Fostul administrator judiciar al debitoarei a înregistrat pe rolul Tribunalului B., în cadrul dosarului de insolventa al debitoarei SC C. T. H. R. P. SRL, la data de 15.04.2013, a cerere intitulata „cerere de repunere în termen si actiune în anulare a actelor frauduloase de transfer patrimonial, încheiate între debitoare si pârâta”, în contradictoriu cu SC P. P. SRL, prin care a solicitat „Anularea Contractului de Vânzare – Cumparare autentificat sub nr. 1221 din 11 iunie 2010 de catre Biroul Notarului Public M. A. si modificat prin Actul Aditional autentificat sub nr. 1238 din 15 iunie 201 de acelasi birou…”, precum si „constatarea nulitatii absolute a eventualelor acte de înstrainare subsecvente efectuate de catre pârâta conform art. 1254 Cod civil” si „repunerea partilor în situatia anterioara încheierii tranzactiilor, radierea pârâtei si înscrierea în CF a dreptului de proprietate în favoarea debitoarei pentru toate suprafetele de teren prevazute la capatul a)”.

În motivarea cererii, fata de cererea de repunere în termen, reclamantul a aratat ca situatia de fapt prezentata nu a fost cunoscuta deoarece nu au fost predate evidentele contabile si o lista completa a bunurilor imobile ale debitoarei pentru perioada de trei ani anterioara deschiderii procedurii, iar, ulterior, verificarea efectiva nu s-a efectuat din lipsa actelor primare ridicate de catre inspectori ai Serviciului de Investigare a Fraudelor, împrejurarea fata de care solicita instantei sa constate ca se afla în prezenta unei cauze obiective pentru care solicita repunerea în termen, daca nu se vor retine motive de nulitate absoluta fata de care actiunea este imprescriptibila.

Pe fondul cererii, invoca lipsa elementelor esentiale privind validitatea unei conventii, prevazute de art. 948 din Vechiul cod civil, respectiv, în speta, lipsa capacitatii de a contracta, lipsa consimtamântului valabil exprimat, ca efect al capacitatii de a contracta, lipsa unui obiect determinat decurgând din împrejurarea ca pretul nu s-a platit, înregistrându-se doar o compensare pentru care nu erau îndeplinite conditiile legale, lipsa unei cauze licite.

Actiunea este întemeiata în drept pe dispozitiile art. 79 si 80 din Legea nr. 85/2006, solicitându-se instantei sa se constate îndeplinirea tuturor conditiilor prevazute de aceste texte de lege.

Se constata astfel ca, atât prin actiunea formulata, cât si prin recurs, se sustine ca, dat fiind faptul ca unele din motivele invocate sunt motive de nulitate absoluta, actiunea ar fi imprescriptibila. În acelasi timp, se solicita „anularea” contractului, dar constatarea nulitatii absolute a actelor subsecvente, si se invoca ca temei al actiunii dispozitiile art. 79 si 80 din Legea nr. 85/2006.

Or, invocându-se aceste din urma dispozitii legale, si nu dispozitiile de drept comun care reglementeaza nulitatea contractelor, iar actiunea fiind promovata în cadrul procedurii insolventei, si nu pe cale separata în fata instantei de drept comun, în cauza se aplica nu numai dispozitiile art. 79 si 80 din Legea nr. 85/2006, ci si cele ale textelor urmatoare de lege, în strânsa legatura cu primele, respectiv cele ale art. 81 - 85 din Legea nr. 85/2006, dintre care textul art. 81 reglementeaza problema prescriptiei dreptului la actiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum si pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, la care se refera art. 79 si 80.

Recurentul sustine ca, în cazul în care se invoca motive de nulitate absoluta, dreptul la actiune pentru actiunile prevazute de dispozitiile art. 79 si 80 din Legea nr. 85/2006 nu se prescrie, facând apel în acest sens la dispozitiile de drept comun în materie, conform carora astfel de actiuni sunt imprescriptibile. Un asemenea argument nu poate fi primit, întrucât dispozitiile art. 79 si 80 din Legea nr. 85/2006 nu pot fi aplicate separat de restul dispozitiilor din legea speciala cu care se afla în strânsa legatura, iar pe de alta parte, în cazul acestor tipuri de actiuni, legea prevede în mod expres un termen de prescriptie diferit de termenul de prescriptie din dreptul comun, indiferent de motivele invocate.

Reclamantul avea posibilitatea de a introduce prezenta actiune sau de a formula o actiune în anulare sau constatarea nulitatii pe calea dreptului comun, si nu pe calea legii speciale a insolventei, caz în care distinctiile pe care le face cu privire la nulitatile relative si absolute se aplicau. Alegând sa formuleze actiunea pe calea prevazuta de legea speciala, trebuie sa se supuna conditiilor prevazute de legea speciala, inclusiv în ce priveste termenul de prescriptie.

De altfel, reclamantul a înteles acest aspect, si tocmai de aceea a solicitat repunerea în termenul de formulare a cererii, constient fiind de faptul ca actiunea sa este suspusa termenului de prescriptie prevazut de Legea nr. 85/2006.

În consecinta, în mod legal si temeinic a retinut judecatorul – sindic ca actiunea formulata de administratorul judiciar este suspusa termenului de prescriptie prevazut de art. 81 din Legea nr. 85/2006, indiferent de motivele invocate în cuprinsul cererii. Aceste dispozitii se completeaza cu dispozitiile de drept comun în materie de prescriptie extinctiva, dar nu pot fi eludate, prin înlaturarea lor. Astfel, asa cum corect a retinut judecatorul – sindic, aceste dispozitii se completeaza cu dispozitiile Decretului nr. 167/1958, cu privire la cererea de repunere în termen, cerere care poate fi facuta numai în termen de o luna de la încetarea cauzelor care justifica depasirea termenului de prescriptie.

Prin cererea formulata, reclamantul administrator judiciar arata ca nu a putut lua cunostinta despre încheierea contractului întrucât nu i s-au predat actele contabile, acte pe care nu le putuse studia nici la momentul formularii cererii, însa nu explica cum anume a reusit sa afle de existenta contractului si nici la ce data, nedepunând nici o dovada în acest sens.

Instanta a retinut, pe baza actelor dosarului, si în acord cu judecatorul – sindic, ca la dosar exista depusa de catre administratorul judiciar reclamant, înca de la data de 23.07.2012, adresa de înaintare a planului de reorganizare al debitoarei, în cuprinsul caruia se face referire la existenta transferurilor frauduloase cu privire la vânzarea unor imobile ( filele 8 – 10 volumul III ), astfel ca este cert ca administratorul judiciar avea cunostinta de existenta contractului cu mult anterior formularii prezentei cereri. Se mentioneaza în cuprinsul adresei de depunere a planului de reorganizare ca, fata de noile informatii obtinute cu privire la patrimoniul debitoarei, se intentioneaza promovarea unor actiuni în anularea unor tranzactii patrimoniale, precum si pentru atragerea raspunderii persoanelor vinovate de crearea acestei situatii si ca, în urma acestor demersuri, se preconizeaza fie readucerea la masa credala a unor bunuri imobile înstrainate cu încalcarea prevederilor legale, fie recuperarea sumelor obtinute din înstrainarea acestora, în cazul în care anularea actelor nu va mai fi posibila. De asemenea, se mai mentioneaza ca, pentru efectuarea acestor demersuri deja demarate, se asteapta eliberarea unor acte doveditoare de la autoritatile în drept (Camera Notarilor Publici, OCPI B., IPJ B.). Aceasta din urma mentiune confirma ceea ce a aratat intimata prin întâmpinare, respectiv ca, odata în plus, administratorul judiciar nu poate sa sustina ca nu a putut lua cunostinta despre existenta contractului din cauza nepredarii actelor contabile, acesta având posibilitatea si obligatia de a afla de existenta lui printr-o simpla consultare a situatiei de Carte funciara.

De asemenea, contrar sustinerilor administratorului judiciar, si în cuprinsul planului de reorganizare, la pagina 13 (fila 23 volumul III), se face vorbire despre contractul ce face obiectul prezentei cereri, despre Hotarârea AGA din 05.06.2010 si depasirea mandatului, precum si despre intentia de a readuce la masa credala imobilele ce fac obiectul contractului, printr-o actiune în anularea transferurilor patrimoniale.

În plus, posibilitatea formularii actiunilor în anulare transferuri frauduloase a fost suspusa discutiei creditorilor înca din data de 19.10.2012, astfel cum rezulta din procesul – verbal al adunarii creditorilor de la acea data, depus la fila 173 din volumul III.

Cu toate acestea, actiunea a fost promovata doar la data de 15.04.2013.

În consecinta, judecatorul – sindic a facut o corecta aplicare si interpretare a legii, respingând cererea de repunere în termen formulata de reclamant, iar actiunea acestuia ca prescrisa.

Sentinta atacata cu recurs este legala si temeinica si a fost mentinuta, respingându-se ca nefondat recursul formulat.

Domenii speta

Spete similare