Legea aplicabilă în situaţia cererilor de restituire a imobilelor preluate abuziv în baza Decretului nr. 223/1974, pentru terenul neatribuit cumpărătorilor în baza Legii nr.112/1995

Legea aplicabilă în situaţia cererilor de restituire a imobilelor preluate abuziv în baza Decretului nr. 223/1974, pentru terenul neatribuit cumpărătorilor în baza Legii nr.112/1995

Secţia civilă – Decizia civilă nr. 829/02.12.2008

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Blaj sub dosar nr. 1157/191/2007 reclamanţii  E. I. şi  E.  M. au chemat în judecată pârâtele COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR  V. L.  şi COMISIA JUDEŢEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR A., pentru ca prin hotărâre judecătorească :

- să se  constate  nulitatea dispoziţiilor emise de  pârâte prin care le-a fost respinsă cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului CF 777/b V L. nr. top 272, 273 – în suprafaţă de 1266 mp şi pe cale de consecinţă să se dispună reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestuia , în favoarea reclamanţilor.

În motivarea cererii au arătat că, în fapt terenul  care face obiectul acestui litigiu a fost proprietatea reclamanţilor şi a fost trecut în proprietatea statului în baza Decretului 223/1974. Instanţa a constatat faţă de aceasta, dispoziţia de preluare  şi implicit titlul statului.

Cu toate că,  construcţia a fost vândută de stat fostului chiriaş, acesta în baza Legii 112/2005 nu putea dobândi mai mult decât terenul aferent construcţiei.

Pentru că terenul preluat de la foştii proprietari revine de drept în proprietatea acestora, se impunea acest lucru în baza art. 25 din Legea 18/1991 modificată.

Prin sentinţa civilă nr. 380/2008, instanţa de fond a respins acţiunea reţinând că cererea reclamanţilor nu face obiectul legilor fondului funciar ci a Legii 10/2001.

Împotriva hotărârii au declarat  recurs reclamanţii, care în expunerea de motive arată că instanţa  apreciat greşit că acţiunea trebuia promovată în contradictoriu cu Statul Român şi speţei îi sunt aplicabile dispoziţiile L. 10/2001.

Recurenţii arată că, nu există nici o  interdicţie ca la aceste imobile să fie aplicabilă legea 18/1991, o astfel de interdicţie este doar la legea 10/2001.

Ori, dacă legea nu interzice, nu este permis a exclude de la reconstituire un imobil doar pentru că într-o altă lege există o interdicţie, dar acea lege nu se aplică în cauză.

Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate  prin prisma criticilor invocate în recurs dar şi în raport de dispoziţiile  art.304 ind.1 Cod procedură civilă, Tribunalul  reţine următoarele :

Conform CF nr. 777/b V. L. cu nr. top 272 – casă intravilan din suprafaţa de 442 mp şi nr. top 273 + grădină intravilan  în suprafaţă de 824 mp, proprietari tabulari asupra construcţiilor numiţii G. I. şi G. C. iar asupra  terenului este Statul Român, proprietarii construcţiilor dobândind  cu titlul de folosinţă veşnică doar cota de 308/1266 părţi din teren.

Prin Hotărârea nr. 326/2006 ( fila 24) emisă de Comisia Judeţeană  A. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a fost respinsă cererea  recurenţilor de reconstituire a dreptului de  proprietate asupra imobilului înscris în CF nr. 777/b V. L., întrucât s-a apreciat că imobilul face obiectul L.10/2001 şi nu a Legii 1/2000 cu modificările ulterioare.

În ce priveşte  notificarea adresată în baza Legii 10/2001, aceasta a fost respinsă  ca tardivă.

Prin  Decizia civilă nr. 727/20006 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosar civil nr. 2276/57/2006 s-a reţinut cu autoritate de lucru judecat, că Statul Român a preluat cu titlu nevalabil imobilul în litigiu  prin aplicarea abuzivă a Decretului nr. 223/1974. A fost menţinut însă contractul de vânzare – cumpărare încheiat de numiţii  G. I. şi G. C. în baza Legii 112/1995 deoarece acţiunea  în anularea acestui act s-a reţinut a fi tardivă  iar pe cale de consecinţă s-a respins şi cererea privind restabilirea situaţiei anterioare de CF.

Conform acestei decizii rămasă definitivă  şi irevocabilă, reclamanţii au deschisă calea reparării prejudiciului suferit atâta timp cât instanţa a  reţinut nu numai nevalabilitatea titlului  de preluare a imobilului ci a constatat şi nulitatea absolută a Deciziei nr. 335/1989 emisă de fostul  Consiliu Popular al Judeţului A. în baza Decretului 223/1974.

În aceste condiţii, în mod greşit recurenţii susţin reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul art. 25 din Legea 18/1991 modificată, asupra terenului în suprafaţă de 1266 mp înscris în CF nr. 777/b V. L..

Pe de altă parte, asupra cotei de 308/1266 părţi din terenul aferent construcţiei nu se mai poate solicita reconstituirea dreptului de proprietate în natură ci eventual despăgubiri întrucât potrivit art. 37 din Normele metodologice( aprobate prin HG  nr. 20/1996) pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, în situaţiile de vânzare către chiriaşi, dreptul de proprietate se dobândeşte şi asupra terenului  aferent cu respectarea dispoziţiilor art. 26 alin ultim din lege iar pentru diferenţă reclamanţii deşi puteau revendica suprafaţa de teren de la proprietarul  care deţine abuziv şi fără titlu, respectiv Statul român, nu au înţeles să se judece cu acesta, cum corect a reţinut şi instanţa de fond.

Pe de altă parte temeiul de drept invocat în susţinerea  cererii respectiv art. 25 din Legea 18/1991 modificată, prevede posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au format obiect al loturilor de folosinţă, atribuite foştilor membrii cooperatori ce erau situate în grădinile din intravilan ale foştilor proprietari.

Textul de lege menţionat se referă la deţinătorii iniţiali, care sunt foştii proprietari ai terenului  care au intrat în CAP şi potrivit actelor normative de la acea dată, au fost atribuite în folosinţa altor persoane, ca lot ajutător. Prin această modalitate de reglementare  s-a realizat restitutio in integrum fără alte formalităţi, având în vedere menţiunea  din text „ revin de drept”. Pe acelaşi raţionament , s-a decis în practică, că este admisibilă acţiunea în revendicare introdusă de către fostul proprietar împotriva persoanei căreia i-a  fost atribuit terenul în folosinţă, situaţia care însă nu este similară  cu cea a reclamanţilor astfel că textul de lege menţionat nu le este aplicabil.

Reclamanţii  nu pot prelua din Decizia civilă nr. 727/2006 doar dispoziţiile care le sunt favorabile, ignorând faptul că numiţilor G. I. şi G. C. li s-a recunoscut valabil contractul de vânzare – cumpărare încheiat în baza  Legii 112/1995

Respinge recursul declarat de reclamanţii  E. I. şi  E. M., împotriva sentinţei civile nr. 380/2008 pronunţată de Judecătoria Blaj.

Domenii speta

Spete similare